CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

[bodo]

Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA


- Din aplauzele multimii, la tacerea singuratatii -

La inceputul anilor '90, nu trecea o zi fara ca la televizor sa nu apara vindecatori celebri ca Anatoli Kaspirovski, Alan Ciumak sau Djuna Davitasvili. Dupa 20 de ani, cand isteria bioenergiei, care cuprinsese intreaga Europa de est, pare sa fi incetat, nu se mai stie aproape nimic despre ei. Ce s-a intamplat cu acesti prooroci ai tamaduirii fara medicamente? Ce se ascunde dincolo de perdeaua de tacere care i-a acoperit? Singurul raspuns aflat pana azi e legat de numele Djunei, celebra caucazianca agreata pentru capacitatile ei extrasenzoriale pana in cercurile cele mai inalte ale demnitarilor de la Kremlin.

Pretul cumplit al succesului

Evghenia Davitasvili - Djuna - este presedinte al Academiei Internationale de Stiinte Alternative si membru al Consiliului Consultativ al presedintelui Federatiei Ruse. Profesor-academician, detinatoare a Ordinului International Medical "Albert Schweitzer", conduce Consiliul Regent al Societatii "Noua Elita din Rusia". Pentru meritele sale deosebite in activitatea de bioterapeut, psiholog si parapsiholog, a fost numita general-colonel al Serviciului Medical Militar. Ea detine in Moscova o clinica inca foarte solicitata. In 1989, Djuna a fost numita in mass-media internationala "cea mai remarcabila femeie din lume".
Insa onorurile si recunoasterea internationala nu i-au adus celebrei Djuna acel lucru pe care l-a cautat cu ardoare toata viata: fericirea. Pretul pe care destinul i l-a cerut pentru celebritate si momentele de glorie a fost peste puterile cuiva de a indura. Djuna a incercat sa forteze limitele la care s-a oprit stiinta, sa contrazica boala si durerea, jucandu-se, poate, cu niste forte care scapa controlului cunoasterii umane. Provocarea adresata acestor energii s-a transformat intr-o lupta marcata de "victoriile" Djunei, dar si de o cumplita, fatidica replica a mortii. In urma cu 10 ani, intr-un groaznic accident de circulatie, unicul ei fiu, Vahtang, in varsta de 26 de ani, si-a pierdut viata. El era vointa ei de a trai, fericirea ei, tot sprijinul fizic si moral. De atunci, Djuna a parasit viata publica si s-a izolat intr-un apartament modest, de pe strada Arbat, din centrul Moscovei. In primele momente de dupa moartea violenta a fiului ei, Djuna nu a vrut sa mai traiasca. Cu timpul, insa, i s-a dezvaluit un nou sens al vietii: acela de a descoperi tineretea vesnica.

Fetita miraculoasa

Djuna s-a nascut la 22 iunie 1949, intr-un sat de la poalele muntilor Caucaz, din regiunea Krasnodar. Tatal ei se tragea dintr-o veche familie de asirieni din Iran, iar mama - din neamul cazacilor din Kuban. Astfel ca Djuna a mostenit atat darzenia si curajul cazacilor, cat si misticismul asirienilor. Capacitatile sale miraculoase s-au afirmat inca din copilarie. Micuta Djuna putea sa vizualizeze aura energetica a oamenilor si astfel, cu mintea ei de copil, stabilea daca prezenta lor este pozitiva sau negativa. Se juca, adesea, cu tatal ei, urcandu-i-se in spate si strigand "Dii, calutul meu". Tatal, care avea probleme cu spatele, a constatat, in timp, ca jocul acesta ii este benefic. Si astfel, se jucau tot mai des, folosind-o pe Djuna ca pe un remediu pentru durerile sale. Localnicii si-o amintesc ca pe un copil de o bunatate rar intalnita. In curand, Djuna si-a inteles scopul in viata: sa se apropie de oameni si sa ii ajute in suferintele lor.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Djuna, general-colonel


Astfel, la 21 de ani, a absolvit Scoala Tehnica Medicala din Rostov si a primit repartizare in Tbilisi, capitala Georgiei. Aici l-a intalnit pe viitorul ei sot, Victor Davitasvili, care detinea o functie extrem de importanta: era referentul lui Eduard Sevardnadze, la vremea aceea ministrul Afacerilor Interne din Georgia, desemnat de Kremlin. In acea perioada, Djuna si-a descoperit, aproape intamplator, puterile ei uimitoare de vindecare. Totul a pornit de la o prietena apropiata, care avea din nastere o pata pe obraz. Djuna a inceput sa o maseze in acel loc zilnic, iar in scurt timp, pata inestetica a disparut. Zvonurile despre o "vrajitoare din Caucaz" s-au raspandit rapid, ajungand pana la urechile elitei politice din Georgia. Asemenea calitati nu puteau trece neobservate, in tara care s-a interesat, poate, cel mai mult de posibilitatile de aplicare concreta a capacitatilor paranormale. Si iata ca, in 1978, Djuna a primit un apel telefonic care i-a schimbat intreaga viata. A fost sunata de la Kremlin, cu intrebarea daca il poate vindeca pe Leonid Ilici Brejnev, conducatorul Uniunii Sovietice. In 24 de ore, Djuna a fost "smulsa" de langa sotul ei si "insotita" de o echipa KGB la Moscova. Cu ea era si baietelul ei de 3 ani, Vahtang, de care Djuna era nedespartita. La scurt timp, apropiatii sefului statului au observat ca tratamentul Djunei da rezultate. Aceste realizari deosebite si faptul ca se bucura de increderea "stapanului" imperiului sovietic au facut ca faima sa-i creasca si mai mult. La usa ei se inghesuiau oameni atat din nomenclatura comunista, cat si simpli cetateni, uniti parca toti in speranta ca vor gasi alinarea bolilor de care sufereau.



"Fenomenul D", sub supraveghere KGB

La inceputul anilor '80, Djuna Davitasvili a inceput sa lucreze in cadrul Academiei de Stiinte ca cercetator si, totodata, ca subiect al cercetarilor. In aceeasi perioada, i s-a pus la dispozitie o echipa de ofiteri KGB, care o insotea peste tot. Din cand in cand, era chemata la policlinica Kremlinului. In anii aceia, Brejnev se simtea tot mai rau. Presedintelui Sovietului Suprem al URSS ii era aproape imposibil sa stea ore in sir la conducerea plenului. Dupa cateva minute de masaj terapeutic, realizat de Djuna, Brejnev aparea restabilit. Tehnicile ei de revigorare au uimit atat medicii, cat si biologii si fizicienii din intreaga Rusie.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Profesor-academician

In cadrul Institutului de Cercetari Stiintifice, Djuna a fost supusa zi si noapte la experimente ce pareau fara sfarsit, pentru a putea depista si intelege cum actioneaza biocampurile sale asupra oamenilor. Dupa cum afirma insasi Djuna, "in stiinta nu exista loc de compromisuri. Numai experienta si practica pot confirma orice fel de presimtiri si presupuneri". Ea insasi dorea cu ardoare sa descopere originea capacitatilor sale. Oamenii de stiinta au numit-o "Fenomenul D", si dupa indelungi studii si experimente, toti au recunoscut: "Fenomenul D exista cu adevarat, insa deocamdata stiinta nu il poate explica".
In anul 1984, oamenii de stiinta de la Institutul de Cercetari Stanford din California, sub auspiciile Academiei de Stiinte a URSS si monitorizati de KGB, au realizat impreuna cu Djuna un experiment cu totul neobisnuit. Aflata la Moscova, Djuna trebuia sa descopere, folosind doar puterea mintii, locul de pe teritoriul SUA in care se ascundea o anumita persoana. Ea trebuia sa-si concentreze atentia la peste 16.000 de kilometri catre vest, sa gaseasca si sa descrie zona unde se afla cel ascuns. Conform relatarilor celor doi oameni de stiinta americani, Russel Targ si Jane Katra, care se aflau in aceeasi incapere cu Djuna, experimentul a reusit. Djuna a putut descrie uimitor, aproape in detaliu, locatia in care se afla martorul, in San Francisco, la mii de kilometri distanta. Acest experiment a fost mediatizat pe larg, atat in presa sovietica, dar si in cea occidentala.
Insa la inceputul anilor '80, moartea lui Brejnev parea sa se reflecte negativ asupra puterilor Djunei. Disparitia inaltului sau protector a lasat-o pe Djuna expusa atacurilor celor care de mult o urau si o invidiau. Autoritatile sovietice, prinse intre rationalismul oficial si misticismul traditional rusesc, au oscilat adesea intre admiratie si suspiciune, cu privire la darul vindecator al Djunei. Vizitele ei la Kremlin erau adesea comparate cu cele ale lui Rasputin la Curtea tarului Nicolae al II-lea, de la inceputul secolului XX. Si, nu de putine ori, oamenii vorbeau despre ea cu teama, ca fiind un "Rasputin cu fusta". Pentru unii reprezentanti ai clerului, puterile ei erau de natura diavoleasca, Djuna trezindu-se acuzata chiar si de vrajitorie.

Faima mondiala

In 1987, experimentele au incetat, iar viata Djunei a intrat pe un nou fagas: cel al deschiderii fata de oameni. Efectul pe care il avea asupra multimii era incredibil. Dupa ce ani de zile lucrase cu atatia oameni de stiinta, fizicieni, medici, biologi, Djuna avea o credibilitate foarte mare. Popularitatea ei din anii �
39;80-'90, din intreaga Uniune Sovietica, a a avut o finalitate neasteptata. Oamenii credeau in puterile Djunei cu toata forta.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Premiul international "O viata dedicata carierei"


Dupa caderea "Cortinei de fier", faima Djunei s-a raspandit si mai mult, depasind granitele tarii. Ar fi putut pleca in Occident, unde i s-a oferit un mediu de lucru fabulos si sume mari de bani, ce urmau a fi investite in cercetarile sale. Dar Djuna a refuzat ofertele generoase. "Ii vreau pe copiii si nepotii nostri sanatosi!", spunea Djuna. "Nu sunt doar cuvinte frumoase. Aici, in Rusia, este patria mea, tara mea, sunt prietenii mei. Fara Rusia, eu nu sunt Djuna".
In acea perioada, din preajma anilor '90, atat Rusia, cat si alte tari din fosta Uniune, erau zguduite de puternice convulsii politice, luptand pentru independenta de comunism. Pe acest fond tulbure, au aparut mai multe figuri mesianice, vindecatori, vraci, bioenergeticieni, profeti, care raspundeau unei cereri indiscutabile: aceea a solutiilor de mantuire. Intr-un sistem in care nimic nu mai functiona, oamenii cautau cu disperare drumuri salvatoare. Insa aparitia Djunei a fost cu totul deosebita de cea a celorlalti bioenergeticieni. Nimeni altcineva nu incercase ani de zile cu atata indarjire sa-si inteleaga natura puterilor. Nimeni nu acceptase atatea experimente in laborator. Nimeni altcineva nu reusise sa trateze atatea boli cumplite.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Cu Robert De Niro

Poporul rus o vedea ca pe un "mantuitor al neamului", sosit sa-i scoata din mizeria si greutatile cu care se luptau. Djuna umplea stadioane cu mii de oameni, salile de teatru devenisera neincapatoare. Pentru Rusia, ea devenise a doua oara "un fenomen", insa nu unul de cercetare parapsihologica, ci unul de cercetare psiho-sociologica.
Djuna nu percepea taxe pentru consultatiile si tratamentele sale. Cel mult, accepta mici cadouri. In casa de pe strada Arbat, Djuna a fost "vizitata" de multe personalitati, ca Federico Fellini, Andrei Tarkovsky, Robert De Niro, Nastassja Kinski. Dar Djuna nu facea caz de toate astea, iar banii pe care ii obtinea ii dona cu o generozitate rar intalnita scolilor, spitalelor, caminelor de batrani, mamelor ce isi pierdusera fiii in razboiul din Afganistan. In timpul sedintelor de tratament, Djuna executa serii de pase asupra pacientului, insa fara a-l atinge. Potrivit spuselor sale, aceasta tehnica ii fusese transmisa in familie si se "inrudea" cu masajul fara contact direct din traditia orientala. Djuna spunea ca se concentra asupra organului bolnav, creand mintal imaginea unuia sanatos, ca si cum ar fi incercat sa impulsioneze trupul pacientului pentru a "corecta" greselile dinauntrul sau.

Vindecari fara contact

Djuna insa nazuia la mai mult. Ea nutrea dorinta apriga de a le oferi oamenilor sansa invatarii metodei sale terapeutice. Stranepoata a asirienilor, Djuna a mostenit caracterul ferm si perseverent al stramosilor ei si a luptat darz pentru a-si impune metoda de tratament in lumea oamenilor de stiinta. Iar primii sai ucenici au fost medicii. Treptat, metoda masajului fara contact a inceput sa se aplice in clinici ca tratament suplimentar celui traditional.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Experimentul Moscova - San Francisco


Perioada de recunoastere in tara natala a fost mult mai indelungata decat peste hotare. Despre Djuna s-au scris volume intregi, s-au turnat filme, s-au compus melodii si poezii. Ea a primit diplome de la organizatii internationale, a fost medaliata in multe tari ale lumii. Dar Djuna nu este doar om de stiinta, ci si inventator. "Biocorectorul Juno", fara precedent in lume, a fost proiectat sa aiba aceeasi forta terapeutica cum au si mainile ei. In marile clinici din Moscova, s-a demonstrat ca sub influenta acestui aparat, din corpul pacientului dispare nu numai agentul de hepatita virala, dar si virusul oncogen. "Biocorectorul Juno" imbunatateste in mod semnificativ starea imunitara a organismului, crescand astfel eficienta tratamentului impotriva cancerului. Dispozitivul a dovedit si o eficacitate ridicata la depistarea si prevenirea mai multor boli de neurologie, endocrinologie, ginecologie, dermatologie.
In martie 1992, Djuna a primit patent pentru inventia sa in SUA. In prezent, "Biocorectorul Juno", desi detine 16 patente in diverse tari ale lumii, in Rusia nu este folosit decat in clinica sa. Djuna este foarte dezamagita de actualul guvern si de faptul ca 35 de ani de munca continua in folosul stiintei nu reprezinta nimic pentru Rusia.

Visul negru

Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Cu Vahtang, inainte de catastrofa

Paradoxal, tocmai atunci cand numele ei capatase recunoastere mondiala, Djuna dispare din viata publica. Anul 2002 a insemnat pentru ea anul mortii. In acelasi an au plecat "dincolo" fostul ei sot, iar la scurt timp, si fiul ei. Vahtang a fost pentru Djuna intreaga bucurie a vietii, speranta viitorului si umarul care a sustinut-o. In clinica pe care o infiintase la Moscova, el era mana dreapta a Djunei si omul cu care se sfatuia in toate privintele. Moartea lui fulgeratoare a fost ca un cutit infipt in inima Djunei. Cu doua saptamani inainte de tragedie, Djuna a avut un vis premonitoriu. "Trei oameni in haine negre au venit la mine cu un inel. Cu cine oare voiau sa ma logodesc? Cu moartea!?", povestea Djuna intr-un interviu acordat ziarului "Vecernaia Moskva". "Cu o zi inainte de dezastru, am atipit pentru zece minute si am auzit vocea tatalui meu: In patru zile vei muri!". Si asa a fost. Ingropaciunea fiului, nascut, in mod ciudat, in aceeasi zi cu mama lui, a insemnat, totodata, si retragerea in singuratate a celebrei Djuna, care de atunci parca vrea sa traiasca mai mult in trecut.
Multi s-au intrebat atunci cum de vestita Djuna, care salvase mii de oameni, nu reusise sa-si salveze propriul fiu. "Ce as fi putut face? Nimic nu-l mai putea ajuta. A avut coastele rupte, vertebrele fracturate, volanul i-a intrat in piept. A fost oribil! Cum ar fi putut trai dupa toate astea? Cum as fi putut eu sa il salvez pe Vaho, daca masina in care el a murit s-a transformat intr-o bucata de metal?".

Batranetea - o boala vindecabila

Astazi, la Moscova, "gurile rele" spun ca Djuna si-a pierdut mintile si ca lucreaza la un proiect prin care sa il "reinvie" pe fiul sau.
Vrajitoarea din Caucaz: DJUNA

Insa nimic din toate acestea nu este adevarat. Djuna se gandeste la fiul ei ca la un inger care a plecat si o pazeste din ceruri. In acelasi interviu Djuna a povestit ca prin moartea lui Vaho ei i s-a dezvaluit un nou scop al existentei sale pe acest pamant. Visul ei este de a prelungi viata oamenilor. "Cum de exista o diferenta atat de mare intre varstele primilor oameni, de exemplu Adam, care a trait cam 900 de ani, si generatiile actuale, care nu depasesc 70-100 de ani?". Djuna este convinsa ca problema longevitatii are o solutie. Conform afirmatiilor ei, acest lucru poate fi posibil, pentru ca oamenii, ca si intreaga natura, sunt formati din atomi, iar acestia nu imbatranesc. "Etern este doar Dumnezeu. Ceea ce ma preocupa nu este problema nemuririi, ci problema longevitatii. Batranetea este o boala care poate fi tratata!".
In fiecare sambata, indiferent de vreme sau anotimp, Djuna merge la cimitir, la mormantul lui Vahtang. Singura. Exista suferinte pe care timpul nu le poate vindeca. In rest, casa ei e deschisa pentru oricine are nevoie de ajutor. In fiecare zi, la ea vin multi oameni pentru a cere sprijin, credinta. Si pleaca din casa ei plini de nadejde, plini de speranta. Dar pentru Djuna urmeaza iarasi noaptea. Si singuratatea. Din pacate, Djunei mainile sale nu-i sunt de nici un folos!

http://www.formula-as.ro/2010/946/enigme-16/vrajitoarea-din-caucaz-djuna-13156

 

[magda]

Oposumul Heidi, "oracolul" Oscaruilor

parca l-am mai vazut pe frumuselul asta in forum =))

Oposumul Heidi, care sufera de strabism, va incerca sa ghiceasca numele viitorilor castigatori la gala premiilor Oscar.
Dupa caracatita Paul, care a avut dreptate in toate predictiile facute cu ocazia Cupei Mondiale din Africa de Sud si care a murit anul trecut, la sfarsitul lunii octombrie, acum a venit randul micutului marsupial sa-si dovedeasca talentele.

Oficialii de la gradina zoologica din Leipzig (Germania) au declarat ca Heidi va participa la emisiunea "Jimmy Kimmel Live" de pe postul ABC chiar in seara decernarii premiilor Oscar.

Oposumul, care are peste 300,000 de admiratori pe reteaua de socializare Facebook, nu va fi nevoit sa calatoreasca pana la Hollywood, unde premiile Oscar vor fi decernate pe 27 februarie, deoarece "filmarile vor avea loc la gradina zoologica din Leipzig".

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/207795/Oposumul-Heidi-oracolul-Oscaruilor.html

 

[magda]

Manuscrisul Voynich: Misterul cartii pe care nimeni nu o poate citi

O scriere misterioasa intr-un alfabet necunoscut si fara corespondent in istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Terra, semne zodiacale complexe si siluete feminine scaldandu-se in bazine diforme, pline cu un lichid ciudat, acestea sunt doar cateva dintre elementele care i-au determinat pe cercetatori sa declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodata.

O echipa de cercetatori de la Universitatea din Arizona au rezolvat una dintre cele mai mari mistere ale sale: "Cand a fost scrisa aceasta carte?", precizeaza Physorg.

Scrierea neinteligibila si ilustratiile ciudate au sfidat orice incercare de a intelege manuscrisul Voynich.

Acest volum este un adevarat "Cod al lui Da Vinci", avand ilustratii complicate, diagrame astronomice si figuri umane ciudate, ce reprezinta un adevarat puzzle, motiv pentru care este considerat si cel mai misterios manuscris descoperit vreodata.

Manuscrisul descoperit in 1912 de catre Wilfrid Voynich, in apropiere de Roma, este detinut din 1969 de Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numarul de catalog MS 408.

Voynich si-a dedicat restul vietii sale pentru descoperirea misterului originii si descifrarii acestei carti.

Folosind spectroscopia de masa si analizand urmele de carbon 14 din probe (datare izotopica), cercetatorii americani au reusit datarea exacta a cartii, undeva la inceputul secolului XV.

http://www.ziare.com/magazin/inedit...e-nimeni-nu-o-poate-citi-galerie-foto-1074777

 

[anuk]

Superoameni: 10 oameni extraordinari cu superputeri incredibile .


Din perspectiva felului in care au fost creati, oamenii sunt, cu totii, la fel. Desigur, in limitele unor limite relativ tolerante: insa, niciun om nu poate, de pilda, sari de 10 ori mai sus decat altul. Suntem mici variatiuni ale unui tipar unic. Cei mai multi dintre noi. Pentru ca, cercetand, vom constata cu stupoare ca exista cativa indivizi, extrem de rari, care tind sa se abata surprinzator de mult de la “matrita”, intr-o directie sau alta. Nu este vorba despre oameni cu patru maini si cu doua capete sau de indivizi cu un al saselea simt, ci de persoane ale caror simturi si capacitati tipic umane se manifesta la un nivel, uneori“supereroic”, alteori doar neobisnuit, comparabil cu cel din lumea animala sau din fanteziile noastre.

Baiatul care vede fara ochi .

Ben Underwood s-a autoinitiat in tainele ecolocatiei pentru a se misca prin lumea din jurul sau. Ecolocatia este ceea ce liliecii si delfinii folosesc pentru a-si gasi drumul prin intuneric, respectiv prin apa. Emit un sunet, asteapta ca ecoul sa se intoarca si il folosesc pentru a descifra, in functie de directie si durata, pozitia, dimensiunea si distanta la care se afla un obiect. Surprinzator, si oamenii pot folosi ecolocatia. Ea le este accesibila in special celor orbi, deoarece dureaza foarte mult timp sa stapanesti si sa ascuti senzitivitatea fata de sunetul reflectat. Dar este o tehnica si se invata, nu o abilitate innascuta.

Pentru a naviga cu ajutorul ecolocatiei, o persoana creaza, voit, un sunet (cel mai frecvent loveste incet cu bastonul) si determina, in functie de ecoul creat, unde sunt pozitionate obiectele in jurul sau. Cei bine initiati pot spune adesea unde se afla un obiect, cat este de mare si ce densitate are. Este si cazul lui Ben Underwood, din SUA, decedat anul trecut, la varsta de 17 ani, care si-a pierdut ambii ochi din cauza unui cancer de retina, la varsta de numai trei ani, si care se folosea de ecolocatie in viata de zi cu zi pana in momentul decesului.


Barbatul care nu simte frigul .

Olandezul Wim Hof, cunoscut si sub denumirea de Iceman, este omul care a inotat pe sub gheata si a stat cateva ore, in cadrul unei demonstratii, intr-un recipient umplut cu gheata. Hof a escaladat Mont Blanc imbracat numai in pantaloni scurti, pe un ger napraznic, si se declara intotdeauna pregatit sa accepte noi provocari.

Cercetatorii care l-au studiat se declara incurcati si nu isi pot explica anomalia, dar olandezul in varsta de 48 de ani este capabil sa suporte, fara probleme, temperaturi fatale unei persoane obisnuite.


Baiatul cu creier ultra-rapid .

Daniel Tammet este un savant autist. Poate executa calcule matematice de cea mai inalta dificultate cu viteze uluitoare. Totusi, spre deosebire de alti oameni capabili de performante similare, Tammet reuseste sa si descrie modul in care reuseste. In mintea lui, sustine, fiecare cifra si numar pana la 10.000 vine cu propriile forme si senzatii unice, astfel incat Tammet poate "vedea" rezultatele calculelor ca pe niste peisaje si poate "simti" atunci cand un numar este prim sau divizibil. Spre exemplu, si-a descris imaginea vizuala a lui 289 ca fiind una urata, pe cea a lui 333 atractiva, iar pe pi l-a catalogat ca fiind superb. Este un fel de manifestare a sinesteziei.

De asemenea, Daniel Tammet are abilitati lingvistice iesite din comun. Este capabil sa deprinda foarte rapid noi dialecte. Pentru a demonstra acest lucru, in cadrul unui documentar, Tammet a fost provocat sa invete islandeza in numai o saptamana, o limba cunoscuta pentru nivelul sau de dificultate. Sapte zile mai tarziu, a aparut la televiziunea islandeza, conversand in islandeza cu instructorul sau de limba, care l-a descris ca fiind "neuman" si "genial".


Femeia care nu poate uita .

"Calendarul uman" - aceasta este denumirea pe care cativa oameni i-au dat-o femeii care l-a contactat pe neurobiologul Universitatii Californiene Irvin (UCI) Jim McGaugh, cu sase ani in urma, si i-a spus "Am o problema. Imi amintesc prea mult". Aceasta este extraordinara poveste a lui A.J., o femeie maritata, in varsta de 40 de ani, care isi aminteste absolut... totul! McGaugh si colegii sau de la UCI, Larry Cahill si Elizabeth Parker, au studiat exceptionalul caz al persoanei cu memorie "permanenta, incontrolabila si automata".

Daca cineva alege aleator o data din ultimii 25 de ani si o intreaba pe A.J. ce-i poate spune despre ea, aceasta va oferi imediat detalii elaborate si verificabile despre ceea ce i s-a intamplat in ziua respectiva si daca au existat evenimente importante pe teme care o intereseaza. Printre altele, femeia care nu uita niciodata nimic, isi aminteste si a cata zi din saptamana era respectiva data precum si conditiile meteo din acea zi. Femeia este atat de neobisnuita pentru oamenii de stiinta care au studiat-o incat cei de la UCI au inventat un nume special pentru "boala" ei: sindrom hipertimestic.


Omul-Magnet .

Miroslaw Magola - "Omul Magnetic" - sfideaza legile gravitatiei printr-o abilitate manifestata, in cazul sau, cu o forta extraordinara. Aplicand capacitatile lui psihokinetice obiectelor din jur, Miroslaw poate ridica de la sol, prin simpla atingere, obiecte din aproape orice material, de la tacamuri metalice, pana la placi de marmura, pastrandu-le atasate de trupul sau oricat timp doreste. Totul, prin puterea mintii - spune el.

Puterile mentale ale lui Magola sunt atat de dezvoltate, incat barbatul poate face salturi in timp ce are un obiect fixat de cap, fara ca acesta sa cada. Desi capacitatile enumerate sunt sigurele pentru care polonezul are dovezi documentate, el sustine ca mai este capabil si de telekinezie, avand capabilitatea de a misca obiecte cu mintea, de a le manipula in aer, chiar, rotindu-le sau agitandu-le.


Femeia care poate rade cu 110 decibeli .

Este vorba despre Kittarat Wongsomboon, o femeie in varsta de 55 de ani din Thailanda, care poate sa rada cu un volum maxim de 110 decibeli. Pe 5 iulie 2008, Jittarat a participat la Concursul Ras Ripley's International, in statiunea thailandeza Pattaya si a castigat bizara competitie razand continuu, timp de 12 minute si 26 de secunde, ocazie cu care a atins un volum de 110 decibeli.




Calugarii care genereaza energie calorica din trupuri .

Expertii au studiat cazul calugarilor budisti din Tibet timp de mai bine de 20 de ani, incercand sa inteleaga cum reusesc acestia sa faca lucrurile uluitoare de care sunt capabili. Printr-o tehnica de meditatie numita Tum-mo, tibetanii isi pot incetini metabolismul cu 64%. Pentru a face o comparatie edificatoare, metabolismul unui organism normal scade cu 10% pana la 15% in timpul somnului. Insa, mult mai spectaculos decat acest lucru, calugarii budisti isi pot spori temperatura degetelor de la maini si de la picioare cu pana la 17 grade. Absolut nimeni nu stie exact cum.



Barbatul care nu simte durerea .

Tim Cridland este un realizator de spectacole si fost membru al Circului Jim Rose. Barbatul este specializat in inghitirea sabiilor, mersul prin foc, statul pe un pat de cuite (o data, chiar cu o masina Toyota deasupra lui), impungerea si electrocutarea propriului trup. Tim sustine ca poate face toate aceste lucruri deoarece stapaneste materia cu mintea. Cercetatorii, pe de alta parte, sunt de parere ca omul s-a nascut cu o mutatie care il ajuta sa nu simta durearea la cotele normale ce ii caracterizeaza pe oamenii obisnuitit.

Nu se poate spune ca Tim si cei ca el nu simt nimic, doarece pot percep atingerea si variatiile de temperatura. Cu toate astea, acesti oameni nu sesizeaza durerea din pricina nefunctionarii receptorilor din celulele nervoase care ii comunica creierului ca o actiune dureroasa este exercitata asupra corpului.


Barbatul care aplauda galagios ca un elicopter .

Un chinez in varsta de 70 de ani, care isi poate lovi palmele una de cealalta aproape la fel de zgomotos ca rotorul unui elicopter, spera sa intre in Cartea Recordurilor. Septuagenarul Zhang Quan, din orasul Chongqing, a fost monitorizat, in timp ce aplauda, de oficialii institutiei locale de protectie a mediului si linistii publice. Se pare ca aplauzele batranului emit 107 decibeli de zgomot, cu doar trei decibeli mai putin decat elicele in actiunea ale unui elicotper. Reprezentantii biroului pentru liniste publica sustin ca Zhang poate fi amendat si chiar arestat pentru poluare fonica, daca aplauda prea des.




Barbatul care mananca orice .

Nu este o metafora, acest om poate consuma si digera metal, sticla si chiar materiale toxice si otravitoare. "Captuseala" stomacului lui Michel Lotito este de doua ori mai groasa decat aceea a unui om normal, o dereglare rara asupra careia majoritatea doctorilor cad de acord ca ar fi de natura intrauterina. Chiar si asa, nimeni nu poate spune cu certitudine de ce Lotito nu sufera de pe urma efectelor firesti ale dietei sale, nici chiar atunci cand consuma materiale considerate otravitoare.

Barbatul mananca aproximativ un kilogram de materiale diferite zilnic, a caror ingerare o procede prin consumarea de ulei mineral. De asemenea, in timp ce inghite diversele obiecte, bea cantitati considerabile de apa. Dincolo de grosimea anormala a stomacului, se pare ca si acidul gastric al lui Lotito este neobisnuit de puternic, permitandu-i sa digere o portie de... gustari metalice. Omul a intrat in cartea Guinness a recordurilor dupa ce a devorat un avion. A fost nevoie de doi ani pentru a-l manca - evenimentul s-a produs intre 1978 si 1980.


http://www.descopera.ro/stiinta/782...meni-extraordinari-cu-superputeri-incredibile

 

[anuk]

Valentine's Day, sarbatoarea iubirii!


Ziua indragostitilor in lume

In Romania, sarbatoarea traditionala pentru iubiti este Dragobete, care este sarbatorit pe 24 februarie. Este numit dupa un personaj din folclorul romanesc care se presupune ca ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi gasit si in cuvantul dragoste.


Romania a inceput sa sarbatoreasca si Valentine's day, desi deja avea Dragobetele ca o sarbatoare traditionala.

Aceasta a dus la multe repercursiuni din partea mai multor grupuri, persoane reputabile si institutii dar si organizatii nationaliste ca Noua Dreapta, care condamna Ziua indragostitilor ca fiind o sarbatoare superficiala, comercialista, importata drept un kitsch occidental Orientul Mijlociu si Africa.

Ziua indragostitilor are traditii regionale in Marea Britanie. In Norfolk un personaj numit Jack Valentin ciocane la usile din spatele tututor caselor lasand dulciuri si cadouri pentru copii.

Multi copii au fost speriati de aceast personaj mitic. In Tara Galilor multi oameni sarbatoresc DSD pe 25 ianuarie in loc de 14 februarie. Ziua comemoreaza pe Sf. Dwynwen, sfantul patron al indragostitilor galezi.

In Slovenia un proverb spune ca Sfantul Valentin aduce cheile radacinilor, asa ca pe 14 februarie plantele si florile incep sa creasca.

Ziua indragostitilor a fost sarbatorita ca ziua in care incep lucrarile in vii si pe campuri. Este de asemenea spus ca pasarile se casatoresc in aceasta zi. Cu siguranta, numai de curand este sarbatorita ca Ziua iubirii.

Ziua iubirii este traditional 12 martie, ziua Sf Gregor.


In Suedia este numita Ziua tuturor inimilor si a fost inceputa in 1960 de catre industria florarilor in scopuri comerciale si datorita influentei culturii americane.

Nu este o sarbatoare oficiala, dar sarbatorirea ei este recunoscuta si vanzarile de cosmetice si flori pentru aceasta sarbatoare sunt depasite doar de cele din Ziua Mamei.

O regiune din Rusia a decis "sa nu autorizeze petrecerile de Sfantul Valentin si de Holloween in stabilimentele culturale, educative si alte administratii orasenesti si departamentale din aceasta regiune".

Guvernul regiunii Belgorod a anuntat ca se opune celebrarii in spatii publice a Sfantului Valentin, aceasta fiind "o sarbatoare care contravine culturii ruse".

Traditii de Sfantul Valentin

Ca orice sarbatoare cu acte in regula, Ziua Indragostitilor trebuie sa "beneficieze" si de cateva traditii.

Se spune ca, daca ai gasit o manusa de Valentine's Day, cu siguranta cel care a pierdut-o iti va fi sot. Conform traditiei, daca pe deasupra ta zboara o vrabie, te vei casatori cu un barbat sarac, dar vei fi foarte fericita, iar daca vei vedea un sticlete, sotul tau va fi bogat.

De asemenea, primul nume de barbat pe care il auzi in ziua de 14 februarie va fi numele viitorului tau sot.


In ziua de Sfantul Valentin, cei care lucreaza la construirea unei biserici spun rugaciuni si se spovedesc.

In dimineata acestei zile, se pune agheasma in apa, pentru ca toate animalele de casa sa bea din ea, iar daca Sfantul Valentin pica lunea, gospodarii nu pun closca in nicio zi de luni de peste an.

Cei credinciosi sau superstitiosi aleg sa manance o singura data in aceasta zi si nu gatesc cu grasime. Mai mult decat atat, daca porumbeii salbatici se intorc pe 14 februarie, este semn de primavara.

 

[magda]

Piatra magica a vikingilor

Stapani de necontestat ai marilor, strabatand intinderile albastre si inspumate in formidabilele lor drakkare, vikingii au lasat o amprenta de nesters in istoria omenirii, furia lor razboinica nefiind intrecuta poate decat de cea a hunilor sau a mongolilor. Navigatori innascuti, razboinici fara teama, ei au cutreierat indelung lumea, descoperind, poate, Lumea Noua, fara sa stie, cu sute de ani inaintea lui Columb. Vreme de secole, savantii s-au intrebat care a fost metoda gratie careia oamenii Nordului au reusit sa navigheze atat de precis, in conditiile in care ei nu cunosteau busola. Un posibil raspuns la aceasta intrebare a reusit sa fie dat doar de curand.
Un artefact misterios

O straveche legenda vikinga vorbeste despre o stralucitoare „Piatra a Soarelui” care, indreptata spre cer, dezvaluia pozitia astrului zilei chiar si pe vreme mohorata. Mult timp, s-a crezut ca e vorba despre o legenda, dar oamenii de stiinta, analizand proprietatile luminii solare, spun ca anumite cristale cu capacitati de polarizare – functionand in acelasi mod ca legendara piatra – i-ar fi putut ajuta pe navigatorii de odinioara sa strabata nordul Atlanticului. Evident, vikingii preferau sa plece pe mare in timpul sezonului cald, cand ziua polara le permitea sa strabata intinderi vaste de apa, sub razele Soarelui, prezent aproape permanent pe cer.

Dar mai multe saga islandeze, despre eroul Sigurd, sugereaza ca ei ar fi avut la dispozitie si un alt instrument – solasteinn – Piatra Soarelui. Una dintre aceste povesti descrie cum intr-o zi innorata, cand o mazariche rece cadea din cer, regele Olaf, aflat pe nava lui, a luat o Piatra a Soarelui, a indreptat-o spre cer si a vazut in ea locul precis unde se afla Soarele, dincolo de perdeaua groasa de nori. Abia in zilele noastre, savantii au avansat ideea ca miraculosul artefact ar fi putut fi o varietate de feldspat islandez.

O „busola” bazata pe razele Soarelui

Dupa cum se stie, lumina consta in unde electromagnetice care oscileaza perpendicular pe directia pe care calatoreste lumina. Cand oscilatiile sunt indreptate in aceeasi directie, lumina este polarizata. Un cristal de polarizare, precum calcitul, permite doar luminii polarizate in anumite directii sa treaca prin el si poate aparea stralucitor sau intunecat, in functie de cum e indreptat fata de lumina. Arheologul danez Thorkild Ramzskou este de parere ca, inaltand un cristal de calcit spre cer si rotindu-l, spre a observa directia de polarizare a luminii care trece prin el, vikingii puteau deduce cu precizie pozitia Soarelui, chiar si cand acesta se afla ascuns de nori sau de ceata, ori chiar cand trecuse deja de linia orizontului.

In ultimele luni, Gabor Horvath, specialist in optica la Universitatea Eotvos, Budapesta, si Susanne Akesson, istoric la Universitatea Lund, Suedia, au testat aceste idei, efectuand mai multe experimente. Mai intai, ei au cerut unui lot de voluntari sa estimeze pozitia Soarelui intr-o zi noroasa, dar erorile de pana la 95% i-au determinat sa creada ca vikingii nu se bazau, in nici un caz, pe ochiul liber, pentru a stabili aceasta pozitie. Au incercat apoi mai multe tipuri de cristale de polarizare si au remarcat ca feldspatul islandez permite ca modelul de polarizare a luminii sa fie similar, pe cer innorat, ca si pe cer senin! „Polarizarea nu este la fel de puternica, dar era probabil suficienta pentru a oferi vikingilor suficiente informatii referitoare la navigatie”, afirma Horvath.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8424/20/

 

[magda]

Lucruri interesante si mai putin stiute despre somn

Faptul ca orice om are nevoie de 7-8 ore de somn pe zi este destul de cunoscut. Ce nu stiai insa despre somn este ca majoritatea informatiilor stiintifice pe aceasta tema au fost descoperite in ultimii 25 de ani. Si nu sunt deloc putine.

Listverse.com iti arata cateva dintre cele mai interesante aspecte legate de somn.

1. Recordul pentru cea mai lunga perioada de timp petrecuta fara somn este de 18 zile, 21 de ore si 40 de minute. In intervalul respectiv, detinatorul acestui record a avut parte de halucinatii, vedere incetosata, dificultati de vorbire, lipsa de concentrare, si chiar paranoia.

2. Este imposibil sa stii daca cineva este cu adevarat treaz, fara o atenta supraveghere medicala. Si asta deoarece oamenii pot trage un pui de somn chiar si cu ochii deschisi.

3. Desi pana de curand se credea ca visele au loc doar in timpul somnului de tip REM (miscarea rapida a ochilor), acestea pot aparea si in timpul celui de tip non-REM, doar ca sunt de durata mai mica.

4. Visele din timpul somnului REM sunt mai ciudate, iar cele petrecute in somnul non-REM sunt mai apropiate de realitate, fara prea multa imaginatie (spre exemplu visezi ca intarzii la serviciu sau ca ai uitat undeva telefonul mobil).

5. Anumite miscari ale ochilor din timpul somnului REM pot fi similare celor care apar atunci cand vizionezi un film.

6. Elefantii stau in picioare atunci cand intra in starea de somn non-REM, dar pentru somnul REM se intind.

7. Unii cercetatori sunt de parere ca motivul pentru care visam este acela de a fixa in memoria de lunga durata experientele care merita sa fie pastrate. Altii cred ca visam despre aspecte care pot fi uitate deoarece nu sunt importante (pentru a evita suprapunerea de amintiri si supraincarcarea memoriei).

8. Specialisti din cadrul Ministerului britanic al Apararii au reusit sa reseteze ceasurile interne ale unor soldati, pentru ca acestia sa poata rezista fara somn 36 de ore. Niste fibre optice incorporate in ochelari speciali, care proiectau in jurul retinei soldatilor o lumina similara celei produse de rasaritul soarelui, ii faceau pe acestia sa simta ca abia s-au trezit. Sistemul a fost folosit pentru prima data la piloti, in Statele Unite.

9. Deversarea de petrol din 1989, care a avut loc in urma scufundarii vasului Exxon Valdez in Alaska, dezmembrarea navetei spatiale Challenger la doar cateva zeci de secunde dupa lansare si accidentul nuclear de la Cernobal au fost atribuite unor erori umane in care si privarea de somn a jucat un rol.

10. Un anumit hormon, numit adrenocorticotropina, joaca un rol important in dificultatea cu care se trezeste fiecare persoana, in functie de cat de stresanta este trezirea pentru ea.

11. Chiar si cateva mici raze de lumina de la un ceas digital pot perturba somnul, chiar daca nu te trezesti pe deplin.

12. Oamenii dorm, in medie, cu trei ore mai putin decat alte primate precum cimpanzeii sau babuinii, care dorm aproximativ 10 ore pe zi.

13. Ratele care se simt amenintate de pradatori sunt capabile sa imbine nevoia de somn cu instinctul de supravietuire mentinand o jumatate a creierului treaza, in timp ce cealalta intra intr-o stare de somn.

14. Expertii sunt de parere ca una dintre cele mai tentante distrageri de la somn este posibilitatea de a avea acces la Internet 24 de ore din 24.

http://www.ziare.com/magazin/inedit/lucruri-interesante-si-mai-putin-stiute-despre-somn-1074900

 

[anuk]

Femei malefice in istorie


Putine femei au reusit sa se remarce de-a lungul unei istorii potrivnice lor, care le-a refuzat o lunga perioada de timp dreptul la exprimare, dreptul la educatie si dreptul la vot. Fortata sa se inscrie in diferite canoane, in functie de epoca pe care o traversa, urgisita, arsa pe rug, refuzata societatii sau cantata, servind drept muza pentru intreaga arta a lumii, figura materna respectata, femeia si-a dezvoltat o uimitoare natura camelonica. Insa, cum orice regula are exceptiile sale, au existat si femei care s-au facut remarcate prin intermediul altor atribute, decat feminitatea, delicatetea si gingasia. In continuare, veti putea citi doar o lista scurta a femeilor pe care istoria si le aminteste doar din cauza ferocitatii si cruzimii de care au dat dovada.

Isabela de Castilla
Isabela I a Spaniei este cunoscuta drept protectoarea si sustinatoarea lui Cristofor Columb, impreuna cu sotul ei, Ferdinand II de Aragon. Impreuna, au facut posibila unificarea Spaniei sub nepotul lor, Carlos I. Ca parte a procesului de unificare, Isabela a fost cea care l-a numit in functia de Inchizitor General pe temutul Tomas de Torquemada. In data de 31 martie 1492, este implementat decretul Alhambra , care forta convertirea populatiei evreilor si musulmanilor la catolicism. Prin urmare, 200 000 de persoane au parasit Spania. Cei care au ramas si au ales convertirea nu au scapat, totusi, de investigatiile si torturile inchizitiei. In 1974, papa Paul al VI-lea a propus-o pentru beatificare. In cadrul bisericii catolice, Isabela este descrisa drept “servitoarea Domnului”.



Regina Mary I
Mary a fost singurul copil al regelui Henry VIII si al Caterinei de Aragon. Incoronata dupa moartea lui Edward al VI-lea si indepartarea de pe tron a “Reginei de noua zile”, asa cum a ramas in istorie lady Jane Grey, Mary este recunoscuta pentru campania violenta pe care a dus-o pentru reintoarcerea Angliei la catolicism. Multe figuri proeminente protestante au fost executate pentru convingerile lor religioase, aducandu-i reginei denumirea de Bloody Mary (Mary cea sangeroasa). 800 de protestanti au parasit atunci tara, in asteptarea unor vremuri mai bune, asteptand moartea reginei pentru a se reintoarce in tara.



Beverly Allitt
Cunoscuta sub numele de “Ingerul mortii", Beverly Gail Allitt este una dintre cele mai cunoscute criminale in serie din istorie. Asistenta pediatrica, ea este responsabila de moartea a patru copii si de ranirea grava a altora cinci, aflati in grija ei. Aceasta folosea des injectiile cu insulina sau potasiu pentru a provoca palpitatii cardiace. Desi a fost condamnata numai pentru noua victime, ea a mai provocat ranirea a inca treisprezece copii, inainte sa fie prinsa. Allitt nu a marturisit niciodata care este motivul crimelor ei, dar sindromul Munchausen de care suferea poate oferi o posibila explicatie. Sindromul Munchausen este o forma complexa de maltratare, fiind definit prin falsificarea sau inducerea, de catre un ingrijitor, a unei suferinte emotionale si fizice la adresa unei persoane aflate in grija sa. De asemenea, sindromul se refera si la persoanele care simuleaza sau care-si induc simptomele unei boli pentru a atrage compasiune, protectie si a castiga control asupra altora.



Myra Hindley
Myra Hindley si Ian Brady sunt responsabili pentru asa numitele “Crime din mlastina”, care au avut loc in Manchester, Marea Britanie, la mijlocul anilor ’60. Impreuna, cei doi sunt responsabili de rapirea, abuzul sexual, torturarea si uciderea a trei copii sub varsta de 12 ani si a doua adolescente, in varsta de 16 si 17 ani. Indiciul care a dus la dezvaluirea identitatii criminalilor a fost un bagaj pe care Myra il uitase in gara centrala din Manchester. Printre probele incriminatorii se afla si o caseta pe care cei doi inregistrasera una dintre victime, in timp ce era violata si torturata. Inainte de a fi incarcerata, aceasta a abordat o atitudine plina de aroganta, pe care si-a pastrat-o si in timpul procesului, neparand sa-i pese de soarta ei. A fost prima femeie care si-a petrecut 37 de ani in detentie, cea mai lunga incarcerare din istoria Angliei moderne. In timpul detentiei, aceasta si-a schimbat atitudinea, pozand intr-o femeie religioasa si ispasita. Mai mult decat atat, si-a continuat studiile, reusind sa obtina o diploma universitara. Insa eforturile ei nu au fost de natura sa convinga prea multa lume. A murit in data de 15 noiembrie 2002, la varsta de 60 de ani, in urma unui atac de cord. Ironia face ca doar cateva zile mai tarziu, guvernul Marii Britanii sa dea un decret care ar fi gratiat-o.



Belle Gunness
Belle Gunness este una dintre cele mai inspaimantatoare criminale in serie din istoria Statelor Unite. Avand o statura impresionanta, cu o inaltime de 1.83 metri si cantarind peste 91 de kilograme, Belle era o femeie impozanta, de descendenta norvegiana. Aceasta si-a otravit cei doi soti si toti copiii, in perioade diferite, continuand cu toti pretendentii si iubiti. Motivul? Lacomia in stare pura. Politele de asigurare de viata si bunurile furate sau luate prin escrocherie de la victime formau toate veniturile ei. Anumite rapoarte pun pe seama ei peste 20 de crime, infaptuite de-a lungul mai multor decade.


Mary Ann Cotton
Englezoiaca Mary Ann Cotton este o alta criminala in serie, care a actionat sub impulsul lacomiei. Maritata la varsta de 20 de ani cu William Mowbray, acestia s-au stabilit in Plymouth, Devon, pentru a inteimeia o familie. Cuplul a avut cinci copii, dintre care patru au murit in conditii suspecte, diagnosticul fiind febra gastrica si dureri de stomac. Faptul ca s-au mutat in nord-vestul tarii nu parea sa ii ajute foarte mult. Blestemul i-a urmat. Inca trei copii au fost nascuti si tot trei copiii au fost inmormantati. William avea sa ii urmeze in scurt timp, rapus de o misterioasa boala intestinala. I-a urmat si cel de-al doilea sot, George Ward si inca un copil. Cauza? Probleme intestinale. Acest sir de coincidente incredibile au atras intr-un final atentia presei, ale carei investigatii au dus la prinderea criminalei. Ziarele au descoperit ca, in timpul mutarilor ei frecvente, a pierdut trei soti, un iubit, un prieten, mama si o multime de copii, toti loviti de aceasi boala. A fost spanzurata la Durham County Gaol, in data de 24 martie 1873, pentru otravire cu arsenic. Faptele ei au oripilat intr-asa masura populatia, incat executorii ei s-au asigurat ca nu va muri foarte repede in streang.


Katherine Knight
Prima femeie din Australia condamnata la inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate, Katherine Knight era cunsocuta pentru relatiile ei violente. Printre “dragalaseniile” ei casnice se numara sfaramarea maxilarului primului sot, taiarea gatului unui catelus de 8 saptamani in fata celui de-al doilea sot, o relatie fierbinte cu John Charles Thomas Price, care s-a lasat cu un ordin de restrictie impotriva ei. Acest lucru nu a impiedicat-o sa se apropie totusi de el suficient de mult incat sa-l injunghie de 37 de ori cu un cutit de bucatarie. Insa nu s-a multumit numai cu atat. Dupa ce l-a omorat, l-a jupuit de piele, i-a taiat capul si l-a pus intr-un bol de supa, i-a taiat fesele si le-a gatit la cuptor, insotite de o garnitura de legume. Ce a mai ramas din cadavru a fost suspendat de tocul unui geam din camera de zi. Masa calda, impreuna cu un biletel, a fost trimisa copiilor insa, spre norocul acestora, politia a reusit sa intervina inainte ca ei sa ajunga acasa.



Ilse Koch
Vrajitoarea din Buchenwald, pe numele ei Ilse Koch, a fost sotia lui Karl Koch, comandantul lagarului de concentrare de la Buchenwald intre 1937 si 1941 si a celui de la Majdanek, intre 1941 si 1943. Imbatata de puterea absoluta pe care i-a pus-o pe tava sotul ei, aceasta nu s-a dat inapoi de la nicio fapta marsava. In perioada Buchenwald, a reusit sa uimeasca oamenii prin desfraurile, torturile si obscenitatea de care era capabila. Colectionara impatimita, Ilse si-a creat o macabra colectie formata din lampioane si genti confectionate din piele…umana. Pentru diversitate, se foloseau bucatile de piele tatuate. Datorita pasiunii ei, a fost promovata in cadrul lagarului pe postul de sefa a gardienelor. Dupa terminarea razboiului a fost judecata, inchisa, eliberata si iar inchisa. In final, s-a spanzurat in 1967, in inchisoarea pentru femei Aichach.

Irma Grese
Una dintre cele mai feroce “produse” feminine ale nazismului, Irma Grese era cunoscuta sub numele de “Cateaua din Belsen”, si asta nu datorita caracterului ei milos. A abandonat scoala la 15 ani, pentru ca nu avea foarte multa dedicatie pentru studiu. Mai tarziu, a incercat sa devina asistenta medicala, dar nu a fost primita in randul acestora. Si-a gasit in scurt timp vocatia, odata cu inscrierea in randul “Ligii femeilor germane”. In 1943 a fost transferata la Auschwitz, devenind in mai putin de un an “Senior Superviser”. Promovarea a fost facuta pe baza excesului de zel de care dadea dovada. Printre “hobby-urile” ei se numarau crimele, torturile psihice si fizice, abuzurile sexuale, bataile crunte cu biciul sau asmutirea cainilor infometati asupra prizonierelor. Umbla incaltata cu cizme foarte grele, un accesoriu util in torturarea fizica a prizonierelor si nu se deplasa niciodata fara pistol si bici. In data de 17 aprilie 1945 a fost capturata, impreuna cu alti ofiteri SS, judecata sub legea britanica si condamnata la moarte prin spanzurare. Apelul ei a fost respins, devenind astfel, cea mai tanara femeie condamnata la moarte sub legea britanica in secolul XX.



Elizabeth Bathory
Contesa Bathory este considerata cea mai infama criminala in serie din istoria lumii. Multe zvonuri au circulat in acea vreme despre fetele de tarani angajate la castel care dispareau ca prin minune fara ca nimeni sa le mai vada vreodata sau sa mai stie ceva de ele. Aceste zvonuri au ajuns la urechile regelui Mathias al II-lea, care a trimis o comisie sa verifice autenticitatea lor. Soldatii au intrat in castel la timp pentru a descoperi cadavrul unei fete, o alta care era pe moarte si sa elibereze alte cateva, care se aflau inchise in temnitele castelului. Printre activitatile preferate ale reginei se aflau: mutilarea totala, mutilarea mainilor sau a organelor genitale, batai indelungate, muscaturi ale fetei si corpului, amputarea bratelor sau a altor parti ale corpului si infometarea victimelor pana la moarte.
Se pare ca aceste crime au avut loc pe o perioada indelungata de 25 de ani. A fost condamnata numai pentru 80 de victime, insa se pare ca numarul lor neoficial se ridica la cateva sute. Datorita statutului ei social, contesa nu putea fi judecata, insa a fost inchisa intr-o singura camera a castelului, pana cand a decedat, patru ani mai tarziu. Rautatea extrema a acestei contese a insapimantat lumea, iar folclorul local i-a atribuit si fapte care se pare ca nu le-a infaptuit. Cea mai cunoscuta dintre ele este ca Elizabeth Bathory se imbaia in sangele tinerelor pe care le omora, insa acesta teorie nu a fost dovedita nicioadata, negasindu-se dovezi in sprijinul ei.



http://www.descopera.ro

 

[anuk]

Un profesor sustine ca a inventat un nou Chivot cu care se poate vorbi cu Dumnezeu


Un profesor sustine ca a inventat un nou Chivot cu care se poate vorbi cu Dumnezeu

Un cercetator specializat in domeniul undelor cerebrale sustine ca a facut o descoperire de-a dreptul revolutionara. Profesorul Michael Persinger este inventatorul a ceea ce este cunoscut sub numele de "Casca lui Dumnezeu". Acest dispozitiv este purtat de o persoana si poate transmite variatii electromagnetice lobilor temporali ai creierului. Deja inventia sa este oarecum asimilata celei a "Chivotului legamantului", prezent in Biblie, un dispozitiv prin care Moise vorbea cu Dumnezeu.

Persinger considera ca aceste semnale pot produce o experienta religioasa pentru orice subiect care poarta casca. El argumenteaza ca pulsatiile electromagnetice fac ca lobul stang "sa traduca" aceasta activitate in partea dreapta a creierului ca fiind o prezenta. Cei care au experimentat "Casca lui Dumnezeu" au declarat ca au simtit mai multe prezente: de la cea a lui Dumnezeu, la cele ale demonilor. Se pare ca acest dispozitiv activeaza o zona a subconstientului care declanseaza o astfel de viziune despre care se spune ca este mai mult sau mai putin imaginara. Este in legatura cu descoperirea cercetatorilor rusi care sustin ca au aflat de ce rugaciunile au o putere vindecatoare mare, aceea ca stabilizeaza cortexul cerebral si il face sa se simta in siguranta, ca si nou nascutii, fapt inregistrat la calugarii ortodocsi care se roaga patimas.

Potrivit inventatorului castii, aproximativ 80% dintre subiecti au simtit o prezenta in mintea lor. RMN-urile facute in timp ce subiectii purtau "casca lui Dumnezeu" arata o activitate crescuta in zona creierului care primea semnale electromagnetice. O parte dintre subiecti au putut spune ca in afara prezentei a ceva "magnific" pe care l-au asimilat cu Dumnezeu au primit si o unda, ca o comunicare, ca un flux de date care i-a facut sa se simta mai bine, citeaza Daily Mail.
Casca lui Dumnezeu


http://www.agentia.org

 

[magda]

Apa, cel mai ciudat lichid - Exista oceane de diamant pe alte planete?

http://thumbs.ziare.com/Apa--cel-ma...-Exista-oceane-de-diamant-pe-alte-planete-jpg.



Se afla peste tot: acasa, la serviciu si in natura. Se gaseste in hrana pe care o consumam. Credem ca stim totul despre apa, dar ne inselam. Apa are cateva proprietati ciudate. Unele le mai are doar diamantul, care ar putea forma oceane intregi pe alte planete.

Spre deosebire de alte lichide, apa devine mai usoara si ingheata. Acest lucru face ca oceanele sa fie unele dintre cele mai ciudate locuri din sistemul solar, scrie io9.com.

Apa este unul dintre cele mai corozive elemente care au fost descoperite vreodata. Daca apa nu ar fi fost asa cum o stim, oamenii ar fi aratat cu totul altfel. O alta proprietate ciudata este aceea de a-si pierde din densitate atunci cand se raceste sub o anumita temperatura.

Daca apa ar fi avut un punct de fierbere diferit, ea ar fi existat, in mare parte, in atmosfera. Drept urmare, oamenii ar fi mers pe Pamant printre vapori de apa foarte grosi. Apa poate dizolva aproape orice.

Ea transporta prin pamant diferite substante. Astfel, aurul, sarea si chiar uraniul apar datorita capacitatii apei de a prelua si raspandi particulele mici din sol. Ea modeleaza canioanele si da nastere pesterilor, de-a lungul anilor. Apa este folosita chiar la construirea reactoarelor nucleare.

Nu exista nicio alta substanta pe Pamant care sa o poate inlocui si, fara ea, am muri destul de repede. Doar diamantul poate deveni mai putin dens cand ingheata, asemenea apei, insa la temperaturi diferite. Oamenii de stiinta cred ca planete precum Neptun si Uranus ascund oceane pline cu diamanate lichide si chiar aisberguri facute din diamante.

ziare.com

 

[magda]

"Adevarul chel": Drogul care-ti face parul sa creasca!

Descoperirea pur intamplatoare a unei substante antistres ce a condus, in laborator, la cresterea durabila a firelor de par din blana soarecilor a deschis calea catre obtinerea unui medicament impotriva calvitiei la oameni, pentru care nu exista in prezent niciun tratament eficient.
"Descoperirea noastra demonstreaza faptul ca un tratament de scurta durata cu aceasta substanta face sa creasca din nou firele de par ale soarecilor" care au fost modificati genetic pentru a suferi de stres cronic, a declarat medicul Million Mulugeta, profesor la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), unul dintre autorii acestui studiu.

"Aceasta descoperire ar putea conduce la un nou tratament contra calvitiei la oameni, prin neutralizarea receptorilor unui hormon care joaca un rol cheie in declansarea stresului", a adaugat Mulugeta, ciatat de Daily Mail.

Milioane de barbati din lumea intreaga constata in fiecare an ca parul incepe sa le cada, creand astfel o piata pentru numeroase tratamente contra calvitiei, ce pornesc de la "remediile miraculoase" comercializate de sarlatani si ajung pana la medicamente precum minoxidil, folosit in tratarea hipertensiunii arteriale.

Insa nici cea mai buna dintre aceste terapii nu au dat pana in prezent decat rezultate foarte limitate, motiv pentru care acest studiu, publicat in versiunea electronica a revistei stiintifice americane PLoS One, ofera celor interesati o raza de speranta pentru obtinerea unui tratament contra caderii parului.

Cercetatorii au facut aceasta descoperire neasteptata in timpul unor teste prin care voiau sa identifice maniera in care stresul afecteaza functiile gastrointestinale. Pentru aceasta, savantii au folosit soareci genetic modificati pentru a produce in exces corticoliberina (factor eliberator de corticotropina/ CRF), un hormon al stresului. Imbatranind, acesti soareci au inceput sa isi piarda parul - uneori chiar complet - pe spate, spre deosebire de soarecii din grupul tinta, nemodificati genetic.

Cercetatorii de la Institutul Salk din California au obtinut o peptida, o substanta chimica ce a fost denumita "astressin-B", care blocheaza efectul stresant al CRF, si au injectat-o soarecilor stresati si suferind de calvitie. Dupa cinci zile de injectii, cercetatorii au masurat la soarecii mutanti efectele neutralizante ale substantei astressin-B asupra CRF si au plasat acesti soareci in custi in care se aflau soareci "sanatosi".

Dupa trei luni, cand cercetatorii au revenit pentru alt set de teste, nu au mai putut sa-i deosebeasca pe soarecii modificati genetic de ceilalti, deoarece firele lor de par s-au regenerat complet. Medicii americani au subliniat totodata durata scurta a tratamentului (cinci zile) si efectele durabile, de pana la patru luni, ale acestuia, scrie MEDIAFAX.

Pana in prezent, efectele astressinului-B asupra parului nu au fost observate decat la rozatoare, insa savantii americani se declara increzatori in ceea ce priveste posibilitatea ca aceasta substanta sa fie eficienta si la oameni, nu doar pentru a face parul sa creasca din nou, ci si pentru a-l impiedica sa cada si sa incarunteasca. Aceeasi molecula stimuleaza si pigmentarea.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...hel-Drogul-care-ti-face-parul-sa-creasca.html

 

[magda]

Creatura misterioasa surprinsa intr-un lac din Anglia.

Daca Scotia este fascinata din 1933 incoace de legenda monstrului Loch Ness, Anglia nu se lasa mai prejos si are si ea un monstru, pe nume Bownessie. Se pare ca acesta si-a aratat trei cocoase pe lacul lacul Windermere.

Este pentru a opta oara in ultimii cinci ani cand apar relatari despre misterioasa creatura, lunga si cocosata si care se arata din apele lacului Windermere, Anglia.

Dr. Ian Winfield, un ecologist de la Universitatea din Lancaster care s-a ocupat de studiul lacului, spune ca este foarte putin probabil ca un animal lung cat trei masini sa poata supravietui in Lacul Windermere. “Este posibil sa fi fost un drac de mare, o specie de peste, adica, iar oamenii interpreteaza gresit. Cu toate astea, nu exista un peste care sa fie atat de mare precum se descrie si care sa poata trai in Windermere”.


Fotografia a fost facuta de un tanar de 24 de ani, Tom Pickles, angajat la o firma de IT. In momentul aparitiei ciudatei creaturi, Tom se afla intr-o barca pe lac, impreuna cu prietena lui. Imaginile surprinse sunt cele mai clare de pana acum. Din negura groasa, o creatura cu pielea neagra si cu trei cocoase misterioase se misca prin apa.

“Am ramas impietriti de spaima si am vaslit repede inapoi, cat mai departe de ea. La inceput, am crezut ca e un caine, dar apoi am vazut ca e mult mai mare si se misca prea repede. Fiecare cocoasa se misca in valuri mici, semn ca inota. Si inota foarte repede”, povesteste Tom.

Tom, care a vazut creatura timp de 20 de secunde a mai adaugat: “As putea spune ca era mult mai mare dedesubtul apei, dupa umbra imensa din jurul ei. Pielea era ca a unei foci, dar forma era cu totul ciudata. Nu arata ca niciun alt animal pe care l-am vazut pana acum”.

La fel de ingrozita a fost si prietena lui Tom care a marturisit ca animalul arata ca un sarpe enorm si ca au fost atat de inspaimantati, incat numai dupa ce s-au uitat mai bine la fotografie si-au dat seama ca tocmai vazusera ceva cu totul iesit din comun.

Interesant este ca fotografia surprinsa de Tom se potriveste perfect cu descrierea facuta in 2006 de jurnalistul Steve Burnip care a zarit creatura.

http://stirileprotv.ro/stiri/intern...ei-cocoase-surprins-pe-un-lac-din-anglia.html

 

[magda]

5 urşi din Alaska dau soluţii pentru aplicaţii medicale şi misiuni spaţiale

Un studiu recent arată că temperatura corpului la urşii care hibernează nu scade atât de mult pe cât se credea. Descoperirea pune la îndoială ceea ce se cunoaşte despre fenomenul de hibernare, dar dă şi speranţa că se poate încetini metabolismul la oameni. Pacienţii ar putea fi aduşi într-un stadiu de stază care le-ar putea salva viaţa. Studiul aduce speranţă şi pentru pentru călătoriile spaţiale de lungă durată.

Cum hibernează urşii?
publicitate

Studiul s-a făcut pe 5 urşi negri din Alaska. S-au construit adăposturi speciale în pădure încărcate cu toate aparatele necesare pentru observare: detectoare de mişcare, camere cu infraroşu şi transmiţătoare radio. Cercetătorii au monitorizat animalele în timp ce acestea hibernau şi au observat că temperatura corpului fluctua de la un nivel normal de 37 grade C la unul minim de 30 grade C. Fluctuaţiile de temperatură au loc într-un ciclu care ţine de la două până la şapte zile. Metabolismul animalelor a încetinit cu până la 25%.

Urşii hibernează pe o perioadă de 5-7 luni, timp în care nu beau, nu mănâncă şi nu îşi fac nevoile, iar primăvara se trezesc din somn fără probleme. În ciuda faptului că nu sunt activi jumătate din an, când ies din bârlog, se constată că nu au pierdut nici din masa musculara, nici din cea osoasă.

Ce semnificaţie are hibernarea pentru oameni?

Dacă oamenii de ştiinţă reuşesc să înţeleagă exact cum se explică fenomenul, atunci s-ar putea dezvolta tratamente pentru cei care suferă de osteoporoză şi atrofiere musculară. Poate chiar să se ajungă la stadiul în care se vor putea pune pacienţii într-un fel de stază până când ajung pe masa de operaţie, spune Brian Barnes de la Universitatea din Alaska, citat de msnbc.com.

Prin stază înţelegem o încetinire a circulaţiei sângelui şi a secreţiilor interne în unele părţi ale organismului. Stadiul de stază ar putea salva pacienţii care suferă de hemoragie internă.

Cum se pot salva vieţi

Metabolismul încetineşte atunci când temperatura corpului scade. "Doctorii speră ca în viitor să poată induce hipotermia la pacienţi pentru a le scădea temperatura şi, implicit, metabolismul. Dacă poţi să scazi temperatura creierului cu doar foarte puţin imediat după un atac cerebral atunci poţi reduce din pagube, ... dar, momentan nu se poate face aşa ceva cu succes. Dacă reuşim să ne dăm seama din punct de vedere biochimic şi psihologic cum reuşeşc urşii treaba asta, atunci am putea ajunge şi la aplicaţii practice pentru oameni" spune cercetătorul H. Craig Heller de la Stanford University.

În spaţiu

Hibernarea ar putea fi un lucru folositor şi pentru misiunile spaţiale de lungă durată, cum ar fi mult anticipata misune cu oameni pe Marte. Unul din motivele pentru care astronauţii nu pot să petreacă mult timp în spaţiu este atrofierea masei musculare şi a celei osoase din lipsa gravitaţiei. Stadiul de stază ca cel din filmele "2011: A Space Odyssey" sau "Avatar" ar putea să rezolve problema. (Ioana Nicolescu)

http://www.gandul.info/internationa...plicatii-medicale-si-misiuni-spatiale-7995691

 

[anuk]

Copacul Vieţii – un fenomen natural misterios .


nălţându-se solitar în inima deşertului, la kilometri distanţă de orice sursă de apă şi de orice altă formă de vegetaţie, Copacul Vieţii, din Bahrain, este manifestarea unuia dintre cele mai remarcabile fenomene naturale din lume.

Copacul Vieţii se află la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) - punctul cel mai înalt al ţării - şi creşte pe un deal nisipos înalt de 25 de metri. Misterul supravieţuirii acestui organism în condiţii atât de vitrege este deja legendar în rândul locuitorilor Bahrain-ului, atrăgând curioşi din toate colţurile lumii.

Minunea naturală veche de patru secole i-a uimit şi pe oamenii de ştiinţă vreme de mulţi ani şi, deşi au fost emise câteva posibile teorii care să explice fenomenul, acesta rămâne enigmatic. Unii au argumentat că pomul şi-ar întinde rădăcinile foarte adânc şi pe o suprafaţă foarte mare sub pământ, ajungând la surse de apă neştiute, însă nimeni nu a dovedit acest fapt.

Fireşte, localnicii au propriile explicaţii pentru Copacul Vieţii, explicaţii care nu ţin de ştiinţă. Mulţi dintre ei cred că arborele marchează locul Gradinii Edenului, în timp ce beduinii sunt convinşi că acesta a fost binecuvântat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat, aşa cum îl numesc arabii, a crescut continuu vreme de 400 de ani

http://www.descopera.ro/dnews/7992757-copacul-vietii-un-fenomen-natural-misterios-foto

 

[magda]

Incalzirea cu infrarosu, eco, ieftina si usor de montat

Tot mai multi romani incep sa isi doteze locuintele cu sistemele de incalzire cu infrarosu, o tehnologia ecologica, eficienta energetic si care reduce costurile pentru incalzire cu pana la 50%.

Comerciantii chestionati de ”Green Report” sustin ca, mai ales pe fondul crizei, vanzarile la aceste produse au crescut semnificativ in aceasta iarna, chiar daca tehnologia este inca la inceput in Romania

Panoul cu infrarosu functioneaza pe baza de curent electric, sistemul fiind controlat de termostatul ambiental. Se monteaza simplu, pe perete sau pe tevan si nu necesita intretinere. In plus, nu produce gaze toxice (CO si CO2), nu consuma oxigen si nu provoaca deloc curenti de aer.

”Panoul incalzeste in acelasi fel in care soarele incalzeste pamintul, prin intermediul radiatiei infrarosii (4-14 microni) intr-o forma sanatoasa, curata, naturala, economica si confortabila, asigurind o temperatura uniforma in orice colt si la orice inaltime a camerei”, spune Primo Laurentiu, reprezentantul in Romania al firmei coreene Sunjoy.

Panoul este ales in functie de mai multi factori

Unele firme ofera consultanta gratuita cumparatorilor, ajutandu-i sa stabileasca capacitatea panoului necesar in functie de mai multi factori, precum performanta energetica a cladirii si dimensiunile camerelor.

”Pentru o locuinta mediu izolata, cu un strat de polistiren de minimum 3 cm, consumul mediu este de 10 - 20W/mp in cazul in care inaltimea camerelor este de pana la 3,5 m, iar pretul unui panou porneste de la 139 euro”, explica managerul firmei Lema Total Grup, Cristian Tenea.

Potrivit acestuia, proprietarul unui apartament de bloc va avea nevoie de panouri diferite fata de o persoana care sta la casa.

Firma ofera sisteme de incalzire cu infrarosu sub 2 forme: folie si panouri. Panourile se monteaza pe pereti, in timp ce folia formata din mai multe bucati se fixeaza pe tavan, in general pe 60% din suprafata acestuia. In cazul cladirilor rezidentiale, aceasta se poate masca cu tavan fals.

Atentie la produsele contrafacute!

In prezent, incalzirea cu gaze este cea mai raspandita in casele romanilor, mai ales datorita pretului subventionat. Comercinatii de panouri cu infrarosu sustin insa ca produsele pot fi mai economice decat centralele termice pe gaze.

”Costul curentului electric pentru incalzirea unui apartament de 2 camere se ridica in medie la doar 150-200 lei/luna. In plus, produsul are garantie 10 ani, iar durata media de viata este de 25 de ani, fara service si revizii, fara consumabile, fara filtre schimbate sau scurgeri de apa pe la tevi”, a mai spus reprezentantul Sunjoy.

Potrivit acestuia, pe langa radiatia infrarosie care are functia de incalzire, panourile emit ioni negativi si nanosilver, radiatii cu efect terapeutic si sterilizare a aerului de bacterii si microbi.Cumparatorii trebuie sa fie atenti insa la produsele contrafacute care imita forma, designul si prezentarea panourilor cu infrarosu, dar care sunt in realitate doar niste "resouri moderne".

http://www.green-report.ro/stiri/incalzirea-cu-infrarosu-eco-ieftina-si-usor-de-montat

 

[anuk]

Primul Curriculum Vitae a aparut in urma cu 500 de ani! Istoria CV-ului, de la Da Vinci la Facebook si LikedIn!


Cine nu stie astazi ce este acela un Curriculum Vitae, sau CV, barbarismul mai usor de pronuntat, dar mai greu de acceptat de cei care tin la eticheta? In zilele noastre, cand pentru elaborarea documentului care prezinta experienta profesionala au aparut diferite sabloane sau cand poti sa-ti faci CV-ul inclusiv pe Facebook, nimeni nu se mai gandeste cand a aprut primul Curriculum Vitae si cine l-a scris pentru prima data in istorie.

Asa cum Leonardo Da Vinci a intrat in istorie pentru o multime de inventii si opere de arta, tot lui i se atribuie si prima varianta de Curriculum Vitae, din 1482.

De-a lungul anilor, documentul care reprezinta in zilele noastre, cea mai importanta parte a recrutarii pentru angajare, a trecut prin mai multe transformari, odata cu dezvoltarea tehnologica.

Citeste mai jos o mica istorie a CV-ului din ultimii 500 de ani, realizata de Business Insider:

1482 - Leonardo Da Vinci scrie primul CV profesional din istorie.
De-a lungul anilor, documentul care reprezintă in zilele noastre, cea mai importantă parte a recrutării pentru angajare, a trecut prin mai multe transformari, odată cu dezvoltarea tehnologica.
Business Insider a realizat o mica istorie a CV-ului din ultimii 500 de ani,:



1500 – Un lord englez ofera unui posibil angajator prima “scrisoare de cunoastere”, redactata de mana, pe care o numeste Curriculum Vitae.

Anii ‘30 – CV-urile erau simple formalitati, scrise de cele mai multe ori pe bucati de hartie la intamplare, de angajati impreuna cu angajatorii.

Anii ‘40 – CV-urile erau ca profilurile de Facebook – contineau varsta, greutatea, situatia maritala si religia.

Anii ‘50 – CV-urile nu mai sunt simple formalitati si incep sa capete importanta.

Anii ‘60 – CV-urile incep sa contina si detalii despre hobby-uri, cum ar fi sportul sau calitatea de a fi membru intr-un club.

Anii ‘70 – CV-urie batute la masina devin din ce in ce mai frecvente si sunt mai usor de citit.

Anii ’80 – Incep sa apara CV-urile inregistrate pe banda. Explodeaza vanzarile de carti despre cum sa-ti faci un CV si consultanta in cariera.

1986 - Microsoft lanseaza documentul RTF, care revolutioneaza scrierea CV-urilor.

1987 – Faxul, modalitatea cea mai la moda de a trimite CV-urile angajatorilor.


Revolutia internetului:

1984 – Apare reteaua de internet si, odata cu ea, cele mai vechi site-uri de cariera - Monster.com si CareerBuilder.

1995 – E-mailul devine cea mai la moda modalitatea de a trimite CV-uri.

2002 – Incep sa-si faca apartitia CV-urile interactive.

2003 – Se lanseaza reteaua de socializare LinkedIn, pe care utilizatorii posteaza, in general, profilurile profesionale.

2005 – Apar formularele tip pentru completarea CV-ului.

2006 – Apar primele CV-uri video.

2007 – CV-urile video ajung pe YouTube.

2008 – CV-ul in forma sa clasica nu mai este la moda. Apar “rezumatele” (tot un fel de CV-uri, dar denumite altfel) si scrisorile de intentie. Retelele de socializare sunt din ce in ce mai folosite pentru popularizarea experientei profesionale. Reteaua LinkedIn domina networkingul cu scop profesional. Angajatii devin tot mai preocupati sa-si creezeun brand pe internet. Aproape toti angajatorii dau un “search” pe Google, dupa viitorii angajati.

Astazi – CV-urile sunt mai scurte, dar contin linkuri catre paginile personale de pe retelele de socializare, efecte vizuale si multimedia. CV-urile digitale si infografice sunt la moda.



http://www.incont.ro

 

[anuk]

O istorie radioactivă sau poveşti vesele şi triste din istoria radioactivităţii


Ai folosi cosmetice, supozitoare sau prezervative radioactive? Dar reumatismul, l-ai combate oare cu radiu sau oboseala cu o bucăţică de ciocolată cu uraniu? Nu e o glumă proastă, a fost o vreme când oamenii chiar au incercat toate aceste lucruri!

La începutul secolului XX, cele două mari descoperiri ale ştiinţei erau încă electricitatea şi magnetismul: fenomene cunoscute, utile, care nu făcuseră niciodată rău la nimeni; ca atare, de ce ar fi trebuit să fie diferit în cazul radioactivităţii? Nimeni nu se gândea că ar fi putut fi periculoasă, până când cercetătorii nu au început să moară pe capete. Şi nici măcar atunci legătura nu a fost clară încă de la început, desigur din cauza faptului că efectele dezastruoase ale radioactivităţii se văd în timp. Prin urmare, multă vreme a existat doar ideea minunilor promise de noua Eră Atomică.

Pentru femei frumoase şi sănătoase .

În 1932, în Franţa era lansată marca Tho-Radia, sub care era prezentată publicului larg o gamă de produse cosmetice ce puteau fi achiziţionate doar în farmacii. Această limitare trebuie interpretată diferit de modul în care este ea interpretată astăzi, având în vedere că, la vremea respectivă farmacia era la discreţia farmacistului, expert în remedii de orice fel, şi ale cărui sfaturi le-ar da azi fiori colegilor contemporani.
În cazul Tho-Radia, denumirea exprima tot entuziasmul atomic al epocii, glorificând produsele realizate după "o formulă originală a medicului Alfred Curie", care însă nu avea nicio legătură de rudenie cu Marie Curie (câştigătoare a Premiului Nobel în 1903 şi 1911 pentru studiile sale asupra radioactivităţii). Ba chiar, se pare că numitul "Alfred" nici măcar n-ar fi existat; era ceva banal printre oamenii de publicitate ai vremii să nu ţină cont de asemenea "detalii"!

În 1937, din catalogul Tho-Radia dispăruse numele fantomaticului doctor Alfred Curie, lăsând loc pretenţiei de "metodă ştiinţifică de frumuseţe". Produsele se inmulţiseră: de la pudră la lapte demachiant, de la săpun la fond de ten, de la pastă de dinţi la cremă solară, toate cât se poate de radioactive, graţie toriului şi radiului. De exemplu, în câteva tonalităţi de roşu, rujul radioactiv pe bază de toriu şi radiu se spunea că ar fi conferit buzelor un colorit special şi o frumuseţe ieşită din comun, fiind în plus şi foarte sănătos…

Anii războiului şi ai ocupaţiei naziste în Franţa vor întrerupe activitatea companiei, marca va dispărea, dar va reapărea în 1947: tot Tho-Radia, dar de-acum, în noua lume de curând tulburată de ştirea bombelor utilizate împotriva Japoniei, referirile la radioactivitate şi presupusele beneficii ale acesteia vor deveni mai puţin evidente. În anii următori, odată cu înmulţirea cunoştinţelor legate de nuclear, de pe etichete vor dispărea şi ingredientele, iar compania îşi va modifica progresiv numele, acesta devenind în cele din urmă, în 1962, un simplu "TR".

Tho-Radia este doar unul dintre numeroasele exemple de utilizare a noilor elemente chimice pentru produse menite să exploateze presupusele proprietăţi benefice ale radioactivităţii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, compania germană Auergesellschaft (născută din cenuşa German Gas Light Company, fondată la finele secolului XIX de un om de afaceri evreu, un bancher german şi un inventator austriac), conducea cercetări asupra luminescenţei (cu marca Osram), a radioactivităţii şi a compuşilor de uraniu şi toriu, şi era titulară a numeroase şi importante brevete.

Unul dintre produsele comerciale ale companiei era şi Doramad, pasta de dinţi pe bază de toriu, a cărei reclamă suna aproximativ aşa: "Radioactivitatea întăreşte apărarea dinţilor şi gingiilor: celulele sunt încărcate de noua energie vitală care combate efectele distrugătoare ale bacteriilor. Astfel se explică excelentele rezultate obţinute în combaterea cariilor şi a problemelor gingivale. Pasta de dinţi albeşte profund şi delicat dinţii, chiar şi utilizată în cantităţi mici".

La fel ca rujurile şi celelalte produse cosmetice, Doramad ar fi putut rămâne o simplă curiozitate, cu atât mai mult cu cât producţia pastei de dinţi a şi fost oprită înainte de 1945; prin forţa împrejurărilor, ea a ajuns să constituie însă proba faptului că în unele dintre centrele de cercetare atomică ale regimului erau în funcţiune baterii experimentale şi unităţi de separare a izotopilor: studiile germane în materie erau adică mult mai avansate decât ar fi crezut americanii şi ruşii (şi mai mult decât se credea până de curând). Legătura dintre pasta de dinţi cu toriu şi capacitatea atomică a naziştilor a început să se contureze în iarna lui `44, după capturarea, de către Aliaţi, a unui chimist care lucra într-un centru al Auergesellschaft. Tărăşenia, integral reconstituită în 1947, a fost povestită de-abia în 1996, în paginile prestigioasei publicaţii americane Health Physics Society.

Înainte de Viagra.

Dacă radiul era capabil să revitalizeze buzele, pielea şi gingiile, de ce nu atunci şi "altele"? Specialiştilor de la Home Products Company din Denver (Colorado, Statele Unite) nu le lipsea cu siguranţă fantezia, având în vedere că, în 1930 ei au lansat un preparat sub formă de supozitoare pe bază de radiu, care promitea să-i facă pe bărbaţi masculi feroce în doar 15 zile, restituindu-le "capacitatea de a trăi şi a iubi în adevăratul sens al cuvântului".

"Încearcă supozitoarele şi priveşte rezultatele!", era îndemnul fără echivoc al producătorilor, care nu uitau să dea asigurări că produselor vor fi expediate, negreşit, în pachete anonime.

Nicio cutie de Vita Radium Suppositories nu a ajuns până în zilele noastre pentru a ne permite să verificăm dacă supozitoarele conţineau cu adevărat radiu şi în ce cantitate, dar istoricii de la Oak Ridge Associated Universities (Health Physics Museum) consideră cât se poate de probabil ca ele să fi fost efectiv radioactive.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Nutex, prezervativele cu "radium". În cazul lor, istoricii care au studiat şarlataniile nucleare consideră că producătorul - The Nutex Company din Philadelphia - s-ar fi limitat la utilizarea cuvântului "radium" pentru a trimite cu gândul la prestaţii "atomice".

Din minunatul viitor radioactiv care se deschidea asupra lumii în primii ani ai secolului trecut nu lipseau nici medicamentele, sau aşa-zisele medicamente. Unul dintre acestea era şi Radithor, produs între 1918 şi 1928 de o firmă din New Jersey şi prescris cam pentru orice afecţiune, de la dureri articulare la depresie (pe lângă nişte presupuse proprietăţi antidolorifice, se credea că acesta ar fi avut şi efecte asemănătoare opiumului şi absintului puse la un loc, tocmai de aceea fiind prescris pentru depresie).

Radithor era realizat pornind de la un triplu distilat de apa: într-o sticluţă conţinând circa 15 grame din acest lichid era adăugat "cel puţin" un microcurie de radiu-226 (izotop al radiului, al cărui timp de înjumătăţire este de 1.600 de ani şi care se descompune în radon) şi de radiu-228 (al cărui timp de înjumătăţire este de 6 ani şi se descompune în actiniu).

În perioada în care s-a aflat în producţie, exista un premiu de 1.000 dolari pentru cel care ar fi reuşit să demonstreze că produsul conţinea mai puţină radioactivitate decât cantitatea declarată! Premiul nu a fost nicodată încasat. În 1932, când producţia medicamentului radioactiv era deja suspendată, compania va fi implicată într-un proces judiciar, după ce se va confirma decesul unei persoane în urma abuzului de Radithor. Unele ziare americane vor vorbi de-a dreptul de o sută de morţi, dar nu va fi posibilă stabilirea unei legături clare între decese şi medicament. Unica victimă dovedită, Eben Byers, fondator al uneia dintre cele mai mari otelării din lume, se pare că şi-ar fi administrat timp de doi ani câte o picătură de Radithor pe zi.

Sănătate curată!

Între 1920 şi '26, prin această cutie de 42 de pastile de Arium (genuine radium), o companie din New York promitea să pună capăt suferinţelor provocate de reumatism, nefrite şi guta, la preţul de 1 dolar/ cutia. Condiţia era ca pastilele să fie luate cu regularitate: două înainte şi după fiecare masă. Pastilele au fost chiar promovate prin formula "Satisfăcut sau primeşti banii înapoi", şi se spune că un redactor distrat de la un cotidian din Newark (Ohio) ar fi comis regretabila eroare într-un text publicitar apărut în 1923 de a scrie că suma rambursată ar fi de 5.000.000 de dolari! Compania a reacţionat, iar săptămâna următoare, din text dispăruseră trei zerouri. Pentru că oricum cifra era una importantă, curând a dispărut cu totul, iar la finele lui 1926, unica promisiune de pe pachet era că produsul îmbunătăţeşte cu 100% energia şi starea de sănătate a persoanelor trecute de 40 de ani.

Între 1920 şi 1930, "revitalizatorul" pentru apă era şi el un produs de neratat. Au fost realizate de orice tip şi dimensiune: de buzunar (baghete radioactive de introdus într-un pahar cu apă), sub forma unor recipiente ca pentru bere, sau mai artistice, cum este această cupă realizată de Curie Radium Company din Ohio, o alta firmă fără nicio legătură cu soţii Curie.

Vasul în chestiune era un sistem a cărui parte superioară, de umplut, avea fundul poros astfel încât apa, filtrând lent în partea inferioară, să treacă printr-un prim proces de purificare. La baza părţii inferioare era poziţionat un disc (uşor de înlocuit) conţinând mineral de uraniu, sursă de gaz niton (numele atribuit radonului până în 1930) care ar fi revitalizat apa pentru a o transforma într-o "apă dădătoare de sănătate".

Micul chimist radioactiv .

Vreme de un deceniu, între 1940 şi '50, Gilbert Company din Statele Unite a produs cel mai complet set Atomic Energy Lab din lume, versiunea "nucleara" a "Micului chimist". Conţinea eşantioane de plumb-210 (radiaţii alfa şi beta), ruteniu-106 (beta), zinc-65 (gamma), poloniu-210 (alfa), pe lângă eprubete pline cu pulbere de uraniu şi câte altele. Toate tipurile de radiaţie se puteau regăsi în cutie. N-a avut însă o viaţă prea lungă, fiind comercializat "doar" între 1950 şi 1952, la preţul exorbitant de 50 dolari: la ora actuală, printre colecţionişti, exemplarele care au supravieţuit intacte sunt vândute cu 5.000 de dolari.

Setul era însoţit de un manual de instrucţiuni foarte complicat, al căruti text devenea însă cam ambiguu atunci când încerca să justifice motivul pentru care (în pofida preţului) multe dintre elemente deveneau rapid inactive. Printre accesorii, unul în mod deosebit a înregistrat un succes fulminant, fiind vândut în anii respectivi şi separat, în mii şi mii de exemplare: spintariscopul (Gilbert - Atomic Energy Spinthariscope), instrument menit a înlesni observarea scânteilor care se produc când razele emise de o substanţă radioactivă lovesc un ecran acoperit cu un strat de sulfură de zinc.

Succesul ludic al aparatului, construit în 1903 de fizicianul britanic William Crookes, s-a datorat în bună măsură modului în care trebuia folosit:: utilizatorul trebuia să stea într-o cameră pe întuneric cel puţin 20 minute, pentru a da timp ochilor să se obişnuiască perfect la situaţie. Această condiţie l-a făcut rapid foarte popular în campusurile universitare americane şi britanice, unde în sfârşit studenţii puteau renunţa la desuetele şi plicticoasele colecţii de fluturi sau de timbre.

N-o să vă vină să credeţi, dar din materiale radioactive au fost realizate chiar şi piese de décor, plăci de faianţă pentru băile publice, măsuţe de ceai, până şi farfurii; toate în culori vii şi spectaculoase pe întuneric, din 1936 până în '43 făcute fosforescente de uraniul natural, iar apoi, până în 1973, de uraniul sărăcit. Erau vestitele Fiesta Ware, produse de Homer Laughlin Company (Virginia) dintr-unul din derivatele nucleare considerat la ora actuală printre cele mai periculoase, ale cărui efecte pe termen lung nu sunt nici la ora actuală cunoscute în totalitate. A fost însă calculat că manevrarea lor pe o perioadă de 20 de zile era suficientă pentru a-i "asigura" utilizatorului depăşirea pragului de absorbţie anuală admisă la lucrătorii din centralele nucleare.


Hrana zeilor.

Este ciocolata, desigur: în 1998, Nestlé a scos pe piaţă Nuclear Chocolate Bar, doar o găselniţă de marketing, din fericire, o operaţiune promoţională în vederea lansării filmului Armageddon. Măcar să fi fost vorba de aşa ceva de fiecare dată!

În realitate, se spune că, la începutul anilor '30, în Cehoslovacia era foarte apreciată pâinea radioactivă, că în Statele Unite oamenii mestecau chewing-gum cu radiu şi se delectau cu îngheţată cu uraniu, şi că, în Germania, o companie ar fi produs cu adevărat tablete de ciocolată cu "umplutură" de radiu.

Video


http://www.descopera.ro

 

[magda]

Macacii stiu cand nu stiu

Oamenii nu sunt singurii constienti de propriile lor nesigurante, releva un studiu recent realizat de cercetatorii americani John David Smith si Michael Beran pe un grup de macaci.

Savantii au dresat un grup de macaci sa joace un joc pe calculator ce consta in a raspunde corect la niste intrebari, relateaza BBC.

Ei trebuiau sa urmareasca derularea unor imagini in care se prezentau niste cutii si, avand la dispozitie o maneta (joystick), trebuiau sa mute un cursor pe ecran, in dreptul unei litere (S sau D), dupa ce apreciau nivelul densitatii pixelilor aflati in cutia aflata, intr-un moment sau altul, in partea de sus a monitorului.

Daca raspundeau corect primeau o recompensa, daca greseau nu erau sanctionati, dar jocul se oprea pentru cateva momente, iar daca mutau cursorul pe un semn de intrebare, aflat si el pe ecran, insemna ca nu sunt siguri de raspunsul corect si preferau sa treaca mai departe, la o noua imagine.

Macacii participanti la experiment au procedat in acelasi mod ca si oamenii care se gasesc in fata unor intrebari dificile: au ales sa le evite si sa treaca mai departe, pentru a nu risca sa piarda o viitoare recompensa pentru o intrebare la care vor cunoaste raspunsul corect.

Cercetatorii americani considera ca acest studiu este foarte util in cercetarea evolutiei umane, fiind un argument in favoarea teoriei ca metacognitia, precursoare a gandirii de sine, nu este caracteristica doar speciei umane si ca oamenii au evoluat din primatele existente in Lumea Veche (Africa, Asia si Europa).

Capucinii, primate din Lumea Noua (America de Sud si Centrala), supusi la aceleasi teste, nu au avut performante asemanatoare macacilor.

http://www.ziare.com/magazin/specie/macacii-stiu-cand-nu-stiu-1077259

 

[anuk]

Nu crezi ca mergea postat la "Curiozitati despre animale" ?

 

[bodo]

Istoria stiintifica a Giulgiului din Torino

Ultimele studii ale unui cercetator britanic intaresc teoria conform careia celebra panza care ar fi acoperit trupul lui Iisus, a fost tesuta in Evul Mediu. O concluzie care a dat nastere, asa cum era de asteptat, unor noi polemici legate de vechimea si autenticitatea controversatului giulgiu. Specialist in datarea prin spectrometrie de masa (SMA) si director al Laboratorului de datare prin radiocarbon al Universitatii Arizona din Tucson, englezul Timothy Jull a publicat recent un studiu efectuat pe esantion din celebrul „giulgiu al lui Christos”. Textul, relativ scurt si radical, este insotit de sapte fotografii pentru a fi cat mai edificator.
In 1998, Jull a facut parte dintr-o echipa de cercetatori care, in urma datarii cu radiocarbon, a ajuns la concluzia ca vechimea sa se situeaza in Evul Mediu, intre anii 1260-1390 (alte mostre studiate au fost donate altor doua laboratoare din Zürich si Oxford).

O noua si edificatoare datare

Noul esantion studiat, masoara 0,5/1 cm si cantareste 12,40 mg, fiind donat Universitatii Arizona, in 1988, de Vatican. E ceea ce a ramas din esantionul studiat in 1988 la Universitatea din Arizona, distrus partial in urma procesului de datare. Jull a recurs la noi studii ale esantionului, procedand la trei metode de investigatie: un examen aprofundat cu ajutorul microscopului stereoscopic care a scos in evidenta relieful, examen cu raze X si datare cu carbon 14.

Care a fost motivul reluarii incercarilor de datare dupa ce echipele de cercetatori (in total, 21) din cele trei laboratoare, au dat un verdict clar? In primul rand dorea sa fie absolut sigur ca nu s-a strecurat nici o eroare in datare, iar in al doilea rand voia sa tempereze vocile vehemente ale celor care sustineau ca celebra panza este cea care a acoperit trupul lui Christos.

Pe de alta parte, a incercat sa combata teoria celor care au sustinut ca datarea s-a efectuat pe un esantion care facea parte dintr-o bucata a panzei carpita de calugaritele din ordinul Santa Clara din Chambery, in 1532 (cand a avut loc un incendiu ce a distrus partial panza), unde relicva a fost mult timp pastrata inainte de a fi transferata in Torino. Jull a observat ca tesatura era compusa esentialmente din in si foarte putin bumbac si ca fibrele de bumbac le-au contaminat intr-o masura infima pe cele de in. Cat priveste redatarea cu carbon 14, rezultatele le-au confirmat pe cele din 1998.

Un american contraataca

Intr-un articol exploziv, aparut in 2005, in revista Thermoclinica Acta, se afirma faptul ca esantionul supus la datarea cu radiocarbon in 1988 nu era original, asa incat nu intra in discutie vechimea atestata in 1988. Autorul articolului, chimistul american Rayond Rogers de la laboratorul din Los Alamos (SUA) a declarat ca esantionul facea parte dintr-o tesatura adaugata la cea originala. Acesta a efectuat prelevari de pe suprafata giulgiului cu benzi adezive special concepute sa nu contamineze tesatura.
Chimistul american mai avea la dispozitie o bucata din panza folosita pentru a intari giulgiul dupa incendiu si cateva fire ale unui alt esantion prelevat de un cercetator belgian in 1973, dintr-o zona adiacenta celei folosite la datarea cu radiocarbon din 1988 (esantionul 14C). Raymond Rogers a avut acces (nu se stie cum) si la un esantion 14C. Studiindu-le, a observat ca esantioanele prelevate de la marginea tesaturii, printre care si 14C, erau acoperite cu un strat de guma vegetala, extrem de fin, care nu aparea pe fibrele prelevate cu benzi adezive pe toata suprafata giulgiului.

Colorantul (guma vegetala) extras din radacina de garanta (roiba), care se folosea in Italia incepand cu anul 1291, indica faptul, in opinia sa, ca partile datate ar fi fost colorate pentru a masca peticirea tesaturii originale. Chimistul mai realizeaza faptul ca esantionul-radiocarbon are proprietati chimice complet diferite de restul giulgiului.

Imaginea stranie de pe giulgiu a fost reprodusa?

In legatura cu reprezentarea siluetei de pe giulgiu s-au emis diverse ipoteze senzationale. Una dintre acestea se refera la teoria vaporografiei: vaporii degajati de cadavru ar fi reactionat cu o solutie de aloe si mir, care se presupune ca era impregnata in panza. Asadar, corpul si-ar fi pus direct amprentale pe acesta. O alta teorie se refera la o energie de o natura electromagnetica sau radianta care ar fi reactionat asupra panzei.

Unii oameni de stiinta au incercat sa demonstreze ca panza a fost pictata cu ocru. Cercetatorul italian Luigi Garlaschelli, de pilda, de la Universitatea din Pavia, a incercat sa reproduca pictura cu ingrediente folosite in Evul Mediu. Dupa multiple incercari cu pigmenti uscati si umezi, cu amestecuri de acizi pentru a simula impuritatile unei panze similare, a reusit sa reproduca pictura (desenul). Pentru asta, a acoperit cu panza (pe care a incalzit-o la o temperatura de peste 200ºC timp de 3 ore pentru a-i conferi vechime artificiala) un barbat gol, asezat pe pat. Cu un tampon inmuiat in ocru si acizi a uns zonele panzei in care apareau reliefurile corpului. Apoi a intins panza pe o masa, continuand sa frece zonele in care detaliile imaginii nu erau suficient de vizibile, obtinand o imagine compatibila cu cea de pe giulgiul original.

„Exista si alte tehnici, relativ simple, de a reproduce desenul, dar cea folosita de mine, este pana acum, cea mai performata, a declarat cercetatorul. Imi mai ramane doar sa examinez panza pentru a determina exact pana unde a patruns culoarea in fibre si sa compar observatiile cu cele facute pe original.”

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8455/20/