• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cuvinte........pentru suflet

Dumnezeu din portbagaj

Casiana avea 14 ani cand mama inca ii mai spunea la plecare " mergi cu Dumnezeu fata mea!" Nu a facut exceptie nici de aceasta data cand fiica ei pleca in alt oras sa sarbatoareasca terminarea anului scolar.Pentru ca masina era plina de amici fata s-a rusinat si a zis" Ei lasa mama, lasa-l in portbagaj de data asta pe Dumnezeu ca in masina nu mai are loc". Colegii s-au amuzat insa mama in timp ce ii facea cu mana a ramas trista.
Cateva ore mai tarziu masina a fost implicata intr-un accident, si toti ocupantii au murit .
Masina era facuta zob si cu greu au putut fi identificatii Casiana si prietenii ei, in portbagaj insa neatins era un cofraj cu oua.
 
O poveste trista


Jenny credea ca parintii ei n-o vor lasa la petrecere cu prietenii, asa ca i-a mintit si le-a zis ca se duce sa doarma la o prietena. Desi s-a simtit prost pentru ca nu le-a zis adevarul, nu s-a gandit prea mult la asta si s-a dus sa se distreze.Pizza a fost buna si petrecerea extraordinara; la final, prietenul ei, Pedro, care era pe jumatate beat, a invitat-o sa iasa la o plimbare, dar mai intai a vrut sa traga o tigara...
Lui Jenny nu i-a venit sa creada ca fumeaza asa ceva, dar totusi s-a urcat in masina cu el. Dintr-o data, Pedro a inceput sa se dea la ea. Asta nu era deloc ceea ce vroia Jenny. "Cred ca parintii mei au dreptate- si-a zis, poate ca sunt prea tanara pentru astfel de petreceri. Cum am putut fi atat de proasta?" Si imediat a zis" te rog Pedro du-ma acasa, nu mai vreau sa stau" Suparat Perdo a accelerat brusc masina si a inceput sa conduca cu viteza foarte mare. Jenny speriata l-a rugat sa mearga mai incet , dar cu cat il ruga, cu atat el apasa mai tare pedala de acceleratie.Deodata , a vazut o lumina puternica. Oh doamne, te rog ajuta-ne. O sa ne ciocnim! A primit toata forta impactului , dintr-o data totul s-a facut negru , semiinconstienta, a simtit cum cineva a scos-o din masina strivita si a auzit voci ;" Chemati o ambulanta! Tinerii acestia sunt in stare grava!"
I s-a parut ca aude ca erau doua masini implicate in accident. Si-a revenit la spital vazand in jur fete triste ."Ai avut un soc teribil" a zis cineva. In mijlocul confuziei a aflat ca Pedro murise.I-au zis :" Jenny facem tot posibilul sa nu te pierdem si pe tine". "Si oamenii din cealalta masina?" a intrebat Jenny plangand. " Si ei au murit"., i s-a raspuns. Jenny s-a rugat ;" Doamne , iarta-ma pentru ce am facut, eu voiam doar o noapte de distractie".
Si privind-o pe una dintre asistente, a rugat-o: " Spuneti familiei celor care erau in cealalta masina sa ma ierte.As vrea sa le dau inapoi ce au pierdut. Spuneti-le tatei si mamei mele ca imi pare rau ca i-am mintit si pentru ca ma simt vinovata ca mai multi oamnei au murit.. Va rog puteti sa le spuneti asta din partea mea?" Infiermiera nu a spus nimic, a ramas muta de uimire. Putin dupa aceea, Jenny a murit. Un om din salon i-a vorbit foarte aspru asistentei" de ce nu ati facut ce v-a rugat? de ce nu i-ati indeplinit aceasta ultima dorinta?
Pentru ca in cealalta masina erau chiar mama si tatal ei. Gandeste-te de doua ori inainte de a face un lucru. Stai pe loc si gandeste-te bine.
 
Cuvinte pentru sufletul meu. Si pentru prietenii mei care nu inteleg



Cu mult timp in urma (2 ani?…3?) am facut schimb de IDuri cu un tip gasit pe net. Mi-a devenit unul dintre prietenii cei mai apropiati. Habar n-aveam cum era in realitate. Nu l-am intalnit niciodata. N-am vorbit la telefon.

De ce-l trec atunci la prieteni? Pentru ca in anii acestia a fost cea mai constanta relatie a mea. Si cea mai ne-invaziva.

Eu sunt o ciudata. Cu mine nu se poate vorbi (nici pe net, nici in realitate) despre politica, filme sau muzica. Starea vremii, nici ea, nu este printre subiectele pe care le pot aborda. Nici despre sex nu prea vorbesc – pe net, cel putin. Si nici despre viata personala nu pot vorbi prea mult pe net. O pot mentiona, dar n-am vocatie pentru disecat online ‘situatii de viatza’. In aceste conditii, cu el am vorbit ani. Uneori doar cateva minute, alteori cate juma de ora. Uneori in fiecare zi, alteori cu pauze de saptamani. Stiu ca am ras mult. Mult. Umor usor cinic sau foarte cinic, dar mereu prezent. Uneori umor negru.

Si muzica. El, atoatestiutor in domeniu. Nevexat de faptul ca-s neinteresata de subiect, m-a luat asa cum eram si a construit agale, in timp, loc pentru cateva revelatii pentru mine. (Poate ati remarcat ca-mi plac cuvintele mari. In cazul asta nu-i exagerare. Multumita lui am descoperit constant (si, tot asa cum ziceam ca era si relatia, neinvaziv) cate o trupa pe care la vremurile respective am ascultat-o obsesiv. Eu care nu ascult muzica. Au fost revelatii.)

Cand l-am gasit, mi s-a prezentat cu un nume. Dupa vreun an mi s-a prezentat cu un alt nume si o ‘personalitate’ asociata. Care era epatanta si oarecum publica. Nu m-a interesat. Am luat-o ca atare. Dupa ceva timp am presupus-o adevarata, dar nu m-as fi mirat prea mult de-ar fi aparut din nou zicand ‘de fapt sunt altcineva’. Pana la urma am aflat, conjunctural, tot felul de detalii ‘reale’: culoarea masinii, ce facea ca job, pe unde bantuia, cum arata motanul (al carui nume nu l-am putut retine niciodata), probleme de trafic, meniul de la pranz, …

Nu pot sa explic cum si de ce, dar n-aveam nici o preocupare pentru corelatia care ar fi existat sau nu intre ce-mi zicea despre el si realitatea ‘adevarata’. Pentru mine era un fel de spirit virtual, duh al internetului sau cum vreti voi sa-i ziceti. Un personaj pe care il luam in varinta in care voia sa mi se prezinte si care n-ar fi fost afectat daca-si schimba ‘infatisarea’.

La un moment dat chiar m-am gandit ca de-ar fi sa am ocazia sa-l intalnesc as fi zis ‘nu’. La alt moment (cu cateva luni in urma) am ajuns sa-i zic ‘hai sa ne vedem. 15 minute. E de ras sa vorbim de atata vreme si sa nu ne fi vazut vreodata’. ‘Hai’, mi-a zis. ‘Iti spun cand am drum pe langa jobul tau. Mergem la o cafea daca esti libera.’ A ramas asa. Nu ma grabeam. Aveam impresia c-o sa fie mereu in preajma. Ca in viata reala n-avem locuri comune, dar ca relatia mea virtuala cu el n-avea cum sa fie afectata, in nici o directie, de o temporara coborare in realitate. Si ca o sa ramana peste timp. Oricat. Indiferent de inerente pauze. Mersese singura in absenta oricaror obligatii. Intelegea ce-i spuneam din 2 cuvinte. Putea urmari si raspunde pe cele 101 planuri de conversatie pe care le pornesc uneori in paralel. Radea la randu-i. Avea viata sa pe care o ducea, cum o duceam si eu pe a mea. Si dincolo de vietzile de zi cu zi ramaneau mereu cuvinte virtuale de schimbat.

Pe la inceputul anului a ramas o vreme pe net doar de pe telefon. L-am intrebat ce face. ‘Sunt bolnav. In spital.’ ‘Ok. Vbim cand scapi.’ I-am mai trimis cate un salut din cand in cand (‘nu-i nevoie sa raspunzi. vbim cand te intorci de tot’) si apoi a disparut. S-a rupt de net, mi-am zis. Pentru o vreme probabil. Si i-am alocat cateva ganduri pe saptamana, asteptandu-l sa se intoarca. Sa-mi zica. Orice.

Acum cateva zile bantuiam prin muzica mea in cautare de ‘ceva ce n-am mai ascultat demult’. Suede, am zis, felicitandu-ma de re-descoperire. See you in the next life – era titlul albumului. Il aveam de la el si se numara printre cele trecute mai sus la revelatii.

A murit. Am avut gandul clar-clar in cap. Si apoi au venit celelalte. Am luat-o razna. Nu moare nimeni din boala lui. Nu la varsta lui. Nu la inteligenta si rezonabilitatea lui. Si, pentru prima data, am dat search cu numele despre care-mi zisese ca-i real. Ma gandeam ca asa o sa-mi potolesc pornirile melodramatizante. N-o sa gasesc nimic.

Am gasit. Murise. Toate intrarile din prima pagina erau despre moartea lui. Si cei care scriau despre el si-l cunoscusera personal, descriau exact omul virtual pe care-l stiam eu: inteligent, rezonabil, umor, fara sa impovareze pe altii cu problemele sale, intelegand pe altii si problemele lor.


PS Mi-ar placea ca sa citesca userii nostri ................. eu ,cel putin.,...... ...ma regasesc in aceasta istorioara .(preluata de pe net)
PS 2 Cand sesizez ca cineva (de care imi pasa) nu pare pe forum sau in chat...................deja incep sa-mi fac griji ca i-s-ar fi putut intampla ceva rau.
 
Anuk,
Te inteleg perfect!>D<
Daca eu nu intru intr-o zi aici, se poate presupune ca mi-a cazut Netul sau PC_ul, daca sunt doua zile poate sunt plecat la copii sau la tara, peste trei zile inseamna ca ma simt rau, sunt bolnav sau in spital, peste o saptamana insemna ca problema este grava si atunci copii au un caiet unde am inserat toate nickurile si parolele siteurilor pe care postez zilnic si vor anunta ei daca s-a produs ceva iremediabil!
Si un mic secret, Gogu va sti primul, am telefonul lui si il are pe al meu, de fapt ne-am mai intalnit si fata in fata!
 
FATA DE MASA

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila... Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba.
Muncesc din greu, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si... termina totul pe 18 decembrie! Pe 19, insa, incepe o vijelie cumplita, ce desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral. Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, ce avea in mijloc o cruce; isi da seama ca avea exact dimensiunile portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta intr-un colt; deodata, isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei (EBG). Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului; la venirea nazistilor a fost nevoita sa plece in graba, lasandu-si in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar... de atunci nu mai stia nimic de el. Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica. Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa... Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire enoriasii; cand revine, observa pe un scaun un domn in varsta, cu ochii pironiti pe fata de masa. Barbatul ii povesteste, indurererat, ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta. Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun... (Intamplare adevarata, povestita de un preot, pentru a ilustra "misterioasele cai ale Domnului")

M-am rugat azi pentru tine si i-am cerut Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti calauzeasca pasii si sa te protejeze. Iubirea lui este mereu cu noi; promisiunile Lui se implinesc, iar daca avem incredere sa-i prezentam problemele noastre, El are intotdeauna grija de noi.. Daca se intampla sa ai probleme aparent insolubile, nu uita ca si eu ma rog pentru tine, iar Domnul iti va da solutia...

Retrimite acest mesaj celor care crezi ca au nevoiede binecuvantarea lui Dumnezeu, inclusiv celui/celei care s-a rugat pentru tine. Numai in situatia in care crezi ca nu ti-a mai ramas decat Dumnezeu descoperi ca de fapt e singurul care te poate ajuta.... Incearca sa vezi daca este adevarat; tot ce ai de facut este sa spui urmatoarea rugaciune pentru cel/cea care ti-a trimis-o:

Doamne, Tata, binecuvanteaza-mi familia si prietenii si da-le ceea ce stii Tu ca au nevoie! Umple-le vietile cu pacea Ta, cu prosperitate si cu puterea binelui, aducandu-i astfel mai aproape de Tine! Amin.
Acum retrimite mesajul catre 5 persoane, inclusiv celei care ti l-a trimis. In scurt timp acestea se vor ruga pentru tine, apoi multi altii se vor ruga pentru cei apropiati. Asteapta apoi sa vezi cum lucreaza puterea Domnului in viata ta.
 
Cu multi ani in urma, cand lucram ca voluntar intr-un spital din Stanford, am cunoscut o fetita pe nume Liz, care suferea de o boala neobisnuita.Singura ei sansa de a se face bine era o transfuzie de sange de la fratele ei de cinci anisori, care supravietuise in mod surprinzator aceeleasi boli si dezvoltase anticorpii necesari pentru a putea distruge microbul.Doctorul i-a explicat situatia fratelui fetitei si l-a intrebat daca ar vrea ca el sa-i doneze sange .L-am vazut privind cu dubiu doar un moment , dupa care a tras aer in piept si a zis "O voi face daca asta o va salva pe Liz" In timpul transfuziei era culcat pe un pat langa cel al surorii lui si suradea in timp ce noi ne bucuram cum fetei ii revine culoarea in obraji.
Baiatul a devenit palid si i-a disparut zambetul de pe buze. L-a privit pe doctor si l-a intrebat cu o voce tremuranda " La ce ora incep sa mor?"
Fiind doar un copil , el nu intelesese pe doctor; credea ca trebuie sa-i dea surorii tot sangele si nu a refuzat sa faca acest lucru.
 
Sarutari in aer

De multe ori avem de invatat de la copii nostri.Acum ceva vreme,un prieten a pedepsit-o pe fetita lui de 3 ani pentru ca a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat cadouri.Nu prea aveau bani si s-a infuriat cand copila a incercat sa decoreze o cutie si s-o puna sub bradul de Craciun.In ciuda acestui lucru, micuta i-a dat cadoul tatalui ei in dimineata urmatoare si i-a zis" E pentru tine, tati" .El s-a simtit rusinat pentru reactia pe care o avusese cu o zi inainte, dar s-a suparat din nou cand a vazut ca pachetul era gol.
A tipat la ea:" Nu stii ca atunci cand faci un cadou trebuie sa fie ceva in el?" Micuta l-a privit cu lacrimi in ochi si i-a zis:"Tati nu este gol, am pus in el multi pupici numai pentru tine, tati">
Tatal s-a simtit distrus.A luat-o in brate pe fetita lui si a rugat-o sa-l ierte.Prietenul meu mi-a zis ca a pastrat aceea cutie aurita langa patul lui multi ani. Cand se simtea descurajat, scotea cate o sarutare din cutie si-si amintea de dragostea cu care fetita le pusese acolo.
Sa-i intelegem pe copii nostri, sa avem rabdare. Ei au ceva foarte important sa ne spuna prin gesturile si faptele lor
 
Cea mai rea mamica din lume

Tot timpul am trait cu impresia ca mama mea e cea mai rea din lume.De cand eram mica ma obliga sa mananc ceva de dimineata.Inainte de a pleca la scoala, trebuia sa beau macar laptele, in timp ce alte mamici nici nu se ocupau de asta.Imi facea un sandvis sau imi dadea fructe , pe cand alti copii cumparau chipsuri si mancau tot felul de bunatati.Ce tare ma mai suparam din cauza asta! Si cuvinetele ei:" mananca , haide Nu lasa lucrurile neterminate ! Fa-le bine! Si inca o data!" Si uite asa era mereu...A incalcat legile, e interzis sa pui minorii sa munceasca, ma obliga sa-mi fac patul, s-o ajut sa faca mancare si alte treburi.Cel mai mult nu-mi placea cand ma trimitea dupa paine, era asa de cald, si erau niste cozi...Cat de greu imi venea!
Cand am mai crescut, mama se amesteca in toate:" Cine sunt prietenele tale? Care sunt mamele lor? Unde locuiesc?" Cel mai rau a fost cand am inceput sa-mi fac prieteni. In timp ce prietenele mele se vedeau pe ascuns cu prietenii lor, eu trebuia sa-i chem in salon si sa-i prezint.Era culmea! Si bineinteles urma interogatoriu:" Cum te cheama? Ce studiezi? Unde stai?"
Treburile prin casa se inmulteau ...sa maturi, sa aranjezi debaralele, toate astea ma enervau la culme.
Anii au trecut.M-am casatorit si am familia mea.Acum sunt si eu mama la randul meu.I-am multumit lui Dumnezeu cu bucurie in suflet pentru mama pe care mi-a dat-o.Datoita grijii ei pentru ce mancam, am crescut sanatoasa si puternica,iar cand eram bolnava ma ingrijea cu atat rabdare...
Datorita atentiei cu care m-a urmarit la lectii mi-am terminat facultatea.Pentru ca m-a invatat sa fac treaba prin casa, acum casa mea este curata si ordonata si stiu sa ma organizez.Datorita ei am reusit sa-mi aleg cu grija prietenii pe care ii mai am si acum dupa atatia ani, si sunt pentru mine o adevarata comoara.Ma bucur ca mi-a cunoscut prietenul.Astfel mi-am dat seama care era mai bun si l-am ales ca sot."Iti multumesc ,Doamne", i-am zis din tot sufletul " pentru mama pe care mi-ai dat-o, mamica mea draga, careia i-am vazut numai defecte si nu calitati, mama care m-a iubit atat de mult si m-a crescut atat de bine"Acum ca am copii, Doamne as vrea sa ma considere ce-a mai rea mamica din lume!
 
Toti suntem vase crapate

Un caraus de apa din India avea doua vase pe care le agata la capetele unui bat si le cara pe umeri.Unul din vase avea mai multe crapaturipe unde curgea incet o parte din continut,in timp ce celalalt vas era perfect si din cauza asta pastra toata apa pana la sfarsitul lungului drum pe jos de la rau la casa lui, iar cand ajungeau vasul spart avea doar jumatate din apa.
Timp de doi ani la rand s-a intamplat asta zi de zi. Bineinteles, vasul cel bun era foarte mandru de performantele lui se credea perfect pentru scopurile pentru care fusese creat.Dar sarmanul vas crapat era foarte rusinat de propria lui imperfectiune si se simtea ingrojitor pentru ca nu putea sa aduca decat jumatate din ce ii revenea lui.
Atunci vasul spart i-s spus stapanului asa " Mi-e rusine si vreau sa-ti cer iertare pentru ca, din cauza crapaturilor mele, nu poti sa aduci decat jumatate din continut, iar pe ea obtii doar jumatate din cat ar trebui".
Aceste i-a raspuns cu intelegere : " Cand ne intoarcem acasa, vreau sa te uiti la toate florile superbe care cresc pe marginea drumului".
Asa a facut vasul. Si, intr-adevar, a vazut o multime de flori frumoase pe drum, dar oricum ii parea rau ca, pana la urma, in el ramanea tot jumatate din apa care trebuia carata.
Atunci carausul ii spune: " Ai vazut ca florile cresc pe marginea drumului? Totdeauna am stiut de crapaturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta Am semanat seminte de flori de-a lungul drumului pe unde mergi si in fiecare zi tu le-ai udat ; si timp de doi ani eu am putut culege din florile astea ca sa impodobesc altarul Domnului.Daca nu ai fi fost exact asa cum esti, cu toate defectele tale, nu ar fi fost posibil sa creez frumusetile astea".
Fiecrae dintre noi isi are propriile crapaturi... Toti semanam intr-un fel cu acest vas crapat, dar trebuie sa fim constienti ca intotdeauna exista posibilitatea de a profita de aceste "limitari" proprii pentru ca, in loc sa suferim pwentru ele, reusim sa scoiatem ce-i mai bun, iar daca ele exista.. sunt acolo cu un scop.
 
Fa un efort

Nimeni nu-si va atinge scopul dintr-o singura incercare, nici nu-si va perfectiona viata cu o singura miscare, nici nu va ajunge la inaltime dupa un singur zbor.
Nimeni nu priveste viata fara sa se teama de multe ori, ori nu se urca in barca fara sa-i fie teama de furtuna, nici nu ajunge la mal fara sa vasleasca mult.
Nimeni nu simte iubirea fara sa guste si lacrimile ei, nici nu strange trandafiri fara sa simta tepii.
Nimeni nu creeaza opere fara macar un sacrificiu, nici nu-si face prieteni fara sa renunte la sine insusi. Nici nu se face om fara a-l simti pe Dumnezeu!
Nimeni nu ajunge la celalalt mal fara sa faca poduri pentru a trece.
Nimeni nu poate judeca fara a-si cunoaste mai intai propriile slabiciuni.
Nimeni nu-si atinge un ideal fara sa fi gandit de multe ori ca isi dorea un lucru imposibil.
Nimeni nu cunoaste sansa pana nu o intalneste si o lasa sa treaca.
Nimeni nu gaseste fantana intelepciunii divine pana nu trece prin setea desertului.

Nimeni nu inceteaza sa arda atunci cand are flacara interioara. Numai de tine depinde daca flacara ta divina se va stinge sau va deveni valvataie. Daca iti doresti cu adevarat si dai tot ce poti...vei reusi!
 
Poveste columbiana
Se spune ca la un moment dat s-au adunat pe Pamant toate sentimentele si calitatile oamenilor. Cand Plictiseala cascase pentru a treia oara, Nebunia, nebuna ca de obicei le-a propus un joc.
"Ne jucam de-a v-ati ascunselea?"
Intriga a ridicat spranceana intrigata si Curiozitatea nu s-a putut abtine si a intrebat: "Dar ce este asta?"
"Un joc. Eu imi acopar fata si incep sa numar, voi va ascundeti si apoi eu trebuie sa va gasesc..."
Entuziasmul a dansat la brat cu Euforia. Bucuria a sarit de-atatea ori incat a reusit s-o convinga pe Indoiala si chiar si pe Apatie, pe care niciodata n-o interesa nimic.
Dar nu toti au dorit sa participe.
Adevarul a preferat sa nu participe, pentru ca pana la urma tot il gaseau. Lasitatea nu a indraznit sa riste. Mandria a fost de parere ca era un joc prost (de fapt o deranja ca ideea nu fusese a ei).
"1,2,3..." jocul a inceput...
Lenea s-a ascuns dupa prima piatra intalnita in drum. Credinta s-a urcat la cer. Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului care, cu forte proprii, reusise sa se urce in cel mai inalt copac. Generozitatea nu reusea sa se ascunda, pentru ca fiecare loc pe care-l gasea i se parea minunat pentru unul din prietenii ei: lacul - minunat pentru Frumusete, scorbura unui copac - minunat pentru Timiditate, zborul unui fluture - pentru Senzualitate, o rafala de vant pentru Libertate. Pana la urma s-a ascuns intr-o raza de soare.
Egoismul a gasit un loc numai pentru el, Minciuna dupa propria imaginatie, Pasiunea si Dorinta in centrul unui vulcan, Uitarea - am uitat unde s-a ascuns...
Cand Nebunia a terminat de numarat, Dragostea nu gasise inca loc sa se ascunda. Pana ce a zarit o tufa de trandafiri si, induiosata s-a ascuns intre florile ei.
Prima care a fost gasita a fost Lenea, la trei pasi, dupa o piatra, apoi a gasit-o pe Credinta pe care a auzit-o vorbind cu Dumnezeu in Cer. Au urmat Pasiunea si Dorinta pe care le-a simtit vibrand in miezul vulcanului. Din greseala a gasit-o pe Invidie si si-a dat imediat seama unde poate fi Triumful. Egoismul a iesit singur pentru ca s-a dovedit ca se ascunsese intr-un cuib de viespi. Facandu-i-se sete s-a apropiat de lac si a gasit Frumusetea. Indoiala era pe un gard, nehotarata pe care parte sa se ascunda. Pe Talent in iarba proaspata, pe Neliniste intr-o grota intunecata, pe Minciuna in vazul tuturor, pe Uitare...uitase ca joaca si ea...
Doar Dragostea nu era de gasit nicaieri. A cautat dupa fiecare copac, sub fiecare piatra, in apele fiecarui paraias, pe culmile muntilor, in fiecare coltisor de pe planeta...si cand era pe punctul de a se da batuta...a zarit o tufa de trandafiri si i s-a parut ca este cineva acolo. A inceput sa miste crengile si a auzit un strigat de durere. Spinii ranisera ochii Dragostei. Nebunia nu mai stia ce sa faca pentru a-si cere scuze. A plans, a implorat, a cerut iertare si a promis ca toata viata-i va fi servitoare.

De atunci, de cand s-a jucat prima data pe Pamant "De-a v-ati ascunselea", Dragostea este oarba, iar Nebunia o insoteste peste tot.
 
Discipolul lui Socrate

Un discipol a venit foarte agitat in casa la Socrate si a inceput sa-i vorbeasca in felul urmator:
"Maestre, vreau sa-ti spun ca un prieten de-al tau a vorbit despre tine cu rautate..."
Socrate l-a intrerupt, zicandu-i: "Stai, ai trecut deja prin cele trei cercuri ceea ce vrei sa-mi spui?"
"Cele trei cercuri?"
"Da, a raspuns Socrate. Primul este ADEVARUL. Ai cercetat cu grija daca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat din toate punctele de vedere?"
"Nu...l-am auzit spunand unora din apropiere."
" Dar prin cercul BUNATATII le-ai trecut? Ceea ce vrei sa-mi spui este un lucru bun?"
"Nu, de fapt este chiar opusul." "
"Ah, a raspuns Socrate, macar prin al treilea cerc le-ai trecut? Este NECESAR sa-mi povestesti toate astea?"
"Ca sa fiu sincer nu este necesar."
"Atunci, zambi inteleptul, daca nu este nici adevarat, nici bun, nici necesar...sa-l lasam uitarii."
 
Unui reporter oarecare i s-a permis sa-i puna o intrebare lui Dumnezeu si acesta a intrebat:

Ce te surprinde cel mai mult la oameni?.......

Raspunsul Lui: Ca se plictisesc sa fie copii, grabindu-se sa creasca si apoi suspina dupa vremea cand erau copii. Ca mai intai isi distrug sanatatea pentru bani pentru ca apoi sa piarda banii pentru a recupera sanatatea. Ca, facandu-si prea multe griji pentru viitor, neglijeaza prezentul, si asa nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cand nu ar muri si mor ca si cand nu ar fi trait. Ca nu inteleg faptul ca intotdeauna va fi cineva mai bun sau cineva mai rau decat ei....ca bogat nu este acela care are mult, ci acela care se multmeste cu putin...uita ca a ierta se invata iertand...nu inteleg ca fericirea nu tine de noroc, ci este rezultatul propriilor decizii...ca a dori si a iubi sunt antonime; a dori cere totul, a iubi ofera totul...ca niciodata nu vor face ceva atat de rau incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai putin si nici ceva atat de bun incat Dumnezeu sa-i iubeasca mai mult; El pur si simplu ii iubeste...ca distanta cea mai mare la care se pot afla de Mine este distanta unei simple rugaciuni..............
 
Atat de aproape de mine..
Intr-o dupa-amiaza, in parc era un copil care voia sa-l cunoasca pe Dumnezeu. El stia ca era o calatorie lunga pana acolo unde traieste Dumnezeu. Atunci si-a pus in valiza micuta niste painici si un pachet cu 6 sucuri si a pornit intr-acolo. Dupa ce a trecut de trei alei, a vazut o batranica. Era asezata pe o banca in parc si privea niste porumbei.
Copilul s-a asezat langa ea si si-a deschis valijoara. Era pe punctul de a-si bea sucul, cand a observat ca batranei ii era foame, atunci i-a dat o painica. Ea, fericita, a acceptat si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, incat copilul voia s-o vada din nou zambind si atunci i-a oferit si un suc. Din nou, ea a zambit. Copilul era incantat. Au stat amandoi asa toata dupa-amiaza mancand si zambind, dar nu au schimbat nici un cuvant. Curand a inceput sa se intunece, copilul era obosit si s-a ridicat sa plece. S-a intors, a fugit inapoi pentru a-si lua ramas bun de la batranica. A imbratisat-o cu caldura. Ea i-a daruit din nou un zambet si mai frumos decat cele de pana atunci.
Cand copilul a deschis usa casei, mama a ramas surprinsa de fericirea care stralucea pe fata lui. Ea l-a intrebat: "Ce-ai facut toata ziua de esti asa de fericit?" El i-a zis: "Am mancat cu Dumnezeu. Si stii ceva? Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata!"
In timpul acesta, batranica, la fel de fericita, s-a intors incantata acasa. Baiatul ei era nedumerit de pacea pe care i-o citea pe fata si a intrebat-o: "Mama, ce-ai facut azi de esti asa de fericita"? Ea i-a raspuns: "Am mancat painici in parc cu Dumnezeu. Si stii ceva? Este mai tanar decat ma asteptam!"
 
Omul Anzilor

Se spune ca un alpinist, incapatanandu-se sa cucereasca Aconcagua, a inceput escaladarea, dupa ani de pregatiri. Dar dorea gloria doar pentru el, de aceea a plecat fara insotitori. A inceput sa urce si s-a facut tarziu, din ce in ce mai tarziu. O noapte grea s-a lasat pe inaltimile muntelui, nu se mai putea vedea absolut nimic. Urcand un perete abrupt, la doar 100 m de varf, a alunecat si s-a prabusit in gol...Cadea cu o viteza vertiginoasa, nu putea sa vada decat niste pete mai inchise decat chiar intunericul., care treceau rapid si traia teribila senzatie ca era supt de gravitatie.
In acele clipe de groaza i-au trecut prin minte toate momentele placute sau mai putin placute din viata lui. Se gandea ca o sa moara, dar intr-o clipa a simtit o smucitura puternica, care aproape l-a rupt in doua...coarda de siguranta. In momentele de liniste care au urmat, atarnand in aer, nu i-a ramas decat sa strige: "AJUTA-MA DOAMNE! AJUTA-MA DOAMNE!"
Dintr-o data, o voce grava si profunda din cer i-a raspuns: "Ce vrei sa fac?"
"Salveaza-ma Doamne!"
"Chiar crezi ca te pot salva?"
"Sigur ca da!"
"ATUNCI TAIE COARDA CARE TE SUSTINE!..."
A urmat un nou moment de liniste si de neclintire. Omul s-a agatat cu si mai multa forta de coarda.
In zilele urmatoare, echipajul de salvare care il cauta pe alpinist l-a gasit inghetat de frig, mort, cu mainile inclestate de coarda...LA DOI METRI DE SOL...
 
Si un supliment pentru alt moderator drag!

O poveste deosebita

Era odata...un baiat care era bolnav de cancer. Un cancer incurabil. Avea 17 ani si astepta sa moara din clipa in clipa. Statea mereu in casa, dar se saturase si a hotarat sa iasa in sfarsit in oras.
Treacand pe langa un magazin de muzica a observat ca la tejghea era o tanara de varsta lui. Dragoste la prima vedere! Apropiindu-se de ea, tanara l-a intrebat zambind: "Te pot ajuta cu ceva?"
In timpul acesta baiatul gandea ca este cel mai frumos zambet pe care l-a vazut vreodata. Balbaindu-se i-a raspuns: "Ahh...uhh...as vrea sa cumpar un CD". Fara sa se gandeasca a luat primul CD pe care l-a vazut si i-a dat banii.
Tanara l-a intrebat zambind din nou: "Vrei sa ti-l ambalez?" A raspuns ca da, dand din cap, iar ea s-a dus in depozit si s-a intors cu CD-ul ambalat.
De atunci a vizitat in fiecare zi magazinul si a cumparat in de fiecare data un CD.
Intr-o zi si-a facut curaj si a lasat pe furis numarul de telefon pe tejghea iesind apoi grabit.
"Taaaaarrrrrrrrrrrr..."
A raspuns mama lui: "Alo?"
Era fata, a intrebat de baiatul ei. Plangand mama i-a raspuns: "A murit ieri..."
Mai tarziu mama a intrat in camera baiatului pe urmele amintirilor si deschizand dulapul, primul lucru pe care l-a vazut era o gramada mare de CD-uri. L-a deschis pe unul. Inauntru...spre surprinderea ei...era un biletel. "Buna, vrei sa iesi cu mine? Sofia" Vazand asta...mama a inceput sa le deschida si a vazut ca in fiecare era un astfel de biletel...

Daca ai ceva special de spus unei persoane, nu astepta, spune-i azi...maine poate fi prea tarziu

Alt cuvant de.......suflet
Numele ei era doamna Thompson. Cat timp s-a aflat in fruntea clasei a cincea, prima zi de scoala o incepea spunandu-le copiilor o minciuna. Ca majoritatea profesorilor, ea ii privea pe elevi si le spunea ca ii iubeste in egala masura pe toti.
Doamna Thompson observase insa pe unul din elevi, Teddy Stoddard, de anul trecut, ca nu se prea potrivea cu ceilalti copii, hainele lui erau neingrijite si tot timpul se simtea nevoia unei bai bune. Copilul incepuse sa fie chiar respingator.
La scoala unde preda Doamna Thompson s-a cerut o revizuire a trecutului fiecarui copil si profesoara a avut o mare surpriza citind dosarul lui Teddy : Clasa I -"Teddy este un copil stralucit, cu un zambet inegalabil. Isi face temele foarte curat si are bune maniere...este o placere sa-l ai aproape." Clasa a II-a- "Teddy este un elev excelent, se intelege bine cu colegii, dar este ingrijorat pentru ca mama lui are o boala incurabila." Clasa a III-a- "Mama lui Teddy a murit. Isi da toata silinta, dar tatal lui nu se prea intereseaza, iar atmosfera de acasa il va afecta curand." Clasa a IV-a "Teddy este in urma fata de colegii lui, nu prezinta nici un interes fata de scoala. Nu prea are prieteni si uneori adoarme in clasa."
Acum, Doamna Thompson si-a dat seama de problema lui Teddy si ii era rusine de ea insasi.
Cand de Craciun copiii i-au adus cadouri impachetate in tot felul de hartii sclipitoare , Teddy i-a adus un cadou impachetat stangaci intr-o hartie ingalbenita, rupta dintr-o punga. Unii copii au izbucnit in ras. Inauntru era un flacon de parfum inceput si o bratara veche. Doamna le-a spus copiilor sa taca si s-a aratat incantata de cadou. Si-a dat cu putin parfum pe incheietura mainii si atunci copilul, cu lacrimi in coltul ochilor, i-a spus: "Acum mirositi ca mama mea."
Un an mai tarziu a gasit sub usa un bilet: "Ati fost cea mai buna profesoara din viata mea."
Dupa alti 14 ani a gasit din nou un bilet. Numele se lungise putin, scrisoare era semnata de Dr. Theodore F. Stoddard.
Povestea nu se termina aici. A mai venit o scrisoare in care Teddy scria ca avea sa se casatoreasca si pentru ca tatal lui murise in urma cu doi ani, o ruga pe Doamna Thompson sa vina la nunta lui in calitate de mama a mirelui...
...S-au strans in brate si Dr. Stoddard ii spuse profesoarei la ureche: "Va multumesc ca ati crezut in mine." Doamna Thompson a tras aer in piept si a raspuns: "Teddy, eu iti multumesc, pentru ca nu stiam ce inseamna sa educi pana nu te-am cunoscut.
 
Ecoul vietii

Un copil si tatal lui mergeau prin munti. Deodata copilul a cazut, s-a lovit si a strigat: "Aaaahhhh!" Spre surprinderea lui a auzit o voce repetand: "Aaaahhhh!"
Atunci l-a privit pe tatal lui si a intrebat: "Ce se intampla?"
"Mai striga o data, ce vrei tu..."
Si copilul a strigat din nou "Lasule!"...Ecoul a raspuns "Lasule!" Vocea i-a repetat..."Lasule!"
Tatal i-a zambit si i-a spus: "Fiule, fii atent ce fac eu...si a strigat...Te admir!"
Vocea ii raspunse: "Te admir!" Omul striga apoi: "Esti un campion!"
Copilul era uimit, dar nu intelegea.
Tatal i-a explicat: "Lumea ii spune ECOU, dar, in realitate este VIATA...iti raspunde prin tot ceea ce spui si faci...Viata noastra e doar o oglinda a actiunilor noastre. Daca vrei sa existe mai multa dragoste in lume, daruieste mai multa dragoste...daca vrei mai multa competitivitate, creeaza competitia...Viata iti va da inapoi exact ce i-ai oferit. Pentru ca, viata este o oglinda a propriei tale persoane si nicidecum o coincidenta."
 
Dupa un anumit timp
Jorge Louis Borges

Dupa un anumit timp,omul incepe sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet.
Si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi,nu e sinonim cu starea de siguranta.
Asa,omul incepe sa invete ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni.
Si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM si pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pt a face planuri.
Si viitorul are mereu o multime de variante care insa se opresc la jumatatea drumului.
Si dupa un timp,omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea dadatoare de viata a soarelui arde,calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriu suflet,inloc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.
Si invata ca intradevar poate suporta,ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros.
Si omul invata si invata,cu fiecare zi invata...
Cu timpul inveti ca a sta langa cineva pt ca iti ofera un viitor bun,inseamna ca mai devreme sau mai tarzaiu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca,cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbi iti poate aduce fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama,cu timpul,ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pt a-ti intovarasi singuratatea,in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei s-o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si cel care nu lupta pt el,mai devreme sau mai tarziu se va inconjura de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca scuza este ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta,asta doar sufletele cu adevarat mari pot s-o faca.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten e foarte posibil ca prietenia sa nu mai fie niciodata la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat a plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuiste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte sau dispret,multiplicate,ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petraca,asta va determina ca in final ele sa nu mai fie asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate cel mai bine nu era viitorul ci ceea e traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si numai sunt.
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,sa spui ca iubesti,sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie,sa spui ca vrei sa fi prieten...dinaintea unui mormant,numai are niciun sens.


DAR,DIN PACATE,SE INVATA DOAR CU TIMPUL.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top