Doar in Irlanda m-am temut de ploaie. Ar fi fost un dezastru, pozele in special la Causeway ar fi fost de calitate slaba, din cauza distantei mari ce urma sa o parcurgem nu puteam intarzia prea mult.
Si pe Aran ar fi fost chin, nu prea gaseai adapost, plus ca eram si cu nepotica.
Am inchiriat biciclete. O apa de un albastru deosebit, un loc superb. Te imbia la baie, insa era foarte rece. Daca era intr-o zona calda, cred ca nu puteai infige un ac.
Am ramas cu amintirea frigului si...inca am avut noroc!!!
Ah, era un centru de unde puteai cumpara fesuri. Da, nu prea aveam unde ne adaposti. Ne bazam doar pe impermeabile. Vaporul la ora 16:30. Si, daca ploua...Nu ne puteam intoarce pt. ca trebuia sa merg sa fac poze si nu ma lasau singura...
O sa descarc tot ce e important in calculator si il duc la tara. Il schimb. Poate reusesc sa montez camera aceea.
Apoi, vom face o ultima incercare de impacare cu mama ei, macar pentru EA.
In functie de rezultat, vom decide pe ce cale o om lua.
a) amandoua in Irlanda (am pierde sustinerea verisoarelor integral, inclusiv a mamei ei)
b) amandoua aici. (pierdem sustinerea mamei ei, nu mai castiga bani, dar intra la scoala)
c) separate, ca si pana acum (tot greu de induplecat mama ei, dar as face "naveta" ca ne-ar fi greu...)
d) nu exista d.
EA e resemnata, o cunoaste mai bine. Eu insa nu suport sa nu mai aiba nici ea parinti, cam asa ar fi...
Foarte dura voi fi cu mama ei, ma va tine minte cat va trai. Ii voi spune din inima exact ce simt.
Timp de gandire nu va avea, noi trebuie sa luam o hotarare rapid. Nu avem timp, altfel i-am da.
EA e mai rece; dar cand discutam de asta, ii infloresc lacrimi in ochi. Asa ca nu pot sa nu fac tot ce pot.
Cred ca e influentata de vreo confidenta de-a dumneaei, la inceput parea sa ne sustina. O sa aflu si cine e confidenta, orice femeie are una...