Cuvinte........pentru suflet

[Old DG]

Pietricelele albastre
Doua pietricele traiau intre altele in albia unui rau. Se distingeau pentru ca erau de un albastru intens. Cand iesea soarele straluceau ca doua bucatele de cer. Discutau in fiecare zi despre ce isi doreau s-ajunga. Intr-o zi au fost culese de o mana de om. Un timp s-au sufocat in diverse cutii pana cand cineva le-a luat si le-a turtit pe un perete, plasandu-le intr-un lacas de ciment lipicios. Au plans, au implorat, au insultat, au amenintat, dar doua lovituri de ciocan le-au impins si mai mult in acel ciment.
De atunci s-au tot gandit cum sa scape. S-au imprietenit cu un fir de apa, care din cand in cand curgea peste ele si i-au spus: "Scurge-te pe sub noi si scoate-ne din peretele asta nenorocit!" Firicelul de apa a ascultat si dupa cateva luni cele doua pietricele jucau putin in locasul lor din perete. Intr-o zi umeda, in sfarsit au cazut. De pe pamant contemplau locul de unde cazusera. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele reprezentand chipul lui IIsus Hristos. Dar in figura Lui era ceva ciudat. Era orb. Pietricelele au inteles in sfarsit. In intunericul in care cazusera, fara sa observe, omul care facea curatenie le-a maturat si le-a aruncat la gunoi.
Ar trebui sa intelege macar atat: desi avem impresia ca intelegem, uneori nu reusim s-o facem pentru ca nu reusim sa vedem ansamblul. Fiecare are rolul lui, care uneori ne da batai de cap. Ganditi de zece ori inainte de a strica o astfel de lucrare.
H.A.Agudelo

 

[Old DG]

Cat costa o inghetata

Un copil de 10 ani a intrat intr-un local si s-a asezat la o masa. Chelnarita i-a pus pe masa un pahar cu apa.
"Cat costa o inghetata de ciocolata cu alune?", a intrebat copilul.
"Cincizeci de centime", a raspuns chelnarita.
Copilul a scos mana din buzunar numarandu-si banutii.
"Cat costa o inghetata simpla?", a intrebat din nou.
La alta masa mai asteptau cateva persoane si chelnarita era destul de grabita.
"Treizecisicinci de centime", i-a raspuns repezit.
Copilul si-a numarat din nou monedele. "Vreau o inghetata simpla."
Chelnarita i-a adus inghetata, a pus nota de plata pe masa si a plecat. Copilul a terminat inghetata si a achitat-o la casa. Cand s-a intors la masa ca sa o stearga, chelnaritei nu-i venea sa-si creada ochilor. Acolo, asezate frumos langa farfurioara goala erau 25 de centime...bacsisul ei.

Niciodata sa nu judeci pe cineva inainte de vreme...

 

[bodo]

Povestea creionului de Paulo Coelho


Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare.La un moment dat,intreba:
-Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua?sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris,zambi si-i spuse nepotului:
-E adevarat,scriu despre tine.Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu.Mi-ar placea sa fii ca el cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat,fiindca nu vazuse nimic special la el.
-Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
-Totul depinde de felul in care privesti lucrurile.Exista cinci calitati la creion,pe care,daca reusim sa le mentinem,vom fi totdeauna niste oameni care traiesc in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari,dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii.Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintelor Lui.

A doua calitate :din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.Asta inseamna suferinta pentru creion,dar pana la urma va fi mai ascutit.Deci,sa stii sa suporti unele dureri,pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate:creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate:la creion nu este important lemnul sau forma sa exterioara,ci mina de grafit din interior.Tot asa,ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.

Si,in sfarsit,a cincea calitate a creionului:lasa totdeauna o urma.Tot asa,sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme,astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

 

[Old DG]

Sa pretuim ceea ce avem

Desi imi acopar urechile cu perma si mormai furios cand suna ceasul desteptator...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot auzi. Exista multi surzi pe lumea aceasta.

Desi sunt nevoit sa inchid ochii cand ma trezesc dimineata si imi intra Soarele in camera...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot vedea. Exista multi orbi pe lumea aceasta.

Desi imi este greu sa ma trezesc si sa ma dau jos din pat...ii multumesc lui Dumnezeu ca am forta sa o fac. Exista multi neputinciosi.

Desi ma enervez cand nu gasesc lucrurile la locul lor pentru ca au facut copiii dezordine...ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie. Sunt multi oameni singuri.

Desi mancarea nu a fost buna si micul dejun a fost si mai rau...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce manca. Multa lume sufera de foame.

Desi munca mea este monotona si de rutina...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce lucra. Exista multi someri.

Desi nu-mi convine viata, ma lupt cu mine insumi si am multe motive sa ma plang...ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat viata.

Iti multumesc Doamne pentru darul Tau din dragoste. ...

H. Agudelo

 

[Old DG]

Un far in desert

Era odata un om care s-a apucat sa construiasca un far in mijlocul desertului.
Toti radeau de el si-l faceau nebun. "Pentru ce sa faci un far in mijlocul desertului?" Omul nu le dadea atentie si continua sa contruiasca.
Intr-o zi a reusit in sfarsit sa termine. In noaptea fara luna si fara stele, splendidul far a inceput sa se invarta in ceata, ca si cand Calea Lactee ar fi devenit un carusel. Odata cu lumina a aparut brusc in desert o mare, cu toate ale ei...Toti au incremenit...un miracol?
Doar omul zambea linistit, pentru ca el stia ca de cineva aprindea o lumina in mijlocul intunericului, la stralucirea acelei lumini vor rasari multe minuni.

Dupa H. Agudelo..

 

[Old DG]

Dragostea unui OM

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă, în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el.
Şi-atunci îl întreb mirată: Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună? Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: ;E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă! Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?! nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!


Creta care a cazut

Aceasta este o istorie adevarata care s-a petrecut la Universitatea din Sudul Californiei.
Un profesor de filozofie, ateu convins, incerca sa demonstreze in cursul sau ca Dumnezeu nu avea cum sa existe. Studentilor le era teama sa discute cu el pentru ca avea o logica impecabila si avea proasta reputatie ca-si terorizeaza studentii.
Timp de 20 de ani nimeni nu a avut curaj sa-l contrazica. La sfarsitul semestrului obisnuia sa le spuna celor peste 300 de studenti: "Daca exista aici cineva care inca mai crede in Iisus, sa se ridice in picioare!" Nimeni nu se ridica pentru ca stiau ce avea sa urmeze. Si profesorul continua: "Daca Dumnezeu ar exista, ar putea sa tina bucata asta de creta sa nu cada jos si sa se rupa in mii de bucati...un lucru atat de simplu de rezolvat ar demonstra existenta lui divina, dar nu o poate face." Si in fiecare semestru dadea drumul cretei pe podea...
Si totusi, la un sfarsit de semestru, un student care era decis sa-si afirme credinta, lucru pentru care se rugase tot semestrul...s-a ridicat in picioare. Atat profesorul cat si ceilalti au ramas uimiti...Profesorul a strigat..."Esti un prost! Daca Dumnezeu ar exista nu ar permite ca aceasta creta sa se sparga cand ajunge jos!" Rostind acestea, creta i-a alunecat din mana, i-a intrat pe sub maneca de la camasa, s-a rotit usor pe pliurile pantalonilor si apoi incet, pe pantoful din piele fina si pur si simplu s-a rostogolit fara sa se rupa nici un ciobulet macar...Profesorul privea cu gura cascata creta intacta...l-a privit pe tanarul student si a iesit din clasa rusinat...
H. Agudelo cu multumiri lui Jose Antonio Muguerza Garza

 

[Old DG]

Judecata nedreapta

Se spune ca in Evul Mediu un barbat virtuos a fost acuzat pe nedrept ca ar fi omorat o femeie. In realitate, vinovata era o persoana foarte influenta in regat si de aceea, din primul moment, a fost cautat un tap ispasitor, care sa plateasca in locul vinovatului.
Omul a fost dus la judecata. Judecatorul, care facea parte din complot, a zis: "Cunoscandu-ti renumele de om drept si devotat lui Dumnezeu, sa lasam in grija lui destinul tau. Vom scrie pe doua hartii separate VINOVAT si NEVINOVAT. Tu vei alege si va fi mana Domnului cea care va decide."
Sarmana victima si-a dat seama ca este vorba despre o capcana si ca nu avea scapare. A tras adanc aer in piept si a ramas tacut cateva secunde, apoi a intins mana, a luat un bilet, l-a bagat repede in gura si l-a inghitit.
Surprinsi si indignati, cei de fata se intrebau: "Si acum cum vom afla verdictul?"
"Simplu, zise omul cu un zambet larg pe fata, cititi celalalt bilet...daca pe el scrie VINOVAT, inseamna ca eu sunt nevinovat..."
...si omul nostru a fost eliberat...

Ceea ce este imposibil pentru oameni...pentru Dumnezeu este posibil...H. Agudelo

 

[Old DG]

O intamplare de tinut minte

Aceasta este povestea unui baietel foarte rau. Tatal lui, nemaistiind ce sa faca sa-l potoleasca, i-a dat intr-o zi o punguta de cuie si i-a spus ca, de fiecare data cand isi pierde rabdarea si face vreo traznaie, sa bata un cui in usa.
In prima zi baiatul a batut 37 cuie in dosul usii. In saptamanile urmatoare batea tot mai putine, pana cand a inteles ca e mai usor sa se controleze decat sa ia ciocanul si sa bata inca un cui.
Dupa ce l-a informat pe tatal sau, acesta i-a sugerat sa scoata cate un cui de cate ori reuseste sa se controleze.
Zilele au trecut si tanarul a putut sa-l anunte in final pe tatal lui ca nu mai erau cuie de scos din usa.
Atunci, tatal lui i-a spus: "Ai muncit mult fiule, dar priveste cate gauri ai lasat aici. Usa nu va mai fi niciodata ca la inceput. De fiecare data cand iti pierzi rabdarea lasi cicatrici ca acestea. Poti jigni pe cineva si sa retragi ce ai spus, dar ramane modul in care ai vorbit, cicatricea va ramane in sufletul tau pe veci."

H. Agudelo

 

[Old DG]

Menirea unui caine - in viziunea unui copil de 6 ani

Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.
L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.
In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.
In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.
Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: Eu stiu de ce."
Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.
El a spus: Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna ; cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?" Copilul de sase ani a continuat: Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca ca sa invete la fel de mult."

- Traieste simplu.
- Iubeste generos..
- Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.
- Vorbeste cu bunatate.

Tine minte, daca un catel ar fi profesorul tau, ai invata de la el anumite comportamente:

- Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.
- Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;
- Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;
- Trage cate un pui de somn;
- Intinde-te inainte de a te ridica;
- Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;
- Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;
- Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;
- In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;
- In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;
- Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;
- Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;
- Fii loial;
- Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;
- Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;
- Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

- BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!

 

[Old DG]

Ingerii printre noi

Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan , fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor .
Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi .Nu scotea nici un cuvant niciodata.Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica .O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri.Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea .La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...
In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui ei. Intre coaste se inalta o cocoasa grotesca , de mari dimensiuni. I-am zambit fetei , incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula , ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.
M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin "Buna ziua".Luata prin surprindere, fetita a baguit un "Buna" usor rarait , dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul iar parcul a devenit pustiu.Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis :"Pentru ca sunt diferita " ... Am confirmat imediat , " Da , esti altfel " , si i-am zambit.
Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea : "Stiu asta".
"Fata mica " , i-am zis , " atat de draguta si de inocenta , imi aduci aminte de un inger ".Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus "Intr-adevar?"."Da , micuta domnisoara , esti asemeni unui inger pazitor , trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc".
Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet , dupa care si-a deschis larg aripile si , cu o sclipire sagalnica in ochi , mi s-a adresat :"Da , ai dreptate.Sunt ingerul tau pazitor. ".
Am amutit , incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.
Ea a continuat sa imi vorbeasca :" Intrucat , in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat".
Am sarit si eu in picioare si am exclamat , cu o voce poate prea stridenta : " Asteapta putin ! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger ?" Ea clopotit din glas, amuzata : " Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale".
Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.

De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. Daca te-ai gandit vreodata ca nu te ai decat pe tine insuti , aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape , veghiind mereu asupra ta.

 

[Old DG]

VIS DE IUBIRE PENTRU PAMNAT

“Eram 33 in acest grup. Am intrat cu entuziasm si emotii in Sala de Asteptare. Oare ce voia Dumnezeu sa ne spuna? Oare ce sarcini avea sa ne dea? Despre ce era vorba?
Ne-am adunat toti in Sala de Asteptare si am asteptat. Ne-am recunoscut cu totii, si ne-am impartit surasuri. Si apoi,am simtit prezenta Lui umpland acel spatiu. Dragostea si caldura ne scaldau pe toti.
“E timpul sa ne intoarcem”, spune Dumnezeu.
S-a facut rumoare in grup. Am simtit ca multi sunt reticenti si nu vor sa se intoarca. Eu eram la fel. Altii insa erau entuziasti si plini de speranta. Cineva a intrebat: “De ce acum?”
Dumnezeu a raspuns: “Pentru ca au uitat de Iubire.”
“Si cum ar trebui sa le aducem aminte de asta? Inimile lor sunt inchise.”
Dumnezeu a raspuns: “Ce este inchis, poate fi deschis. Voi stiti calea.”
“Oare nu ii putem ajuta de aici sa-ai aduca aminte?” raspunde cineva.
“Trebuie sa le aratam frecventa potrivita, astfel incat sa auda din nou”, raspunde Dumnezeu. Au uitat de iubire. Asculta de frica acum.”
Eu am spus: ” Cand ne intrupam, si noi uitam de dragoste. Este prea mult de dus. Si asta provoaca anxietate si disperare. De asta sunt oamenii atat de deconectati.”
Dumnezeu spune: “Asta este calea Lucratorului intru Lumina.Iti vei aminti in timp si apoi le vei aduce aminte si altora de lucrurile uitate. Nu v-as fi cerut asta daca n-ar fi fost extrem de important. Unii va vor urma, iar altii sunt deja acolo ca sa va reaminteasca voua ceea ce deja stiti. Veti fi indrumati si protejati.”
“Este posibil ca noi sa readucem dragostea in oameni si pe Planeta?”
Dumnezeu spune: “Da. Reamintiti-le ceea ce au uitat. Rezonati pe frecventa iubirii neconditionate. Nu aveti nimic mai mult de facut sau de spus. Va fi suficient. Acordati-i la aceasta frecventa. Aratati-le calea inapoi spre dragoste.”
Si apoi a spus: ” Am mare incredere in voi toti. Aveti dragostea mea. Luati-o cu voi si aratati-o celor care au uitat. Este prea multa frica in lume. Fiti lumina care strapunge intunericul si frica, si aratati-le calea spre Acasa. Aduceti-va aminte, sunt cu voi, intotdeauna.”
Dumnezeu a iesit apoi din Sala de Asteptare. Noi am format un cerc si ne-am luat de maini.
Am stat aproape unul de altul si cineva a spus: ” Vom merge mai departe cu compasiune si curaj.”
Altcineva a spus: “Nu ne vom uita calea.”
“Le vom aduce aminte oamenilor de dragostea uitata.”
“Vom depasi propria frica de deconectare.”
“Ne vom sprijini si vom lucra impreuna.”
“Vom purta doar frecventa iubirii in inima noastra.”
“Vom iubi neconditionat.”
“Ne vom aminti cand este momentul potrivit.”
“Vom infrunta frica cand va incepe sa ne domine.”
“Nu ii vom judeca pe cei care au uitat de Lumina.”
“Ii vom alina pe cei in suferinta.”
“Vom avea incredere.”
Si asa, toti din cerc au spus ceea ce simteau. M-am uitat in ochii lor si mi-am jurat sa-mi amintesc asta cat de repede voi putea, astfel incat sa pot ghida din nou Planeta catre dragoste.
Stiam ca vor fi provocari in calea mea. Stiam ca vor fi vremuri cand ma voi simti singura, si momente cand ma voi simti coplesita si in care nu imi va mai pasa de ce se intampla celorlalti, dar ca voi depasi aceste sentimente si imi voi aminti de ce sunt aici.
Voi cauta sprijinul altor Lucratori intru Lumina care vor empatiza cu mine. Indiferent de ce se intampla, sunt iubita si intr-o zi ma voi intoarce Acasa. Calatoria mea va fi sigura, chiar daca uneori inconfortabila. Iar timpul meu petrecut pe Pamant va face o mare diferenta.
Am iesit din Sala de Asteptare si am inceput sa ne pregatim. Aveam de recrutat ghizi, de ales parinti, de facut planuri. Purtam in inima mea toata dragostea Creatorului. Cu aceasta dragoste puteam sa-i ajut sa-si reaminteasca ce au uitat. Eram pregatita.”

 

[Old DG]

POEM DESPRE ESENTE

Nu ma intereseaza din ce iti castigi existenta. Vreau sa stiu spre ce tanjesti si daca indrazesti sa asculti glasul inimii tale.
Nu ma intereseaza cati ani ai. Vreau sa stiu insa daca ai risca sa arati ca un caraghios in numele dragostei, al viselor tale si de dragul aventurii de a fi viu.
Nu ma intereseaza ce planete se invart in jurul lunii tale…Vreau sa stiu daca ai ajuns in centrul regretelor tale, si daca te-ai deschis in urma loviturilor vietii sau ti-ai inchis inima de prea multa frica sau durere.
Vreau sa stiu daca poti privi in fata durerile tale, fara sa incerci sa le ascunzi, sa le maschezi sau sa le rezolvi.
Vreau sa stiu daca poti trai bucuria, daca poti dansa salbatic si daca poti lasa extazul sa te stapaneasca, pana in varful degetelor, fara sa-ti aduci aminte sa fii realist si fara sa-ti amintesti limitarile conditiei umane.
Nu ma intereseaza daca povestea pe care mi-o spui este reala. Ma intereseaza daca poti sa dezamagesti pe cineva, ca sa fii sincer cu tine insuti. Daca poti suporta acuzatia de tradare, fara sa-ti tradezi propriul suflet. Daca poti fi infidel, si tocmai de aceea demn de incredere.
Vreau sa stii daca poti vedea Frumusetea, chiar si atunci cand nu e asa de frumos in jur. Si daca poti gasi sensul vietii in ea insasi. Vreau sa stiu daca poti trai stiind ca ai dat gres, si sa poti sta pe malul unui lac si sa strigi catre luna plina argintie :”Da!”.
Nu ma intereseaza unde traiesti si cati bani ai. Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte lunga de durere si disperare si sa faci ce trebuie facut ca sa-ti hranesti copiii.
Nu ma intereseaza unde, ce si cu cine ai studiat. Vreau sa stiu ce anume din interiorul tau iti da putere, cand orice altceva se prabuseste in jurul tau. Vreau sa stiu daca poti sa fii singur cu tine insuti si daca-ti place cu adevarat compania ta in momentele de intimitate cu tine.

Preluare de pe www.spiritual.com.au

 

[Old DG]

Povestea unui samurai

Aproape de Tokio, traia un samurai batran, care ii invata acum pe cei tineri. In pofida varstei sale, legenda spune ca era in stare sa invinga orice adversar.
Intr-o dupa amiaza, un razboinic cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a aparut pe acolo. Era vestit pentru tehnica lui de provocare: astepta pana ce adversarul facea prima miscare si, dotat cu o inteligenta privilegiata pentru a repara greselile facute, contraataca cu o viteza fulgeratoare.
Tanarul si nelinistitul razboinic nu pierduse niciodata o lupta. Cu reputatia lui de samurai s-a dus pana acolo ca sa-l invinga pe batran si sa-i creasca faima.
Toti invataceii lui s-au aratat impotriva acestei idei, dar batranul a acceptat provocarea. Au mers impreuna catre centrul orasului, iar tanarul incepuse deja sa-l jigneasca pe batranul maestru. A aruncat cu pietre spre el, l-a scuipat in fata, i-a adresat toate insultele cunoscute, jignindu-i inclusiv pe stramosii lui. Timp de cateva ore, a facut tot posibilul pentru a-l provoca, dar batranul a ramas impasibil. Spre dupa amiaza, simtindu-se deja obosit si umilit, infocatul razboinic s-a retras.
Dezamagiti de faptul ca batranul acceptase atatea insulte si provocari, elevii lui l-au intrebat:
"Cum ai putut, maestre, sa suporti atata marsavie? De ce nu ti-ai folosit spada, stiind chiar ca ai putea pierde lupta, in loc sa apari las in fata noastra, a tuturor?"
Maestrul i-a intrebat: "Daca cineva ajunge pana la voi cu un dar si voi nu-l acceptati, al cui este cadoul?"
"Al celui care a vrut sa-l ofere...", a raspuns unul dintre elevi.

"Asa se intampla si cu invidia, furia si insultele - a zis maestrul. Cand nu sunt acceptate continua sa apartina celui care le avea de la inceput..."...
H. Agudelo

 

[magda]

Început de zâmbet

Din casa mea până la colţul străzii fac exact 3 minute. Am cronometrat pentru că voiam să ştiu cât timp îmi ia să zâmbesc. La 3 minute din momentul în care ies în lume, îmi apare primul zâmbet; de fiecare dată în acelaşi punct de asfalt, care se învecinează cu mică grădină urbană, în care s-au adunat toate mirosurile toamnei şi încă şi mai multe culori. Azi dimineată avea puţin verde pe gard, spart de flori mici violet, ceva mai mult arămiu, combinat cu grena plin, de la cîteva crizanteme bătute, şi un surprinzator roşu îmbobocit într-o tufă de trandafiri. De atât am nevoie pentru a simţi o emoţie atât de limpede a începutului frumos de zi, încât mi se imprimă în zâmbet, suficient de puternic pentru a-l oferi tuturor trecătorilor.

Mă gândesc la românii plecaţi de ani de zile în afară şi care nu s-ar mai întoarce, nici pe salarii de mii de euro, pentru că nu ar mai suporta să vadă numai feţe triste şi încruntate, încărcând străzile şi aerul cu amărăciunea lor. Oamenii străzilor noastre lipsite de culoare au nevoie de zâmbet. Eu vreau să fiu omul care zâmbeşte. Şi nu-mi este uşor, pentru că nu sunt tipul acela de persoană pozitivă de la natură, care radiază de bucurie şi optimism. De multe ori mi-am surprins privirea în vreo vitrina întunecată şi mi-am dat seama că arăt de parcă m-au batut toate vânturile. Iar sub o frunte încruntătă nu încape niciun zâmbet.

Din păcate, nu sunt genul de om-lumină, dar mi-a dat Dumnezeu o capacitate extraordinară de a recepta frumuseţea din jurul meu, din mirosuri, din oameni, din jocurile naturii, şi ar fi un păcat să nu dau, la rândul meu, puţin din ceea ce primesc, oamenilor care nu mai ştiu de unde începe surâsul. Încerc să adun toate culorile pe care le întâlnesc şi să îmi alimentez cu ele zâmbetul.

3 minute are voie chipul meu să traducă gânduri cotidiene, despre sarcinile de la job sau despre durerea de cap de aseara. Până ajung la colţ şi mă încarc de frumuseţea acestui început colorat de zi, pe care mi-l voi aminti şi în metrou şi la birou şi în piaţă, diseară. Dacă e nevoie să-mi pun scobitori sub colţurile gurii, ca să nu le mai las sa cadă, o voi face. Eu aleg să zâmbesc, pentru că nu vreau să plec din ţară şi nici să stau aici şi să mă plâng, aşteptând de la alţii să îmi dea motive.
http://pandoras.realitatea.net/psihologie/inceput-de-zambet-15218.html

 

[Old DG]

RETETA PROPRIE

Timp de preparare:
In functie de bucatar

Iti trebuie:
- 2 inimi mari si proaspete,fara urme de rani (daca se poate)
- 1 suflet (de preferat de sex opus)
- 100 gr mister
- 200 gr dorinta
- o legatura de trandafiri
- o esenta de fericire
- un plic de nebunie
- o blanita de urs
- doua lumanari

Mod de preparare:
Iei cele doua inimi si le asezi intr-un cadru romantic in care ai adaugat in prealabil blanita de urs si cele doua lumanari, se aprinde focul si se lasa pana dau in clocot.
Adaugi misterul putin cate putin in timpul fierberii, dupa care presari dorinta, completezi totul cu plicul de nebunie.
Se cresteaza sufletul, iar cu esenta fericirii condimentam bine interiorul.
Introduci sufletul in cadrul romantic, alaturi de cele doua inimi. Se lasa la foc mic, pe o peridoada nedeterminata, in functie de gusturile fiecaruia.
Inchizi focul si arunci legatura de trandafiri peste amestec.
Se aseaza continutul intr-o biserica si se condimenteaza cu sarutari dulci.

Pofta Buna!

 

[magda]

foarte frumos...multumim!

 

[Old DG]

CICLURI - Paulo Coelho
Intotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.
Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în acea casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?… Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri.Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte. Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi. A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.
Asta e viaţa!

 

[Old DG]

Casatoria

Impreuna sunteti nascuti si totdeuna veti fi impreuna.
Alaturi veti fi atunci cand albele aripi ale mortii va vor risipi zilele ,
Si impreuna va veti regasi chiar si in amintirea tacuta a lui Dumnezeu.
Lasati un spatiu insa in impreunarea voastra ,
Si vanturilor ceresti dati-le voie sa danseze intre voi .
Iubiti-va unul pe celalalt , dar nu nu va legati prin dragoste :
Lasati-o mai curand sa fie o miscatoare mare intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul celuilalt paharul, dar nu dintr-o singura ulcea .
Daruiti-va unul altuia painea, dar nu din aceeasi pita .
Cantati si dansati impreuna , fericiti-va, dar lasati-va singuri unul pe celalalt :
Chiar daca strunele lautei nu-s impreunate , ele in acelasi cantec vibreaza .
Oferiti-va unul altuia inima , dar nu o lasati zalog celuilalt.
Ramaneti impreuna, dar nu foarte aproape unul de celalalt ,
Caci stalpii templului despartiti se aseaza ,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in a celuilalt umbra.

Traducere dupa un poem al lui Kahlil Gibran (1883 - 1931)

 

[Old DG]

Iti permiti sa fii bolnav?

“Un tanar s-a intors la facultate cu diploma de doctor. Batranul sau tata, care era tot doctor, abia il astepta, caci era obosit, muncise o viata.

Avea trei fii studenti la medicina, si daca se intorcea macar unul, acesta putea sa-i ia locul si sa-i intretina pe ceilalti doi in facultate.

Iar tanarul a spus imediat: – Fii linistit, odihneste-te, o sa am eu grija.

In a treia zi dupa intoarcerea acasa s-a dus la tatal sau si i-a spus: -Tata, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani.

Tatal a spus: – Tampitule! Femeia asta ti-a platit tie studiile, si le platea si pe ale fratilor tai. Eu o tineam in starea asta. Era o femeie foarte bogata si isi putea permite sa fie bolnava.”

Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent”, Pro editura si tipografie

Sa tragem concluziile de rigoare si sa ne gandim daca ne permitem sa mai fim bolnavi si cine are interesul sa ne tina bolnavi. Poate ca a sosit momentul sa ne gandim la sanatate si sa o cultivam!

 

[Old DG]

O slabiciune in femeie

Pana cand Dumnezeu a creat femeia, El era deja in a sasea zi de lucru peste program.
Un inger a aparut si a spus:
" De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asta? "
Si Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut planul pentru ea?
Trebuie sa fie rezistenta la apa, dar nu din plastic. Sa aiba peste 200 parti care sa se miste, toate care sa se poata inlocui, Si sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare, Sa poata tine 4 copii deodata in brate, Sa aiba un sarut cu care sa vindece de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita, - si o sa faca totul doar cu 2 maini."
Ingerul a fost uimit de cereri.
"Doar cu 2 maini? Nici o sansa. Si astea sunt cereri doar pentru modelul standard? E prea multa munca pentru o zi. Asteapta pana maine sa termini. "
"Dar nu o sa astept," a protestat Dumnezeu.
"Sunt aproape sa termin aceasta creatie si e atat de aproape de inima mea. Deja se vindeca pe ea insasi cand e bolnava. Si poate lucra 18 ore pe zi."
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
"Dar ai facut-o asa de fina Doamne. "
"Ea este fina, " Domnul a fost de acord, "Dar am facut-o si puternica. Nici nu ai idee ce poate indura sau realiza."
"Va fi in stare sa gandeasca? " a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: " Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, va fi in stare sa rationeze si sa negocieze."
Apoi ingerul a observat ceva... A intins mana si a atins obrazul femei.
"Ups, se pare ca ai o scurgere in modelul asta. Ti-am spus ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta. "
"Nu-i o scurgere," Domnul l-a corectat. "asta-i o lacrima! "
"Pentru ce e lacrima? " a intrebat ingerul.
Domnul a raspuns: " Lacrima e felul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, dragostea, singuratatea, supararea si mandria ei."
Ingerul a fost impresionat. "Doamne, esti un geniu. Tu te-ai gandit la toate. Femeia e cu adevarat uimitoare. "
Si este!

Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.
Ele trec prin dificultati si ele poarta poveri,
Dar mentin fericirea, dragostea si bucuria.
Ele zambesc cand ar vrea sa tipe.
Canta cand ar vrea sa planga,
Plang cand sunt fericite
Si rad cand sunt nervoase.
Se lupta pentru lucrurile in care cred
Se impotrivesc nedreptatii
Nu accepta "nu "ca raspuns cand cred ca exista o solutie mai buna
Ele se lipsesc de bunuri ca familiile lor sa aiba deajuns.
Ele merg la doctor cu un prieten speriat
Iubesc neconditionat
Plang cand copii lor au success
Si se bucura cand prietenii lor primesc recompense
Sunt fericite cand aud de un nou nascut sau o nunta
Inima lor se frange cand un prieten moare
Ele jelesc la moartea unui membru din familie
Totusi sunt puternice cand crezi ca nu mai au nici o putere
Stiu ca o imbratisare si un sarut
Poate vindeca o inima franta
Femeile vin in orice forma, marime si culoare.
Ele vor conduce masini, vor zbura, vor merge,vor alerga sau iti vor scrie tie un e-mail
ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima femeii este ceea ce tine lumea sa mearga.
Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Au compasiune si idealuri.
Dau suport moral familiei si prietenilor.
Femeile au lucruri vitale sa spuna si totul sa daruiasca.
TOTUSI, DACA EXISTA O SLABICIUNE IN FEMEIE, ACEASTA E CA ISI UITA VALOAREA.