Desigur, ne cunoastem personal, insa in total nu am petrecut foarte mult timp impreuna, au fost intalniri emotionante, insa in special dupa ce am reusit sa o duc in Irlanda legatura dintre noi s-a accentuat.
Practic aici au fost discutiile de inceput, in care...ce puteam discuta, abia cunoscandu-ne?
Apoi intalnirile au fost scurte, in care, desigur, totul era incert.
Mai ales cand a spus ca tatal ei ii aranjeaza casatoria...
Am cunoscut-o trista, desi incerca sa ascunda. Mie astfel de detalii nu aveau cum sa-mi scape.
Renuntase la sport, la facultate (medicina) si se pregatea de...maritis...
I-am suflat-o de sub nas tatalui ei, dar acum nu a mai zis nimic.
Ca sa cunosti pe cineva, trebuie sa convietuiesti, cum spune Anuk. Eu sunt foarte ambitioasa; ma doboara ceva, dar ma ridic cum-necum. Nu stiu daca si cat mai suport.
Ma tem ca-mi poate ascunde exact ce ii ascund si eu, adica aceasta limita de suportabilitate, ce poate declansa gesturi extreme, si astea nu se spun.
Tatal i-a vrut binele, insa...iata dovada, nu a cunoscut-o...
Stiind riscurile, nu pot risca nimic. Sper sa o cunosc cat mai bine.
Ma tem doar privindu-ma pe mine in suflet. Nu ma am decat pe mine de model, sper doar ca suntem diferite, insa ceea ce am citit pe net e ingrijorator.
Cele ca noi tind sa se laude, insa e treapta cea mai de jos...