• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Fara prejudecati despre orientare sexuala



Pe o stanca batuta de vaturi idn Marea Egee s-a decoperit cel mai vechi grafitti din lume,2500 ani . Este vorba de "arta erotica gay" dupa cum bine se vede sunt doua falusuri gigant si un text pe care il gasiti AICI
 
Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 89/2001, care a abrogat articolul 200 din Codul Penal şi a modificat textele altor articole care se refereau la infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, pentru a elimina orice discriminare pe motiv de orientare sexuală din Codul Penal.

Acest act legal a pus capăt în mod oficial unei perioade de 65 ani, de la introducerea în anul 1936 a articolului 431 din Codul Penal de catre Carol al II-lea, articol ce incrimina relaţiile de inversiune sexuală, până la abrogarea în anul 2001 a articolului 200 din Codul Penal ce data din 1968, perioadă în care comunitatea LGBT din România a fost supusă unor nenumărate acte de discriminare şi represiune din partea instituţiilor Statului şi a reprezentanţilor acestora.

In ciuda acestui progres remarcabil, membrilor comunităţii LGBT din România încă nu le este respectat dreptul fundamental de a-şi întemeia o familie, deşi acest drept este prevăzut în articolul 48 (1) din Constituţia României: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, - articol în care nu se face nici o referire la si nici o distincţie între sexul soţilor.
 
Una-i una, alta-i alta, tie, ce drepturi nu iti sunt respectate ?
 
anuk said:
Una-i una, alta-i alta, tie, ce drepturi nu iti sunt respectate ?

Cred ca toate drepturile sunt respectate printre care si dreptul la exprimarea libera .Restul...de alt gen ,cred ca nu suntem singura tara care are anumite rezerve in a da unele legi privitoare la aceasta comunitate.
Si apoi suntem doar pe un forum unde suntem doar un nick ,deci nu avem orientari sexuale:) si atata vreme cat ne respectam unul pe celalalt fara a abuza de nimic ...
 
anuk said:
Una-i una, alta-i alta, tie, ce drepturi nu iti sunt respectate ?

De exemplu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Căsătorii_între_persoane_de_același_sex_în_România

http://www.senat.ro/Legis\PDF\2013\13L597EM.pdf

Important macar un parteneriat civil in momentul cand sunt puse bunuri in comun, daca nu se accepta casatoria.
Bunurile ca si bunurile dar, cand intervin copiii???
Se intampla ceva cu unul din cuplu, cui ramane?


Şi, până la urmă, am o întrebare pentru aceşti oameni. De la care parte a Europei vreţi să învăţăm? De la Belgia, Danemarca, Islanda, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Andora, Austria, Cehia, Finlanda, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Slovenia, Elveţia, Marea Britanie, unde sunt recunoscute căsătoria sau parteneriatul între persoane de acelaşi sex?
http://adevarul.ro/news/politica/pa...lizatat-1_516c243e053c7dd83f0f791d/index.html

627x0_zpsdada62e6.png
 
Sarah,recunoaste ca este o discutie apriorica , sa-ti faci griji cand o sa fie.......
 
Vad vizita in Irlanda ca pe un nod important in viata.
Deasemeni, prin prezenta copilului la mine am vazut mai bine nodul din sufletul meu.
E ceva de genul unei frane, ceva ce vrea sa spuna "STOP!"
Stop...orice ar (va) fi mai bine decat un stop total...(...)

Si, vreau sa cred ca nu e la fel si cu ea, ca nu simte la fel.
Din ce am discutat cu "celelalte", tot cam asa sunt si ele...(...)

Ceva de genul...sa fii cu cineva, dar ... poate mai bine nu?
Permanent intre si intre...osciland mai mult sau mai putin, intre anumiti parametri...

Literatura "de specialitate" arata minim 10 categorii, ce arata in mare pe unde se incadreaza fiecare.
Am vazut si imagini si, din imagini iti dai seama de persoana...
Cum am ales-o dintr-o imagine, suntem din aceeasi categorie...imi place insa sa cred ca nu simte acelasi nod in inima ca si mine.

Ma voi convinge si voi actiona in consecinta. Stim cu totii ca e greu sa cunosti un om, iata ca am avut nevoie de acest copil sa ma cunosc pe mine insami mai bine...(...)
 
Daca-mi permiti un sfat, renunta la plecare .
 
Spre EA e singura directie in care pot merge, indiferent daca plec sau nu.
Doar una ca mine o poate intelege, doar una ca ea ma poate intelege.
Vad acei bani ce i-a trimis si ca o "polita de asigurare", dar dincolo de asta sunt sentimentele.
Desigur, daca ar veni cineva (indiferent cine) si mi-ar oferi acum de 10 sau de 100 de ori mai multi bani, nu ar conta.
De parca tu ai renunta la sot pentru bani? Consider ca nu.
Apoi, e vital sa o pot cunoaste mai bine, nu vreau sa o am pe constiinta. Daca simte ca mine, exista riscuri, stiu eu ce spun.
Rup banii si o aduc aici sau raman cu ea acolo, cu mine sau fara mine nu conteaza, conteaza sa fie(m) ok, sanatoase. Si ma refer la sanatatea sufleteasca, pentru ca fizic stam bine, sau cat de cat bine la acest capitol.
Sa renunte sa vina sa o vada pe mama ei, mi s-a parut dur.
A mai fost plecata, a vazut intreaga Europa, cu ocazia jocurilor de hochei.
Imi da imaginea ca e ok, vesela, bine dispusa. Unii oameni asa sunt, se simt impliniti cand au un job.
Am cunoscut o fata ce se angajase (pe bani foarte putini) dar deborda de energie prin simplul fapt ca avea un loc de munca.
Sper sa se deschida, eu voi plange. M-as usca de tot sa nu o mai vad. Doar sa ma roage sa o las in pace si asa voi face; altfel nu.
Dragostea inseamna suferinta, totusi...si inca nu a fost nimic...(...)

Multumesc pentru sfat, a fost surprinzator, m-a luat caldura cand am citit.
Daca ar fi fost un barbat, poate... Cu ea nu. Poate asta a fost ideea...
Ah, chiar si verisoarele au insistat, ca nu au venit in RO in vara asta.
Ma gandesc ca o fi fost si o intriga din partea lor, sa nu mai vina ea, au interesul sa ne desparta, sa "aplaneze"...dar nu se poate.
In acest caz, poate nu m-ar mai fi chemat...
 
Las-o anuk sa se duca,ce-si face omul cu mana lui... e bun facut,pana nu se loveste cu capul de sus nu va vedea pragul de jos.Stiu,constiinta ta te indeamna, dar si sa te lupti cu morile de vant ... inutil.
 
Multumesc din suflet pentru exprimarea opiniei Ionut, dar si lui Anuk.
Acum, chiar daca as vrea sa inchei socotelile cu EA (dar nu vreau) tot ar trebui sa avem o discutie, nu?
Nu e corect asa? Si apoi... inca nu ne cunoastem bine, trebuie lamurite multe aspecte.
Comunicarea e buna, totul e ok, insa vreau sa ma conving 100% daca-s temeri fondate sau nu, sa imi gasesc linistea.
Am ajuns sa vad numai raul, chiar si cand mi-a trimis bani (si nu putini) am vazut tot ca o incercare a vietii...(oare ce altceva e si asta?)
Apoi inima...ce sa-i mai fac?
 
Comunicarea conteaza f mult dar ....una e comunicarea cu cineva la distanta si alta cand convietuiesti zi de zi, lasand ca mai sunt muluute altele de luat in calcul . Dar, sa dea Domnul sa-ti fie bine, indiferentde ce cred eu sau altii.
 
Uite ca de cand tot ne spune Sarrah despre aceasta ea,eu tot nu am inteles daca Sarrah o si cunoaste personal,sau e doar asa...de dorul lelii,pentru ca daca nu o cunoaste personal ,toate presupunerile ei pot fi eronate.
 
Desigur, ne cunoastem personal, insa in total nu am petrecut foarte mult timp impreuna, au fost intalniri emotionante, insa in special dupa ce am reusit sa o duc in Irlanda legatura dintre noi s-a accentuat.
Practic aici au fost discutiile de inceput, in care...ce puteam discuta, abia cunoscandu-ne?
Apoi intalnirile au fost scurte, in care, desigur, totul era incert.
Mai ales cand a spus ca tatal ei ii aranjeaza casatoria...
Am cunoscut-o trista, desi incerca sa ascunda. Mie astfel de detalii nu aveau cum sa-mi scape.
Renuntase la sport, la facultate (medicina) si se pregatea de...maritis...
I-am suflat-o de sub nas tatalui ei, dar acum nu a mai zis nimic.

Ca sa cunosti pe cineva, trebuie sa convietuiesti, cum spune Anuk. Eu sunt foarte ambitioasa; ma doboara ceva, dar ma ridic cum-necum. Nu stiu daca si cat mai suport.
Ma tem ca-mi poate ascunde exact ce ii ascund si eu, adica aceasta limita de suportabilitate, ce poate declansa gesturi extreme, si astea nu se spun.

Tatal i-a vrut binele, insa...iata dovada, nu a cunoscut-o...
Stiind riscurile, nu pot risca nimic. Sper sa o cunosc cat mai bine.
Ma tem doar privindu-ma pe mine in suflet. Nu ma am decat pe mine de model, sper doar ca suntem diferite, insa ceea ce am citit pe net e ingrijorator.
Cele ca noi tind sa se laude, insa e treapta cea mai de jos...
 
Sincer,ma tem pt tine. Una ar fi sa va "cunoasteti" bine aici unde e locul tau si alta acolo . Ai o imaginatie f bogata si ti-ai format o imagine asa, "cum ai vrea tu sa fie", cu siguranta " ai purtat discutii " imaginare cu ea, .....s-ar putea sa te deziluzioneze. Poate ma insel eu ? Poate sunt rationala ? Poate sunt pesismista ? Cine stie .....
 
Sarrah... poate ca tatal ei i-a vrut doar binele...Asta cu gesturile extreme..nu e,, bune,, mai...chiar deloc.
Si apoi suportabilitatea omului e mare....mult mai mare decat credem noi,ca nu degeaba se spune ca Dumnezeu da omului cat poate sa duca si asa si e.Cel care considera ca are o cruce prea grea e un las.
Cat despre laude...un om se lauda cand are cu ce:))))
Treapta cea mai de jos e violenta,ba chiar minciuna,ba chiar manipularea ,si ar mai fi:)
Uite o melodie Sarrah care chiar ti se potriveste:)))
 
Degetico, zicala e asa " "Nu-i da, Doamne, omului cat poate duce !"
 
Sarrah said:
Desigur, ne cunoastem personal, insa in total nu am petrecut foarte mult timp impreuna, au fost intalniri emotionante, insa in special dupa ce am reusit sa o duc in Irlanda legatura dintre noi s-a accentuat.
Practic aici au fost discutiile de inceput, in care...ce puteam discuta, abia cunoscandu-ne?
Apoi intalnirile au fost scurte, in care, desigur, totul era incert.
Mai ales cand a spus ca tatal ei ii aranjeaza casatoria...
Am cunoscut-o trista, desi incerca sa ascunda. Mie astfel de detalii nu aveau cum sa-mi scape.
Renuntase la sport, la facultate (medicina) si se pregatea de...maritis...
I-am suflat-o de sub nas tatalui ei, dar acum nu a mai zis nimic.

Ca sa cunosti pe cineva, trebuie sa convietuiesti, cum spune Anuk. Eu sunt foarte ambitioasa; ma doboara ceva, dar ma ridic cum-necum. Nu stiu daca si cat mai suport.
Ma tem ca-mi poate ascunde exact ce ii ascund si eu, adica aceasta limita de suportabilitate, ce poate declansa gesturi extreme, si astea nu se spun.

Tatal i-a vrut binele, insa...iata dovada, nu a cunoscut-o...
Stiind riscurile, nu pot risca nimic. Sper sa o cunosc cat mai bine.
Ma tem doar privindu-ma pe mine in suflet. Nu ma am decat pe mine de model, sper doar ca suntem diferite, insa ceea ce am citit pe net e ingrijorator.
Cele ca noi tind sa se laude, insa e treapta cea mai de jos...

Auzi copilu , se spune si sunt de acord cu asta,traiesti o viata alaturi de un partener si la sfarsit ajungi la concluzia ca nu l-ai cunoscut si atunci despre ce vorbim? Da, tatal ei daca era cel natural, i-a vrut doar binele numai ca acesta nu a facut-o prin educatie sa stie care este intradevar acesta. Tu ,care te afli la un milimetru de limita firescului iti imaginezi ca o intelegi si crezi ca-i poti intinde o mana dar nu realizezi ca sunteti doua jucarii care se afla intr-o totala degringolada si ca niciodata nu veti putea forma o echipa echilibrata atata timp cat nu aveti nici una nici cealalta o notiune clara a echilibrului. Da ,nu sunt nici eu de acord sa o deturneze de la facultate in directia casatoriei ( asta ma face sa cred ca este o familie primitiva ) dar atata timp cat nu cunoastem valoarea parintilor nu avem dreptul sa-i judecam. Daca tu esti un om mai echilibrat ca ea ii poti face doar un singur serviciu,ajut-o sa reia drumul studiului,numai asa o poti ajuta.In rest numai de ine.
 
Incerc sa va raspund, desi imi vajaie capul. Inteleg ca voi cam zace in timpul ramas, asta e.
Da, discutii imaginare...si, cand vorbim prefer pe mess, ca imi cantaresc mai bine cuvintele.
Un cuvant ratacit poate rani.
Facultatea a intrerupt-o ea, din cauza ca e foarte greu intr-un colectiv asa fiind, stiu asta pe pielea mea.
Mai ales ca ajunsese sa stea in gazda...cu o fata...Logic ca a renuntat.
Poate intelege cineva asta?
Cu siguranta nu-s eu cea mai echilibrata. Prin simplul fapt ca are o ocupatie, o activitate, trebuie sa fie muuult mai bine, desi gandurile or fi invalmasite.
Trebuie sa fi fost traumatizant sa ii spuna tatal ei asta, eu intr-o situatie similara am simtit pamantul fugindu-mi de sub picioare.
Si, atunci poate a sperat ca va fi ok. poate nu, sau, cel mai probabil a fost un soc si a suportat in tacere, neavand indrazneala sa spuna ce simte.
Si astea au urmari, ca simti poate ceva trecator, dar cu timpul se poate acutiza.
Spun doar din proprie experienta.
Da, dupa o viata nu poti cunoaste, insa aici lucrurile sunt delicate.
Da, intentia a fost sa reia studiul aici, cu mine, cu mine ar fi putut locui...(...)
De aceea am spus ca pot fi 5 ani frumosi...(...)
Da, e tatal ei natural si mama naturala, spre deosebire de mine...
O sa-mi povesteasca intreaga viata, o sa incerc sa vad unde si ce s-a intamplat.
O alta cauza ar putea fi...chiar sportul!!!
Adrenalina in exces, dereglari ale prolactinei ca urmare a efortului, si or mai fi...
Cand ma refeream la treapta de jos, alta era ideea...din tot spectrul, am fi spre o extrema.
Poate in degringolada separate si altceva impreuna. O inteleg fiindca suntem in aceeasi oala.
 
Pe mine m-a luat cu ameteala .Zau Sarrah daca pricep ceva... Poate pentru ca eu fiind un om echilibrat emotional si nu numai ,mi-e greu sa inteleg invarteala de cuvinte de mai sus.
Singurul lucru pe care pot sa-l remarc si te rog sa nu o iei ca pe un cuvant nelalocul lui ,e ca tu sa devii un om echilibrat si abia apoi sa poti avea pretentia ca poti ajuta sau decide pt cineva.


anuk said:
Degetico, zicala e asa " "Nu-i da, Doamne, omului cat poate duce !"

Da ,anuk,asa e zicala ,numai ca eu am adaptat-o nitel la cursul discutiei.:)
 
Back
Top