Fara prejudecati despre orientare sexuala

[anuk]

Aici si doar despre acest subiect destul de controversat.


Orientarea sexuală se referă la sexul persoanelor care sunt în centrul dorințelor, fanteziilor și simțurilor erotice sau amoroase ale unui om, sexul față de care o persoană este "orientată". Termenii alternativi preferință sexuală sau înclinație sexuală au înțelesuri similare în majoritatea contextelor discursive.

În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracție principală față de persoane de sexul opus), homosexuală (atracție principală față de persoanele de același sex), bisexuală (atracție față de ambele sexe) sau asexuală (nu are atracție sexuală față de nici un sex). Există de asemenea alte încadrări, precum transsexualitatea, pansexualitatea și intersexualitatea.

Clasificarea persoanelor într-una din grupurile de mai sus este controversată, fiindcă studiile stiințifice arată că sexualitatea este foarte complexă și diferite grade de atracție sau identificare cu diverse orientări sexuale.

Studiile moderne arată că majoritatea persoanelor din lume se consideră heterosexuale - adică, sunt plasate pe scara orientării sexuale între bisexualitate totală și heterosexualitate totală. Trebuie menționat, totuși, că foarte puțini din aceștia au preferințe sau dorințe sexuale-amoroase exclusiv pentru persoanele de sexul opus. Numărul celor care sunt plasați între bisexualitate totală și homosexualitate totală - deci, au atracție principală față de indivizi de același sex - este între 2,8% și 9% din bărbați și 1-5% dintre femei în Statele Unite ale Americii, cu nivele similare observate la nivel mondial. Numărul persoanelor care se identifică drept homosexuali este mai mare în mediile urbane decât în cele rurale. Ca și în cazul heterosexualității, foarte puține din persoanele identificate ca homosexuali au preferințe sexuale exclusiv față de același sex.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Orientare_sexuală

 

[Sarrah]

Pai chiar tu ai spus ca astia-s niste javre, asa ca...

 

[anuk]

" Javre pot fi deopotriva ambele sexe" asa am scris ca si comentariu la afirmatia ta " In barbati nu am incredere. " Si da, nu doar barbatii sunt parsivi ci si femeile. Si sa fie f clar , consider ca fiecare face ce vrea cu viata lui, are cine judeca,eu nu o fac, si da, ma deranjeaza gesturile ostentative cu tenta sexuala in public ,ma ia cu greata , ce fac in dormitor...e fix problema lor. Apropo, Jodie Foster s-a căsătorit cu iubita ei, Alexandra Hedison

 

[ionut53]

Pai chiar tu ai spus ca astia-s niste javre, asa ca...

Si eu sustin ca acesti oameni, fie ca sunt femei fie ca sunt barbati , in momentul in care profita de increderea celuilalt pt a-si atinge anumite scopuri fara a tine cont ca prin asta poate provoca o trauma pt tot restul vietii celuilalt, poate fi numita javra.

 

[Sarrah]

Ionut, poate esti mai explicit, nu inteleg!
Cum adica profita de increderea celuilalt?
Chiar nu inteleg!!!
Eu, de exemplu, cum as face sa profit de increderea cuiva? Sa-i ascund asta, sau cum?
Ma feresc de barbati si din acest motiv, sa nu-i induc in eroare!!!

La asta te referi? Nu sunt asa!!!
Dar colegilor nu le pot spune, daca intelegi...baieti sau fete, deopotriva. Ii evit pe cat posibil.
As fi exclusa din colectiv...Nu mi-e usor, din corectitudine fata de ei, m-am izolat.
Nu provoc pe nimeni, ma imbrac neprovocator.

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

 

[anuk]

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Nu te face ca nu intelegi la ce ma refer, sa nu spui ca n-ai vazut gesturile obscene a multora in timpul protestelor, a defilarilor. Cat priveste sarutul in public, ma refer la sarutul pasional, dicutabil si pt cuplurile normale ,cu atat mai putin cele de acelasi sex

 

[ionut53]

Ionut, poate esti mai explicit, nu inteleg!
Cum adica profita de increderea celuilalt?
Chiar nu inteleg!!!
Eu, de exemplu, cum as face sa profit de increderea cuiva? Sa-i ascund asta, sau cum?
Ma feresc de barbati si din acest motiv, sa nu-i induc in eroare!!!

La asta te referi? Nu sunt asa!!!
Dar colegilor nu le pot spune, daca intelegi...baieti sau fete, deopotriva. Ii evit pe cat posibil.
As fi exclusa din colectiv...Nu mi-e usor, din corectitudine fata de ei, m-am izolat.
Nu provoc pe nimeni, ma imbrac neprovocator.

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Omule ,eu nu ma refer la tine,vorbesc in general.Daca te simti cu musca pe caciula este doar treaba ta, eu nu te cunosc pt a-ti atribui vreo caracterizare.Din partea mea esti libera ca pasarea cerului, poti face ce simti tu ca te face fericita doar ai grije sa nu deranjezi pe altii.

 

[Sarrah]

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Nu te face ca nu intelegi la ce ma refer, sa nu spui ca n-ai vazut gesturile obscene a multora in timpul protestelor, a defilarilor. Cat priveste sarutul in public, ma refer la sarutul pasional, dicutabil si pt cuplurile normale ,cu atat mai putin cele de acelasi sex

Chiar nu inteleg, nu cunosc gesturile, dar ma voi documenta.
Orientarea mea zacea cumva, am explicat totul aici.
Acum m-am inregistrat pe un site al comunitatii si ma voi documenta, imi voi exprima punctul de vedere, voi cere decenta.
Am inceput ceva discutii cu fete si iau de bun ce spune fiecare (pe net ma voi limita doar la discutii)
Am vazut multa mahnire, dezamagire, depresii...cumva era de asteptat...
Daca ar spune doar una-doua...dar e ceva generalizat.
Deasemeni, nu agreeaza barbatii, referitor la intrebarile mele cum vad viitorul, daca vor copii, spun ca se gandesc sa se casatoreasca intre ele si una va opta pentru inseminare in vitro sau adoptii, ori fertilizare.
Nici nu vor sa mai auda de barbati, desi sunt unele nehotarate, care oscileaza...ori situatia cu parintii, sau alte cauze...
Bine ca nu am descoperit asta pana acum, nu era de dorit sa cunosc PE NET...
Poate ca gesturile au fost ca si raspuns la gesturile provocatoare ale celorlalti, iar camerele au filmat aceasta tabara...
Nu iau apararea nimanui, chiar nu cunosc asta, eu m-am gandit pana de curand la baieti si de aici depresia, clar nici nu imi dadeam seama ce si cum, multe erau invalmasite in mine (suferinta din trecut, singuratatea, etc)
In ce ma priveste, intimitatile sunt intimitati si se petrec in spatiu privat, nu in public. Nu sunt de acord cu astfel de manifestari, accept pupicurile intre fete, gest similar cu norocul dat de baieti sau gesturi mai discrete intre cupluri la despartire-intalnire (la tren, aeroport, gari, etc) dar, pot fi si astfel de gesturi intre prietene (pur si simplu) sau prieteni.

Chiar "mama" mergea pe strada si intamplator tinea pe dupa umar o colega si unul le-a strigat din spate: "panaramelor!!"
Povestea si radea si ea...sa fi inceput sa se certe pe strada cu toti apucatii?

---

Ionut, poate esti mai explicit, nu inteleg!
Cum adica profita de increderea celuilalt?
Chiar nu inteleg!!!
Eu, de exemplu, cum as face sa profit de increderea cuiva? Sa-i ascund asta, sau cum?
Ma feresc de barbati si din acest motiv, sa nu-i induc in eroare!!!

La asta te referi? Nu sunt asa!!!
Dar colegilor nu le pot spune, daca intelegi...baieti sau fete, deopotriva. Ii evit pe cat posibil.
As fi exclusa din colectiv...Nu mi-e usor, din corectitudine fata de ei, m-am izolat.
Nu provoc pe nimeni, ma imbrac neprovocator.

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Omule ,eu nu ma refer la tine,vorbesc in general.Daca te simti cu musca pe caciula este doar treaba ta, eu nu te cunosc pt a-ti atribui vreo caracterizare.Din partea mea esti libera ca pasarea cerului, poti face ce simti tu ca te face fericita doar ai grije sa nu deranjezi pe altii.

Pai sa vorbesti la cazul general si ai tot dreptul la opinie!
Contradictoriu sau nu, va fi opinia ta. Si tu, daca ai fi fost cu un baiat, eu ti-as fi respectat optiunea.
In ceea ce priveste personalitatile ce au provenit din aceasta comunitate, le-am amintit tocmai pentru a sublinia ca orice ar fi, moft sau altceva, orice, a fost optiunea fiecaruia si vorbim de libertatea de exprimare a individului IN SPATIUL PRIVAT.
Faptul ca au fost persoane publice, deducem ca le-a fost CU ATAT MAI GREU, asta am vrut sa spun.
Un moft, o optiune, care costa scump.

---

cupluri:

http://www.dailymail.co.uk/news/art...ew-sex-marriage-laws-come-force-midnight.html

 

[ionut53]

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Nu te face ca nu intelegi la ce ma refer, sa nu spui ca n-ai vazut gesturile obscene a multora in timpul protestelor, a defilarilor. Cat priveste sarutul in public, ma refer la sarutul pasional, dicutabil si pt cuplurile normale ,cu atat mai putin cele de acelasi sex

Chiar nu inteleg, nu cunosc gesturile, dar ma voi documenta.
Orientarea mea zacea cumva, am explicat totul aici.
Acum m-am inregistrat pe un site al comunitatii si ma voi documenta, imi voi exprima punctul de vedere, voi cere decenta.
Am inceput ceva discutii cu fete si iau de bun ce spune fiecare (pe net ma voi limita doar la discutii)
Am vazut multa mahnire, dezamagire, depresii...cumva era de asteptat...
Daca ar spune doar una-doua...dar e ceva generalizat.
Deasemeni, nu agreeaza barbatii, referitor la intrebarile mele cum vad viitorul, daca vor copii, spun ca se gandesc sa se casatoreasca intre ele si una va opta pentru inseminare in vitro sau adoptii, ori fertilizare.
Nici nu vor sa mai auda de barbati, desi sunt unele nehotarate, care oscileaza...ori situatia cu parintii, sau alte cauze...
Bine ca nu am descoperit asta pana acum, nu era de dorit sa cunosc PE NET...
Poate ca gesturile au fost ca si raspuns la gesturile provocatoare ale celorlalti, iar camerele au filmat aceasta tabara...
Nu iau apararea nimanui, chiar nu cunosc asta, eu m-am gandit pana de curand la baieti si de aici depresia, clar nici nu imi dadeam seama ce si cum, multe erau invalmasite in mine (suferinta din trecut, singuratatea, etc)
In ce ma priveste, intimitatile sunt intimitati si se petrec in spatiu privat, nu in public. Nu sunt de acord cu astfel de manifestari, accept pupicurile intre fete, gest similar cu norocul dat de baieti sau gesturi mai discrete intre cupluri la despartire-intalnire (la tren, aeroport, gari, etc) dar, pot fi si astfel de gesturi intre prietene (pur si simplu) sau prieteni.

Chiar "mama" mergea pe strada si intamplator tinea pe dupa umar o colega si unul le-a strigat din spate: "panaramelor!!"
Povestea si radea si ea...sa fi inceput sa se certe pe strada cu toti apucatii?

---

Ionut, poate esti mai explicit, nu inteleg!
Cum adica profita de increderea celuilalt?
Chiar nu inteleg!!!
Eu, de exemplu, cum as face sa profit de increderea cuiva? Sa-i ascund asta, sau cum?
Ma feresc de barbati si din acest motiv, sa nu-i induc in eroare!!!

La asta te referi? Nu sunt asa!!!
Dar colegilor nu le pot spune, daca intelegi...baieti sau fete, deopotriva. Ii evit pe cat posibil.
As fi exclusa din colectiv...Nu mi-e usor, din corectitudine fata de ei, m-am izolat.
Nu provoc pe nimeni, ma imbrac neprovocator.

Apropo de gesturile ostentative, cuplurile normale le fac sarutandu-se in public ....

Omule ,eu nu ma refer la tine,vorbesc in general.Daca te simti cu musca pe caciula este doar treaba ta, eu nu te cunosc pt a-ti atribui vreo caracterizare.Din partea mea esti libera ca pasarea cerului, poti face ce simti tu ca te face fericita doar ai grije sa nu deranjezi pe altii.

Pai sa vorbesti la cazul general si ai tot dreptul la opinie!
Contradictoriu sau nu, va fi opinia ta. Si tu, daca ai fi fost cu un baiat, eu ti-as fi respectat optiunea.
In ceea ce priveste personalitatile ce au provenit din aceasta comunitate, le-am amintit tocmai pentru a sublinia ca orice ar fi, moft sau altceva, orice, a fost optiunea fiecaruia si vorbim de libertatea de exprimare a individului IN SPATIUL PRIVAT.
Faptul ca au fost persoane publice, deducem ca le-a fost CU ATAT MAI GREU, asta am vrut sa spun.
Un moft, o optiune, care costa scump.

---

Nu stiu ce varsta ai dar pari un copil care doar ce ai iesit in lume sau poti fi si un adult dar cu minte de copil.Parerea mea este ca inainte de a lua o decizie de ce parte sa te situezi ,cu barbati sau cu femei , stai de vorba cu un psiholog/a.Studiile pe care le faci tu pe net vorbind pe forumul de fete nu-ti pot oferi o garantie ca te vor indruma pe drumul bun,te asigur ca atat barbatii cat si femeile mint la fel,poate chiar mai mult femeile ,asa ca un psiholog/a ar fi cel mai indicat.In acelas timp poti merge si la un preot mai in varsta care cu certitudine te va sfatui cum e mai bine ,sau chiar cu o maicuta de la vreo manastire care probabil a avut si ea vreo experienta nefericita. exista o vorba, nu te lua dupa muste ,in mod sigur te vor duce la rahat.Cauta si tu o albina nu toti sunt trantori( valabil atat pt femei cat si pt barbati)

 

[anuk]

Nu cred ca cineva te poate "indruma' sa uremezi drumul asta si nici nu te poate opri, este o chestiune care vine din interiorul individului . Vorbim doar de sexualiate deci.....

 

[ionut53]

Nu cred ca cineva te poate "indruma' sa uremezi drumul asta si nici nu te poate opri, este o chestiune care vine din interiorul individului . Vorbim doar de sexualiate deci.....

Aceste devieri sexuale cat si alt fel de devieri au undeva niste cauze in psihicul individului.Psihologul prin investigatiile de specialitate afla pe und e trebuie intervenit si prin discutii poate influienta psihicul pt a depasi momentele de deruta

 

[anuk]

Crezi oare ca un psiholog ti-ar putea influenta psihicul ca sa devii gay ,tie, individul care iubeste femeia ?

 

[Sarrah]

Da, vine din interior, dar constientizezi in prima faza ca nu e in regula.
Apoi duci o lupta cu tine, o castigi sau o pierzi...
Daca o castigi, urmeaza confruntarea cu cei din jur, apropiatii.
Cel mai probabil nu te sprijina nimeni. (nu li se pare normal, cum nici tie insati nu ti s-a parut normal)
Si atunci, mai degraba TU trebuie sa-i intelegi pe ceilalti.

In cazul meu, cum am dus continuu o adevarata lupta de supravietuire, acum se pare ca am gasit o oaza de liniste, in primul rand o impacare cu mine insami.
Atata timp cat ma simt bine in pielea mea asa si nu altfel, asta conteaza cel mai mult.
Simt ca daca incerc numai sa gandesc altfel, apare o stare de agitatie interioara de nesuportat.

Simt ca nu trebuie sa ma fac inteleasa de altii, as cheltui inutil energie.
As intra in conflicte inutile, lupta de uzura fara folos.
Am inteles ca luam totul "prea repede", ca si cand as citi o carte si, in loc sa savurez fiecare fila, rand pe rand, traiam cu ingrijorarea incertitudinii finalului...(oare cum va fi? oare ce va fi?...etc)

Sigur, din inertie stari proaste vor mai fi, insa sper sa gasesc mai repede echilibrul, de fiecare data.

@Ionut, ai felul tau de a comunica, dar inteleg preocuparea ta si iti multumesc pentru sfaturi.
In legatura cu Biserica, doar aprind lumanari pentru parintii mei si totul se petrece in sufletul meu.

In ceea ce priveste psihologul, am demult legatura cu o doamna psiholoaga.
Pe net citesc ce spune x sau y, nu neaparat trebuie sa ii urmez. Fiecare individ are viata lui, destinul lui.
In ce priveste chestiunea cu iesitul in lume, e adevarat. Incerc pe cat posibil sa fac pasii cat mai buni chiar daca drumul nu pare cel mai bun.
Ca sa intelegi, de mica am invatat sa imi port de grija. Nu am vrut sa fiu o povara pentru altii, iar cine m-a sprijinit i-am intors serviciile dupa puterile si priceperea mea.

Nu se mai pune problema barbatilor, optiunea s-a clarificat si s-a delimitat clar.
Am vazut doar cum nu-s doar eu asa, vazand (abia acum, dar mai bine asa, intai m-am vazut pe mine, nu am avut un "model") si ce simt sau cum sunt celelalte inteleg mai bine ce si cum.

Cand am intrat pe forumul acesta eram profund depresiva; acum sunt relaxata, analizez mult mai la rece totul, inteleg mult mai bine ce se petrece.
Sigur, multe am preluat de la ea; cei 2 ani in plus ce-i are se vad.
Mi-a ramas intiparita in minte o replica, dupa ce le-am intrebat despre copii, cum vad ele ca vor ajunge sa aiba copii.
Una a spus ceva de genul: "dorinta asta inca nu a murit in mine"

Cu greu ajungi sa intelegi astfel de persoane atat de inchise in ele.
Indraznesc sa generalizez: "ne dorim mult, dar putem putin"
Fiecare va astepta mai mult de la cealalta.
Sigur, ar fi multe de zis, ma opresc aici.

---

Nu cred ca cineva te poate "indruma' sa uremezi drumul asta si nici nu te poate opri, este o chestiune care vine din interiorul individului . Vorbim doar de sexualiate deci.....

Aceste devieri sexuale cat si alt fel de devieri au undeva niste cauze in psihicul individului.Psihologul prin investigatiile de specialitate afla pe und e trebuie intervenit si prin discutii poate influienta psihicul pt a depasi momentele de deruta

@ Ionut, ar fi ca si cand te-ai indragosti de cineva si psihologul ar incerca sa te convinga sa iubesti pe altcineva.

 

[ionut53]

Da, vine din interior, dar constientizezi in prima faza ca nu e in regula.
Apoi duci o lupta cu tine, o castigi sau o pierzi...
Daca o castigi, urmeaza confruntarea cu cei din jur, apropiatii.
Cel mai probabil nu te sprijina nimeni. (nu li se pare normal, cum nici tie insati nu ti s-a parut normal)
Si atunci, mai degraba TU trebuie sa-i intelegi pe ceilalti.

In cazul meu, cum am dus continuu o adevarata lupta de supravietuire, acum se pare ca am gasit o oaza de liniste, in primul rand o impacare cu mine insami.
Atata timp cat ma simt bine in pielea mea asa si nu altfel, asta conteaza cel mai mult.
Simt ca daca incerc numai sa gandesc altfel, apare o stare de agitatie interioara de nesuportat.

Simt ca nu trebuie sa ma fac inteleasa de altii, as cheltui inutil energie.
As intra in conflicte inutile, lupta de uzura fara folos.
Am inteles ca luam totul "prea repede", ca si cand as citi o carte si, in loc sa savurez fiecare fila, rand pe rand, traiam cu ingrijorarea incertitudinii finalului...(oare cum va fi? oare ce va fi?...etc)

Sigur, din inertie stari proaste vor mai fi, insa sper sa gasesc mai repede echilibrul, de fiecare data.

@Ionut, ai felul tau de a comunica, dar inteleg preocuparea ta si iti multumesc pentru sfaturi.
In legatura cu Biserica, doar aprind lumanari pentru parintii mei si totul se petrece in sufletul meu.

In ceea ce priveste psihologul, am demult legatura cu o doamna psiholoaga.
Pe net citesc ce spune x sau y, nu neaparat trebuie sa ii urmez. Fiecare individ are viata lui, destinul lui.
In ce priveste chestiunea cu iesitul in lume, e adevarat. Incerc pe cat posibil sa fac pasii cat mai buni chiar daca drumul nu pare cel mai bun.
Ca sa intelegi, de mica am invatat sa imi port de grija. Nu am vrut sa fiu o povara pentru altii, iar cine m-a sprijinit i-am intors serviciile dupa puterile si priceperea mea.

Nu se mai pune problema barbatilor, optiunea s-a clarificat si s-a delimitat clar.
Am vazut doar cum nu-s doar eu asa, vazand (abia acum, dar mai bine asa, intai m-am vazut pe mine, nu am avut un "model") si ce simt sau cum sunt celelalte inteleg mai bine ce si cum.

Cand am intrat pe forumul acesta eram profund depresiva; acum sunt relaxata, analizez mult mai la rece totul, inteleg mult mai bine ce se petrece.
Sigur, multe am preluat de la ea; cei 2 ani in plus ce-i are se vad.
Mi-a ramas intiparita in minte o replica, dupa ce le-am intrebat despre copii, cum vad ele ca vor ajunge sa aiba copii.
Una a spus ceva de genul: "dorinta asta inca nu a murit in mine"

Cu greu ajungi sa intelegi astfel de persoane atat de inchise in ele.
Indraznesc sa generalizez: "ne dorim mult, dar putem putin"
Fiecare va astepta mai mult de la cealalta.
Sigur, ar fi multe de zis, ma opresc aici.

---

Nu cred ca cineva te poate "indruma' sa uremezi drumul asta si nici nu te poate opri, este o chestiune care vine din interiorul individului . Vorbim doar de sexualiate deci.....

Aceste devieri sexuale cat si alt fel de devieri au undeva niste cauze in psihicul individului.Psihologul prin investigatiile de specialitate afla pe und e trebuie intervenit si prin discutii poate influienta psihicul pt a depasi momentele de deruta

@ Ionut, ar fi ca si cand te-ai indragosti de cineva si psihologul ar incerca sa te convinga sa iubesti pe altcineva.

---

Atata timp cat ma simt bine in pielea mea asa si nu altfel, asta conteaza cel mai mult. Iata expresia neputintei,iti apartine.Este limita pana la care poate lupta un om pt a ajunge la o anumita inaltime,dincolo este infernul si atunci se consoleaza cu aceasta expresie,eu ma simt bine in pielea mea Singura mea nedumerire este ce legatura poate avea un jucator de sah cu aceasta mentalitate dar nu te deranja sa ma lamuresti ,nu este o prioritate in viata mea.

 

[anuk]

Ionutule,de acord cu tine pana la un punct,si anume ca este vorba de neputinta in spatele afirmatiei " ma simt bine in pielea mea "dar, pt exista un dar, tu nu ai luat in calcul ca uneori aceasta afirmatie este un lucru f bun. De ce ? Pt exista lucruri care sunt mai presus de noi si pe care nu le putem controla,si impacandu-ne cu noi,asa cum suntem,este un lucru bun .Ce-ar fi daca nu te-ai impaca cu tine pt ceva ce nu tine,de noi ? Ar fi deznadejde, deprimare si chiar suicid.

 

[ionut53]

Ionutule,de acord cu tine pana la un punct,si anume ca este vorba de neputinta in spatele afirmatiei " ma simt bine in pielea mea "dar, pt exista un dar, tu nu ai luat in calcul ca uneori aceasta afirmatie este un lucru f bun. De ce ? Pt exista lucruri care sunt mai presus de noi si pe care nu le putem controla,si impacandu-ne cu noi,asa cum suntem,este un lucru bun .Ce-ar fi daca nu te-ai impaca cu tine pt ceva ce nu tine,de noi ? Ar fi deznadejde, deprimare si chiar suicid.

De acord cu tine dar pana nu faci toate eforturile in a trece obstacolul,sanatos fiind,comoditatea te indeamna sa apelezi la expresie, asa ca lupta pana la ultima picatura de energie apoi recunoaste ca nu poti mai mult si asta-i viata,nu spune ca esti fericit si asa,lumea te poate intelege.

 

[Sarrah]

@Ionut, ai amestecat aici si jocul de sah. Nu e nimic la intamplare, haotic!

Am rezolvat definitiv impacarea cu mine insami, asta e clar.
Depinde ce intelegi prin "a putea mai mult".
Daca ajungeam la concluzia ca TREBUIE sa fie un barbat, ERA.
Pur si simplu ceream la Agentie baieti, le spuneam din capul locului ce si cum si, pana la urma,reuseam. Vorbeam cu mai multi, strict ce era de vorbit si as fi putut sa aleg in cele din urma. (ar fi ales si ei, evident)
Insa, asa am simtit, ASA AM VRUT.
Un psiholog m-ar fi ajutat doar daca mergeam pe varianta cu un barbat si, daca vedeam ca e serios, ma prezentam IMPREUNA CU EL la psiholog, sa ma ajute, sa IL AJUTE sa ma poata ajuta si el la randul lui. (pentru mine era varianta adoptiei)
Cu vointa din partea mea, su sprijinul unui psiholog dar mai ales AL LUI, se putea in final.
Insa, din mai multe motive, am ales aceasta cale si NU REGRET.

Acum, cand sunt bine, imi e mai usor sa vad lucruruile, dar stiu carui fapt imi e bine!
Faptul ca nu vreau sa adopt a atarnat cel mai mult in balanta. In ruptul capului nu vreau sa vad copilul cautand in gand MAMA...
Eu, crescand in buna parte din copilarie fara mama, nu as suporta asta.
Asa, va avea mama in ochi. Ii voi putea explica, MA VA INTELEGE. Ce ar fi preferat?
Va vedea la timpul acela ca e cel mai bun prezent (atunci, cand va fi in masura sa vada tot) pentru el, eu nu puteam mai mult, neputand avea propriul copil.
Va intelege ca, daca era un adoptat, foarte posibil sa nu-si fi stiut niciodata nici mama, nici tatal...
Dar si alte considerente...Vezi tu, toate se leaga una de alta, totul m-a condus aici.
S-au adus in discutie pe aici studii, etc, etc...dar nu ar fi contat.
Conteaza ce simt si, suferind atat de mult, nu imi pot refuza sentimentele.
De fapt, daca ar fi sa sistematizez, sa fac o schema acum, LA RECE, ar fi cam asa:
a)Factorii practici
b)Factorii emotionali.
c)Factorii teoretici (diversele studii psihologice si nu numai)
Am analizat mai sus cate ceva, dar pentru o analiza completa ar trebui sa rescriu aici tot ce am discutat important de la inscrierea mea in forum in acest sens.
Pentru ca asta am facut, am cautat sa vad ce am de facut, ce solutii am.

In buna masura, aceasta analiza m-a condus aici si, bine sau rau, conteaza ce simt eu.

 

[anuk]

Cand am vazut-o cu barba si mustata pe reprezentanta Austriei, Conchita Wurst,am considerat ca e o ostentatie si ca vrea sa transmita un semnal,si iata ca nu m-am inselat ,fiind simbolul si preferata comunitatilor minoritatilor sexuale,ea a declarat dupa ce a castigat ca " ”Pentru mine, visul a devenit realitate iar, din punctul de vedere al societăţii, mi-a arătat că există oameni care vor să meargă înainte. Cred că am spus ceva”

 

[Sarrah]

Sa stii ca a starnit greata si in randul "nostru".

 

[anuk]

Un studiu realizat de cercetaorii de la Universitatea din Melbourne au constat ca : " acei copii care au părinţi de acelaşi sex ar fi cu 6% “mai fericiţi şi mai sănătoşo” decât media naţională. Una din explicaţiile pentru rezultatul pozitiv pe care l-a avut acest studiu este dată de autorul său principal, Simon Crouch."

http://www.evz.ro/studiu-copiii-cu-...-fericiti-si-mai-sanatosi-decat-ceilalti.html