NOSTALGII

[anuk]

SFARSITUL IERNII



S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii,
Campia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.
Paraiele umflate curg iute sopotind,
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.
O, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vested iata un fir de iarba verde
Pe care-ncet se urca un galben gandacel,
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.
Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!

V Alecsandri

 

[mod1]

 

[anuk]

Zâne de rouă
Magda Isanos


Zane de roua,
mă rog vouă,
să mă primiti
în pajistea unde dormiti.
Drept lumânare,
as vrea o floare.
Drept rugăciuni si tropare,
vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.

Voi, zâne bune,
zvârliti-mi un brâu,
să se facă râu
si să sune.

Apoi, sub torentul spumos,
îngropati-mă jos,
s-aud prin piatră,
ca si cum as sta lângă vatră,
povestile-acestui tinut luminos…

Asa mă rog vouă,
zâne de rouă,
să mă dezmierde
si-n moarte
zarea pamnatului verde.





____________________________________________________





O, primăvară…
M Isanos


O, primăvară, de temut eşti, zînă,
cînd oarbă treci şi mîinile-ţi întinzi
spre mugurii din vîrf cu totul blînzi
şi loc de cuiburi cauţi în grădină.

Tu încă nimica nu ştii de culori,
de vocea calelor gravă.
Tu nu ştii nimica de fata bolnavă
ce stă la fereastră-ntre flori.

Eşti naltă, eşti naltă, copacii
spre umerii tăi se ridică,
o, zînă, tu nu ştii nimică,
şoptesc lîngă praguri săracii.

Acuma tu nu ştii nimica şi-asculţi
tăcerea din arbori şi oameni ;
acuma nu ştii nimica, dar mulţi
te-aşteaptă să ari şi să sameni.

Eu văd faţa ta calmă încă :
mari gheţuri o acopăr; ci toate
luminile-n preajma ta sunt bogate,
Ce melodie, ce melodie adîncă !

 

[Hawaii]

Nostalgia

*********************************************************
1. Un vis ciudat il facu pe narator sa-si aminteasca de o perioada a
tineretii lui, de cand era mic si se juca cu ceilalti copii din
blocul de pe Stefan cel mare, Vova si Paul Smirnoff, Mimi, Lumpa,
Luta, Dan, Marconi si "frate-su Chinezu", Marian, Jean, Sandu si
Nicusor.
2. Intr-o zi, la etajul 1 de pe scara 3 s-a mutat o mama cu un
baietas care, desi fusese invitat de catre ceilalti sa se joace
Vrajitroaca, prefera sa se uite la ceilalti.

3. Concluzia gastii a fost ca baiatul se dadea mare, si, vrand sa il
faca sa ia o decizie, il prinsera intr-o zi si il trasera spre
reteaua de canalizare, intentionand sa-l faca Vrajitroaca.
4. Baiatul se impotrivi si pana la urma se lasa la pamant, gemand si
plangand, pana veni mama sa si il lua in casa.
5. Dupa-amiaza, baiatul se urca pe scara de incendiu a fabricii de
paine Pionierul, cam pe la 3 sferturi din inaltima sa, iar cand
ajunse in varf, printre strigatele oamenilor de la balcoane, se
uita la Mimi si ii spuse ca lui nu ii place sa se joace
Vrajitroaca, iar ceilalti l-au numit Mendebilul.

6. Chiar de a doua zi, ceilalti s-au lasat "subjugati de farmecul
Mendebilului" si in loc sa se duca in santuri, au stat sa-i
asculte povestile care ii fermecau foarte mult.
7. Isi alesesera un nou loc de joaca, mai retras, unde ascultau
povestile Mendebilului si frazele de neinteles, ba chiar au
alcatuit si un set de reguli de care cei din gasca trebuiau sa
tina cont.
8. Intr-o zi, un barbat in camasa rosie veni cu o multime de lucruri
de vanzare, printre care si un stilou pe o parte a caruia se vedea
o fereastra dreptunghiulara ce infatisa, cand tineai stiloul cu
penita in sus, o femeie goala, obiect care, insa, nu era nasul
lor.

9. Seara, cand naratorul, impreuna cu Luci, ramasera sa mai vorbeasca
despre cele intamplate, il vazura pe Mendebil intrand, spre
surprinderea lor, intr-un canal, purtand o masca infioratoare,
apoi l-au vazut iesind abia pe la 10 seara.
10. Dupa vizita acelui negustor cu jucarele, armonia din gasca lor a
inceput sa se duca pe apa sambetei, copiii nemaifiind atat de
interesati de povestile Mendebilului, care incepuse sa-si
neglijeze auditoriul.
11. Cum vacanta se apropia de sfarsit si naratorului parintii ii
cumparasera deja rechizite, mama Mendebilului il invita pe la ei
acasa, sa-i spuna cam ce i-au cumparat parintii sai.

12. Cand Mendebilul a iesit din camera pentru cateva minute, naratorul
a tras din biblioteca cateva carti si a descoperit, socat, stiloul
cu femeia dezbracata, a spus ca trebuie sa plece si a pornit
speriat spre apartamentul sau.
13. In urmatoarele saptamani, copiii din gasca fusesera de acord ca
Mendebilul parca innebunise, se pierdea cand spunea povesti si isi
petrecea mai mult timp cu fetele.

de Mircea Cartarescu

 

[anuk]

Cântec femeiesc



Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…


A Paunescu

 

[anuk]

TOPORASI


Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.

Contrazicandu-ma cu mine insumi si-n sfarsit,
riscand sa-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus sa vad ce flori au rasarit
in parcul vast si gol de langa noi.

De mult nu ma-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sa-i strang in brate sa-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vazut)

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.

M-am aplecat cu inima batand,
dar cand era sa-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit in gand
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Si m-am intors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
in schimb aveam in suflet toporasi.



Magda Isanos

 

[anuk]

BUNA DIMINEATA , PRIMAVARA
Tudor Arghezi


Buna dimineata, Primavara !
Iar proaspata te-ntorci în tara,
Tu frageda, si ea întinerita.
In tara din raspîntii verzi, fii binevenita.
Te astepta cu cofa plina
De roua noua si lumina.
Te-ntîmpina-n camasa de in si borangic.
Tivita cu chenare de iedera si spic,
Pe poale cu garoafe si cu vapai de mac,
De boance si craite si-albastre flori de ac,
Impodobita toata, de marea sarbatoare,
In asteptarea-n lunca a scumpei surioare.

Purtata-n umar, cofa ti-o pleaca pîn' la gura,
Sa iei, ca-n sarutare, din ea, o sorbitura.

Bausi destule lacrimi într-alta primavara,
Din ciutura cu sînge si-aghiazma lor amara,
Ti-au semanat în cale. aminte sa-ti aduci,
Pamîntul cu morminte si cu paduri de cruci.

Da-i mîna, copilandra de-a pururea fecioara,
Ca va-ntîlniti depline, acum intaia oara,
La început de vremuri, nadejdi si învieri,
Doua-nfloriri de muguri si doua primaveri;

 

[Hawaii]

Nostalgii - Kosta Vianu

Velerim, Velerim,
eu nici azi n-am uitat
pe uliţa strâmbă din satul ciudat
Velerim, Velerim,
ce mai coarde ciupeam
şi, Doamne, ce muzici bizare scoteam!

Duminici de tablă, vopsite cu var
Treceau, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
Ieşeau, cu duiumul, din apele seci.

Azi, toate aceste batiste de mult
s-au dus de la noi, într-un mare tumult
şi numai vaporul pătrat şi obtuz
işi flutură vela, la mine-n auz.

Velerim, Velerim,
tu de ce nu mai ştii,
pe uliţa veche, spre mine să vii,
cu aceeaşi batistă, pătrată şi rea,
să smulgi iar un urlet din inima mea?

Velerim, Velerim,
Ce grea noapte mă fură
Şi-mi pune batista urâtă pe gură!
Şi nici un vapor nu mai trece, să-i cânt
Cum flutură vela, umflată de vânt…

Almavir, Arşahir,
ce ţinuturi de vis,
în care-am minţit, am furat şi-am ucis,
în care batiste şi vele în vânt
puneau, între mare şi mine, pământ!

Velerim, Velerim,
Mai aştept şi acum
s-apari, ca o nimfă, din valuri
de fum.
Drapată, ca-n velele unui vapor,
Să-mi sfâşii privirea uscată de dor...

Duminici de tablă, spoite cu var
trec şi-azi, câte două, pe tristul trotuar
Şi bule de aer uscate şi reci
ies iar, cu duiumul,
doar tu
nu mai treci…

 

[anuk]

PRIMAVARA

Din tren, in zori, vad cerul ca o apa
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalti la luminisuri dau sa-ncapa:
Iscoade sunt si zarile patrund.
Spre rasarit ard coifuri parca-n para,
Cu jar de aur suliti se aprind;
De-acuma gloata umbrei o sa piara.
Arcasii tainici arcurile-si prind.
Dar meri, si peri, si pruni de pe coline
Raspund si ei, tragand cu praf de flori,
Si-n bazait de gloante de albine,
Desfasura un lant de tragatori.
Podgoria-i toata nouri de srapnele
Incremenite-n aer de Prier.
De raze fugarite randunele
In escadrile razletite pier.
E soarele biruitor. Ciresii
Au ridicat, invinsi, steag alb in vant.
Livezile isi numara plaiesii.
Un cuc dicteaza pacea pe pamant...
Lumina pretutindeni! Primavara
Si verde proaspat ca un suflet nou,
Si mieii albi ca merii albi din tara,
Si pace-n ganduri vechi si-n graul nou.
Si sus, pe zarea vremii, ca o dunga
De mari albastre cu sclipiri de nea,


Bucegii neclintiti, pe cand se-alunga
Si tren, si primaveri, si viata mea.


Ion Pillat

 

[Hawaii]

UNDE SUNT?
de Mihai Leonte

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat
...

 

[anuk]

RAPSODII DE PRIMAVARA




I
Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?
II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.


Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...


Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?


George Toparceanu

 

[anuk]

Mărţişor



Fir de roşu, fir de alb

Se-mpletesc uşor

Sufletul curat şi dalb

Prins de-un marţisor.


Îţi legi inima cu fire

Pe piept să i-o prinzi

Nici nu poate să respire

Tremură-n oglinzi.


Cu emoţii vine el

Şi-l dă de gol firea

Dăruieşte-un ghiocel

Pretinzând iubirea.


Ea-i ridică mari altare

Şi-l presează în foi

La orice strigăt tresare

Norocos trifoi.


Altădată se destramă

Snurul norocos

Parcă e lucrat cu teamă

Nu meticulos.


Alb şi roşu împreună

Snur, mătase, mărţişor

Leagă o inima nebuna

Cu-n salbatic dor



http://www.poezii.md/poezie/9885/mrior/

 

[anuk]

MARTISOR


Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire şi nou început
Ţi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,

De s-au grăbit şi norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, şi cu-n sărut,
E de atunci, mereu, tot primăvară ;

Nu am simţit nicicând torida vară,
De Crivăţul din iarnă, n-am ştiut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viaţă, Mărioară ;

Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Târzii şi ruginite au trecut
Cu tine,-aşa uşor le-am tras pe sfoară (!)

Dar azi, e Mărţişor, o inimioară
În piept din nou ţi-o prind, ca la-nceput,
Iar ghioceii,-aşteaptă un sărut
La tâmple, de atâta primăvară.

Valeriu Cercel








___________________________________________

Primavara, primvara (poezie martisor)


Primavara, primvara
Pentr-a nu stiu cata oara
Adu-le la fete dor
Drgoste-n martisor

Iar in mandri ghiocei
Asa cum e-n obicei
Dragoste noua de viata
Fericire si speranta

Prin buchet de viorele
Pe aripi de randunele
Pune-le in inimioare
Ganduri de margaritare

Chipuri dragi ca Fat-Frumos
Cu parul de abanos
Ochi albastri de cicoare
Ca si valurile-n mare

Iar in cosul cu zambile
Pune-le zile senine
Sa le fure-un zburator
Cand vor fi noptea in somn

Sa le duca-n fericire
In visare si iubire
Sa le stinga dorul lor
Sub lumina stelelor

Iar in snur cu alb si rosu
Pune-le pe lume rostu
Sa devina mame bune
Cu copii frumosi pe lume

Sa se bucure sub soare
Pe a lumilor carare
Si sa fie fericite
Dezmierdate si iubite

Primavara, primavara
Pentru-a nu stiu cata oara
Da la fete martisoare
Dragoste in inimioare

Bucuria de-a trai
Si puterea de-a iubi
Cum sunt zanele celeste
Dintro magica poveste

Mihai Buricea

 

[alerim_61]

Cantec de primavara
St.O Iosif

Vii sa-mi bati iar in fereastra
Tanar soare,auriu
Si zapada de pe coasta
Fuge ca argintul viu.

Salta gurese suvoaie
Spumegate si zglobii
Canta cinteze-n zavoaie
Si-n vazduhuri ciocarlii.

Ca zapada care piere
Dupa veacul iernii greu,
Piei si tu de-acum,durere,
Iarna sufletului meu!

Albe la fereastra,doua
Crengi de mar mi-au inflorit:
Vino,primavara noua,
Vreu sa uit c-am suferit...

 

[anuk]

Saruta-ma .





Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Sã stinga focul rãu ce i-a cuprins,
Sã-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or sã moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.


Magda Isanos

 

[anuk]

Primăvara


Un aer caldut, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
In vale pârâul
umflat
alearga salbatec si viu.

In zori m-a trezit sarutarea
trimisa
pe-o raza de soare;
Lumina-neca departarea -
tot raul murise-n
uitare.

Veni pe aripa de vant
O veste frumoasa din cer.
Si-acuma
batranul pamânt
Isi lasa cojocul de ger.

E vestea ce-o murmura
seara
zefirul. Padurea o stie;
Soseste de-acum Primavara,
sa bucure
lumea pustie.

Prin dealuri sarace, se-aude
un zvon care creste
mereu.
Il spun a pârâului unde
Il cânta tot sufletul meu.

O floare
albastra si cruda
se-nalta sfioasa spre soare
si cata la loc sa
se-ascunda
de firea zapezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze
bogate spre noi
si fa sa rasara-n gradina
frunzisul, pe arborii
goi.



Magda Isanos

 

[anuk]

PRIMAVARA
N Stanescu



Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…

 

[alerim_61]

Primavara
V Alecsandri

Atrecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga-n alta zboara
Sturzul galben aurit,
Salutare primavara,
Timp frumos,bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori,miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare,primavara
Timp frumos,bine-ai venit!

 

[anuk]

BUNA SEARA IUBITO.


buna seara ,iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara ,iubito, te-astept ca din cer

buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte

buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara ,iubito, sunt destui care vor

buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara , iubito, te astept ca si cand

Lucian Avramescu

 

[anuk]

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.

Mircea Cartarescu