Nu mi-a placut nici gandul ca unii cantareti si-au format copiii cantareti, ca sa dau doar un exemplu.
Cumva, un astfel de parinte ii fura copilaria?
Ar fi OK daca copilul de la sine preia modelul parintelui si are o astfel de inclinatie.
Cum ar fi, sa fortez copilul sa-i placa meteorologia...
OK, desigur, ii voi explica progresiv, pe masura varstei cat cred ca ar fi minim necesar, in raport cu varsta, dar ar trebui sa aiba diferite astfel de modele, si din alte domenii la indemana, sa aleaga singur calea, ce ii place.
Era si un banc: "spre ce e inclinat copilul tau? raspuns: spre desene animate..."
In alta ordine de idei, in ceea ce priveste materialul genetic adus aici in discutie de Adi, problema nu va fi transata de mine si e foarte complexa.
Daca ar fi dupa mine, ideal ar fi un barbat intre 35-40 de ani, casatorit si cu copii la data respectiva, apoi alte aspecte ce vor fi stabilite ulterior. (un barbat matur, responsabil)
O sa ma documentez, graba nu e. Sa vad parerile psihologilor, ce anume e mai bine pentru copil.
Momentan nu stiu prea multe, inca nu m-am gandit serios la asta, inteleg ca e ceva deosebit de important si trebuie tratat cu toata responsabilitatea.
Probabil vom proceda cum se procedeaza de obicei, dar nu stiu cum se procedeaza de obicei.
Ma voi documenta. Intuiesc ca nu isi va cunoaste tatal. Grea decizie, vom vedea...
Problema destul de grea pentru varsta mea, dar vor trece cel putin 5 ani de acum incolo pana ajungem sa decidem.
Oricum, cred ca e o solutie mai blanda pentru copil fata de mama surogat.