CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

[magda]

Teleportarea, experimentată în România, cu cel mai puternic laser din lume

România va eperimenta teleportarea, cu ajutorul celui mai puternic laser din lume, care se va construi la Institutul de la Măgurele. Acesta va crea un câmp electric atât de puternic încât va transporta materia dintr-un punct în altul, exact aşa cum am văzut în filmele science fiction.

Laserul va realiza o energie atât de puternică, de milioane de ori mai mare decât energia de la priză, încât atomii se vor putea mişca cu viteza luminii. Acesta nu va avea suficientă putere încât să teleporteze corpul uman, însă obiectele se vor putea deplasa cu viteza luminii.

Laserul şi facscicolul gama vor crea în locul unde se află obiectul, un câmp electric mai puternic decât oriunde în lume. Instantaneu, electronii vor atrage după ei nucleele atomilor de unde au fost luaţi.

sursa

 

[anuk]

Tulipomania sau nebunia lalelelor – o poveste din istoria economică a Europei .

În jurul anului 1635, olandezii erau înnebuniţi după lalele. Nu numai că le cultivau – câmpuri întregi -, nu numai că le admirau, le expuneau în vaze preţioase, se mândreau cu ele şi le înfăţişau în picturi, dar făceau din ele obiectul unui comerţ înfloritor: vindeau şi cumpărau bulbi, la preţuri mari... şi mai mari... tot mai mari... nebuneşti!... până când, brusc, în luna februarie a anului 1637, totul s-a prăbuşit: preţurile au scăzut subit, iar cei ce investiseră masiv în comerţul cu lalele au avut de suportat şocul unei colaps care aminteşte de cele mai dure crize economice ale vremurilor moderne.

Asta e viziunea obişnuită asupra tulipomaniei - o isterie a speculei cu flori, al cărei final n-ar fi putut veni altfel decât sub forma unui dezastru financiar. Multă vreme, aceasta a fost singura noastră perspectivă asupra fenomenului şi, ce-i drept, avea avantajul de a ne mulţumi pasiunea pentru întâmplări senzaţionale, chiar dacă-s vechi de trei veacuri şi mai bine. Însă începând din anii 1980, alte viziuni asupra tulipomaniei au început să câştige teren, beneficiind de rezultatele unor cercetări noi asupra faptelor.

Dar, mai întâi, contextul în care s-a petrecut totul:

Secolul al XVII-lea a reprezentat, pentru Olanda - numită pe atunci Provinciile Unite - o epocă de prosperitate economică şi de înflorire culturală, aşa-numita Epocă de Aur Olandeză. În ciuda războaielor care se desfăşurau non-stop mai peste tot în Europa, Olanda prospera economic şi cultural: negoţul era tot mai intens, iar olandezii au contribuit hotărâtor la dezvoltarea multora dintre instrumentele şi practicile moderne ale finanţelor şi comerţului. O flotă de peste 10.000 de corăbii străbătea oceanele lumii, făcând negoţ cu ţinuturi îndepărtate şi contribuind la bunăstarea şi prestigiul ţării. Arta înflorea, definind o epocă, reprezentată strălucit prin Rembrandt, Vermeer, Ruisdael, Hals... Ştiinţa era în plin avânt, impulsionată de savanţi precum Anton van Leeuwenhoek (inventatorul microscopului) şi Christiaan Huygens, strălucit astronom, fizician şi matematician. Pe scurt, Olanda era una dintre cele mai evoluate, democratice, bogate şi respectate ţări europene. (Şi aşa a rămas până în ziua de azi.)

Ei bine, în această ţară a apărut, în anii 1630, mania lalelelor, care, pornind de la o modă, s-a transformat într-un fenomen economic cu impact nebănuit asupra populaţiei.

Eroina poveştii

De curând, repertoriul plantelor cultivate în Olanda se îmbogăţise cu o nouă specie: laleaua, adusă, după cele mai credibile surse, din Turcia. În 1593, Charles de l'Écluse (mai cunoscut sub numele latinizat de Carolus Clusius), unul dintre cel mai reputaţi botanişti şi horticultori din Europa, devenise profesor la prestigioasa Universitate din Leiden şi înfiinţase acolo o grădină botanică vestită, printre ale cărei atracţii se număra şi colecţia sa de lalele. Bulbii fuseseră procuraţi din Turcia, prin intermediul lui Ogier Ghiselin de Busbecq, ambasador alSfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană la curtea sultanului Soleiman Magnificul.

Laleaua s-a aclimatizat atât de bine în Olanda, încât cultura ei s-a răspândit în toată ţara şi cumva, această floare a atins o coardă sensibilă în inimile olandezilor, devenind floarea lor preferată şi un simbol al statutului social. A început să fie cultivată tot mai mult în grădini şi folosită ca decor în interioarele elegante ale patricienilor, generând chiar apariţia unui tip special de vas (numit tulipieră), cu mai multe "guri", astfel încât fiecare floare să fie pusă în valoare în mod individual. Numeroase tablouri pictate în acea epocă înfăţişează buchete bogate de flori, printre care se regăsesc lalelele, mai cu seamă cele cu floarea în mai multe culori - cele mai rare şi mai preţuite.

De la această preferinţă, de ordin estetic şi social, s-a ajuns însă, în câţiva ani, la o dezlănţuire de patimă în sfera economică, iar această evoluţie, brusc curmată, constituie miezul relatărilor privind aşa-numita criză a lalelelor.

Lalelele cu flori de o singură culoare erau oricum îndrăgite, dar adevărata nebunie s-a declanşat în momentul apariţiei în grădini a unor lalele cu flori neobişnuite: petalele lor erau vărgate cu dâre de culoare diferită de cea a fondului. Îmbinările de alb şi roşu sau roşu şi galben, uneori chiar combinaţiile de trei culori dădeau florilor o înfăţişare uimitoare, nouă şi fascinantă, iar fascinaţia s-a răspândit, în câţiva ani, în toată Olanda şi apoi peste graniţele ei, în alte ţări ale Europei.

Ironia constă în faptul că acest fenomen al strierii petalelor fusese produs de un agent patogen - un virus al plantelor. Infectarea cu acest virus încetineşte dezvoltarea plantelor, astfel încât lalelele de acest tip erau mai greu de obţinut, mai rare şi, prin urmare, mai scumpe decât cele cu flori unicolore.

Apariţia florilor cu petale în mai multe culori a dus rapid la comercializarea lor drept varietăţi noi, botezate cu nume pompoase precum Viceregele sau Semper Augustus (după cum se vede, importanţa numelui în marketingul unui produs era foarte bine cunoscută de olandezii Epocii de Aur). În arena comerţului cu lalele au apărut, după iubitorii de flori, simplii investitori care, fără nici un interes estetic, doreau pur şi simplu să realizeze speculaţii financiare cu această marfă, profitând de interesul crescut faţă de ea. Şi astfel, bulbii din soiurile cele mai rare şi mai spectaculoase ca aspect au început să fie tranzacţionaţi pe preţuri din ce în ce mai mari.

(Bineînţeles, nimeni nu ştia, pe atunci, că e vorba despre o boală a plantelor; chiar dacă ar fi ştiut, probabil că nu i-ar fi interesat prea mult, căci, pentru iubitorii de lalele, aspectul neobişnuit al florilor era o atracţie estetică în plus, iar pentru speculanţi, o calitate aducătoare de bani.)

Aceasta era, aşadar, floarea care avea să devină "personajul" central al dezlănţuirii de entuziasm încheiate brutal la începutul anului 1637.

Dar ce a fost, de fapt, tulipomania?

O mare nebunie colectivă, aşa cum par să arate pamfletele apărute în epocă, reprezentările alegorice şi unele cărţi dedicate fenomenului? Ceva adevăr există în toate acestea, ele au pornit de la o realitate a vremii, chiar dacă, foarte probabil, au exagerat înfăţişând-o.

În fond, pamfletele erau îndreptate împotriva acestei îndeletniciri şi aveau la bază o motivaţie religioasă: olandezii cu moravuri mai austere (Olanda era o ţară cu populaţie predominant protestantă) condamnau acest val de materialism, această deşartă preocupare pentru bani, în dauna unor preocupări spirituale mai înalte. Prin urmare, autorii pamfletelor aveau tot interesul să înfăţişeze lucrurile într-o lumină cât mai proastă, iar cel mai simplu mod de a face asta era să exagereze proporţiile şi urmările fenomenului.

O abordare dintre cele mai interesante este însă cea economică a tulipomaniei. Analişti economici preocupaţi nu doar de crizele momentului, ci şi de istoria economiei mondiale şi de momentele de răscruce ale acesteia, s-au aplecat, în ultimii ani, şi asupra acestei poveşti vechi de peste trei secole, încercând s-o explice dintr-un punct de vedere ştiinţific, prin prisma teoriilor economice şi a datelor istorice. Iar câteva explicaţii psihologice, întemeiate pe contextul în care a avut loc criza, lărgesc perspectiva asupra acestui fenomen - interesant, iată, din mai multe puncte de vedere.

Multă vreme s-a considerat că ar fi fost vorba despre o aşa-numită "bulă speculativă" (sau bulă economică), asemănătoare cu cea asociată crizei subprime care a pornit din SUA, în 2008, şi s-a transformat într-o ditamai criza economică globală.

Aşa ceva se întâmplă atunci când preţul unor mărfuri atinge un nivel exagerat de mare, comparativ cu valoarea lor intrinsecă; preţul creşte şi creşte, pe seama unor speculaţii aventuroase; unii cumpără mult, în ideea de a revinde apoi mai scump, iar ca urmare a acestei cereri mari, preţul sporeşte, până când nu se mai găsesc cumpărători dispuşi sau capabili să ofere preţurile respective. În momentul când speculanţii vor să vândă mărfurile respective, pe piaţă apare, deodată, o mare cantitate de marfă disponibilă, iar preţul scade vertiginos (bula "se sparge"), lăsându-i pe speculanţi cu buza umflată.

Unii economişti contestă existenţa acestor bule, alţii însă acceptă că ele pot să apară în anumite condiţii, le consideră un fenomen economic real, cu un mecanism relativ bine cunoscut. În orice caz, au fost mult mult studiate, mai ales că nu reprezintă ceva prea recent, cum aţi putea crede. Dacă tulipomania a fost o astfel de bulă speculativă, atunci ea este prima cunoscută în istorie (unii economişti aşa o socotesc), iar secolul următor (al XVIII-lea) a înregistrat şi el câteva, după cum există exemple şi în secolul al XIX-lea, în secolul XX (aşa-numita "bulă dot-com", 1995-2000) şi până la cea mai recentă bulă (2008), cea cu ale cărei urmări ne mai luptăm şi azi.

Dar nu toţi specialiştii sunt de acord cu interpretarea tulipomaniei drept o bulă economică. În ultimii ani, teorii noi aruncă o lumină diferită asupra fenomenului, explicându-l printr-un mecanism diferit şi negându-i chiar amploarea dramatică şi urmările tragice pe scară largă.

Interpretarea drept o bulă speculativă a fost generată de cea mai populară sursă de informaţii asupra întâmplării: o carte (Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds) scrisă de jurnalistul britanic Charles Mackay şi publicată în anul 1841 (cartea tratează diverse exemple de ţicneli colective bazate pe spiritul de turmă, pe superstiţii, pe credinţa în false teorii ştiinţifice etc.) De atunci s-au mai scos multe ediţii şi cartea a rămas până azi un izvor important de date, în lumina cărora a fost intepretat fenomenul tulipomaniei. Întrebarea este: în ce măsură aceste date sunt corecte, cât de bine reflectă ele realitatea a ceeea ce s-a petrecut? Mackay susţine, de pildă, că practic întreaga populaţie a Olandei se pasionase de lalele şi că până şi amărîţii din clasele de jos se amestecaseră în comerţul cu lalele; că s-ar fi vândut un lot de 40 de bulbi cu 100.000 de guldeni (pentru comparaţie, câştigul pe un an întreg al unui meseriaş iscusit era, pe atunci, de vreo 150 de guldeni); că se ajunsese la nebunii de genul cumpărării unui singur bulb de lalea din soiul Semper augustus dând în schimb o bucată de teren de vreo 5 ha (pământul era scump într-o ţară ca Olanda, cu întindere mică şi ale cărei terenuri fuseseră, în mare măsură, smulse mării, cu multă trudă, prin construirea de diguri, pentru a obţine astfel binecunoscutele poldere - terenuri situate sub nivelul mării.) Mackay mai afirmă că numeroşi olandezi s-au îmbogăţit în scurt timp, dar şi că mulţi dintre cei care se avântaseră în comerţul cu bulbi au dat faliment atunci când preţurile au scăzut şi că negoţul olandez, în general, a fost foarte greu lovit.

Însă, în ciuda popularităţii cărţii lui Mackay, ea nu mai este privită azi ca o sursă de informaţii pe de-a-ntregul credibilă. Sprijinindu-se şi pe alte date şi înarmaţi cu teoriile economice dezvoltate în cele trei secole şi jumătate care au trecut, mulţi specialişti cred că relatările lui Mackay au fost exagerate, iar mania lalelelor n-ar fi fost, în realitate, ceva atât de senzaţional şi cu urmări chiar atât de drastice.

Poate că aceste interpretări pragmatice cam strică puţin farmecul poveştii, răpindu-i din dramatism, dar aruncă o lumină nouă asupra ei, aşa că merită luate în seamă, chiar dacă estompează aura de senzaţional a întâmplării.

Dacă n-a fost o "bulă", atunci ce-a fost?

Bazându-se pe documente privind tranzacţiile cu bulbi de lalele, unii economişti susţin că variaţiile de preţ nu au fost atât de uriaşe cum ne-am obişnuit să credem şi nu erau de ajuns de mari pentru a determina apariţia unei bule speculative.

Alţii aduc ca argument faptul că şi în cazul narciselor - ajunse în Olanda la începutul secolului al XIX-lea şi care, la acea vreme, au devenit noua floare preferată a olandezilor, înlocuind laleaua, s-a petrecut un fenomen similar: preţurile au fost foarte mari la început şi au scăzut ulterior; prin urmare, nu ar fi fost vorba despre speculaţii financiare masive, ci de un fenomen mai obişnuit: atracţia faţă de nou şi scăderea treptată a valului de interes, pe măsură ce farmecul noutăţii pălea, iar marfa respectivă devenea mai răspândită.

Există şi un amănunt de ordin psihologic, care dă un nou înţeles poveştii: nebunia lalelelor s-a petrecut într-o epocă în care populaţia Olandei se confrunta cu o epidemie de ciumă bubonică (nu foarte extinsă, dar destul cât să sperie lumea), ceea ce, după opinia unor cercetători, ar fi putut duce la o atitudine mai fatalistă şi ar fi stimulat apariţia unor comportamente mai riscante. În acest context, mulţi s-ar fi lăsat duşi de valul speculaţiilor cu lalele, ca şi cum s-ar fi aruncat în vâltoarea unor jocuri de noroc nechibzuite, lăsându-se prinşi de beţia speculaţiilor ca de orice altă beţie cu care ar fi încercat să-şi adoarmă spaimele stârnite de primejdia morţii.

O altă interpretare, recentă (2007) şi interesantă, este dată de Earl A. Thompson, profesor la Universitatea California, Los Angeles. El afirmă că prăbuşirea preţurilor, în februarie 1637, nu poate fi explicată satisfăcător de mecanismele de piaţă cunoscute şi propune o altă ipoteză, bazată pe cercetarea istoriei comerţului cu lalele în Olanda.

La sfârşitul anului 1636, Parlamentul olandez a început să discute modificarea legislaţiei privind contractele de vânzare-cumpărare a bulbilor de lalele, iar în februarie 1637, modificarea a fost votată.

Până la acea dată, contractele respective erau aşa-numite contracte la termen: cumpărătorul, odată ce iscălise contractul era obligat să cumpere bulbii respectivi, indiferent de fluctuaţiile preţului în perioada care trecea de la semnarea contractuului până la termenul de plată. Odată cu modificarea legii, aceste contracte la termen deveneau ceea ce s-ar numi azi contracte cu opţiuni.

Să zicem că o persoană X dorea să vândă unei persoane Y nişte bulbi, la un preţ oarecare. Semnau contractul şi, după încheierea sezonului de înflorire a lalelelor, Y urma să primească bulbii şi să dea banii.

Pe vremea contractelor la termen, Y ar fi fost obligat să cumpere bulbii, plătind preţul înscris în contract, indiferent de ceea ce se întâmpla pe piaţă cu preţul lalelelor. Odată cu introducerea opţiunii, Y nu mai era silit să cumpere bulbii, dacă nu-i convenea. Dacă preţul scădea, Y avea opţiunea de a anula contractul, plătind doar o fracţiune din preţul convenit (câteva procente). În fel acesta, cumpărătorul Y era protejat, dar X rămânea cu bulbii nevânduţi şi încasa doar câteva procente din ceea ce sperase că va câştiga prin vânzare; în condiţiile în care el însuşi cumpărase bulbii la un preţ mare (poate pe datorie), ieşea în pierdere rău de tot.

Când, la sfârşitul anului 1636, investitorii în afacerile cu bulbi au aflat de modificarea care se pregătea, e foarte probabil ca acest lucru să fi dat un imbold tranzacţiilor - oamenii se grăbeau să facă afaceri cu lalele cât mai puteau, iar acest lucru ar fi putut duce la o creştere a preţurilor. În felul acesta, creşterea preţurilor ar fi fost răspunsul logic, raţional, la schimbările survenite în obligaţiile contractuale, fenomenul încadrându-se, astfel, în ceea ce economiştii numesc teoria eficienţei pieţei.

Modificarea reglementărilor făcea ca asemenea investiţii să devină riscante; prin urmare, în februarie 1637, cei care aveau bulbi de vânzare n-au mai găsit cumpărători dispuşi să plătească preţurile mari cerute şi, în acel moment, piaţa s-a prăbuşit: preţurile au scăzut vertiginos. Mulţi dintre cei care apucaseră să cumpere bulbi au rămas, cum se spune, cu ei în braţe, acum când valorau mult mai puţin decât preţul cu care fuseseră cumpăraţi, iar alţii, care încă nu-i plătiseră, s-au ales cu datorii mai mari decât valoarea mărfii. Bine nu le-a fost, asta e clar.

Şi totuşi, impactul nu a fost atât de larg cum s-a crezut multă vreme - departe de nebunia colectivă şi falimentul în masă care reies din cartea lui Mackay. Cercetările făcute de Anne Goldgar, autoare unui studiu foarte documentat (Tulipmania, publicat în2007) arată că aceia care s-au avântat cu toate forţele în acest comerţ - devenit repede riscant - au fost în număr relativ restrâns, iar cei care s-au ruinat din cauza acestui negoţ au fost încă şi mai puţini: Anne Goldgar a găsit înregistrări despre falimentul a doar câteva persoane.

Totuşi, urmările n-au fost neglijabile: creşterea şi prăbuşirea dramatică a preţurilor în jurul a ceva atât de mărunt şi perisabil precum un bulb de floare a zdruncinat scara de valori a olandezilor, i-a silit să îşi reconsidere concepţiile şi purtările, iar întâmplarea a avut, probabil, oarece efecte de felul celor urmărite de autorii moralişti ai pamfletelor împotriva tulipomaniei.

Ce-a mai rămas, după trecerea a trei secole şi mai bine, din această poveste? Un obiect de studiu de mare interes pentru economişti (după cum se vede), dar mai ales o nestinsă dragoste pentru flori şi o tradiţie solidă în cultivarea şi comercializarea lor: Olanda e, azi, cel mai important producător şi exportator de flori din Europa şi unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa mondială a comerţului cu flori. Iar cultural, laleaua a rămas, până azi, în conştiinţa europenilor, floarea Olandei, unul dintre simbolurile asociate acestei ţări, până într-atât încât şi i-a dat şi supranumele: Ţara Lalelelor.


http://www.descopera.ro/cultura/828...lor-o-poveste-din-istoria-economica-a-europei

 

[magda]

Secrete de 4.500 de ani, descoperite in Marea Piramida din Egipt

In Marea Piramida a lui Keops de la Giza, un robot a dezvaluit noi hieroglife din interior, vechi de 4.500 de ani. Piramida lui Keops este in prezent cercetata de o expeditie internationala, care ar putea gasi secrete uimitoare.

Hieroglifele ascunse, scrise cu vopsea rosie, sunt niste simboluri, ce pot ajuta egiptologii sa descopere misterioasele camere secrete, din interiorul piramidei, informeazaDiscovery News.

Un robot a fost trimis in Marea Piramida de la Giza si a transmis imagini care arata hieroglife, in spatele unei usi misterioase. S-a zvonit mult timp, ca in Marea Piramida sunt pasaje ascunse, care conduc la camera secrete.

Un robot explorator trimis prin Marea Piramida a inceput sa dezvaluie cateva dintre secretele din mausoleul faraonic, de acum 4.500 de ani. El a transmis primele imagini din spatele uneia dintre usile misterioase.

Imaginile au scos la iveala hieroglife scrise cu vopsea rosie, care nu au fost observate cu ochiul liber, de la constructia piramidei. S-au dezvaluit noi detalii despre cele doua parghii de cupru, incorporate intr-una din asa-numitele "usi secrete".

Marea Piramida este ultima minune a lumii antice, construita in cinstea faraonului Keops, cunoscut si sub numele de Khufu. Monumentul este cea mai mare piramida din cele trei de pe platoul de la Giza, de la periferia orasului Cairo.

Doi piloni se extind pana in "Camera Regilor". Se crede ca pasajele rituale din piramida au fost construite pentru sufletul faraonului, care s-ar fi ridicat la ceruri, pentru viata de apoi.

Dupa o urcare continua de 65 de metri spre inima piramidei, robotul a ajuns in fata unei misterioase lespezi, impodobita cu doua manere de cupru. Noua ani mai tarziu, Zahi Hawass, ministrul egiptean al antichitatilor a trimis un robot, prin partea de sud, dar drumul i-a fost barat de o usa.

Apoi, robotul a urcat prin partea de nord, dar el s-a oprit in fata unei alte lespezi de calcar, impodobita cu doua manere de cupru. "Mi-am dedicat toata viata mea studierii secretelor Marii Piramide. Scopul meu este sa gasesc, in sfarsit, ce este in spatele usilor secrete", a spus Hawass.

In incercarea de a rezolva misterul, Hawass a initiat proiectul Djedi, o misiune comuna internationala si egipteana. Robotul castigator, al Universitatii din Leeds, a mers mai mult decat oricare altul in piramida.

Spre deosebire de alte expeditii anterioare, camera de filmat a acestui robot a reusit sa trimita imagini, captate printr-o gaura mica, ce putea vedea intr-o incapere secreta. Aparatul de fotografiat a trimis imagini ale unor inscriptii de acum 4.500 de ani.

"Exista multe intrebari fara raspuns, pe care le ridica aceste imagini. De ce s-a scris in acel loc? Ce spun mesajele? Care este scopul celor doua manere de cupru?" a spus Rob Richardson, inginerul care a proiectat robotul, de la Universitatea din Leeds.

Robotul Djedi este asteptat sa dezvaluie mult mai multe lucruri, in urmatoarele luni. Dispozitivul este echipat cu un instrument in miniatura, care poate incapea printr-o gaura cu diametrul de doar 19 mm.

Echipa spera sa finalizeze lucrarile pana la sfarsitul anului 2011, iar rezultatele vor fi publicate in 2012.

sursa

 

[bodo]

Oglinda care monitorizează semnalele vitale


În anul 2009, Ming-Zher Poh, absolvent de inginerie electrică și medicală al Institutului Tehnologic din Massachusetts (MIT), a creat un software capabil să întrebuințeze camera web atașată unui computer pentru a monitoriza sistemul cardio-circulator al unei persoane.

Potrivit lui Poh, o asemenea tehnologie ar permite verificarea neinvazivă a semnalelor vitale ale bebelușilor, sau victimelor unor incendii și, de asemenea, ar facilita monitorizarea în timp a sănătății cardiovasculare a adulților.

Acum, după un an și jumătate de la inițiativa doctorandului, o oglindă de perete dotată cu o versiune rafinată a sistemului lui Poh se află în Laboratorul Media, de la MIT. În spatele sticlei bifocale, un monitor echipat cu o cameră web este conectat la un laptop. Atunci când un individ se află dinaintea oglinzii, aceasa afișează reprezentarea vizuală a ritmului cardic deasupra reflexiei.

Atunci când inima pompează, ea trimite un puls sanguin prin vasele de sânge. Sângele absoarbe lumină, prin urmare, atunci când o cantitate sporită traversează vasele, mai puțin din lumina care atinge pielea se reflectă. O cameră video poate repera acele mici fluctuații din lumina reflectată, susține Poh, iar un program pe computer interpretează acele date ca pe un ritm al bătăilor inimii.

Există, desigur, posibilitatea monitorizării acestui efect prin camere de înaltă rezoluție, dar inventatorul dorește întrebuințarea camerelor web tocmai pentru a permite oricărui computer și chiar aparatelor smartphone să îndplinească funcția de tensiometre.

Cu ajutorul colegului său Dan McDuff, Poh a dezvoltat un algoritm capabil să recunoască tiparul luminos al ritmului cardiac și să proceseze informația în timp real, permițând sistemului de calcul folosit să genereze o citire instantanee a pulsului unei persoane. Poh va încerca să își comercializeze invenția, care poate măsura și alte repere vitale, precum activitatea pulmonară și saturația de oxigen a sângelui venos. Tânărul speră că publicul va fi receptiv la o oglindă care prezintă nu doar exteriorul, ci chiar starea de sănătate a celui care se privește în ea.

http://www.stiintasitehnica.com/oglinda-care-monitorizeaza-semnalele-vitale_266.html

 

[anuk]

Cei mai faimosi poligami din istorie



Pentru multi, notiunea de `barbat al unei singure femei` este una cat de poate de relativa. Mai mult, fericirea vesnica poate atarna de numarul sotiilor avute, de responsabilitatea pe care un adevarat cap de familie trebuie sa o arate fata de fostele sotii ale tatalui sau, de eventuala singuratate conjugala a surorilor primei neveste. Sau poate este doar o pasiune pentru `flirt`. Iata cativa dintre cei mai renumiti poligami:

Joseph Smith Jr.

Joseph Smith Jr., fondatorul mormonismului, a avut nu mai putin de 34 de neveste (cu varsta cuprinsa intre 14 si 60 de ani), cu toate ca una singura era considerata cea `oficiala` - Emma. Emma a acceptat sa isi imparta sotul cu cateva zeci de femei, desi declara ca sotul sau nu imbratiseaza poligamia si ca ea este singura sa sotie. Acest lucru nu l-a impiedicat pe Smith sa se casatoreasca `in secret` cu prietenele cele mai bune ale Emmei. Nu s-a stabilit cati copii a avut Joseph Smith Jr cu sotiile sale. In prezent, se fac teste ADN asupra numeoroaselor persoane ce sustin ca il mostenesc pe Joseph Smith.

Brigham Young

Spre deosebire de predecesorul sau Joseph Smith Jr., Brigham Young a facut publica lista sotiilor sale. Acestea erau: Miriam, Mary Ann, Lucy, Augusta, Harriet, Clarissa, Emily (care fusese casatorita si cu Joseph Smith), Clarissa, Louisa, Eliza, Elizabeth, Clarissa, Rebecca, Diana, Susanne, Olive (de asemenea casatorita cu Joseph Smith), Mary Ann, Margaret, Mary, Emmeline, Mary Elizabeth, Margaret, Olive (vezi Joseph Smith), Emily, Martha, Ellen, Jemima, Abigail (mama primei sotii a lui Young - Miriam), Phebe, Cynthia, Mary Eliza, Rhoda (Joseph Smith), Zina (Joseph Smith), Amy, Mary Ellen, Julia, Abigail, Mary Ann, Naamah, Nancy, Jane, Lucy, Mary Jane, Sarah, Eliza, Mary, Eliza, Catherine, Harriet, Amelia, Mary, Ann Eliza, Elizabeth, Lydia si Hannah. Recapitulam: trei Clarisse, trei Elize, trei Mary Ann, trei Marii, doua Olive, doua Abigail, doua Elizabeth, doua Harriet, doua Lucy, doua Margaret; cinci dintre acestea fusesera deja casatorite cu Joseph Smith si mai adaugam un duo mama-fiica. Surprinzator, Brigham Young a avut cu toate aceste sotii `doar` 57 de copii.


Familia Jeff

Rulon Jeff a fost cel de al optulea profet al Bisericii lui Isus Cristos a Sfintilor din Zilele din Urma (adica Biserica Mormona), ce a slujit in perioada 1986 – 2002. El a avut 19-20 de sotii, 27 de fiice si 33 de fii. Astfel ajungem la Warren Jeff, fiul lui Rulon, ce s-a intitulat cel de al noulea profet. El s-a casatorit cu majoritatea vaduvelor tatalui sau, devenind astfel tata vitreg pentru multi dintre fratii sai. A luat de sotie si numeroase rude apropiate, deoarece, fiind un descendent al lui Joseph Smith si al lui Iisus Hristos, trebuia sa pastreze linia sangelui. Warren credea ca ai nevoie de cel putin trei sotii pentru a ajunge in Rai, insa, cu cat mai multe, cu atat mai bine. Se crede ca a fost casatorit cu aproape 80 de femei, printre care Naomi – o tanara de 17 ani cu care si-a unit destinele pe cand avea 90 de ani. In 2006, Warren s-a aflat pe lista FBI a celor mai cautati infractori, pentru ca a intermediat casatorii intre barbati adulti si minore. A fost arestat cateva luni mai tarziu si condamnat, printre altele, pentru intretinere de relatii sexuale cu minore si incest. A fost gasit vinovat si pentru doua violuri si condamnat la zece ani de inchisoare.

Tom Green

Tom Green a fost arestat in 2002 pentru molestare de minori, dupa ce politia a descoperit ca prima sa sotie Linda i-a facut primul copil pe cand avea 13 ani. Cu totul, avea cinci sotii – Linda, Carrie si Hannah, care erau surori, si Shirley si Leanne (de asemenea surori). Impreuna au 25 de copii.

Tran Viet Chu

Nu totii poligamii sunt mormoni. Tran Viet Chu declara ca nu are nici o problema cu faptul ca este casatorit cu 14 femei si are peste 80 de copii. `Bietul de mine, de fiecare data cand vad o femeie voluptoasa nu pot sa rezist tentatiei. Se pare ca m-am nascut cu tendinta asta spre flirt`, a declarat Chu unui ziar. Flirt, flirt, insa poligamia este ilegala in Vietnam, la fel si posibilitatea de a avea mai mult de doi copii de familie.

Saleh al-Sayeri

Saleh al-Sayeri, un om de afaceri in varsta de 64 de ani, a avut 58 de sotii, ale caror nume nu si le mai aminteste. Are zece fii si `undeva intre 22 si 28 de fete` - nu stie sigur. Stie insa ca aceste casatorii l-au costat pana in prezent peste 1, 6 milioane de dolari. Conform legii islamice, un barbat poate avea in acelasi timp cel mult patru sotii, insa el a pastrat trei dintre ele in ultimii 20 de ani, iar pe a patra a schimbat-o prin rotatie. `Este mai mult o reinnoire. Imi place sa o schimb pe cea de-a patra sotie in fiecare an` a declarat acesta.

http://www.jurnale.ro/

 

[anuk]

http://stirileprotv.ro/exclusiv-onl...magini-infricosatoare-pe-cerul-norvegiei.html

Titlul articolului este :
VIDEO: A inceput invazia. Imagini infricosatoare pe cerul Norvegiei

: cat se poate de fals si exagerat,deschideti lunk-ul si o sa va placa ce o sa vedeti,f frumos si interesant.

 

[anuk]

Ecolocaţia umană - fantasticul simţ al oamenilor-lilieci .

Pentru om – creatură vizuală prin excelenţă, de vreme ce 80% dintre informaţiile noastre despre lume le primim prin ochi - pierderea vederii reprezintă un handicap enorm. Şi totuşi, spre lauda înţelepciunii naturii care ne-a creat, nu suntem atât de neajutoraţi cum părem, chiar atunci când văzul nu ne mai ajută. Se ştie deja că nevăzătorilor li se ascut alte simţuri – de pildă cel tactic - şi că dobândesc capacităţi care îi ajută să perceapă lumea înconjurătoare în moduri pe care cei care văd nici nu le pot înţelege. Dintre aceste noi „puteri”, poate cea mai uimitoare este cea a ecolocaţiei: capacitatea de orientare cu ajutorul ecoului produs de sunete, întocmai cum fac liliecii şi delfinii. Da, şi unii oameni pot face asta!

E drept, nu foarte mulţi nevăzători se orientează astfel, dar se pare că nu din cauza unei incapacităţi înnăscute, ci doar pentru că nu au învăţat cum să o facă. Odată învăţaţi, se pot descurca uimitor de bine; acestă capacitate poate fi aşadar, dobândită şi se perfecţionează prin exerciţiu, ca mai toate capacităţile noastre fizice


Principiul ecolocaţiei, larg folosit în domeniul tehnicii (radar sau sonar), este cunoscut şi în lumea vie: acest mod de orientare e folosit de numeroase animale - multe specii de lilieci şi delfini, câteva păsări şi un mic număr de mamifere din ordinul insectivorelor.

Asemenea animale emit unde sonore (adesea ultrasunete, cu o frecvenţă foarte înaltă, inaudibile pentru om) care se "ciocnesc" de obstacole şi se întorc spre emiţător; acesta le recepţionează cu ajutorul organelor specializate, iar creierul le analizează, extrăgând informaţii privind natura obstacolului, poziţia lui, iar în cazul unor obiecte în mişcare, chiar direcţia şi viteza deplasării.

La animale, acest simţ funcţionează cu o precizie extraordinară, rezultat al unei evoluţii adaptative întinse pe milioane de ani. Delfinii izbutesc, chiar în ape tulburi, în care vizibilitatea e redusă, nu doar să evite obstacolele, dar şi să prindă peştii cu care se hrănesc, iar liliecii insectivori - să se orienteze în întunericul nopţii sau al peşterilor şi să vâneze, în zbor, insecte minuscule, aflate şi ele în mişcare.


Un simţ nou şi straniu

Tulburătoare este, însă, constatarea că, iată, acest fantastic simţ există şi la om. Pus în umbră de văz - simţul pe care îl folosesc predominant oamenii - el rămâne, cel mai adesea, neutilizat; şi totuşi, l-am păstrat, undeva în memoria biologică a corpului, într-o formă rudimentară, dar care poate fi dezvoltată şi adusă la un nivel remarcabil de performanţă, prin antrenament.

Unii nevăzători lovesc solul cu bastonul lor special, pentru a produce sunetele; alţii bat cu piciorul în pământ, iar alţii produc un zgomot specific - ca un pocnet - folosind limba şi cerul gurii. Urechea recepţionează ecoul, iar creierul îl analizează, rezultând un soi de "imagine auditivă" tridimensională a ceea ce se află în jur.

Faptul că unii nevăzători folosesc cu succes ecolocaţia este cunoscut din anii 1950, dar abia recent, acest mod de orientare - radarul în variantă umană - a început să fie studiat cu mijloace performante de investigare, iar rezultatele s-au dovedit absolut surprinzătoare.

Cercetările arată că, în cazul persoanelor care îşi pierd vederea, creierul trece printr-un proces de reorganizare, în urma căruia anumite regiuni ale scoarţei cerebrale pot căpăta funcţii noi.

Anul acesta, o echipă de specialişti de la Universitatea Western Ontario, Canada, a publicat rezultatele unui studiu realizat cu participarea a doi nevăzători: Daniel Kish, 43 de ani (care a orbit la vârsta de 13 ani, din cauza unui retinoblastom, o formă de cancer al ochiului) şi un alt bărbat în vârstă de 27 de ani, orb de la vârsta de 14 ani, ca urmare a unei afecţiuni numite atrofia nervului optic.

Ambii utilizează ecolocaţia - emiţând sunete, recepţionând ecoul produs de acestea şi procesând informaţia pentru a desluşi caracteristicile lumii din jur - cu o precizie care i-a uluit pe oamenii de ştiinţă.

Ei pot spune dacă în faţa lor se află un zid sau un tufiş, o maşină sau un stâlp de iluminat. Pot spune dacă obiectul e plat sau bombat şi îşi dau seama în ce fel se mişcă un obiect prin faţa lor. Daniel Kish, unul dintre cei mai cunoscuţi nevăzători posesori ai acestei capacităţi, care foloseşte ecolocaţia de peste 25 de ani, poate localiza un obiect cu o acurateţe incredibilă, cu o eroare nu mai mare de trei grade.

Daniel Kish a învăţat singur această metodă, iar tânărul de 27 de ani este elevul său - unul dintre numeroşii nevăzători pe care Kish i-a învăţat să utilizeze ecolocaţia pentru a se orienta. Mulţi dintre cei instruiţi de el ajung la un asemenea grad de performanţă, încât pot merge cu bicicleta, pot face excursii, pot "naviga" fără probleme prin fluviul de oameni de pe o stradă aglomerată, percepând lumea din jur cu o exactitate care aminteşte, într-adevăr, de recordurile liliecilor.

Văz sau auz?

În încercarea de a înţelege procesul, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Western Ontario au apelat la rezonanţa magnetică funcţională (fMRI), o metodă de scanare a creierului care permite urmărirea în direct a modului în care funcţionează diferite regiuni cerebrale. fMRI detectează modificarea consumului de oxigen al ţesutului nervos în diverse zone ale creierului, când acestea se activează ca urmare a implicării într-o anumită funcţie a organismului (de pildă, când o persoană priveşte o imagine, consumul de oxigen în aria vizuală a cortexului creşte; în cazul unei persoane care ascultă muzică, se activează aria auditivă etc.)

Ce arie a creierului se activează în cazul unui nevăzător care utilizează ecolocaţia? s-au întrebat cercetătorii. Cumva, se aşteptau ca aria auditivă să fie implicată în mod special, de vreme ce orientarea se baza pe emiterea şi recepţionarea de sunete.

Însă rezultatele investigaţiei fMRI au fost altele decât cele aşteptate: aria auditivă n-a fost "impresionată" în mod deosebit - ecoul sunetelor emise nu a activat-o în alt mod decât ar fi făcut-o orice alte sunete.

În schimb - surpriză! - aria cerebrală care a manifestat cea mai intensă activitate a fost cea vizuală. Da, cortexul vizual, acela unde are loc "traducerea" informaţiilor primite de la nervii optici şi unde se formează imaginile, în cazul oamenilor văzători, tot acela este implicat şi în orientarea cu ajutorul ecolocaţiei la cei atinşi de orbire, în ciuda faptului că aceştia nu pot percepe imagini pe calea obişnuită - prin analizatorul vizual.

Pentru comparaţie, la studiu au luat parte şi doi subiecţi văzători (şi care nu foloseau ecolocaţia pentru a se orienta), dar care au fost puşi să asculte ecoul sunetelor emise de "ecolocatorii" nevăzători. În cazul acestor subiecţi cu vedere normală, analiza fMRI nu a evidenţiat nici o schimbare în activitatea cortexului vizual, atunci cînd auzeau ecoul sunetelor folosite pentru ecolocaţie.

Concluzia? Cortexul vizual poate funcţiona şi altfel decât în modul ştiut până acum, procesând informaţii de un tip diferit (nu doar pe cele vizuale), iar capacitatea de reorganizare a creierului este cu mult mai complexă decât se credea.

Sunt necesare studii aprofundate pentru a înţelege mai bine acest proces, dar acest studiu este - spune Stephen Arnott de la Institutul de Cercetări Rotman din Toronto - un prim pas în înţelegerea modului în care creierul dobândeşte această capacitate suprinzătoare, ce pare să combine văzul şi auzul într-un singur simţ nou şi extraordinar.

Iar într-un mod mai general, studiul sugerează că omul are puteri nebănuite, un potenţial fantastic, capabil de acţiune, ţinut în rezervă pentru a fi activat atunci când "dotările" obişnuite nu mai funcţionează.

Oare ce capacităţi noi şi misterioase am mai putea dezvolta, cu antrenamentul potrivit, pornind de la zestrea biologică de bază, pe care, uneori, ignorăm că am primit-o în cursul evoluţiei şi am păstrat-o până astăzi?

http://www.descopera.ro

 

[anuk]

A dreac si tantarii astia ,si ei au preferinte :

Am observat ca tantari au preferinte ,de ce oare ?Simplu,sunt atrasi de miros.Ce miros? Aflati doar daca cititi

De ce doar unele persoane sunt magnet pentru ţânţari .

Autor: Cristina Lica

Anumite persoane au lipici la ţânţari, iar altele abia dacă sunt atinse de insecte de-a lungul vieţii. Aspectul fizic şi mirosul atrag cel mai mult țânțarii, arată un studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Florida.

Ţânţarii îşi selectează victimele în primul rând după înfăţişare. Persoanele care poartă culori închise, negru, albastru, roşu sunt principala lor ţintă.

Alte criterii sunt mirosul şi căldura corpului. Astfel, gravidele și supraponderalii sunt preferați de țânțari, fiindcă respiră mai des şi produc mai mult dioxid de carbon.

Și mirosul specific al pielii şi respiraţia contează. Acidul lactic (prezent în transpiraţie), acetona (substanţă chimică eliberată în timpul respiraţiei) şi estradiolul (un produs de sinteză al estrogenului, hormonul sexual feminin) sunt „aromele” preferate ale ţânţarilor.

Pe de altă parte, persoanele care sunt mușcate mai rar de ţânţari secretă anumite substanţe care maschează mirosul pielii şi funcţionează ca un adevărat repelent (resping țânțarii).

http://www.evz.ro

 

[bodo]

Iote ce-au mai inventat astia. Scapam de atentate si alte nenorociri

Un nou sistem de scanare ar putea identifica persoanele care au intenţii criminale


Pe aeroporturi şi în alte locuri aglomerate ar putea fi amplaste sisteme capabile să identifice de la distanta pe cei ce au intenţii criminale

Pe aeroporturi şi în alte locuri aglomerate ar putea fi amplaste sisteme capabile să identifice de la distanta pe cei ce au intenţii criminale

Un nou sistem pentru a asigura securitatea din aeroporturi, gări şi alte locuri aglomerate a fost testat în cadrul unui program al Departamentului pentru Securitate Internă (Department of Homeland Security – DHS) al SUA, anunţă ediţia online a revistei Nature.

Este vorba despre Future Attribute Screening Technology (FAST), cu ajutorul căruia se pot identifica persoanele cu intenţii criminale sau, altfel spus, potenţialii terorişti. Testarea s-a efectuat într-o locaţie nedezvăluită din Nord-Estul SUA, pe parcursul a câteva luni.

La fel ca şi un obişnuit poligraf (detector de minciuni), sistemul FAST măsoară o serie de parametri fiziologici şi comportamentali, pe baza cărora se poate stabili starea de spirit a unei persoane. Diferenţa faţă de poligraf vine din faptul că noul sistem măsoară aceşti parametri de la distanţă şi nu este nevoie ca subiectul investigat să răspundă la un set de întrebări standard. Practic, este suficient ca subiecţii investigaţiei să treacă printr-un coridor în care se află plasaţi senzorii pentru ca sistemul să poată identifica persoanele cu intenţii criminale. Pentru această identificare senzorii monitorizează, de la distanţă, activitatea cardiovasculară şi respiratorie, mişcarea ochilor, temperatura facială, expresia feţei, tonalitatea vocii etc. Toate datele colectate pe această cale sunt analizate cu un soft specializat.

Nu s-au făcut publice rezultatele testărilor în condiţii reale, dar în cele efectuate în laborator au arătat că eficienţa sistemului a fost de 70%. John Verrico, purtător de cuvânt al DHS, a declarat că „rezultatele sunt analizate în continuare şi nu se pot face comentarii asupra performanţelor sistemului. Este vorba despre un studiu ştiinţific care se află în plină desfăşurare, iar testele vor continua în lunile următoare.”. Conform DHS, prima etapă a testărilor reale s-a încheiat la sfârşitul lunii martie şi ele vor fi continuate în viitorul apropiat pentru o mai bună evaluare a performanţelor sistemului. Nu se vor dezvălui locurile în care se vor efectua viitoarele teste, deoarece faptul că publicul este informat asupra locului în care acestea au loc ar putea perturba rezultatele. „Tot ceea ce vă pot spune este că testarea nu se va efectua pe un aeroport, ci într-o zonă aglomerată, care reprezintă un bun substitut pentru scopurile operaţionale”, a declarat Verrico.

http://www.stiintasitehnica.com/un-...ersoanele-care-au-intentii-criminale_279.html

 

[Angela74]

Un sat francez inconjurat de mister. Bugarach

Satul francez Bugarach,cu o populaţie de 189 persoane, este situat la 24 mile sud-vest de Carcassonne în departamentul Aude din sud-vestul Frantei.
Satul de fermieri se afla în regiunea de castele Cathar, locuitorii regiunii tfiind inEvul Mediu onsiderati a fi eretici de către Biserica Catolică, catarii căutand refugiu în aceste castele în secolul al 13-lea atunci când Papa Inocenţiu al III-a lansat o cruciadă împotriva lor.
Satul se află lângă Pic de Bugarach, un vârf stâncos, care, cu cei 1230 de metri ai sai , este cel mai inalt punct al lantului de coline Corbières . Acest munte este strabatut de galerii de calcar si reprezinta o ciudăţenie geologica,deoarece straturile din varf sunt cu milioane de ani mai vechi decât cele de jos, făcând din acesta un un munte “cu capul în jos “.
Primarul acestui sat pitoresc a avertizat ca va cere sprijinul armatei pentru a proteja localitatea de “asediul” adeptilor fanatici ai curentului New Age si entuziasti ai fenomenului OZN, convinsi ca acesta este singurul loc de pe Pamant care va fi crutat de Armaghedon in 2012.
Ezoteristii cred ca locul este un fel de garaj al extraterestrilor care ar asteapta linistiti intr-o cavitate uriasa de sub stanca, sfarsitul lumii, moment in care vor pleca luand cu ei si cativa oameni norocosi.
Increzatoare ca Armaghedonul va sosi, conform calendarului mayas, la 12 sau 21 decembrie 2012 , aceste grupuri de oameni vad in Bugarach unul din cei cativa “munti sacri” de pe Terra care vor fi feriti de cataclism.

“Chestiunea nu este deloc amuzanta. Daca maine apar aici 10.000 de oameni, ca sat de 200 de suflete ce suntem, nu vom putea face fata. Am informat autoritatile regionale cu privire la ingrijorarile noastre si vrem ca armata sa ne stea la dispozitie, daca va fi necesar, in decembrie 2012″, a declarat primarul Jean-Pierre Delord.

Primarul spune ca vizitatorii au inceput sa se intereseze de aceste locuri in cautarea extraterestrilor de vreo 10 ani ca urmare a unei lucrari despre OZN-uri in care un localnic, care a decedat de atunci, pretindea in text ca a vazut extraterestri si ca a auzit zgomotele navei lor spatiale venind de sub munte.

Internetul abunda in povesti despre cum fostul presedinte francez Francois Mitterand a fost, in mod curios, transportat cu elicopterul pe controversatul pisc si despre sapaturi misterioase coordonate de nazisti si mai tarziu de Mossad, serviciul secret israelian, la fata locului.

De asemenea, Bugarach este considerat locul unde Jules Verne a gasit intrarea si sursa de inspiratie pentru “O calatorie in centrul Pamantului”.
http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/12/26/bugarach-the-mystery-surrounding-the-village/

 

[anuk]

Profeţiile privind muntele Bugarach nu sunt o noutate şi printre specialiştii în ezoterism se vorbeşte de mult timp de magia existentă pe aceste meleaguri. De exemplu, unii cred că aici ar fi păstrat Sfântul Graal, alţii cred că aici a fost ascunsă comoara cavalerilor templieri. Alţii sunt de părere că Iisus Hristos ar fi poposit aici după ce s-a căsătorit cu Maria Magdalena.

http://www.gds.ro

Un material interesant Aici

 

[anuk]

Si alte Poze de pe muntele Bugarach

 

[bodo]

Sa fie schimbarile climatice responsabile de parasirea Groelandei a vikingilor? O teorie care pare destul de credibila

Schimbările climatice ar putea fi motivul pentru care vikingii au părăsit Groenlanda, unde se stabiliseră în jurul anului 980 e.n., potrivit unui studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy Of Sciences, citat de publicaţia online Discover.

În perioada când vikingii au dispărut de pe insulă, potrivit arhivelor arheologice, temperaturile au înregistrat o scădere bruscă, care a durat timp de mai multe zeci de ani.

Potrivit studiului, vikingii nu au fost singura cultură care a fost nevoită să părăsească insula din cauza temperaturilor extrem de scăzute, ba chiar au mai existat două popoare înainte care se pare că au părăsit Groenlanda din aceleași motive.

Cultura Saqqaq este considerată a fi prima care s-a stabilit în Groenlanda, în urmă cu 4.500 de ani, părăsind insula în 850 î.Hr., când temperatura s-a răcit.

Cea de-a doua cultură stabilită în această zonă a fost cea a inuiţilor, care au părăsit la rândul lor însula în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, probabil tot din cauza unei schimbări climatice.

Se pare că vikingii au apărut în zonă abia în era noastră, în jurul anului 980.

Însă în jurul anului 1.100, temperatura a început să se scadă tot mai mult, cu aproximativ 7 grade Fahrenheit în 80 de ani.

Vikingii, care se ocupau în general cu cultivatul, au părăsit insula până la mijlocul anilor 1.400, din cauza temperaturii nefavorabile se arată în studiu.

http://www.b1.ro/stiri/externe/viki...da-din-cauza-schimbarilor-climatice-5940.html

 

[bodo]

Uai, Japonezii spun ca e posibil sa sa producem corent pentru tot pamantu', de pe Luna. Sa videm cum osa si puna in practica treaba asta....

Japonezii fura curent de pe Luna!

Desi este cea mai performanta modalitate de producere a electricitatii, tehnologia nucleara prezinta insa riscuri nebanuite, iar accidentul de la Cernobil, ca si dezastrul, mai recent, de la Fukushima, vorbesc de la sine despre lipsa de siguranta pe care exploatarea uriasei puteri a micului atom o prezinta. De aceea, japonezii, patiti si prin urmare priceputi, cauta acum solutii alternative. Nu doar pe Pamant, ci si pe Luna...

Energie electrica pentru toata planeta

Pare sa fie un scenariu science-fiction, dar oamenii de stiinta niponi ne asigura ca el este perfect realizabil. El vizeaza instalarea, pe suprafata astrului noptii, a unor imense panouri, care vor capta razele Soarelui, le vor converti in energie si vor transmite aceasta energie catre Terra. Ambitiosul proiect va genera 13.000 de terawati de energie solara, trimisi catre statiile de captare terestre fie prin intermediul microundelor, fie prin laser. Cei ce il vor pune la punct sunt reprezentantii consortiului Shimizu Corporation.

Cercetatorii de aici afirma ca, atunci cand proiectul va fi definitivat, pe Luna se va afla o banda stralucitoare, intinsa pe o latime de peste 400 km si o lungime de aproape 14.000 km, in zona ecuatoriala a astrului noptii, pe fata lui vizibila de pe Pamant. Deocamdata, nu a fost prezentat un termen limita pentru realizarea proiectului – care va fi cea mai mare infrastructura de interes public realizata vreodata, dar se pare ca initiativa va beneficia de sprijinul total al guvernului de la Tokyo. Aceasta in contextul in care politicienii niponi iau in considerare o lege privind obligativitatea instalarii de panouri electrice pe fiecare cladire publica din tara.

Sursa suprema de „energie solara”

„Trecerea de la utilizarea economica a unor resurse limitate la folosirea nelimitata a energiei curate este, la ora actuala, cel mai inalt deziderat al omenirii. Inelul Lunar, conceptul nostru de exploatare a energiei solare, transforma acest deziderat in realitate, gratie combinarii ideilor ingenioase cu cele mai avansate tehnologii spatiale”, se scrie pe site-ul de internet al corporatiei nipone. Practic inepuizabila si total nepoluanta, energia solara reprezinta sursa suprema de energie „verde”, capabila sa aduca prosperitate nu doar oamenilor, ci si naturii. Potrivit specialistilor japonezi, proiectul ar elimina ineficienta actualelor instalatii de energie solara, cauzata astazi de vremea nefavorabila de pe Terra. El ar putea asigura satisfacerea tuturor necesitatilor energetice ale planetei albastre. Planurile japonezilor se refera la trimiterea mai multor navete spatiale cu echipaj uman pe Luna, pentru instalarea panourilor.

Astronautii vor beneficia de sprijinul extrem de important al robotilor construiti special in acest scop, intrucat, inainte de instalarea „oglinzilor”, terenul selenar, plin de cratere, va fi nivelat de zeci de dispozitive automate. Tot robotii vor fi aceia care, prelucrand solul lunar, vor „fabrica” apa, beton, oxigen si ceramica, necesare realizarii proiectului, evitandu-se astfel transportarea tuturor acestor materiale de pe Pamant. Construirea unor cai ferate pentru transportul materialelor si instalarea panourilor va fi, de asemenea, o caracteristica a extraordinarului proiect japonez.

http://www.revistamagazin.ro

 

[bodo]

O veste care ar trebui sa ne bucure, nu? Ca si-asa sunt prea multe fumei . Acum e important si produsul final.....

Din cauza radiaţiilor nucleare, se nasc mai mulţi băieţi decât fete

Radiaţiile nucleare provenite de la accidentele centralelor sau de la testarea bombelor ar putea fi motivul pentru care în ultimii ani s-au născut mai mulţi băieţi decât fete.

Iniţial, efectele au fost observate la nivel regional, ca în cazul exploziei de la Cernobîl, dar cercetări recente au arătat că exploziile atmosferice afectează rata natalităţii la nivel global.

Noul studiu s-a axat pe observarea populaţiei din 39 de ţări europene şi Statele Unite, între anii 1975 şi 2007. În urma cercetărilor a reieşit că, în perioada 1975-1986, s-au născut mai mulţi băieţi decât fete, fenomenul repetându-se şi după anul 1989. În mod normal, până acum, numărul bărbaţilor îl depăşea pe cel al femeilor, într-un raport constant de 105 la 100.

Creşterea din anii 1960-1970 este atribuită dispersării în atmosferă a particulelor radioactive produse de testarea bombelor atomice.

Aceste teste au fost frecvent practicate de la sfârşitul anilor 1940 până în 1963, când Tratatul privind Interzicerea Parţială a Testelor Nucleare a fost semnat de Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie.

De asemenea, cercetătorii consideră că explozia de la Cernobîl a influenţat natalitatea, dar că efectele au fost vizibile doar pe plan local, datorită faptului că scurgerile radioactive au avut loc, în mare parte, la nivelul solului. În ţările vecine Ucrainei, precum Belarus, în acea perioadă s-au născut mai mulţi băieţi decât fete.

Deşi mecanismul biologic din spatele acestei inegalităţi nu a fost studiat, cercetări anterioare efectuate pe animale au arătat că o creştere a numărului de indivizi de sex masculin poate fi cauzată de o deteriorare a cromozomilor X din spermatozoizi.

La om, un spermatozoid conţine fie un cromozom X, fie unul Y, în timp ce un ovul nu conţine cromozomul Y, ci numai un cromozom X. Dacă un embrion are o combinaţie XY, acesta va deveni un băiat, iar una XX va da naştere unei fete.

Nu se ştie exact de ce cromozomii X din spermatozoizi sunt mai predispuşi la deteriorarea cauzată de radiaţii decât cromozomii Y sau decât cromozomii X din ovule, dar cercetătorii cred că aceşti cromozomi sunt mai bine izolaţi în ovul. De asemenea, ei fiind mai mari decât cei Y, conţin mai multe gene, iar o deteriorare a lor duce la formarea unui embrion anormal, care adesea nu supravieţuieşte până la termenul naşterii.

Aceste observaţii contrazic convingerile convenţionale, care spun că expunerea la radiaţii nu are efecte la nivel global. În plus, cercetătorii susţin că o nouă "explozie" a naşterilor de băieţi ar putea fi înregistrată în următorii ani, ca urmare a evenimentelor de la centrala nucleară Fukushima, din Japonia.

Sursa: National Geographic

 

[bodo]

S-au gasit ramasitele printilor din dinastia Romanov?

Ea il hartuieste pe Mircea BadeaInterviu cu Sisu si Pacha ManHappy hoursAtentie! Avion in cadere
Peste 100 de schelete au fost gasite in fortareata Petru si Pavel din Sankt Petersburg, arheologii rusi fiind de parere ca printre acestea se afla si ramasitele printilor din dinastia Romanovilor.

Arheologii au dat peste gropi comune si desi descoperirea este importanta, lucrarile au fost sistate din lipsa banilor, proiectul Muzeului de Istorie din Sankt Petersburg neprimind finantare, conform The Moscow Times.

Nu munca de scoatere la lumina a acestor schelete costa, aceasta fiind facuta in mare patre de voluntari, ci conservarea, restaurarea si eventualele analize ADN. Se crede ca printre scheletele celor care au avut o moarte violenta - multe dintre ramasite prezentand urme ale gloantelor - se afla si scheletele printilor Gheorghi Mihailovici, Nicolae Mihailovici, Dmitri Konstantinovici si Pavel Alexandrovici.

Pana acum, 7 gropi au fost descoperite, continand ramasitele a 110 oameni, dintre care cel putin 5 femei si un adolescent. Majoritatea celor ucisi aveau varste cuprinse intre 25 si 40 de ani. Pe langa ramasite umane, au fost dezgropate si fragmente de uniforme, curele, cruci din aur si argint si icoane.

Cei patru Romanovi au fost executati in 1919 in fortareata Petru si Pavel, insa locul in care se afla mormantul lor nu a fost niciodata identificat.

Bolsevicii au ordonat numeroase executii in fortareata de pe malul raului Neva, unde se afla catedrala Sfintii Petru si Pavel, unde au fost inmormantati toti tarii Rusiei, incepand cu Petru cel Mare.

http://www.ziare.com/magazin/arheologie/s-au-gasit-ramasitele-printilor-din-dinastia-romanov-1099950

 

[bodo]

Desi suna a reclama mascata, trebuie luata ca si o curiozitate. Insa ar fi fost corect sa se spuna si ca este o bautura extrem de nociva. Ca un pahar de 250 ml contine cam 8 linguritza de zahar, ca beuturile cu "zero zahar" sunt mai nocive decat bautura cu zahar, ca minunata cola produce dependenta, ca e o adevarata bomba calorica, ca face praf stomacelu si ficatelu si lista poate continua. Insa cine vrea consuma, cine nu, nu. Insa nu am auzit sa se faca o informare masiva asupra nocivitatii acestei bauturi minune. Nu cumva e vorba de influenta politica a acestei companii....

Lucruri pe care nu le ştiai despre Coca-Cola

Coca-Cola este o băutură răcoritoare recunoscută pe întreg mapamondul şi comercializată în peste 200 de ţări, însă compania americană fabrică alte mii de băuturi de care probabil nici nu ai auzit.

123

Compania Coca-Cola a fost înfiintaţă în anul 1886, iar pe piaţa din România a intrat în anul 1991, fiind una dintre primele multinaţionale care a investit în ţara noastră. În prezent, Coca-Cola are în ţara noastră 1.900 de angajaţi şi deţine 3 fabrici: la Ploieşti, Timişoara şi Vatra Dornei.

Ce nu ştiai despre Coca-Cola:

- Coca-Cola a schimbat trei directori executivi (CEO) din anul 2000 până în prezent, însă, în SUA, continuă să aibă o cotă de piaţă de 42,8%, în timp ce Pepsi are 31,1%.

- 3,1% dintre băuturile consumate la nivel mondial sunt produse Coca-Cola.


- Coca-Cola fabrică atât de multe băuturi încât dacă ar fi trebuit să încerci una pe zi ţi-ar trebui 9 ani să le guşti pe toate.

- Coca-Cola are un portofoliu de 3.500 de băuturi (500 de branduri), de la răcoritoare, energizante, până la băuturi pe bază de soia.

- Dacă Coca-Cola ar fi fost o ţară veniturile de 35,1 miliarde dolari ar plasa-o pe locul 84 în lume din punct de vedere al economiei, după Costa Rica.

- Brandul Coca-Cola valorează 74 miliarde de dolari, mai mult decât Budweiser, Pepsi, Starbucks şi Red Bull la un loc.

- Dacă cantitatea de Coca-Cola produsă vreodată ar fi fost pusă în sticle de 0,25 litri, iar acestea ar fi fost aşezate una peste cealaltă, distanţa dintre Pământ şi Lună ar fi atinsă de 2.000 de ori.

- Logo-ul Coca-Cola este recunoscut de 94% din populaţia lumii.

- Din cele 33 de branduri de băuturi non-alcoolice care generează venituri de un miliard de dolari, 15 aparţin Coca-Cola.

- O persoană consumă în medie un produs Coca-Cola o dată la patru zile.

- Coca-Cola cheltuie mai mulţi bani pe reclamă decât Microsoft şi Apple la un loc. Bugetul de publicitate al Coca-Cola în 2010 a fost de 2,9 miliarde de dolari, cel al Microsoft de 1,6 miliarde dolari, iar Apple nu a cheltuit mai mult de 691 de milioane de dolari.

- Mexicanii consumă mai multe produse Coca-Cola decât americanii, britanicii, indienii şi chinezii la un loc.

- Coca-Cola foloseşte 300.000 de tone de aluminiu pentru dozele sale în fiecare an, numai în SUA, adică 17,4% din producţia totală de aluminiu a ţării.

- Coca-Cola vinde peste 1.000 de sucuri diferite precum Minute Maid, Fruitopia, Hi-C, Fuze şi Odwalla.

În România, Coca-Cola îmbuteliează în fabricile din Ploieşti, Timişoara şi Vatra Dornei o gamă largă de produse, de la băuturi răcoritoare carbonatate (Coca-Cola, Fanta, Sprite, Scheweppes), necarbonatate (Cappy Tempo), nectaruri (Cappy Nectar), până la ceaiuri (Nestea), apă (Dorna, Dorna-Izvorul Alb, Poiana Negri), băuturi energizante (Burn) şi cafea Ready to Drink (Illy).


http://www.capital.ro

 

[anuk]

Cele mai misterioase boli din istorie


Fanii serialului “Doctor House” o ştiu bine: diagnosticarea unei boli poate semăna uneori mai mult cu munca unui detectiv decât cu cea a unui medic. Pe de-o parte, progresele din medicină au făcut munca medicilor mai uşoară; pe de alta însă, apariţia de noi boli şi noi virusuri a îngreunat procesul diagnostic care, în unele situaţii, s-a transformat într-o căutare de indicii şi probe demnă de un Sherlock Holmes. Nu-i de mirare că, recent, revista americană Newsweek a alcătuit chiar un top al celor 9 patologii cel mai greu de diagnosticat din istorie.


Boala Lyme
Borelioza sau boala Lyme este o infecţie cauzată de o bacterie, Borrelia burgdorferi, transmisă de căpuşă Ixodes ricinus, un parazit al rozatoarelor mici, al cerbilor, câinilor şi, ocazional, al omului. Nu toate muşcăturile de căpuşă inoculează Borrelia, dar este un risc de luat în considerare. Simptomele iniţiale seamănă cu cele ale unei banale gripe: febră, durere de cap şi mărirea în volum a ganglionilor. Există însă şi cazuri când maladia prezintă aceleaşi simptome ca şi scleroza multiplă sau boala Alzheimer.

Tipice bolii sunt petele roşii pe piele, care se deplasează de colo-colo, dar, uneori, e posibil ca ele să nu apară. Dacă este depistată de timpuriu, boala se tratează cu antibiotice specifice; dacă este nediagnosticată sau neglijată, poate provoca daune grave la nivelul sistemului nevos şi al articulaţiilor.



Scleroza multiplă
Primele semne pot semăna cu cele ale multor boli neurologice, de la slăbiciune musculară şi oboseală până la problemele la vezică. De asemenea, boala poate apărea treptat sau se poate instala "în episoade", cu faze de remisie şi recidivă. Cauza sclerozei multiple, boală descrisă pentru prima oară la mijlocul anilor 1800, este încă necunoscută; specialiştii cred că ar putea juca un rol în apariţia ei factorii imunologici, de mediu şi predispoziţia genetică.

Nici mecanismul bolii nu este clar în totalitate dar, în linii mari, este vorba de o adevărată dramă care are loc în interiorul organismului uman: sistemul imunitar (sau mai exact unele dintre celulele acestuia) declară război întregului organism. Limfocitele T atacă, din greşeală, învelişul care acoperă nervii - alcătuit dintr-o substanţă numită mielină -, în cel mai pervers dintre moduri: devorând-o şi provocând leziuni în plăci. Mielina este ca izolaţia cablurilor electrice: dacă este deteriorată, firele rămân descoperite, iar transmisia impulsurilor electrice de la creier la celelalte părţi ale corpului este îngreunată sau întreruptă cu totul. Boala echivalează cu un proces progresiv de paralizie.



Sindromul oboselii cronice
Descoperită în 1988, boala este una cât se poate de perfidă: ca şi cum organismul afectat ar suferi de gripă neîncetat. Sistemul imunitar este permanent solicitat şi, în timp, puterea lui slăbeşte. Sindromul oboselii cronice, cum a fost maladia definită de Centers for Diseases Control din Atlanta în 1994, este caracterizat, desigur, de oboseală (care durează peste 6 luni şi nu este îndepărtată de odihnă), dar una asociată cu alte 4 sau mai multe simptome, printre care dereglări de memorie, dureri musculare, dureri de cap, somn neodihnitor, ganglioni limfatici dureroşi, faringită. Nu există teste diagnostice, în pofida faptului că pacienţii prezintă semne de anomalii imunologice, neurologice şi endocrine. Boala nu are încă un tratament şi încă i se caută cauza. Dar şi aici există multe teorii, de la infecţia cu nano-bacterii (a căror existenţă, însă, nu este deocamdată clară) la reacţiile autoimune declanşate în urma unor infecţii. Un studiu publicat în luna august a anului trecut a demonstrat o legătură între acest sindrom şi un tip de retrovirusuri denumite XMRV.



Fibromialgia
Potrivit unui studiu recent al reumatologilor americani, boala nu trebuie definită doar prin durerea specific localizată, ci şi pe baza altor elemente, precum oboseala, vertijul şi sindromul de colon iritabil. Dureri musculare, oboseală, hipersensibilitate la durere şi la atingere sunt câteva simptome ale fibromialgiei. Este o maladie foarte controversată, cum este şi sindromul oboselii cronice: unii experţi dau vina pe cauze biologice, alţii o consideră o dereglare psihologică şi mai există şi cei care consideră că este declanşată de un ansamblu de factori fizici şi psihologici. Ambele boli intră în categoria "sindroamelor inexplicabile clinic": simptomele sunt reale, dar nu există un consens asupra cauzelor declanşatoare. Şi nici tratament.

Prostatita
Circa un bărbat din zece suferă de prostatită, o formă de inflamare a prostatei. În cea mai mare parte dintre cazuri (90 - 95%), cauzele declanşării bolii sunt necunoscute şi nu pot fi corelate cu infecţii bacteriene. Simptomele sunt diverse: dureri pelviene, rectale, abdominale, oboseală şi urinare frecventă. Multă vreme, medicii au crezut că prostatita este cauzată de infecţii bacteriene persistente, recurgându-se, adeseori, la terapii cu antibiotice. Acest drum a fost de-acum abandonat, iar pacienţilor le sunt prescrise tratamente paliative sau, în cazuri extreme, intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea ţesutului inflamat.



Sifilisul
Timp de secole a fost cea mai răspândită boală venerică, extrem de greu de diagnosticat. Asta pentru că, în stadiul final, sifilisul prezintă simptome ale multor alte boli. Este şi la ora actuală considerată una dintre cele mai periculoase infecţii cu transmitere sexuală şi, netratată, provoacă grave probleme cardiace şi la nivelul sistemului nervos. În prezent, poate fi diagnosticată prin intermediul unor teste simple de laborator şi tratată cu penicilină. Totuşi, leziunile provocate de bacteria care o provoacă sunt permanente.



Lupusul eritematos sistemic
Bolile autoimune sunt cauzate de o "revoltă" a sistemului imunitar, care "întoarce armele" tocmai împotriva organelor pe care ar trebui să le apere. Aceste boli sunt în progresie constantă, numărul lor fiind, în prezent, de peste 80, printre care şi lupusul eritematos sistemic. Nu există tratamente, nu este înţeleasă cauza (şi în acest caz, cele mai acreditate teorii asociază boala tot unor infecţii cu retrovirusuri). Nu este o boală uşor de diagnosticat, iar primele simptome îi induc de multe ori în eroare pe medici: oboseală, dureri în diferite părţi ale corpului, deficienţe cognitive. În 50% din cazuri, boala poate fi descoperită graţie unui eritem în formă de fluture, care apare pe chipul bolnavului în zona dintre pomeţi şi nas. Altminteri, când acest simptom nu este prezent, diagnosticarea maladiei este foarte complicată şi necesită numeroase teste clinice pentru excluderea altor posibilităţi.

SIDA
Boala a anilor '80, despre care, în afara mediilor academice, se vorbeşte - la televizor sau în ziare - tot mai puţin, SIDA reprezintă, totuşi, o problemă departe de a fi rezolvată. Peste 95% dintre noile cazuri sunt detectate în ţările în curs de dezvoltare, iar HIV, virusul care o declanşează, a infectat, până în prezent, peste 33 milioane de persoane în întreaga lume. Multă vreme, SIDA a reprezentat un adevărat mister clinic, până când i s-a descoperit originea virală. Nu există tratament care s-o vindece; medicamentele existente la ora actuală permit o încetinire a progresului bolii dar, în cele din urmă, acesta duce la decesul bolnavului.

Febra puerperală
Potrivit estimărilor, această boală a ucis mii de femei lăuze, între secolele XVIII şi XIX. În perioada dintre 1831 şi 1843, la Maternity Hospital din Londra, din 10.000 de femei internate pentru a aduce pe lume copii, mureau 600, în vreme ce la Royal Maternity Charity, unde lăuzele se aflau doar sub supravegherea moaşelor, nu mureau decât 10.

Survenit şi la Spitalul din Viena, straniul fenomen i-a atras atenţia medicului de origine maghiară Ignác Fülöp Semmelweis: în 1846, din 4.000 de lăuze internate în pavilionul 1, aflat sub supravegherea medicilor, 459 (11%) căzuseră victime febrei puerperale; în pavilionul alăturat, unde operau doar moaşele, mortalitatea era însă de doar 1%. Semmelweis s-a gândit că boala ar putea fi transmisă de o infecţie luată de medici de la cadavrele pe care le autopsiau şi transmisă femeilor asistate la naştere; le-a impus acestora să se spele pe mâini cu clorura de calciu (un puternic dezinfectant) înainte de a se apropia de ele, iar mortalitatea a scăzut rapid, la 5% în 1847 şi la 1% în 1849.

Răsplată? Semmelweis a fost concediat pentru că şi-a permis să dea ordine colegilor medici fără a avea căderea s-o facă. S-a mutat la un spital din Ungaria, unde, după ce a reuşit să reducă şi aici mortalitatea feminină, a fost defăimat de ştiinţa oficială şi internat într-un spital de nebuni, unde a şi murit, în 1865, din cauza bătăilor aplicate de gardieni. Aveau să treacă alţi 70 de ani (1937) până când medicii să înţeleagă că trebuie să-şi dezinfecteze mâinile.



http://www.descopera.ro

 

[anuk]

Pt mine care nu ma invart in lumea drogatilor si n-am cunostinte care se drogheaza, articolul este interesant.


Mirajul si tragedia drogurilor: de la placere la durere


Cum actioneaza de fapt drogurile? Pe langa faptul ca dau dependenta, care sunt exact consecintele lor asupra organismului uman? Si e adevarat ca distrug iremediabil neuronii? Iata cum functioneaza si unde te poate duce cautarea placerii artificiale.

Toate drogurile din lume
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sunt substante psihoactive toate cele care, atunci cand sunt consumate, sunt capabile sa modifice echilibrul psiho-fizic al unui individ. Aceste substante actioneaza in creier asupra mecanismelor care in mod normal regleaza comportamentul, gandirea si motivatia. "Sunt cinci substante naturale mari si late din care provin toate celelalte:

- alcoolul
-cocaina
- morfina/heroina
- cannabisul
-si nicotina
a explicat intr-un articol aparut in revista italiana Focus, profesorul Gian Luigi Gessa, specialist in neuro-psiho-farmacologie si profesor la Universitatea Cagliari. Prin urmare, toate celelalte droguri, numite si droguri de sinteza (sau de autor), se limiteaza la imitarea efectelor si caracteristicilor acestora. Asa sunt de exemplu benzodiazepinele, utilizate in anumite medicamente antidepresive: imita actiunea alcoolului asupra creierului fara a produce si efectele pe care abuzul de alcool le exercita asupra ficatului.



Drogati si satisfacuti
"Toate substantele psihoactive actioneaza la nivel cerebral servindu-se de complicatul mecanism al placerii, care regleaza activitati precum aceea de a manca sau a face sex. Numai ca placerea, atunci cand devine un scop in sine, obsesiva, nu face bine, si de aceea natura a ales s-o regleze printr-un circuit de control", a precizat specialistul. Cand comportamentul care provoaca placere este repetat, nivelurile de satisfactie se diminueaza: dupa patru portii, chiar si mancarea noastra favorita devine indigesta; ceea ce nu se intampla insa si cu substantele psihotrope, pentru care dorinta (o stiu bine alcoolicii si fumatorii) nu se diminueaza niciodata. Si sfarseste prin a deveni obsesie si dependenta.


Un drog ca oricare altul
Creierul nostru produce "droguri" indispensabile functionarii lui: cand ii furnizam altele diferite de cele naturale, il scurt-circuitam. "Dependenta de substante psihoactive este o boala neurologica in toata puterea cuvantului, la fel ca Parkinson sau Alzheimer, care afecteaza sistemul motivational al creierului", considera Gessa. Drogurile reusesc sa se substituie anumitor substante chimice produse in mod natural de organismul uman, asa-numitele substante endogene, indispensabile pentru reglarea mecanismelor de supravietuire precum alimentatia sau reproducerea; intr-un creier sanatos, perceptia obiectului dorintei - fie ca acesta este o farfurie de mancare sau un potential partener de sex -, activeaza o secventa specifica, reglata tocmai de aceste substante endogene.




Mai vreau odata!
Drogurile exogene, adica cele introduse artificial in organism, fac acest proces sa se blocheze: placerea derivata din consumul lor este mult mai intensa fata de cea produsa de in mod normal de organism, astfel incat aceasta din urma este perceputa drept neglijabila. De exemplu, se spune ca senzatiile produse de heroina pot sa fie mult mai intense decat un orgasm, nu-i astfel de mirare ca reusesc sa se substituie dorintei sexuale. Nici ceilalti stimuli fiziologici precum foamea sau setea nu mai sunt receptionati, singura necesitate devenind drogul. Iar creierul invata rapid sa aprecieze - si sa prefere -, acest soi de "scurtaturi" pe traseul obtinerii placerii.

Intre drogurile exogene si cele endogene exista o corespondenta precisa:

-marijuana se substituie anandamidei, un neurotransmitator implicat in mecanismele de reglare a apetitului, a memorie, reproducerii si proliferarii celulare (aflata la baza dezvoltarii tumorelor).
-cocaina se substituie dopaminei, neurotransmitator implicat in procesele de geneza si adminsitrare a miscarii si dispozitiei.
-heroina se susbtituie enodorfinelor, implicate in procese de administrare a durerii (ii ridica pragul), comportamentului, invatarii, emotiilor si somnului
-alcoolul se substituie acidului gamaaminobutiric, principalul acid inhibitor al sistemului nervos centra;, care detine un rol cheie in transmisia stimulilor la neuroni si este direct responsabil de reglarea tonusului muscular.
- ecstasy-ul "pompeaza" serotonina si blocheaza dopamina; efectul combinat duce de la o senzatie de forta fara margini la o prabusire cerebrala, cu stari de anxietate, depresie si incapacitatea de a mai procesa informatii senzoriale.


Marijuana
De la euforie la panica, de la o stare de bine la anxietate: abuzul de cannabis produce mai multe daune decat cred unii. Si cu siguranta mai multe decat tutunul. Principiul activ continut de cannabis poate induce o senzatie de relaxare si de amplificare a perceptiei.

Efecte pe termen scurt: utilizarea ocazionala a unor doze mici produce dereglari de atentie si coordonare motorie, si modifica modul in care creierul elaboreaza informatiile.
Efecte pe termen lung: abuzul duce la dereglari fizice (infectii respiratorii frecvente, accelerarea bataii cardiace) si psihice (dereglari de memorie, dificultati de invatare, anxietate, atacuri de panica).
Marijuana este un amestec de frunze, seminte, radacini si flori de cannabis sativa: este drogul cel mai utilizat in Europa si Statele Unite. Din rasina acestei plante se extrage hasisul. Principiul activ al marijuanei si hasisului este THC: fumat, trece rapid din plamani in restul organismului, ajungand inclusiv la creier, prin fluxul sanguin.
THC-ul se leaga de neuroni specifici numiti canabinoizi, care regleaza miscarea, coordonarea motorie, memoria si functiile cognitive complexe.

La fel ca majoritatea drogurilor, atunci cand intra "in circuit", produce o stare de euforie si de bine intrucat stimuleaza o descarcare de dopamina. Trecuta starea de euforie, se pot manifesta stari de anxietate, frica, neincredere fata de cei din jur si panica. De asemenea, THC-ul se leaga si de alti receptori care regleaza coordonarea motorie, echilibrul, postura si miscarea.




Nu-mi aduc aminte
Utilizarea regulata de hasis sau marijuana accelereaza distrugerea neuronilor din hipocamp, aria cerebrala responsabila cu memoria pe termen scurt, accelerand ceea ce survine in procesul normal de imbatranire (la fel ca persoanele in varsta, drogatii ajung sa-si aminteasca numai ceea ce s-a intamplat cu mult timp inainte, dar nu si ce-au mancat ieri).




Mai rau ca tutunul
Efectele unui asa-numit "joint" dureaza intre 2 si 3 ore: imediat dupa inhalarea fumului, inima isi accelereaza bataile de cele 70/80 normale la 100/130 si chiar mai mult, ochii se inrosesc din cauza dilatarii vaselor sanguine, iar caile respiratorii se relaxeaza. Pe langa efectele neurologice, fumatul marijuanei provoaca organismului mult mai multe daune decat consumul de tutun: clasicelor simptome corelate inhalarii fumului in general (iritarea gatului, tusea, sensibilitatea la boli respiratorii si infectii pulmonare), li se asociaza si o crestere a riscului de cancer la plamani, intrucat fumul de marijuana contine cu intre 50 si 70% mai multe hidrocarburi cancerigene decat cel de tutun.




Cocaina
Cocaina este unul dintre cele mai vechi droguri cunoscute de om. Este extrasa din planta de coca (Erythroxylon) incepand de la mijlocul secolului XIX, dar consumul ei este mult mai stravechi: se stie ca amerindienii din Perù si Bolivia mestecau frunze de coca pentru a uita de foame si de oboseala deja in urma cu 1.000 de ani.

Cocaina ajunge in strada in diferite mix-uri cu alte substante mai mult sau mai putin toxice. Probleme cardiace, halucinatii, accident vascular cerebral, sunt doar cateva dintre problemele pe care le risca un cocainoman.
Efecte pe termen scurt: neliniste, iritabilitate, anxietate, constrictia vaselor sanguine, cresterea temperaturii corporale, a tensiunii arteriale si a ritmului cardiac.
Efecte pe termen lung: paranoia, agresivitate; ulceratii ale mucoaselor nazale; depresie cronica.


Cocaina este consumata sub doua forme chimice: de clorhidrat, clasica pulbere alba de inhalat sau injectat in vena dupa ce a fost dizolvata in apa, si asa-numita "freebase", mai cunoscuta sub numele de "crack", care este fumata. Cocaina actioneaza in mod direct asupra nucleului accumbens, una dintre zonele creierului asociate mecanismelor placerii. Sex, mancare, bautura, si de altfel orice poate crea o senzatie de bine amplifica activitatea in aceasta zona si declanseaza o super productie de dopamina. Drogul face sa se produca o acumulare de dopamina in sinapse, care se traduce printr-o stimulare continua a neuronilor targetati si succesiva euforie manifestata de consumatorii acestei substante.


Adio foame!
Abuzul, si in unele cazuri, chiar si o singura utilizare, produce dependenta si toleranta; pentru a obtine acelasi nivel al placerii resimtite anterior trebuie marita doza. Imediat dupa administrarea dozei, consumatorul se simte plin de energie, atent, vigilent. Senzatiile vizuale, auditive si tactile sunt amplificate, foamea, somnul si oboseala dispar. In functie de modalitatile administrarii, efectele dureaza pana la 30 minute: daca este fumata produce efecte mai intense, dar de o durata mai scurta fata de cele generate de inhalare. Cand consumul de cocaina este combinat cu cel de alcool, substanta se transforma, devenind si mai neurotoxica.




Aud voci…
Foarte rapid, "trasul pe nas" provoaca vasoconstrictie, cresterea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac, febra. Acestor simptome li se pot asocia stari de vertij, spasme musculare si halucinatii auditive. Toate acestea, pe termen lung, le provoaca cocainomanilor serioase probleme cardiace, care pot culmina cu un infarct sau un accident vascular cerebral. Si chiar si-atunci cand drogatul supravietuieste, tot va ramane cu daune ireversibile ale mucoaselor nazale, hemoragii continue si pierderea completa a mirosului. Ingerarea drogului sfarseste prin a deteriora serios si aparatul gastro-intestinal, provocand dureri abdominale, greata si in cazurile cele mai grave, cangrena (descompunerea tesuturilor) intestinului. Pentru a reduce preturile si a mentine profiturile ridicate, solutia cea mai eficienta pentru cartelurile drogurilor este aceea de a "boteza" cocaina. Aceasta operatiune permite maximixarea profiturilor oferind sub aceeasi "marca" o tipologie de produse pentru toate buzunarele. Evident ca dozele vandute la preturi "populare" contin un procent de cocaina foarte scazut (uneori chiar mai mic de 10 %).


Cum sa te faci pulbere
Contrafacerea, botezul substantei are loc chiar la sursa. Potrivit DEA, agentia americana de combatere a traficului de stupefiante, producatorii columbieni amesteca cocaina pura cu procente variabile dintr-un medicament utilizat in tratamentul cancerului de colon sau ca antiparazitar veterinar: levamizolul. Unele capturi de droguri au evidentiat un raport de 1/5: din 100 grame de produs engros, asadar doar 80 de grame sunt cocaina.

Ingerarea de cocaina botezata cu levamizol poate produce agranulocitoza, o boala a sangelui, reducand dramatic globulele albe pana la inhibarea capacitatii organismului de a lupta cu infectiile. Apoi, cocaina vanduta de traficanti la colt de strada este adeseori ulterior diluata cu substante precum amidonul de porumb, zahar, si mai rar cu bicarbonat, talc sau cafeina. In cocaina de strada mai pot fi prezente procaina, lidocaina sau alte anestezice locale, care simuleaza anumite caracteristici ale cocainei precum efectul de anestezie asupra limbii. De asemenea, cocaina poate fi amestecata si cu alte droguri, heroina sau amfetaminele.


Heroina
Unicul gand al heroinomanului este pentru doza, de cand se trezeste si pana cand o obtine, abandonandu-se apoi unei stari de abrutizare catatonica. Intre primul si al doilea moment, heroinomanul nu se va opri de la nimic pentru a obtine obiectul dorintei.

Heroina este un derivat al morfinei, principal component al opiului.
Efecte pe termen scurt: dificultati respiratorii, confuzie, greata si stare de voma, tolerabilitate a durerii, avort spontan.
Efecte pe termen lung: dependenta, sensibilitate la infectii (SIDA, hepatite), infectii bacteriene, abcese, probleme cardiace.

Nici heroina din comertul stradal nu este pura, ci "botezata" cu cele mai variate substante: zahar, lapte praf, amidon, si chiar stricnina si alte otravuri. Acesta este de altfel si primul risc corelat utilizarii ei: cumparatorii nu au de unde sa stie gradul de puritate si deci efectiva "putere" a drogului, ba nici continutul real al substantelor cu care este indoita. Heroina poate fi injectata, inhalata, aspirata sau fumata, iar dependenta si toleranta survine atat de rapid incat heroinomanul trebuie sa-si procure o noua doza si de 4 ori pe zi.

Efectele cele mai intense si rapide survin prin injectarea in vena: ajung 7-8 secunde pentru ca substanta sa ajunga la creier, unde se transforma in morfina si se leaga de receptorii pentru opiozi concentrati in zonele nucleului accumbens si cortex (circuitul recompensei). Opiaceele, si in mod deosebit heroina, altereaza rapid functionarea sistemului limbic, care controleaza emotiile, intensificand senzatiile de placere: imediat dupa administrarea dozei, vine si asa-numitul "rush", valul de senzatii placute, insotit apoi de cele de ingreunare a extremitatilor, uscaciunea gurii, greata, voma si mancarimi. Rush-ul este urmat de ore de toropeala, somnolenta: functiile mentale se incetinesc si bataia cardiaca si respiratia se accelereaza, putand uneori sa provoace chiar decesul.

Heroina a fost sintetizata ca si calmant pentru tuse in 897 de chimistul german Felix Hoffmann de la Bayer, la doar 11 zile dupa ce inventase aspirina. Timp de o perioada scurta, proprietatile sedative asupra centrului respiratiei (aceleasi care provoaca si moartea in urma unei overdose) au fost in mod eronat considerate o consecinta pozitiva a compusului, si astfel s-au raspandit pe piata diferite preparate farmaceutice pa baza de heroina. Heroinomania a devenit rapid o urgenta sanitara: pe la 1905, orasul New York consuma circa 2 tone de heroina pe an. Autoritatile din Europa si Statele Unite au interzis producerea, importul si consumul de heroina in 1925.


Abstinenta ad-hoc
Caracteristica heroinei este faptul ca da dependenta chiar si dupa doua sau trei utilizari: organismul, obisnuindu-se cu drogul, are nevoie de tot mai mult. Daca adminstrarea este intrerupta brusc, in doar cateva ore se manifesta simptomele sevrajului: neliniste, dureri in oase si muschi, insomnie, diaree. Acestea isi au varful dupa 24-28 de ore si incep sa se diminueze in intensitate dupa o saptamana. Unii toxico-depenedenti isi provoaca deliberat crize de abstinenta pentru ca dupa aceea sa poata simti din nou euforia de la inceput. Consumul cronic de heroina pe cale endovenoasa provoaca distrugerea venelor, infectii bacteriene in vasele sanguine si valvele inimii, abcese, boli hepatice si renale. Alte daune serioase pot fi induse si de substantele cu care heroina este indoita: nedizolvandu-se usor in organism, ele pot obstructiona vasele sanguine care transporta sangele la ficat, rinichi si creier. Apoi, exista si riscurile corelate utilizarii de siringi si ace: HIV, hepatita B si C.


Alcoolul
Agresiv, violent, prada unor bruste schimbari ale starii de spirit si crize de furie, alcoolicul este si el un adevarat dependent de drog.

Bauturile alcoolice: unii nu vor sa le considere droguri, dar abuzul are efecte similare, pornind de la dependenta. Dependenta este dificila si greu de depasit, iar alcoolismul este sursa de serioase afectiuni fizice.
Alcoolul in mod obisnuit prezent in bauturile alcoolice este etanolul. Este o molecula usor solubila in apa si cu dimensiuni reduse, ca atare penetreaza rapid in fluxul sanguin si din el in tot organismul. Pana in urma cu cativa ani se credea ca poate distruge neuronii. Un studiu din 2004, realizat de Roberta J. Pentney, o cercetatoare de la Universitatea New York, a demostrat ca etanolul, desi nu elimina fizic celulele cerebrale ale unui adult, le poate compromite iremediabil functionalitatea mai ales in zonele legate de invatare si coordonarea motorie. Alcoolul priin urmare, imbatraneste creierul in toata puterea cuvantului.



20% din alcoolul ingerat este absorbit imediat, fara a fi nevoie de digestie, de stomac si de primul tract al intestinului, si de aici trece direct in sange: iata de ce pe stomacul gol efgectele alcoolului se manifesta mai rapid si intr-un mod mai intens. Dupa circa 10 minute, moleculele de etanol ajung in ficat, inima, rinichi si creier, unde declanseaza efectele cele mai vizibile. In creier, alcoolul actioneaza asupra neuronilor: dezagregand mambrana plasmatica, reduce functia celulara.


Barbatilor le face rau, femeilor si mai si
Capacitatea de a absorbi alcoolul variaza in functie de greutatea corporala si de sex: femeile dispun de un numar mai mic de enzime capabile sa metabolizeze bauturile alcoolice, care intra prin urmare in circuit in cantitati mai mari. Ciclul hormonal influenteaza si el capacitatea organismului de a metaboliza alcoolul, iar lucrurile sunt si mai grave pe parcursul unei sarcini: moleculele de alcool sunt de dimensiuni atat de reduse incat reusesc sa treaca cu usurinta filtrul placentar si sa ajunga la fat, putand provoca daune cerebrale copilului.


Sedativ pentru …viata
In doze mici, etanolul actioneaza precum un sedativ: stimuleaza un inhibitor al sistemului nervos central si induce o stare de buna dispozitie. Daca bautorul nu se opreste la timp, impulsurile nervoase se diminueaza prea tare, se pierde luciditatea, iar miscarile devin dezordonate. In doze mari, poate de-a dreptul bloca receptorii unui alt neurotransmitator a carui sarcina este aceea de a favoriza comunicarea intre celule, iar cand aceasta comunicare este intrerupta se declanseaza efectele tipice ale betiei: excesul de alcool in circulatie provoaca o reducere a functionalitatii in toate organele de simt, campul vizual se reduce, se diminueaza capacitatea de a evalua sunetele si judecata si este compromis echilibrul psihomotoriu.



Abuzul si obisnuimta pot duce la asa-numita dementa alcoolica, caracterizata de fluctuatii ale dispozitiei, pierderea memoriei si a capacitatilor cognitive normale; este "vina" intestinului, care sub efectele alcoolului nu mai poate asimila vitamina B1, esentiala pentru functionarea sistemului nervos. Apoi sunt si daunele produse ficatului, al doilea organ cel mai afectat de abuzul de alcool: pe parcursul digestiei, aceasta substanta se scindeaza in acid acetic si acetilaldehida, care este toxica si distruge aparatul hepatic. In cazurile cele mai grave se ajunge la ciroza: celulele ficatului, distruse, se atrofiaza si organismul nu mai este capabil sa le regenereze.


Ecstasy
Dereglarile de comportament si dezinteresul pentru sex sunt primele efecte ale acestei substante, care pare special conceputa pentru a devora toata energia celui care-o foloseste. Pana la a-l omori de oboseala daca nu se opreste la timp.

Ecstasy-ul a cunoscut o perioada de glorie in anii '70-'80 cand, utilizat in psihiatrie, era considerat "penicilina sufletului", intrucat parea ca-i ajuta pe pacienti sa-si inteleaga mai bine problemele. Studiul efectelor acestui drog a infirmat insa rapid aceste virtuti, si in 1985 a fost interzis. Astazi pastilele de ecstasy sunt consumate in principal in discoteci si in cadrul asa-numitelor "rave party", adeseori combinate cu bauturi alcoolice, usurinta adminstrarii (fara siringi si fara inhalare) reducand dramatic varsta potentialilor consumatori (este considerata in prezent a fi in jurul a 11-12 ani).
Nu este inca clar daca aceasta substanta da dependenta, dar un studiu a evidentiat la 43% din tinerii consumatori toate simptomele "craving"-ului: pierderea poftei de mancare, oboseala, depresia si dificultatea de concentrare, urmate de dorinta compulsiva cu pierderea controlului si trecerea la actiune.



Ecstasy altereaza activitatea anumitor neurotransmitatori: in mod deosebit potenteaza descarcarea de serotonina si reduce productia de dopamina. Nivelul de serotonina este determinant in reglarea dispozitiei si a comportamentului: iata de ce consumul de ecstasy provoaca comportamente agresive, care pot dura timp de mai multe zile. Primele efecte sunt insa fara doar si poate placute: stimulare mentala, caldura, stare de bine, deschidere fata de ceilalti si o diminuare a anxietatii. Este consecinta directa a manipularii circuitului dopaminei si mecanismelor placerii. Proprietatile sale stimulante de exemplu, ii permit consumatorului sa danseze neintrerupt ore in sir fara sa simta nici urma de oboseala, doar ca in cele din urma se va prabusi pe neasteptate. Dupa care vine partea mai putin placuta: vertijul, anxietatea, indiferenta si depresia, care se pot manifesta si la distanta de cateva zile dupa consum. Asadar, chiar daca nu-ti "prajeste" neuronii in adevaratul sens al cuvantului, pe termen lung, acest drog iti compromite facultatile mentale.


Aparent indestructibil
Proprietatile stimulante ale ecstasy-ului il fac pe consumator sa desfasoare o activitate fizica intensa pentru perioade lungi de timp; oboseala nu este perceputa, si acest lucru face sa creasca temperatura corporala, provoaca deschidratare si daune muschilor si rinichilor, si in cazurile cele mai grave, infarct. Ecstasy intra in fluxul sanguin foarte rapid, dar odata ajuns in corp, interfereaza cu capacitatea organismului de a-i metaboliza componentele toxice. De aceea dozele succesive pot provoca o crestere mare a tensiunii sanguine, distrugand in ultima instanta intreg aparatul cardiovascular.



http://www.descopera.ro

 

[bodo]

Cine stie ce mai produc astia in viitor? "Lucruri oarecum vii" ? Suna cam aiurea. Si daca situatia scapa de sub control? Sau daca printre geniile astea care se joaca de-a Barbosu' sunt si minti bolnave? Sper ca procesul sa fie lent .

ADN-ul este noua materie primă a uzinelor Pentagonului


Cercetătorii Agenției Proiectelor de Cercetare Avansată pentru Apărare (Darpa), divizia tehnologică a Pentagonului, plănuiesc să se joace de-a Dumnezeu. Instituția guvernamentală a pus bazele unei fabrici de manipulare a materialului genetic, în cadrul căreia se vor crea noi forme biologice.

Noul program se va numi „Uzine Vii”, iar ideea funcționării sale va consta în folosirea biologiei ca o platformă de asamblare pentru „producția la cerere de noi și valoroase materiale, dispozitive și înzestrări”. Altfel spus, „vom începe să manipulăm viața pentru a construi lucrurile pe care le dorim”.

Domeniile bioingineriei și al biologiei sintetice au produs deja unele entități bizare, dar utile. Pe lângă țițeiul regenerabil și pânza de păianjen dură precum oțelul, există o întreagă suită de posibilități terapeutice, industriale și agricole de întrebuințare a ADN-ului reorganizat.

Dar Darpa vede progresul prea lent și consideră că se limitează la a produce doar o mică parte din vastul număr de structuri chimice, materiale și sisteme vii posibile, ce ar putea fi create prin abilitatea de a manipula cu adevărat biologia. De aceea, Darpa dorește să recruteze proiectanți, ingineri, constructori, informaticieni, academicieni și pe oricine altcineva capabil să accelereze demararea unui asemenea proces.

Prin democratizarea manevrării biologice, cercetătorii de la Pentagon speră să dea un implus dezvoltării unei fabrici capabile să creeze tot soiul de „lucruri oarecum vii”. Una dintre ramurile speficice către care Darpa își orientează atenția o reprezintă componentele genetice modulare: un fel de piese Lego biologice, un sistem standardizat de biounități de natură să fie asamblate în orice manieră, care ar face ca perspectivele și oportunitățile să erupă într-un flux abundent de noi materiale și sisteme.

Ceva de acest fel există, oarecum, deja – Registrul de Componente Biologice Standard conține o listă cu mii de „bio-cărămizi”, sau module ADN, care pot determina orice, de la alcătuirea de substanțe chimice și până la distrugerea celulelor. Extinderea acestei surse deschise ar putea conduce la creații pe care doar le-am visat.

Darpa încearcă, de asemenea, să localizeze pe hartă, spre cooptare, proiectele individuale, sisteme pe care le-ar putea folosi ca noi platforme de testare și tehnici de asamblare ADN. Practic, specialiștii doresc un spațiu de inovație biologică limitat numai de „creativitatea proiectanților”. Iar aceștia, dimpreună cu alți oameni inspirați și cu idei din mediul civil mai au timp până pe data de 21 iunie pentru a se înregistra cu o idee la Darpa.

http://www.stiintasitehnica.com/adn-ul-este-noua-materie-prima-a-uzinelor-pentagonului_330.html