Fizica
- Thread starter Angela74
- Start date
))Glumesc ,desigur.Si eu sunt curioasa...poate ne spun cum a luat nastere universul...fara Dumnezeu
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
În timp ce marele accelerator de particule, LHC, de la CERN-Geneva este la ora actuală în faza de îmbunătăţire pentru a putea funcţiona din 2015 la energii şi mai mari, oamenii de ştiinţă se pregătesc pentru a desluşi misterele Universului. Vor fi oare găsite noi particule sau semnale ale existenţei extradimensiunilor? Sau cu totul altceva?
Succesul experimentelor de la marele accelerator de particule de la Geneva, Large Hadron Collider (LHC) în descoperirea bosonului Higgs da speranţe mari oamenilor de ştiinţă pentru viitor.
La ora actuală LHC este în faza de îmbunătăţire – oameni de ştiinţă, ingineri şi tehnicieni lucrează intens pentru a-l pregăti astfel încât la repornirea ce va avea loc în 2015 să fie capabil să realizeze ciocniri ale fasciculelor de protoni la energii mai mari decât cele realizare până acum şi cu un număr de ciocniri crescut.
Ce se va întâmplă la repornirea experimentelor? Ce vom găsi?
Evident, nimeni nu are un răspuns precis la această întrebare; totuşi, oamenii de ştiinţă caută să îşi imagineze ce anume am putea descoperi.
Ar putea fi descoperite noi particule – cum ar fi particulele supersimetrice: un fel de fraţi şi surori ale particulelor pe care le cunoaştem şi care fac parte din cadrul aşa-numitului Model Standard al fizicii particulelor elementare, care însă au masă mai mare că acestea şi spînul (un număr cuantic ce caracterizează fiecare particula elementară) diferit: particulele care au spin întreg în Modelul Standard vor avea un corespondent că particula super-simetrică cu spin semi-întreg şi invers. Un fel de simetrie regăsită (de aceea modelul de numeşte super-simetric).
Dacă vom găsi aceste noi particule ar fi o adevărată revoluţie pentru fizicieni! O nouă lume de studiat şi de înţeles şi, desigur, un nou model al particulelor elementare.
Noile particule supersimetrice ar putea constitui parte (mai mică sau mai mare) din materia întunecată – rezolvând în acest fel şi unul dintre misterele actuale ale Universului.
Dacă nu găsim însă particulele supersimetrice ce altceva am putea caută? Chiar dacă este extrem de dificil am putea găsi semnale ale existenţei extra-dimensiunilor. Aceste extra-dimensiuni sunt prevăzute în cadrul anumitor teorii, cum ar fi cea a corzilor (strîng theory). Cum anume le-am putea descoperi? Ori prin găsirea unor noi tipuri de particule, ori prin descoperirea unor evenimente în cadrul cărora energia nu se conservă. Adică energia iniţială este diferită faţă de cea finală. Ce ne-am putea imagina într-o astfel de situaţie? Cum parte din energie a "dispărut" în dimensiunile extra. Anumite particule ar fi putut fi "înghiţite" de către extra-dimensiuni. Ar fi un proces extrem de interesant care ar deschide porţile unei noi fizici în cadrul căreia am putea avea speranţa de a înţelege mai bine forţă gravitaţională (la ora actuală nu există o versiune cuantică a interacţiunii gravitaţionale) şi obiectele ciudate precum găurile negre.
Dacă nu descoperim însă nici extra-dimensiunile ce ne facem?
Chiar şi în această situaţie am putea descoperi lucruri extrem de interesante studiind procesele pe care le cunoaştem deja. Dacă reuşim să efectuăm măsurători de mare precizie vom putea verifică dacă rezultatele experimentale şi cele prevăzute de calculele teoretice coincid. Dacă nu coincid înseamnă că teoria care stă la baza acestor calcule (Modelul Standard) are probleme! Este evident necesar că măsurătorile să fie foarte precise şi detectoarele noastre bine calibrate şi pregătite pentru a fi siguri că ceea ce măsurăm este exact ceea ce rezultă din coliziunile dintre protoni.
Particule supersimetrice, extra-dimensiuni sau diferenţe faţă de calculele teoretice – sunt câteva dintre metodele pe care le au la îndemână experimentele de la LHC pentru a face un pas înainte în cunoaşterea lumii ce ne înconjoară şi a Universului.
Pot rezultă însă şi surprize – adică rezultate pe care nimeni nu le aşteaptă şi care ar putea corespunde unei fizici noi şi la ora actuală nebănuite. Ar fi extrem de ineresant!
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro
Succesul experimentelor de la marele accelerator de particule de la Geneva, Large Hadron Collider (LHC) în descoperirea bosonului Higgs da speranţe mari oamenilor de ştiinţă pentru viitor.
La ora actuală LHC este în faza de îmbunătăţire – oameni de ştiinţă, ingineri şi tehnicieni lucrează intens pentru a-l pregăti astfel încât la repornirea ce va avea loc în 2015 să fie capabil să realizeze ciocniri ale fasciculelor de protoni la energii mai mari decât cele realizare până acum şi cu un număr de ciocniri crescut.
Ce se va întâmplă la repornirea experimentelor? Ce vom găsi?
Evident, nimeni nu are un răspuns precis la această întrebare; totuşi, oamenii de ştiinţă caută să îşi imagineze ce anume am putea descoperi.
Ar putea fi descoperite noi particule – cum ar fi particulele supersimetrice: un fel de fraţi şi surori ale particulelor pe care le cunoaştem şi care fac parte din cadrul aşa-numitului Model Standard al fizicii particulelor elementare, care însă au masă mai mare că acestea şi spînul (un număr cuantic ce caracterizează fiecare particula elementară) diferit: particulele care au spin întreg în Modelul Standard vor avea un corespondent că particula super-simetrică cu spin semi-întreg şi invers. Un fel de simetrie regăsită (de aceea modelul de numeşte super-simetric).
Dacă vom găsi aceste noi particule ar fi o adevărată revoluţie pentru fizicieni! O nouă lume de studiat şi de înţeles şi, desigur, un nou model al particulelor elementare.
Noile particule supersimetrice ar putea constitui parte (mai mică sau mai mare) din materia întunecată – rezolvând în acest fel şi unul dintre misterele actuale ale Universului.
Dacă nu găsim însă particulele supersimetrice ce altceva am putea caută? Chiar dacă este extrem de dificil am putea găsi semnale ale existenţei extra-dimensiunilor. Aceste extra-dimensiuni sunt prevăzute în cadrul anumitor teorii, cum ar fi cea a corzilor (strîng theory). Cum anume le-am putea descoperi? Ori prin găsirea unor noi tipuri de particule, ori prin descoperirea unor evenimente în cadrul cărora energia nu se conservă. Adică energia iniţială este diferită faţă de cea finală. Ce ne-am putea imagina într-o astfel de situaţie? Cum parte din energie a "dispărut" în dimensiunile extra. Anumite particule ar fi putut fi "înghiţite" de către extra-dimensiuni. Ar fi un proces extrem de interesant care ar deschide porţile unei noi fizici în cadrul căreia am putea avea speranţa de a înţelege mai bine forţă gravitaţională (la ora actuală nu există o versiune cuantică a interacţiunii gravitaţionale) şi obiectele ciudate precum găurile negre.
Dacă nu descoperim însă nici extra-dimensiunile ce ne facem?
Chiar şi în această situaţie am putea descoperi lucruri extrem de interesante studiind procesele pe care le cunoaştem deja. Dacă reuşim să efectuăm măsurători de mare precizie vom putea verifică dacă rezultatele experimentale şi cele prevăzute de calculele teoretice coincid. Dacă nu coincid înseamnă că teoria care stă la baza acestor calcule (Modelul Standard) are probleme! Este evident necesar că măsurătorile să fie foarte precise şi detectoarele noastre bine calibrate şi pregătite pentru a fi siguri că ceea ce măsurăm este exact ceea ce rezultă din coliziunile dintre protoni.
Particule supersimetrice, extra-dimensiuni sau diferenţe faţă de calculele teoretice – sunt câteva dintre metodele pe care le au la îndemână experimentele de la LHC pentru a face un pas înainte în cunoaşterea lumii ce ne înconjoară şi a Universului.
Pot rezultă însă şi surprize – adică rezultate pe care nimeni nu le aşteaptă şi care ar putea corespunde unei fizici noi şi la ora actuală nebănuite. Ar fi extrem de ineresant!
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Prima imagine ce surprinde materia intunecata .
Cercetătorii de la MIT din Boston, de la Universitatea Harvard şi de la Universitatea din Chicago au observat un semnal ciudat în timp ce analizau o imagine a razelor gamma din Calea Lactee.
Oamenii de ştiinţă din Boston au publicat o fotografie care este prima imagine ce surprinde materia întunecată, susţin ei.
Fotografia a fost realizată de un telescop al NASA. Semnalul surprins de aparat în cadrul unui studiu despre razele gamma nu poate fi explicat prin alte mijloace. Singura variantă, la care savanţii au ajuns prin metoda eliminării, este că imaginea surprinde materia întunecată.
Această materie alcătuieşte cea mai mare parte a Universului, dar fizicienii ştiu foarte puţine despre ea.
Cercetătorii de la MIT din Boston, de la Universitatea Harvard şi de la Universitatea din Chicago au observat un semnal ciudat în timp ce analizau o imagine a razelor gamma din Calea Lactee.
Ei au remarcat o zonă luminoasă chiar în centrul galaxiei noastre, care poate fi explicată doar prin prezenţa materiei întunecate.
Această misterioasă substanţă se află în cantitate mare în centrul galaxiei şi atrage materia obişnuită, formând astfel structurile vizile, cum sunt galaxiile.
Dan Hopper, de la Laboratorul Fermi din Batavia, Illinois, spune că fizicienii au încercat să găsească o explicaţie pentru semnalul observat, dar nu au reuşit.
În concluzie, trebuie să fie vorba de materie întunecată, deşi Hooper nu exclude posibilitatea unei alte variante, la care nu s-a gândit nimeni până acum.
Conform unei teorii, materia întunecată este formată din paticule numite Wimps (Weakly Interacting Massive Particles), care se ciocnesc producând emisii de raze gamma.
Sursa: The Independent
http://www.descopera.ro/dnews/12427...entru-ce-au-vazut-in-centrul-galaxiei-noastre
Cercetătorii de la MIT din Boston, de la Universitatea Harvard şi de la Universitatea din Chicago au observat un semnal ciudat în timp ce analizau o imagine a razelor gamma din Calea Lactee.
Oamenii de ştiinţă din Boston au publicat o fotografie care este prima imagine ce surprinde materia întunecată, susţin ei.
Fotografia a fost realizată de un telescop al NASA. Semnalul surprins de aparat în cadrul unui studiu despre razele gamma nu poate fi explicat prin alte mijloace. Singura variantă, la care savanţii au ajuns prin metoda eliminării, este că imaginea surprinde materia întunecată.
Această materie alcătuieşte cea mai mare parte a Universului, dar fizicienii ştiu foarte puţine despre ea.
Cercetătorii de la MIT din Boston, de la Universitatea Harvard şi de la Universitatea din Chicago au observat un semnal ciudat în timp ce analizau o imagine a razelor gamma din Calea Lactee.
Ei au remarcat o zonă luminoasă chiar în centrul galaxiei noastre, care poate fi explicată doar prin prezenţa materiei întunecate.
Această misterioasă substanţă se află în cantitate mare în centrul galaxiei şi atrage materia obişnuită, formând astfel structurile vizile, cum sunt galaxiile.
Dan Hopper, de la Laboratorul Fermi din Batavia, Illinois, spune că fizicienii au încercat să găsească o explicaţie pentru semnalul observat, dar nu au reuşit.
În concluzie, trebuie să fie vorba de materie întunecată, deşi Hooper nu exclude posibilitatea unei alte variante, la care nu s-a gândit nimeni până acum.
Conform unei teorii, materia întunecată este formată din paticule numite Wimps (Weakly Interacting Massive Particles), care se ciocnesc producând emisii de raze gamma.
Sursa: The Independent
http://www.descopera.ro/dnews/12427...entru-ce-au-vazut-in-centrul-galaxiei-noastre
O modalitate de a obtine energie din gravitatie si magnetism:
http://ingenrw.narod.ru/Andv1/Opi2_1.html
http://ingenrw.narod.ru/Andv1/Opi2_1.html
anuk said:
Pe scurt, principiul de functionare e urmatorul:
Cele doua randuri de magneti, formeaza un sistem "stator-rotor"
Plutitorul atasat de magnetii interiori asigura rotirea acestora, astfel incat pe o parte a sistemului se atrag, pe cealalta se resping, asigurand astfel un volum variabil.
Forta Arhimedica face restul, aceasta forta fiind implicata si in mentinerea plutitorului in pozitie verticala.
Automat, partea cu volum mai mare va avea permanent o tendinta ascensionala, constanta.
Mi se pare un dispozitiv simplu.
anuk said:
Pai produce energie fara combustibil. Cu cat dispozitivul e mai mare, cu atat produce mai multa energie.
Practic transforma energia magnetilor si a gravitatiei in energie electrica sau, lucru mecanic.
Gurile rele spun: "Treptat magnetii se epuizeaza, iar pentru remagnetizarea lor vom consuma destula energie"
Eu spun ca, deasemeni, si gravitatia e finita, cu diferenta ca va exista atata timp cat exista materie.
Einstein a spus ca materia = energie.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Nu -s in masura sa spun ca este posibil ca Einstein sa fi greşit ,dar anomaliile bizare observate în urma studiului unei supernove l-au determinat pe un fizican să susţină că viteza luminii ar trebui recalculată.
James Franson de la Universitatea Maryland din Baltimore crede că aceste observaţii sunt dovada că fizicienii trebuie să rescrie modul în care se comportă lumina şi viteza ei în anumite condiţii.
El spune că efectele mecanicii cuantice încetinesc uneori viteza luminii. Efectul este foarte slab, dar pe distanţe mari, de 163.000 de ani-lumină, această influenţă este observată prin asemenea discrepanţe.
În publicaţia New Journal of Physics, Francon explică polarizarea în vacuum, un fenoment prin care un foton se transformă într-un electron-pozitron şi apoi redevine foton, dar această modificare îi încetineşte puţin deplasarea.
Aceste modificări au loc din cauza câmpurilor gravitaţionale. Şi neutrino sunt influenţaţi de aceste modificări, dar mult mai puţin, într-o măsură care poate fi considerată neglijabilă.
Dacă teoria lui Franson este corectă, atunci câmpurile gravitaţionale din centrul galaxiilor încetinesc fotonii. Modelul lui explică anomaliile calculate în cazul Supernovei 1987a.
http://www.iflscience.com/physics/could-we-be-wrong-about-speed-light
http://www.descopera.ro/dnews/12859...putea-schimba-pentru-totdeauna-viteza-luminii
James Franson de la Universitatea Maryland din Baltimore crede că aceste observaţii sunt dovada că fizicienii trebuie să rescrie modul în care se comportă lumina şi viteza ei în anumite condiţii.
El spune că efectele mecanicii cuantice încetinesc uneori viteza luminii. Efectul este foarte slab, dar pe distanţe mari, de 163.000 de ani-lumină, această influenţă este observată prin asemenea discrepanţe.
În publicaţia New Journal of Physics, Francon explică polarizarea în vacuum, un fenoment prin care un foton se transformă într-un electron-pozitron şi apoi redevine foton, dar această modificare îi încetineşte puţin deplasarea.
Aceste modificări au loc din cauza câmpurilor gravitaţionale. Şi neutrino sunt influenţaţi de aceste modificări, dar mult mai puţin, într-o măsură care poate fi considerată neglijabilă.
Dacă teoria lui Franson este corectă, atunci câmpurile gravitaţionale din centrul galaxiilor încetinesc fotonii. Modelul lui explică anomaliile calculate în cazul Supernovei 1987a.
http://www.iflscience.com/physics/could-we-be-wrong-about-speed-light
http://www.descopera.ro/dnews/12859...putea-schimba-pentru-totdeauna-viteza-luminii
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Vezi tu, nu-i asa de simplu cum crezi tu,daca determinarile doctorului James Franson vor fi confirmate, atunci oamenii de stiinta vor trebui sa recalculeze totul, de la distanta pana la Soare si pana la obiectele cele mai indepartate din alte galaxii.
Oricum, acele distante nu-s batute in cuie.
Putem calcula si recalcula diverse lucruri la infinit, important e sa intelegem esentialul, sa intelegem principiile, legile fizicii.
Apropo de distante: ma gandeam in masina unde as ajunge daca, la scara, un mm parcurs ar echivala cu un an-lumina. Cat de departe as ajunge?
Am calculat in gand, (poate am gresit, nu mai verific) ca, ar trebui sa merg cu masina echivalentul distantei pana la Marte, astfel incat, transformand acei mm in ani-lumina sa ajung la limita Universului Observabil...
La aceasta scara, Galaxia Noastra ar avea dimensiunea pe sosea de 100 metri. (echivalentul in mm al diametrului Galaxiei de 100 000 ani-lumina.)
Putem calcula si recalcula diverse lucruri la infinit, important e sa intelegem esentialul, sa intelegem principiile, legile fizicii.
Apropo de distante: ma gandeam in masina unde as ajunge daca, la scara, un mm parcurs ar echivala cu un an-lumina. Cat de departe as ajunge?
Am calculat in gand, (poate am gresit, nu mai verific) ca, ar trebui sa merg cu masina echivalentul distantei pana la Marte, astfel incat, transformand acei mm in ani-lumina sa ajung la limita Universului Observabil...
La aceasta scara, Galaxia Noastra ar avea dimensiunea pe sosea de 100 metri. (echivalentul in mm al diametrului Galaxiei de 100 000 ani-lumina.)
Distanta se confunda cu timpul, a se vedea sensul cuvantului an-lumina.
distanta versus timp.
Totusi, in completarea articolului, am citit o carte interesanta GRAVITATIA, in care se aratau corectiile ce trebuiau aplicate navelor cosmice in sistemul solar, neprevazute initial. Tocmai datorita unor astfel de anomalii. S-a dovedit astfel ca distantele nu erau apreciate exact, dar nici corectiile necesare nu au fost explicate la timp. Cumva, teoria de mai sus e o noua confirmare.
distanta versus timp.
Totusi, in completarea articolului, am citit o carte interesanta GRAVITATIA, in care se aratau corectiile ce trebuiau aplicate navelor cosmice in sistemul solar, neprevazute initial. Tocmai datorita unor astfel de anomalii. S-a dovedit astfel ca distantele nu erau apreciate exact, dar nici corectiile necesare nu au fost explicate la timp. Cumva, teoria de mai sus e o noua confirmare.
Hai sa completez cumva, referitor la distante si timp.
Este cunoscut sistemul GPS, in care calculul timpului e foarte important in determinarea pozitiei, cumva tot o lupta timp contra distanta.
Apoi, cunoastem si efectele relativiste asupra satelitilor ce orbiteaza Pamantul.
Astfel de efecte apar oriunde in Univers, combinate cu alte efecte pe care le intelegem mai mult sau mai putin.
Exista o intreaga teorie asupra luminii insesi in contextul relativitatii, in sensul in care s-a pus problema "imbatranirii" luminii, in atata amar de timp (miliarde de ani...)
Plus faptul ca, asa cum s-a demonstrat, avand masa, lumina (fotonul) e supus(a) si altor efecte, mai putin cunoscute, in afara relativitatii, asemeni unei nave in calatoria ei intergalactica.
Si, daca va fi reconsiderata candva "deplasarea spre rosu", sa vezi atunci calcule.
Mai cunoastem si natura "duala" a luminii, ba e unda, ba corpuscul, sau ambele simultan...
Este cunoscut sistemul GPS, in care calculul timpului e foarte important in determinarea pozitiei, cumva tot o lupta timp contra distanta.
Apoi, cunoastem si efectele relativiste asupra satelitilor ce orbiteaza Pamantul.
Astfel de efecte apar oriunde in Univers, combinate cu alte efecte pe care le intelegem mai mult sau mai putin.
Exista o intreaga teorie asupra luminii insesi in contextul relativitatii, in sensul in care s-a pus problema "imbatranirii" luminii, in atata amar de timp (miliarde de ani...)
Plus faptul ca, asa cum s-a demonstrat, avand masa, lumina (fotonul) e supus(a) si altor efecte, mai putin cunoscute, in afara relativitatii, asemeni unei nave in calatoria ei intergalactica.
Si, daca va fi reconsiderata candva "deplasarea spre rosu", sa vezi atunci calcule.
Mai cunoastem si natura "duala" a luminii, ba e unda, ba corpuscul, sau ambele simultan...
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Ma duce gandul la.....Eminescu
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.
Sa-i lasam pe savanti sa se ocupe, noi....
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.
Sa-i lasam pe savanti sa se ocupe, noi....