Inca e la mine, doar in ultimul moment il voi duce la bunica lui.
Sentimentele mele...o raceala instinctiva, cu care m-am luptat continuu.
Obisnuita singura, prezenta continua a cuiva, deranjeaza "de la sine".
Nu copilul in sine...
Am incercat sa ma apropii cat mai mult, am facut totul impreuna, de la mancare la sters praful.
Ne-am consultat in tot ce am facut, l-am intrebat atat unde prefera sa mergem, cat si ce prefera sa manance.
O experienta utila, inteleg ca mai am mult "de lucru" cu mine insami...
Inteleg ca nu astfel simte o mama adevarata, ar trebui sa aiba o deschidere sufleteasca mult, muuult mai mare.
Sa mai spun ceva; imi plac foarte mult plopii, dar cei din curtea mea sunt altfel.
Daca ar fi "al meu", sigur as simti altfel. Apoi, chiar mi-e teama ca ma voi atasa de el...
Sentimentele mele...o raceala instinctiva, cu care m-am luptat continuu.
Obisnuita singura, prezenta continua a cuiva, deranjeaza "de la sine".
Nu copilul in sine...
Am incercat sa ma apropii cat mai mult, am facut totul impreuna, de la mancare la sters praful.
Ne-am consultat in tot ce am facut, l-am intrebat atat unde prefera sa mergem, cat si ce prefera sa manance.
O experienta utila, inteleg ca mai am mult "de lucru" cu mine insami...
Inteleg ca nu astfel simte o mama adevarata, ar trebui sa aiba o deschidere sufleteasca mult, muuult mai mare.
Sa mai spun ceva; imi plac foarte mult plopii, dar cei din curtea mea sunt altfel.
Daca ar fi "al meu", sigur as simti altfel. Apoi, chiar mi-e teama ca ma voi atasa de el...