• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cuvinte........pentru suflet

Marioneta

Se presupune ca acela care gandeste este o papusa de carpa...
Daca pentru o clipa Dumezeu ar uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar da un dram de viata, poate ca nu as spune tot ce gandesc, dar in fond m-as gandi la tot ce spun.
As pretui lucrurile nu pentru cat costa, ci pentru ceea ce inseamna.
As dormi putin si as visa mai mult, inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.
As merge cand altii se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm, as asculta in timp ce altii vorbesc si cat de mult m-as bucura de o inghetata buna de ciocolata.
Daca asa avea o inima, m-as exprima cat de mult urasc inghetul si as astepta sa iasa soarele.
As picta un cu vis de Van Gogh pe stelele dintr-un poem de Benedetti, iar un cantec de Serrat ar fi serenada pe care as oferio Lunii.
As uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a le simti durerea spinilor dar si sarutul carnos al petalelor.
Daca as avea un dram de viata...nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor ca-i iubesc, ca iubesc.
I-as convinge pe toti ca sunt preferatii mei si as trai indragostit de dragoste.
Le-as explica tuturor cat de mult gresesc cand nu se mai indragostesc atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca daca nu se mai indragostesc, imbatranesc.
Copiilor le-as da aripi si i-as lasa sa invete sa zboare.
Batranilor le-as spune ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea.
Am observat ca toata lumea vrea sa urce pe culmile muntelui fara sa stie ca adevarata fericire sta in modul in care urci abruptul.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe celalalt doar daca il ajuta pe acesta sa se ridice.
Nu suntem marionete, asa ca nimic din toate acestea nu ne este interzis...
 
Sfaturi pentru a fi fericit

Cand cineva iti da un buchet cu spini, in loc sa-l iei cu indignare si sa risti sa te intepi, primeste-l cu seninatate si planteaza-l in gradina vietii tale. Dar cand aduni trandafirii, nu uita sa trimiti cel putin unul acelei persoane. La urma urmei, de la ea ai primil buchetul.

Cand cineva iti da un sut, in loc sa i-l intorci, gandeste-te ca ai facut un pas inainte, in timp ce el a ramas un pas in urma.

Cand cineva tipa la tine, nu raspunde cu aceeasi moneda pentru ca vei risca sa ragusesti si tu.

Cand cineva rade de tine, zambeste-i. La urma urmei, el are cea mai mare nevoie sa i se zambeasca.

Pentru cine stie sa rada cu inima, timpul nu exista.

Credinta se traieste si gata.

Traiti astazi. Nu traiti in trecut si nu va lasati paralizati de viitor.

Nu visati, ci impliniti-va visele, amintiti-va ca sunteti proprii vostri fauritori.

Asculta-i pe toti, dar pastreaza-ti identitatea...

Si mai ales aminteste-ti ca mai bine gresesti, decat sa nu faci nimic...
 
Maria Jose

"In ziua in care s-a nascut fata mea, Maria Jose am simtit si o mare bucurie si o mare tristete. Imi doream un baiat. Dupa cateva luni m-am lasat captivat de zambetul ei, imi faceam planuri, totul era pentru fetita mea.
- Tata, intreba fetita, cand o sa implinesc cincisprezece ani, ce o sa primesc cadou?
- Dar iubire, de-abia ai 10 anisori, mai e pana atunci..."
Intr-o dimineata m-am intalnit cu Randolf, tatal Mariei Jose. Omul era foarte fericit, era atat de mandru de fata lui. Maria Jose era bucuria casei.
Intr-o duminica, in timpul slujbei de la biserica...Mariei Jose i s-a facut rau. L-am ajutat pe Randolf s-o duca la spital. Diagnosticul a fost clar si dureros...suferea de-o boala grava de inima, avea nevoie de un transplant. Fata era pe moarte. Chiar in acea luna, Maria Jose implinea 15 ani.
Intr-o dupa amiaza, in sfarsit au gasit un donator...lucrurile aveau sa se rezolve. Transplantul s-a facut...succes total. Dar Randolf nu venea deloc la spital si Maria Jose era surprinsa si necajita.

Cand a intrebat unde e tatal ei, mama i-a dat o scrisoare in care scria:
"In momentul in care citesti scrisoarea ai implinit deja cincisprezece ani si ai deja o inima puternica. Cand am aflat ca o sa mori, m-am hotarat sa-ti raspund la intrebarea pe care mi-ai pus-o cand aveai zece ani. Iti daruiesc inima mea, sa faci ce vei dori cu ea. Traieste fata mea. Te iubesc."

Maria a mers la cimitir si asezandu-se langa mormantul tatalui ei, a privit spre cer si a zambit, pentru ca stia ca tatal ei ii era alaturi.
 
"Vorbeşte-ne despre Iubire.”

ALMUSTAFA îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu:

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare, chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui, tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curata de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine, nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte-şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de prea multa înţelegere,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul pe care ti-l da,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
 
O legenda spune ca un prunc, inainte de a se naste se intalneste cu Dumnezeu:
"Dumnezeul meu, eu merg in lume si nu stiu ce voi face acolo. Sunt atat de mic si de fragil..."
"Pentru tine am pregatit aolo un inger..."
"Doamne, dar nu stiu limba oamenilor, cum o sa ma inteleg cu ei, cum o sa ma adaptez?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit te va invata limba lor..."
"Doamne, am auzit ca in lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa te apere de rele...fii fara grija..."
"Doamne si cum o sa ma pot intoarce la tine?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa-ti spuna cum te vei putea intoarce la mine."
S-a lasat linistea in ceruri...a sosit timpul ca bebelusul sa plece in lume...dar a mai intrebat incet:
"Doamne...cum se numeste ingerul pe care mi l-ai pregatit?"
"Numele nu e important...dar tu ii vei spune MAMA..."
 
Ceva nu e in regula

Aveam 16 ani si locuiam impreuna cu parintii mei in cladirea institutului pe care il fondase bunicul meu la 18 mile distanta de orasul Durban, in Africa de Sud, in mijlocul plantatiilor de zahar. Locuiam destul de departe, la tara si nu aveam vecini, asa ca eu si surorile mele eram de-a dreptul entuziasmati atunci cand puteam sa mergem in oras sa ne vizitam prietenii sau sa vedem un film la cinema.
Intr-o zi, tatal meu m-a rugat sa-l duc in oras la o conferinta care dura toata ziua si eu am profitat de ocazie. Pentru ca mergeam in oras, mama imi daduse o lista de lucruri pe care trebuia sa le cumpar de la supermarket si, cum aveam sa-mi petrec toata ziua acolo, tata mi-a cerut sa ma ocup si de alte lucruri ce trebuiau rezolvate, cum ar fi sa duc masina la atelier.
Cand ne-am despartit, mi-a zis: "Ne vedem aici la ora 5.00 p.m. ca sa mergem acasa." Dupa ce am rezolvat toate treburile in fuga, m-am dus la cel mai apropiat cinema. Eram atat de absorbit de filmul cu John Wayne, ca nici nu stiu cand a trecut timpul. Era 5.30 p.m. cand mi-am adus aminte. Am fugit la atelier, am luat masina si m-am grabit inspre locul unde ma astepta tata.
Era aproape 6.00 p.m. M-a intrebat nelinistit: "De ce ai intarziat?" Imi parea rau si nu am putut sa-i spun ca vedeam un film cu John Wayne. I-am zis ca nu era gata masina si a trebuit sa astept...Asta i-am zis fara sa stiu ca tatal meu sunase inainte la atelier.
Cand si-a dat seama ca l-am mintit, mi-a zis: "Ceva nu e in regula in modul in care te-am crescut pentru ca nu te-am facut sa ai incredere in mine si sa-mi spui adevarul. O sa ma gandesc la ce anume am gresit in privinta ta. O sa merg pe jos cele 18 mile (vreo 27 kilometri) pana acasa si o sa ma gandesc la asta."
Asa ca, imbracat in costum si cu pantofii aceia eleganti, a inceput sa mearga spre casa pe drumuri cu noroi si fara lumina. Nu puteam sa-l las singur...asa ca am condus cinci ore si jumatate in spatele lui...vazandu-l suferind agonia unei minciuni stupide de-a mea. De atinci mi-am propus sa nu mai mint niciodata.
 
Celalalt obraz

Pe varful unui munte se afla o manastire. Calugarii erau saraci, dar pastrau intr-o vitrina trei manuscrise vechi de mare valoare religioasa. Traiau din munca lor si din pomana primita de la credinciosii care veneau sa vada cele trei manuscrise.
O data, un hot a furat doua dintre ele. Calugarii l-au anuntat repede pe staret. Superiorul, ca un fulger, a luat partea ramasa si, cu toata forta a alergat dupa hot sa-l prinda.
"Ce-ai facut? M-ai lasat cu un singur manuscris? Ori imi dai inapoi ce ai luat, ori ia-l si pe acesta. Asa o sa ai opera completa...care nu are nici o valoare daca nu e intreaga."
"Parinte, sunt disperat, nu am ce manca...trebuie sa le vand."
"Bine, a zis staretul, ia si al treilea manuscris. Daca nu, se va pierde in lume ceva foarte valoros."
Povestea spune ca hotul s-a intors dupa o saptamana si a dat inapoi manuscrisele. De ce? Pentru ca simtise puterea iertarii si a generozitatii depline.

Agresorul se asteapta mereu tot la agresiune, nu la un raspuns creativ, neasteptat, neobisnuit. Nici nu banuieste socul puternic a ceea ce numim noi " celalalt obraz".
 
Doi frati agricultori

Povestea spune ca erau doi frati care se iubeau din tot sufletul. Amandoi erau agricultori.
Unul s-a casatorit si celalalt a ramas celibatar. Au hotarat sa imparta toata recolta pe jumatate, ca pana atunci.
Intr-o noapte celibatarul a visat: "Nu e drept! Fratele meu are nevasta si copii si primeste din recolta tot atat cat primesc eu. Voi merge la miezul noptii la hambarul lui de grau si o si-i adaug niste saci, fara ca el sa-si dea seama.
La randul lui, fratele casatorit a visat si el: "Nu e drept! Eu am nevasta si copii si tot viitorul meu e asigurat. Dar pe fratele meu cine o sa-l ajute? Voi merge la noapte la hambarul lui de grau si-i voi mai adauga niste saci fara ca el sa-si dea seama. "
Asa au facut amandoi fratii. Si surpriza! S-au intalnit pe drum in acea noapte, carand fiecare saci pentru celalalt. S-au privit intelegand ce s-a intamplat si s-au luat in brate frateste cu si mai multa dragoste si pentru totdeauna.

Cateodata este necesar sa facem un popas in viata si sa ne bucuram de lucrurile cu care suntem binecuvantati cand avem un frate. Este esential sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Nu putem darui daca nu-i iubim pe cei care sunt mai aproape de noi. Astazi este o zi buna pentru a incepe.
 
Sarutari in aer

De multe ori avem de invatat de la copii nostri.Acum ceva vreme,un prieten a pedepsit-o pe fetita lui de 3 ani pentru ca a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat cadouri.Nu prea aveau bani si s-a infuriat cand copila a incercat sa decoreze o cutie si s-o puna sub bradul de Craciun.In ciuda acestui lucru, micuta i-a dat cadoul tatalui ei in dimineata urmatoare si i-a zis" E pentru tine, tati" .El s-a simtit rusinat pentru reactia pe care o avusese cu o zi inainte, dar s-a suparat din nou cand a vazut ca pachetul era gol.
A tipat la ea:" Nu stii ca atunci cand faci un cadou trebuie sa fie ceva in el?" Micuta l-a privit cu lacrimi in ochi si i-a zis:"Tati nu este gol, am pus in el multi pupici numai pentru tine, tati"
Tatal s-a simtit distrus.A luat-o in brate pe fetita lui si a rugat-o sa-l ierte.Prietenul meu mi-a zis ca a pastrat aceea cutie aurita langa patul lui multi ani. Cand se simtea descurajat, scotea cate o sarutare din cutie si-si amintea de dragostea cu care fetita le pusese acolo.
Sa-i intelegem pe copii nostri, sa avem rabdare. Ei au ceva foarte important sa ne spuna prin gesturile si faptele lor.
 
Fa un efort

Nimeni nu-si va atinge scopul dintr-o singura incercare, nici nu-si va perfectiona viata cu o singura miscare, nici nu va ajunge la inaltime dupa un singur zbor.
Nimeni nu priveste viata fara sa se teama de multe ori, ori nu se urca in barca fara sa-i fie teama de furtuna, nici nu ajunge la mal fara sa vasleasca mult.
Nimeni nu simte iubirea fara sa guste si lacrimile ei, nici nu strange trandafiri fara sa simta tepii.
Nimeni nu creeaza opere fara macar un sacrificiu, nici nu-si face prieteni fara sa renunte la sine insusi. Nici nu se face om fara a-l simti pe Dumnezeu!
Nimeni nu ajunge la celalalt mal fara sa faca poduri pentru a trece.
Nimeni nu poate judeca fara a-si cunoaste mai intai propriile slabiciuni.
Nimeni nu-si atinge un ideal fara sa fi gandit de multe ori ca isi dorea un lucru imposibil.
Nimeni nu cunoaste sansa pana nu o intalneste si o lasa sa treaca.
Nimeni nu gaseste fantana intelepciunii divine pana nu trece prin setea desertului.

Nimeni nu inceteaza sa arda atunci cand are flacara interioara. Numai de tine depinde daca flacara ta divina se va stinge sau va deveni valvataie. Daca iti doresti cu adevarat si dai tot ce poti...vei reusi! Dumnezeu te vegheaza...fa un efort...
 
Poveste pentru suflet

Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna, draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributiein mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta:
"Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un
cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie:
"Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii.
"Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie - TRUPUL nostru.
Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie - AVEREA noastra.
Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie - FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie - SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge. Sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.
 
Poveste pentru prieteni!

Un şoricel trăgea cu ochiul printr-o crăpătură a zidului şi a văzut ţăranul şi nevasta acestuia deschizând un pachet.
"...Interesant de văzut ce mâncare este în pachet", s-a gândit şoricelul în sinea lui şi s-a cutremurat văzând pe cei doi soţi scoţând o capcană de şoareci.
A ieşit şoricelul în curte şi a început să strige: - Este o capcană de şoareci în casă, este o capcană de şoareci !!!
Găina a cotcodăcit, şi-a ridicat capul şi i-a zis: - Stimate şoricel, eu ştiu că-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanţă.
Şoricelul s-a îndreptat către purcelul din curte, care i-a arătat simpatie şi i-a spus:
- Îmi pare aşa de rău domnule şoricel, dar nu este nimic de făcut decât să mă rog pentru tine.
Şoricelul s-a îndreptat spre vacă, dar ea l-a privit cu dispreţ:
- Poţi să crezi că sunt în pericol, ha, ha...
Trist şi speriat s-a întors şoricelul acasă să se descurce singur cu capcana de şoareci.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci când se închide o capcană de şoareci.
Nevasta ţăranului a sărit din pat să vadă ce s-a prins în capcană. În întuneric nu a văzut că era coada unui şarpe otrăvitor ce s-a prins în capcană. Şarpele a muşcat-o şi ea a fost transportată la spital. A fost tratată şi a revenit acasă cu temperatură mare. Toţi ştim că cel mai bun tratament în caz de temperatură mare e o supă proaspătă de găină. A luat ţăranul găina şi a tăiat-o ca să gătească supa.
Vecini şi prieteni au venit să viziteze bolnava şi stăteau cu ea cu schimbul. Ca să-i hrănească s-a văzut nevoit ţăranul să taie porcul. Femeia era pe moarte şi nu după mult timp a murit. Mulţi cunoscuţi au venit şi pentru masa de după înmormântare a trebuit ţăranul să taie vaca.

MORALA: Ori de câte ori veţi auzi că cineva are o problemă şi vi se va părea că ea nu vă va atinge, amintiţi-vă că atunci când cel mai slab e ameninţat, toţi suntem în pericol!
 
Bancnota de 500 Euro

Paul, cu o fata abatuta si ganditoare, se intalneste cu prietena lui, Laura, intr-un bar, sa bea o cafea. Deprimat, se descarca spunandu-i despre toate problemele lui... cu munca, cu banii, relatia cu iubita lui, cu vocatia sa...
Totul parea ca merge rau in viata sa...
... Dupa ce-l asculta cu atentie, Laura baga mana in geanta si scoase o bancnota de 500 de Euro si-i spuse:
- Vrei bancnota asta?
Paul, un pic confuz, i-a raspuns:
- Binenteles... sunt 500 de Euro.
- Ai vrea sa-i ai?
- Cine nu i-ar vrea?
Atunci Laura lua bancnota si-o mototoli pana cand facu din ea o mingiuta...
Aratandu-i mingiuta mototolita, l-a intrebat pe Paul:
- Si acum o mai vrei?
- Sunt tot 500 de Euro. Binenteles ca-i vreau daca mi-i dai.
Laura desfacu bancnota, o arunca pe jos si o calca in picioare, apoi o ridica murdara si insemnata:
- Tot o mai vrei?
- Laura, tot nu inteleg unde bati, dar este o bancnota de 500 de Euro si atata timp cat nu o rupi, are aceeasi valoare...
- Paul, trebuie sa stii, chiar daca uneori nu iese cum vrei, chiar daca viata te mototoleste sau te calca in picioare, tu continui sa fii la fel de valoros cum ai fost mereu... Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate si nu cat esti de lovit la un moment dat...
Paul ramase tacut, privind-o pe Laura, gandindu-se la ceea ce tocmai ii spusese...
Laura a pus apoi bancnota mototolita pe masa si cu un zambet complice a adaugat:
- Pastreaz-o, sa-ti amintesti de asta cand te simti pierdut... dar imi datorezi o bancnota noua de 500 de Euro pentru urmatorul prieten care va avea nevoie.
L-a pupat pe obraz si s-a indreptat spre iesire.
Paul a privit din nou bancnota, a zambit, a pus-o bine si cu o energie noua a chemat ospatarul sa plateasca nota...
De cate ori nu ne indoim de propria noastra valoare, de ceea ce meritam intr-adevar mai mult si de faptul ca putem reusi daca ne propunem?
Bine-nteles ca nu ajunge doar sa-ti propui...
Trebuie trecut la actiune si exista multe cai...
Incearca sa raspunzi la aceste intrebari:
1. Numeste cele mai bogate 5 persoane din lume.
2. Numeste ultimele 5 castigatoare ale concursului Miss Univers.
3. Numeste 10 castigatori ai premiului Nobel.
4. Numeste ultimii 5 actori castigatori de Oscar.
Cum este? Rau? Nu-ti fa probleme. Nici unul dintre noi nu-si aminteste. Aplauzele vin si se duc! Trofeele se prafuiesc! Castigatorii se uita!
Acum raspunde la acestea:
1. Numeste 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.
2. Numeste 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile.
3. Gandeste-te la o persoana care te-a facut sa simti ceva special.
4. Numeste 5 persoane cu care-ti place sa-ti petreci timpul
Cum este? Ti-a fost mai bine?
Persoanele care fac o diferenta in viata ta nu sunt acelea cu cele mai multe bunuri, cu multi bani, sau cu cele mai bune premii...
...Sunt acelea care se preocupa de tine, care te ingrijesc, care in multe feluri sunt langa tine.
Gandeste un moment... Viata este foarte scurta...
 
VEI FI UN INVINGATOR


cand vei avea incredere in tine insuti, desi toti se indoiesc de tine si nu te va interesa ce-ti vor spune;
cand vei sti sa distingi un zambet de o zeflemea si vei prefera sa lupti toata viata decat sa cumperi o victorie falsa;
cand vei actiona din convingere si nu din lingusire;
cand vei sti sa ierti la fel de repede ca atunci cand iti ceri scuze;
cand vei sti sa mergi alaturi de un sarac, fara sa uiti ca este un om si alaturi de un bogat fara sa gandesti ca este un zeu;
cand vei sti sa oferi LINISTE celui care nu-ti cere vorbe si ABSENTA celui care nu te apreciaza;
cand nu va mai trebui sa suferi pt. a cunoaste fericirea si vei putea sa nu-ti mai schimbi sentimentele sau scopurile pt. placere;
cand nu vei incerca sa gasesti raspunsuri in cele din jurul tau, ci in Dumnezeu si in propria-ti persoana;
cand iti vei accepta greselile si nu-ti vei pierde rabdarea.”
 
Mai mult decat un inel de logodna

Baiatul a intrat hotarat la bijutier si a cerut sa i se arate cel mai frumos inel de logodna pe care-l aveau. Bijutierul i-a aratat unul. Piatra frumoasa, solitara, stralucea ca un minuscul soare luminos. Baiatul a studiat inelul si, cu un zambet, l-a ales. A intrebat cat costa si apoi s-a pregatit sa il plateasca. "Va veti casatori curand?", l-a intrebat bijutierul. "Nu, raspunse baiatul. Nici macar nu am logodnica." Surprinderea muta care l-a cuprins pe bijutier l-a distrat pe cumparator. "Este pentru mama mea, a zis baiatul. Cand trebuia sa ma nasc a fost singura. Cineva o sfatuise sa ma omoare inainte de nastere ca sa scape de probleme. Dar ea nu a fost de acord si mi-a dat viata. Si a avut multe probleme, multe. A fost tata si mama pentru mine, mi-a fost prietena si sora, mi-a fost invatatoare. M-a facut sa devin ceea ce sunt. Acum, pentru ca pot, ii cumpar acest inel de logodna. Ea nu a avut niciodata unul. I-l dau in chip de promisiune. Asa cum ea a facut totul pentru mine, acum e randul meu sa fac totul pentru ea. Poate ca mai tarziu voi darui un alt inel de logodna, dar va fi al doilea."
Bijutierul nu a zis nimic. A cerul doar casierei sa faca o reducere din acelea care se fac numai pentru clientii importanti.
 
Ieremia

Ieremia s-a nascut cu probleme fizice si cu probleme de intelegere. Avea o boala care ii lua putin cate putin viata. Chiar si asa, parintii lui au incercat sa-i ofere o viata normala trimitandu-l la scoala. La 12 ani Ieremia era in clasa a doua. Invatatoarea era vizibil deranjata de el, pentru ca mereu ii iesea saliva din gura si scotea gemete. A discutat cu parintii, dar acestia au implorat-o sa-i inteleaga. Invatatoarea a incercat sa-i inteleaga si s-a straduit mai mult.
Primavara se apropia si copii au inceput sa vorbeasca despre Paste. Invatatoarea s-a hotarat sa le dea o tema legata de aceasta sarbatoare. A dat fiecaruia cate un ou mare de plastic si le-a spus: "Vreau sa le duceti acasa astazi, iar maine sa mi le aduceti inapoi cu ceva inauntru care sa reprezinte o noua viata." "Da", au raspuns copii emotionati.
A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerabdatori sa vada ce pusese fiecare in ou. Invatatoarea le-a adunat pe toate intr-un saculet de panza si apoi a inceput sa le deschida pe rand. In primul a gasit o floare. O fetita a ridicat mana si a strigat: "Este al meu." In altul a gasit un fluture. Unul dintre oua era gol. Invatatoarea l-a pus deoparte fara sa spuna nimic, pentru ca banuia ca este oul lui Ieremia si nu dorea sa-l faca de ras. Atunci copilul a intrebat: "Dar despre oul meu de ce nu spuneti nimic?" "Pentru ca este gol..." Ieremia a privit-o drept in ochi pe invatatoare si i-a spus: "Si mormantul lui IIsus era gol..." Timpul parca s-a oprit in loc.

Trei luni mai tarziu Ieremia a murit. Toti au fost surprinsi cand au vazut pe mormantul lui 19 oua de plastic. Toate erau goale.
 
O Poveste Cutremuratoare

"Se spune ca la marginea unui sat,statea Insusi Dumnezeu rastignit pe cruce.Oamenii veneau mereu la capatul satului pt. a-i cere Domnului sa le implineasca dorintele pe care ei le aveau.Si astfel vin oameni in fiecare zi si spun: Doamne Iisuse,te rog ajuta-ma, sa imi gasesc un loc de munca mai bun, ajuta-ma Iisuse sa ma casatoresc cu un baiat harnic, da-mi Doamne o masina mai buna, o casa mai frumoasa...si tot felul de cereri.
Domnul Iisus, era istovit de greutatile care i le provoca crucea, era aproape sfarsit de atata durere, insa nimeni nu venea macar cu o cana de apa,o bucatica de mancare,un gand bun,sau orice simplu gest care sa-I aline durerile.Era parasit de toti,era singur acolo rastignit pe o cruce la marginea satului, nimeni nu era interesat sa-L viziteze, ci doar atunci cand aveau trebuinta de ceva.(Intocmai asa facem si noi,il parasim mereu pe Domnul,dar totdeauna ne intoarcem la El, numai atunci cand avem probleme sau dorim sa ne daruiasca ceva.)
Iar El,mereu cu o dragoste parinteasca ii privea, si le zambea, si le implinea toate dorintele lor.Dar ei,in bucuria lor,fugeau grabiti spre casa, uitand si sa-I multumeasca.Domnul astepta,si mereu astepta ca sa vina cineva sa Il dea jos de pe cruce, si sa-L primeasca in casa lor.Insa nimeni nu se gasea.Domnul Iisus,sleit de puteri,plin de rani si sange,aproape de moarte, cu o ultima suflare ii roaga sa-L dea jos de pe cruce,si sa-L primeasca in casa lor pt. a le aduce o mare bucurie: viata vesnica.Oamenii mai cu o jumatate de gura se hotarasc intr-un final sa-L elibereze, si Il duc in Casa Sa, Sfanta Biserica.Preotul este rapid anuntat ca urmeaza sa vina in Biserica Domnul Iisus.Acesta cand Il vede,ii spune mai pe ocolite ca nu Il poate primi: Vezi tu Doamne,noi aicea avem unele obiceiuri, nu putem renunta la ele,stii Tu cum este...si astfel se scuza.Domnul,cu lacrimi in ochi, pleaca indurerat,si ii roaga pe oamenii de fata daca Il primesc in casele lor.Oamenii toti refuzand,ii spun Domnului: Vezi Tu Doamne,noi nu putem sa Te primim in casele noastre,dar ce-ar fi sa vii Tu din nou, ca Sa te rastignim pe cruce? Domnul Iisus vazand dorinta arzatoare a oamenilor, cu lacrimi de sange se pleaca supus,si cu toata dragostea accepta sa fie din nou rastignit de catre cei pe care El i-a creat.Si astfel merge din nou sa se rastigneasca, indurand din nou acele groaznice suferinte, rabdand din nou loviturile ciocanelor care Ii zdrobesc mana si picioarele cu piroane imense.Acea Mana,care ne-a creat pe noi.Si astfel Domnul Iisus, moare din nou singur si uitat, fiind rastignit de acei carora le facuse atata bine...

Este cutremuratoare aceasta pilda! La prima impresie suntem foarte suparati pe acei oameni care au fost in stare de o astfel de grozavie: sa-L rastigneasca din nou pe Domnul. Dar dati-mi voie sa va spun ca acei oameni suntem noi! Eu si tu Il rastignim din nou pe Domnul prin pacatele noastre.Intocmai acelor oameni Il luam pe Domnul si din nou
Il rastignim si Il omoram. De fiecare data cand pacatuim, Il biciuim iarasi pe Domnul Iisus cu bice fara de numar,strapungand carnea si facand sa tasneasca sangele, lasandu-L aproape mort; Ii punem din nou o coroana de spini pe cap, Il batjocorim si scuipam si batem din nou pe Acela Care ne-a iubit inca de dinaintea intemeierii lumii.Ganditi-va ca atunci cand facem un pacat grav, chiar noi insine ii batem Domnului piroane in maini si in picioare.Insasi noi ridicam in sus ciocanul si izbim cu o ura mare piroane in Mainile care ne-a creat si ne-a daruit viata, si atatea lucruri frumoase sa ne putem bucura de ele. Insa, in clipa cand tu pironesti pe cruce din nou mainile Domnului, El te priveste cu toata dragostea,si se roaga pt. tine,spunand: Tata iarta-l caci nu stie ce face,nu ii socoti lui pacatul acesta! Si asteapta ca tu sa te intorci din calea cea rea,si sa iti para rau pt. cele ce ai facut.

Dar azi,Domnul Iisus cel Rastignit este mereu prezent printre noi.El este prezent in acea cruce de la marginea drumului(care intruchipeaza rastignirea Lui),si se uita mereu la noi,ori de cate ori trecem pe langa ea, si asteapta sa ne oprim din drumul nostru si macar pt. o secunda sa ne gandim la ce a facut El pt. noi, si sa-I multumim.Dar vai! Adesea trecem pe langa ea nepasatori(ca si cum nu am fi intalnit-o in calea noastra); nici macar o simpla inchinare nu ne facem in cinstea Lui, si ne vedem mai departe de drum.Iar El ramane din nou singur rastignit pe cruce,plangand lacrimi amare, caci toti L-am uitat.

Pe Domnul nu acele chinuri de nedescris Il dor cel mai tare,ci faptul ca tu Il refuzi mereu pe El,si nu vrei sa-L primesti in viata ta.Iar astfel pt. tine El moare in zadar...Nu vrei tu sa-L primesti pe Domnul Iisus in casa ta,in inima ta,si sa incepi o viata noua alaturi de El, o viata plina de binecuvantari, avandu-L pe El ca Tata,avandu-L pe El la carma vietii tale? Vrei tu sa-L lasi acolo rastignit pe cruce,sa treci nepasator pe langa El,lasandu-L sa moara singur si uitat in cele mai grozave chinuri? Vrei tu sa-L lasi pe El,Cel care si-a dat viata pt. tine? O, daca vrei sa-I alini suferintele,daca doresti sa-L dai jos de pe cruce,pt. a nu muri iarasi in zadar pt. tine, deschide-I Lui inima ta si spune-I ca-L primesti pe El ca Domn si Mantuitor in viata ta, ca iti pare nespus de rau ca L-ai rastignit din nou pe cruce datorita pacatelor tale; ca de azi inainte incepi o viata noua, una de COPIL AL SAU. Iar El te va primi cu lacrimi de bucurie in ochi, cu bratele larg deschise, imbratisandu-te, si multumindu-ti ca te-ai decis sa Il alegi si sa-L urmezi pe El.Si vei simti ca de azi inainte nu mai esti singur, fiindca il ai pe El,cea mai mare comoara.
 
Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:

- In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila. O lupta intre doi lupi. Unul rau:
el întruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila.

Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
- Si care dintre ei va invinge?

Batranul il priveste in ochi.
- Cel pe care il vei hrani.
 
Lectia

Un sot s-a dus sa viziteze un batran intelept pentru a-i spune ca nu o mai iubea pe sotia lui si ca avea de gand sa se desparta.

Inteleptul l-a ascultat, l-a privit in ochi si i-a zis un singur cuvant: "Iubeste-o". Pe urma a tacut

-Dar deja nu mai simt nimic pentru ea.
-Iubeste-o a zis din nou inteleptul.

Si in fata nedumeririi domnului, dupa o cuvenita tacere, a adaugat: "Sa iubesti este o decizie nu un sentiment; sa iubesti inseamna dedicare si daruire. A iubi este un verb si rodul acestei actiuni este dragostea. Dragostea este un exercitiu de gradinarit: sa smulgi tot ceea ce face rau, sa pregatesti terenul, sa semeni, apoi ai rabdare, uda si ingrijeste. Fii pregatit pentru ca vor fi calamitati, vor veni secete sau prea multa ploaie, dar nu iti abandona gradina din cauza asta. Iubeste-ti perechea, adica accept-o, pretuieste-o, respect-o, arata-i dragoste si devotament, admir-o si intelege-o. Asta este totul, iubeste-o".
 
Uită-te la acel sfînt umil care merge pe stradă,” spuse un diavol altuia. “Cred că voi merge să-i corup sufletul.” “ Nu te va asculta pentru că este interesat doar de lucrurile sfinte” îi spuse tovarăşul său.
Dar diavolul, în maniera sa impetuoasă, luă înfăţişarea Arhanghelului Mihail şi apăru în faţa sfîntului.
“Am venit să te ajut,” spuse.
“Cred că m-ai confundat cu altcineva,” răspunse.
“Nu am făcut nimic în viaţa mea care să merite atenţia unui înger.”
Şi îşi văzu de drum fără să ştie niciodată pe cine evitase.
________________________________________________________________

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o bestie care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top