@Adi, te rog sa retii ca nu e o relatie obisnuita, si sunt constienta de asta.
Pana ieri nu am vrut sa fortez, imi faceam probleme de constiinta.
Acum vad altfel lucrurile. Totul a fost sa o pot intelege pe ea, acum imi e mult mai clar. In ce ma priveste cauza mea a fost mascata de atatea lucruri si acum nu ma mai gandesc, stiu doar foarte clar ce simt, ce am simtit.
As avea o maare rugaminte, m-ar ajuta mult daca ati raspunde cu sinceritate (daca doriti sa raspundeti, desigur) cand credeti ca ati fost pentru prima data atrasi de sexul opus?
Ea mi-a spus ca de mica e asa, si multe fete "din breasla" spun asta.
Eu am fost confuza pana la accident (la 15 ani) din cauza durerii pierderii parintilor (la 8 ani)
Pana am cunoscut-o pe ea, am resimtit acut acea pierdere, credeam ca va mai trece mult timp pana se va sterge asta.
Abia dupa ce am cunoscut-o pe ea, m-am impacat cu gandul, si asta asa a venit de la sine, nu am putut controla asta, asa s-a intamplat.
Abia dupa accident am fost constienta ca sunt atrasa de fete, dar sigur, nu accidentul a fost cauza, cauza a fost mult inainte, estompata de ceea ce am spus.
In alte conditii, as fi stiut mai din timp probabil.
Deasemeni, am citit ca in timpul razboaielor (primul si al doilea mondial) maturizarea sexuala se facea mai tarziu cu cativa ani datorita traumelor psihice cauzate de razboaie.
@Adi, suntem la inceput si sunt conditiile cazului concret, un schelet al planului l-am conceput impreuna, dar nu am fortat pana acum.
Vom putea locui impreuna abia cand va fi gata locuinta aceea, cand va fi si un pretext (sa faca o scoala, ce va dura...) Obligatoriu o camera va fi gata pana in toamna.
Altfel, planul lor era sa o duca in Emirate, si nu ii convine, e ceea ce o ingrozeste pe ea, din diverse motive, inclusiv faptul ca ar fi casatorita aproape fortat, (ceea ce ii poate fi fatal)
Doar eu pot intelege asta, si nu se va intampla, mama ei in principiu e de acord sa faca o scoala, desi parte din plan nu o stie...
Deci, nu ar fi piedici majore si nici nu trebuie sa ne vedem des, sa nu dam de banuit alor ei.
Nu vad cum m-am complicat, imi faceam probleme de constiinta ca "o folosesc", daca intelegi asta.
Imi place sa cred ca e ceva reciproc avantajos si oricum, m-am atasat destul de mult de ea, o simt alaturi continuu.
anuk said:
Dac-ti este bine, ia-o incet, pas cu pas si vezi pe parcurs ce si cum ,daca-ti faci planuri si nu o sa fie asa cum ai visat,n-o sa-ti fie de loc bine.
Lasa lucrurile sa vina de sine .
Ma voi stradui sa tin mereu cont de acest sfat, multumesc frumos!
"sa o iau usurel" e un ideal de urmat pentru mine, inteleg asta.