• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

PLANETELE

Marte, azi o planetă rece şi deşertică, a avut cândva apă din abundenţă şi ar fi putut găzdui chiar forme de viaţă, arată cele mai recente descoperiri realizate de Curiosity. Marte ar fi putut adăposti forme de viaţă şi chiar apă „bună de băut”, afirmă un specialist al NASA

Analiza unei mostre de rocă marţiană, realizată la faţa locului de către Curiosity, a scos la iveală faptul că pe planetă există „ingredientele” chimice de bază ale vieţii.

Directorul ştiinţific al proiectului Curiosity, John Grotzinger, afirmă că pe Marte a fost descoperit „un mediu habitabil, atât de inofensiv şi propice vieţii încât, dacă ar fi fost apă în apropiere şi ne-am fi găsit la faţa locului, am fi putut să o bem.”

Descoperirea aduce răspunsul la o problemă esenţială legată de obiectivele misiunii Curiosity.

„O întrebare fundamentală la care trebuia să răspundă această misiune este dacă Marte ar fi putut oferi un mediu habitabil”, spune Michael Meyer, cercetător principal în cadrul Mars Exploration Program al NASA. ”Din ceea ce ştim în momentul de faţă, răspunsul este da.”

Rezultatele analizelor realizate de laboratorul de la bordul lui Curiosity arată că, pe vremuri, planeta Marte ar fi putut găzdui forme de viaţă microscopice.

În pulberea obţinută prin forarea în roci sedimentare din apropierea unei foste albii de râu de pe Marte, oamenii de ştiinţă au identificat prezenţa sulfului, a azotului, a hidrogenului, oxigenului, fosforului şi carbonului - câteva dintre elementele-cheie necesare existenţei materiei vii.

Mostra de rocă pulverizată în care au fost descoperite „ingredientele” chimice necesare vieţii.

Analizele au fost realizate cu ajutorul a două instrumente de la bordul roverului - Sample Analysis at Mars (SAM) şi Chemistry and Mineralogy (CheMin).

Datele indică faptul că zona pe care roverul o explorează în momentul de faţă - Yellowknife Bay - este capătul unui străvechi sistem de cursuri de apă sau al unui lac cu existenţă sezonieră; acestea ar fi putut oferi energia chimică şi alte condiţii favorabile existenţei microorganismelor.

Substratul este alcătuit din rocă sedimentară cu granulaţie fină, conţinând minerale argiloase, sulfaţi şi alte substanţe. Spre deosebire de alte locuri de pe Marte, acest mediu - care în vechime era un mediu umed - nu era puternic oxidant, acid sau extrem de sărat. Prezenţa sulfatului de calciu, alături de argilă, sugerează că solul este neutru sau uşor alcalin.

Cercetătorii au fost suprinşi să descopere un amestec de substanţe oxidate, slab oxidate şi neoxidate, care ar fi putut furniza un gradient energetic de tipul celui întâlnit şi pe Pământ şi pe seama căruia trăiesc numeroase microorganisme terestre.

Sursa: Mail Online


http://www.descopera.ro/
 
Astronomii au detectat vapori de apă în atmosfera unei planete îndepărtate .

Astronomii au detectat vapori de apă şi monoxid de carbon în atmosfera unei planete aflate la 130 de ani-lumină de Terra. Cu toate acestea, planeta cunoscută sub numele HR8799c nu prezintă urme de metan, un gaz ce poate indica prezenţa formelor de viaţă, au anunţat cercetătorii.

Analiza a fost efectuată folosind cele mai precise măsurători atmosferice efectuate vreodată asupra unei planete aflate în afara sistemului nostru solar. Nivelul gazelor oferă indicii despre cum s-a format această planetă, dintr-o aglomerare de cristale de gheaţă acum câteva zeci de milioane de ani.

Începând cu acum două decenii, astronomii au detectat peste 1.000 de planete în afara sistemului nostru solar. HR8799c este imensă – având de şapte ori masa celei mai mari planete din sistemul solar, Jupiter. HR8799c orbitează o stea ce găzduieşte cel puţin alte trei planete.

Pentru a putea efectua analiza, cercetătorii au studiat planeta cu ajutorul unui telescop de la Observatorul Keck din Hawaii şi cu ajutorul unui instrument intitulat Osiris ce permite înregistrarea luminii în infraroşu. Având o vechime de doar 30 de milioane de ani, planeta este tânără, fierbinte şi uşor de zărit în spectrul infraroşu.

Printr-o analiză detaliată a luminii planetei, echipa de cercetători a identificat „amprentele chimice” ale moleculelor din atmosferă, ce absorb diferite lungimi de undă diferite din spectrul infraroşu. Specialiştii au identificat cantităţi semnificative de vapori de apă şi de monoxid de carbon, însă nicio urmă de metan, conform unui raport publicat în jurnalul Science. Prezenţa metanului poate fi un semn de viaţă, deoarece pe Terra numeroase organisme vii îl eliberează în atmosferă.

Prezenţa vaporilor de apă în atmosferă nu înseamnă că planeta poate găzdui forme de viaţă, anunţă oamenii de ştiinţă. „Deşi vedem apă, nu ne aşteptăm să existe vreo şansă ca această planetă să găzduiască viaţă. Nu are o suprafaţă solidă şi este foarte fierbinte”, a explicat Quinn Konopacky de la Universitatea Toronto. Temperatura de la suprafaţa acestei planete depăşeşte valoarea de 1.000 de grade Celsius.

Noile măsurători clarifică modul în care a apărut această planetă. Atmosfera sa prezintă o rată mare între carbon şi oxigen, ceea ce sugerează că s-a format printr-un proces în cadrul căruia cristalele de gheaţă se condensează din discul de material ce înconjoară steaua.

„Aceste cristale de gheaţă s-au unit pentru a forma bucăţi de gheaţă mai mari, cu un diametru de câţiva kilometri, care s-au ciocnit şi au construit nucleul planetei”, a explicat Konopacky. „Atmosfera s-a format mai târziu, din gazul pe care planeta l-a atras după ce a devenit suficient de mare”, a mai explicat specialistul. Experţii cred că planetele din sistemul nostru solar s-au format în acelaşi fel. Acum, oamenii de ştiinţă intenţionează să analizeze atmosferele celorlalte planete gigantice care orbitează aceeaşi stea.

Astronomii speră ca în viitor să studieze şi atmosferele planetelor mici şi solide, similare Pământului, însă acestea tind să fie mici şi apropiate de stelele lor, astfel că lumina provenită de la ele este prea slabă pentru a putea fi detectată de telescoape. Cercetătorii cred că este nevoie de câteva decenii până când vom obţine tehnologia necesară pentru a efectua aceste măsurători.

„Dacă doreşti să studiezi o planetă similară Terrei, ai nevoie de o navetă spaţială concepută în acest scop”, afirmă Bruce Macintosh, cercetător la Lawrence Livermore National Laboratory şi coautor al acestei cercetări.

Sursa: The Guardian ; http://www.descopera.ro
 
Marte

Mars Global Surveyor (MGS) a fost o navă spaţială creată de specialiştii NASA de la Jet Propulsion Laboratory, care în noiembrie 2006, după 9 ani şi 52 de zile de studiat planeta Marte, şi-a încheiat misiunea din cauza unei defecţiuni.

De-a lungul vieţii sale, MGS a surprins planeta Marte în 240.000 de imagini, de-a lungul a 4,8 ani marţieni, din septembrie 2007, până în noiembrie 2006. Imaginile au fost surprinse cu ajutorul instrumentului Mars Orbiter camera (MOC). O imagine cu rezoluţie înaltă realizată de MOC cuprinde 1,5 sau 3,2 km.

După analizarea a sute de imagini cu rezoluţie înaltă, o echipă de cercetători au descoperit că vânturile de pe Marte crează forme de relief, în special dune de nisip foarte asemănătoare cu cele de pe Pământ.

Mai jos puteţi admira o selecţie de astfel de imagini realizate de MGS de pe orbita planetei.
mgs_zps0532a539.jpg


Mars Global Surveyor a surprins această vedere oblică a grandiosului Olympus Mons, cu o înălţime de 27 de kilometri


20130325-mgs-morninglimbclouds_zps7cb5b46c.jpg

Un peisaj în care sunt surprinse cratere


20130325-mgs-arsiamonsoblique_zps966e49f9.jpg

Vulcanul Arsia Mons văzut printre nori

20130325-mgs-craterhorizon_zpsa8e1bd72.jpg


Orizontul marţian în zori

Sursa: The Planetary Society


 
Pentru prima dată în istorie, NASA a descoperit planete care îndeplinesc toate condiţiile necesare vieţii! (

Telescopul folosit de NASA pentru a „vâna” planete a dus la descoperirea a două corpuri cereşti ce par a fi locuri ideale pentru forme de viaţă. Cele două planete au dimensiunile ideale şi se găsesc la distanţa potrivită de steaua lor.

William Borucki, cercetătorul care gestionează telescopul Kepler, a anunţat că aceste două planete sunt cele mai bune candidate identificate până acum în cursa descoperirii unor planete care găzduiesc forme de viaţă.

Descoperirile au fost publicate în jurnalul Science. Experţii anunţă că aceste două planete reprezintă o bornă importantă în cursa pentru identificarea vieţii extraterestre.

În trecut, atunci când astronomii identificau exoplanete — planete aflate în afara sistemului nostru solar — acestea nu îndeplineau toate criteriile necesare pentru a găzdui forme de viaţă. Multe planete nu se găsesc în zona locuibilă — la o distanţă potrivită de steaua lor astfel încât să nu fie nici prea cald, nici prea rece, ci ideal pentru existenţa apei în formă lichidă. Până acum, toate planetele identificate în zonele locuibile erau prea mari. Cel mai probabil, aceste planete erau uriaşe bile de gaz, precum Neptun, nefiind potrivite pentru a găzdui forme de viaţă.

În schimb, planetele de dimensiunile Terrei descoperite până acum erau aflate la distanţe nepotrivite de stelele lor.

Cele două planete identificate acum de cercetători, Kepler-62-e şi Kepler-62-f, îndeplinesc toate condiţiile necesare găzduirii vieţii. Cele două planete sunt gemene — orbitează aceeaşi stea şi se găsesc una lângă cealaltă, la o distanţă mai mică decât cea dintre Pâmânt şi Marte.



Planetele sunt ceva mai late decât Terra, dar nu sunt prea mari. Kepler-62-e este o planetă caldă, Hawaiană, iar Kepler-62-f este răcoroasă, precum Alaska, a explicat Borucki.


Cercetătorul David Charbonneau de la Universitatea Harvard, coautor al acestui studiu, afirmă că „este prima planetă la care chiar mă gândesc «hm, chiar e posibil ca Kepler-62-f să găzduiască forme de viaţă”. Cercetătorul a adăugat că „am depăşit o barieră importantă. Chiar aşa, de ce să nu aibă forme de viaţă?”.

Planetele se află la 1.200 de ani-lumină de Terra. Steaua pe care o orbitează datează de acum 7 miliarde de ani, fiind cu 2,5 ani mai „bătrână” decât Soarele nostru.

„Dacă se găsesc forme de viaţă pe aceste planete, probabil că sunt foarte avansate”, a comentat Borucki.







Kepler-62f, în viziunea artiştilor NASA

Surse: Washington Post, AFP, NASA


http://www.descopera.ro/dnews/10765...linesc-toate-conditiile-necesare-vietii-video
 


„Trandafirul”
Asa numeste NASA furtuna de mari proportii ce a avut loc la polul nord de pe Saturn.



„Ochiul” furtunii are un diametru de peste 2.011 kilometri, de 20 de ori mai mare decât un „ochi” al unui uragan de pe Pământ. Vântul din ochiul acestei furtuni are şi el o viteză de patru ori mai mare decât cel de pe Terra.



Referitor la uraganul de pe Saturn" Ochiul” furtunii are un diametru de peste 2.011 kilometri, de 20 de ori mai mare decât un „ochi” al unui uragan de pe Pământ. Vântul din ochiul acestei furtuni are şi el o viteză de patru ori mai mare decât cel de pe Terra. "


http://www.descopera.ro/dnews/10823...surprins-in-imagini-inedite-galerie-fotovideo
 

Acesta este satelitul natural al lui Saturn "Metone" neobisnuit atat prin forma, cat si prin consistenta ei: este, spun oamenii de stiinta, alcătuita dintr-un fel de materie “pufoasă”, care ii da aspectul neted, omogen, ce o face să semene cu un ciudat ou de culoare albă.

Saturn are un mare număr de “luni” (sateliţi naturali); au fost observate cca. 200 de astfel de obiecte, dintre care pentru 62 au fost confirmate orbitele.

Methone, care are un diametru de cca. 5 km, a fost văzută de aproape, pentru prima dată, anul trecut, de către sonda spaţială Cassini a NASA, care a fotografiat satelitul.

Methone este surprinzător de diferită de alte mici corpuri cereşti de acelaşi tip din Sistemul Solar; acestea prezintă o suprafaţă neregulată, plină de cicatrici lăsate de impactele cu meteoriţi. Spre deosebire de acestea, suprafaţa lui Methone apare netedă, omogena, fără niciun relief vizibil.

Astronomii de la Universitatea Cornell, SUA, oferă acum o explicaţie pentru această ciudăţenie: Methone este făcută dintr-un material uşor, cu densitate mica, pe care impactul cu corpuri cereşti dure nu lasă nicio urmă vizibilă.

Oamenii de ştiinţă au presupus că factorul care determină forma alungită, de ou, a satelitului este atracţia gravitaţională mare exercitată de planeta-mamă, Saturn; ei au calculat apoi ce densitate ar trebui să aibă Methone pentru ca propria ei gravitaţie să echilibreze forţa de atracţie a lui Saturn şi să creeze forma de ou.

Din calcule a reieşit o valoare de 300 kilograme pe metru cub – o treime din densitatea apei, ceea ce face din Methone corpul ceresc cu cea mai mică densitate, dintre cele cunoscute până în prezent.

La suprafaţă, densitatea ar putea fi chiar mai mică, spun savanţii, iar acest material ar putea curge, ca un fluid, ştergând urmele craterelor de impact.

Cercetătorii mai sugerează că şi forţele electrostatice ar putea contribui la menţinerea consistenţei “moi” a satelitului. Electronii proveni’i din centura de radiaţii a lui Saturn ar putea încărca electric cristalele de gheaţă de la suprafaţă, făcându-le să se ridice şi să devină astfel mai mobile. Dar, pentru moment, nu pot confirma că are loc un asemenea proces.

Vor cunoaşte mai multe informaţii peste câţiva ani, la sfârşitul misiunii Cassinini, programat să aibă loc în 2017.

http://www.newscientist.com/article...aturns-egg-moon-methone-is-made-of-fluff.html
 
NASA a publicat aceasta poza de pe Marte



Un bloger pasionat de OZN-uri susţine că a văzut pe planeta Marte, în fotografiile trimise de Curiosity Rover, o şopârlă.



Potrivit Daily Mail, Scott C. Waring, a postat fotografiile NASA pe blogul său şi a scris că "şoparla" marţiană este destul de asemănătoare speciile pe care le avem pe Pămant.
SUMARUL ARTICOLULUI

Şopârle pe MARTE? DETALII INCREDIBILE descoperite în imaginile NASA| GALERIE FOTO / VIDEO
VIDEO "Şopârla" maţiană
FOTO Detaliu -"şopârlă" de pe Marte
FOTO NASA, original

VEZI FOTO AICI!

El a atras atenţia că această creatură , surprinsă pe Planeta Roşie, pare să se camufleze.

VEZI VIDEO AICI!

Afirmaţia lui, destul de incertă şi complet nefondată, a făcut deja furori pe internet şi a dat apă la moarcă adepţilor teoriei conspiraţiei, scrie tabloidul britanic.

Doar ca blogarul Scott C. Waring pe blogul sau raspunde :
"Se întâmplă iar. NASA face teste pe animale aduse pe Marte de robotul Curiosity şi ţinute în condiţii de criogenie?", a scris Scott C. Waring pe blogul său.

"Această creatură ciudată a fost descoperită pe Marte de cineva din Japonia, în luna martie," a adăugat el, pe site-ul său specializat în OZN.

"Cum pe Marte avem apă, în cantități mici, este posibil să identificăm animale de deşert rătăcind prin zonă... deși e puţin probabil", a atras atenţia Scott.


!


Acum,daca stam stramb si judecam drept cam maricica soparla asta ,in comparatie cu bolovanii :P
 
Planeta Marte a avut o atmosferă bogată în oxigen cu un miliard de ani înaintea Terrei


Analiza meteoriţilor de origine marțiană căzuţi pe Terra şi a rocilor cercetate de roverul Spirit trimis de NASA pe Marte sugerează faptul că atmosfera planetei roții conținea oxigen în urmă cuaproximativ patru miliarde de ani, potrivit Daily Mail.


Pe Terra, oxigenul a început să se acumuleze în cantităţi importante în atmosferă abia un miliard de ani mai târziu.

Oamenii de ştiinţă au comparat structura meteoriţilor marţieni căzuţi pe Terra cu datele transmise de roverul Spirit trimis de NASA pe Marte.

Diferenţele dintre compoziţiile acestor roci pot fi cel mai bine explicate prin abundenţa oxigenului în istoria timpurie a planetei Marte.

Roverul Spirit explora în acel moment o regiune străveche de pe Marte, în care există roci vechi de cel puţin 3,7 miliarde de ani.

Acele roci prezintă urme ale unei expuneri timpurii la acţiunea oxigenului, înainte de a fi "reciclate" - rocile au fost atrase la adâncimi mici în zone din interiorul planetei Marte şi aruncate apoi din nou la exterior prin erupţii vulcanice.

Pe de altă parte, meteoriţii marţieni de origine vulcanică provin din straturi mai adânci ale planetei şi au fost mai puţin afectaţi de acţiunea oxigenului.

Meteoriţii marţieni au ajuns pe Terra după ce au fost expulzaţi în spaţiu în urma unor erupţii uriaşe sau în urma coliziunii cu Marte a unor corpuri cereşti.
Acest studiu, publicat în revista Nature, prezintă implicaţii foarte importante în legătură cu posibila existenţă a vieţii pe Marte.

Pe Terra, atmosfera a fost completată treptat cu oxigenul eliberat prin fotosinteza microbilor. Acest fenomen a fost denumit de oamenii de ştiinţă Marele eveniment de oxigenare.

În schimb, legătura dintre oxigen şi viaţa pe Marte este mai puţin certă. Oxigenul ar fi putut fi produs pe cale biologică, dar şi prin reacţii chimice produse în atmosfera marţiană.

"Întrucât procesul de oxigenare este acela care oferă planetei Marte culoarea ei distinctivă, este foarte probabil ca Marte, planeta roşie, să fi fost umedă, caldă şi oxidată cu miliarde de ani înainte ca atmosfera de pe Terra să devină bogată în oxigen", a explicat Bernard Wood, profesor la Universitatea Oxford, coordonatorul studiului.


http://www.evz.ro/
 
Astronomii au descoperit o exoplanetă albastră unde plouă cu sticlă, iar vântul bate cu 7.000 km/oră

HD 189733b este una dintre exoplanetele cele mai apropiate de Terra, care pot fi observate atunci când trece prin faţa stelei sale

O exoplanetă de culoarea albastru cobalt, o nuanţă care aminteşte de cea a Terrei văzută din spaţiu, a fost descoperită în premieră de astronomi, care, folosind telescopul spaţial Hubble, au reuşit să determine culoarea exactă a acelui corp ceresc, informează AFP.
Paris de la 128€ › Rezervă bilete de avion prin

Asemănările cu Terra se opresc însă aici: situată la o distanţă de 63 de ani-lumină de planeta noastră (600.000 de miliarde de kilometri), în constelaţia Vulpea (Vulpiţa/ Vulpecula), această exoplanetă, denumită HD 189733b, este o uriaşă gazoasă, neospitalieră pentru viaţa terestră, aflată pe o orbită foarte apropiată de steaua ei.

Atmosfera ei schimbătoare este toridă, cu temperaturi de peste 1.000 de grade Celsius. Planeta este "măturată" de vânturi care suflă cu viteze de peste 7.000 de kilometri pe oră, potrivit unui comunicat al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

HD 189733b este una dintre exoplanetele cele mai apropiate de Terra, care pot fi observate atunci când trece prin faţa stelei sale: în timpul acestui tranzit, planetele îşi imprimă semnătura pe lumina emisă de stelele lor, care este analizată cu ajutorul spectrografului.

HD 189733b a fost deja studiată în amănunt de Hubble şi de alte telescoape. Însă, pentru prima dată, graţie telescopului Hubble, astronomii coordonaţi de Frédéric Pont de la Universitatea Exeter din Marea Britanie au putut să determine culoarea unei planete din afara Sistemului Solar.

Pentru a-i determina culoarea, cercetătorii au măsurat cantitatea de lumină reflectată de suprafaţa HD 189733b, o proprietate denumită "albedo".

Măsurarea culorii "reprezintă o veritabilă premieră", a subliniat Frédéric Pont, citat în comunicatul emis de ESA. "Astfel, putem să ne imaginăm cu ce ar putea să semene această planetă, dacă am fi în măsură să o privim direct".

Culoarea albastră a planetei nu provine însă de la reflexia unui ocean tropical. Ea este cauzată de o atmosferă ceţoasă şi turbulentă, compusă în principal din hidrogen şi încărcată cu particule de silicat, care difuzează o lumină albastră.



Observaţiile anterioare, care au utilizat metode diferite, au indicat deja prezenţa unei lumini albastre pe acea planetă, însă observaţiile recente realizate de Hubble, descrise în revista Astrophysical Journal Letters, au confirmat această ipoteză.

"Este dificil să ştii cu exactitate ceea ce cauzează culoarea atmosferei unei planete, chiar şi pentru planetele din Sistemul Solar", a declarat Frédéric Pont. "Însă aceste observaţii noi au adăugat o piesă de puzzle despre natura şi atmosfera planetei HD 189733b. Am alcătuit treptat o imagine mai complexă a acestei planete exotice", a adăugat el.

HD 189733b este o exoplanetă de tipul "Jupiter-cald". Planetele de tipul "Jupiter-cald" sunt planete uriaşe gazoase care orbitează foarte aproape de stelele lor. HD 189733b se află foarte aproape de steaua ei, la o distanţă de 30 de ori mai mică decât distanţa dintre Soare şi Terra. Chiar şi Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare din Sistemul Solar, se află la o distanţă de 10 ori mai mare.

HD 189733b parcurge un ocol complet în jurul stelei sale în 53 de ore şi este de aproximativ 10% mai mare decât Jupiter.



De la începutul anilor 1990, aproape 900 de planete care orbitează în jurul altor stele decât Soarele au fost descoperite de cercetători, potrivit celor mai recente date furnizate de NASA. Din punct de vedere statistic, potrivit unor studii recente, în Univers ar exista mai multe miliarde de planete.

Lansat în 1990, telescopul spaţial Hubble reprezintă un proiect de colaborare internaţională între ESA şi NASA.

Sursa: Mediafax

http://www.descopera.ro/dnews/11118...ploua-cu-sticla-iar-vantul-bate-cu-7000-kmora
 
Hubble a descoperit un mic satelit: de astăzi Neptun se mândreşte cu 14 luni + zoom Hubble a descoperit un mic satelit: de astăzi Neptun se mândreşte cu 14 „luni”



Un nou satelit a fost descoperit în jurul lui Neptun, devenind astfel cel de-al 14-lea cunoscut până în zilele noastre care gravitează în jurul acestei planete îndepărtate din Sistemul Solar.
Dubai de la 184€ › Rezervă bilete de avion prin

Noul satelit este cel mai mic dintre toţi cei care orbitează în jurul lui Neptun şi are un diametru de doar 19 kilometri, potrivit observaţiilor realizate cu ajutorul telescopului Hubble, a precizat agenţia spaţială americană.

Neptun este cea de-a opta şi totodată ultima planetă din Sistemul Solar în funcţie de distanţa faţă de Soare.

Noul satelit, denumit S/2004 N1, este de circa 100 milioane de ori mai puţin luminos decât cea mai puţin strălucitoare dintre stelele care pot fi văzute cu ochiul liber, motiv pentru care nu a fost observat de Voyager 2 în 1998, atunci când a trecut pe lângă Neptun.

Astronomii de la NASA l-au reperat urmărind un punct alb care apărea cu regularitate în cele peste 150 de fotografii realizate de telescopul Hubble între anii 2004 şi 2009.

Satelitul a fost descoperit pe 1 iulie de Mark Showalter de la Institutul SETI din Mountain View din California.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că S/2004 N1 are nevoie de 23 de ore pentru a efectua o rotaţie completă în jurul planetei Neptun.

Sursa: Mediafax

http://www.descopera.ro/dnews/11125...elit-de-astazi-neptun-se-mandreste-cu-14-luni
 
O exoplanetă care pluteşte singură prin spaţiu, descoperită de astronomi



O planetă din afara Sistemului Solar care pluteşte singură prin spaţiu, fără a se afla pe orbita unei stele, a fost descoperită de o echipă internaţională de astronomi, potrivit unui studiu publicat miercuri în Statele Unite.

Această exoplanetă gazoasă, denumită PSO J318.5-22, se află la o distanţă de 80 de ani-lumină de Terra (1 an-lumină echivalează cu 9.460 miliarde de kilometri) şi are o masă de şase ori mai mare decât cea a planetei Jupiter, au precizat astronomii, al căror studiu a fost publicat în revista americană Astrophysical Journal Letters, potrivit Mediafax.

Ea s-a format în urmă cu doar 12 milioane de ani, o vârstă care pentru o planetă reprezintă primul stadiu al "copilăriei".

"Nu am văzut niciodată în trecut un obiect precum acesta care pluteşte liber în spaţiu şi prezintă toate caracteristicile unor planete tinere aflate pe orbită în jurul unor stele", a explicat Michael Liu, de la Institutul de astronomie al Universităţii Hawaii din Manoa, principalul autor al descoperirii.

"M-am întrebat de multe ori dacă astfel de corpuri solitare pot să existe, iar acum ştim că aşa este", a adăugat el.

Această exoplanetă prezintă caracteristici unice - inclusiv masă, culoare şi energie emisă - care corespund celor ale planetelor aflate pe orbitele unor stele, au precizat astrofizicienii.

Pe parcursul ultimelor decenii, descoperirile de exoplanete s-au accelerat, aproximativ 1.000 fiind detectate prin metode indirecte - cu ajutorul umbrei pe care ele o produc pe discul stelelor lor atunci când trec prin faţa lor.

Însă foarte puţine dintre aceste planete au putut fi observate direct, întrucât cele mai multe se află pe orbitele unor stele tinere, care au mai puţin de 200 milioane de ani şi care sunt din acest motiv foarte strălucitoare.

Noua exoplanetă va oferi oamenilor de ştiinţă "ocazia unică de a observa funcţionarea internă a unei planete gazoase uriaşe, precum Jupiter, la puţin timp după naşterea ei", a declarat Niall Deacon, de la Institutul astronomic Max Planck din Germania, coautor al studiului.

Descoperirea a fost realizată cu ajutorul telescopului Pan-STARRS 1, amplasat în vârful muntelui Haleakala din Maui (Hawaii).


http://www.obiectiv.infoml
 


Gordan Ugarkovic, un programator croat, pasionat de procesarea de imagini pe computer, a realizat acest portret al planetei combinând 36 de imagini luate de sonda Casini la data de 10 octombrie. Folosind imagini modificate cu filtre roşii, verzi şi albastre, el a creat această imagine mozaic, care a stârnit admiraţia specialiştilor şi care înfăţişează globul lui Saturn plutind în spaţiu, în centrul sistemului său complet de inele.

Sonda spaţială Cassini, lansată de NASA, se află pe orbita lui Saturn, de aproape 9 ani, misiunea ei de studiere a planetei cu inele urmând să dureze până în anul 2017.

Sursa: FOXNews / Credit foto: NASA/JPL-Caltech/Space Science Institute/G. Ugarkovic

http://www.descopera.ro/dnews/11547...ele-mai-uimitoare-imagini-publicate-pana-acum
 
O noua descoperire . O planeta din constelatia Cygnus ,care seamana Pamantului ca marime si alcatuire. Este vorba de exoplaneta Kepler-78b .
Sursa si detalii
 
Dimitar Sasselov, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian, unul dintre autorii articolului din revista Nature crede ca "Această planetă este o enigmă"

Specialiştii de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics afirmă că „Kepler 78-b este o planetă care nu ar trebui să existe. Această lume fierbinte din lavă se învârte în jurul stelei sale la fiecare 8 ore şi jumătate la o distanţă mai mică de 1.600.000 km, una dintre cele mai strânse orbite descoperite vreodată. Conform teoriilor acceptate referitoare la formarea planetelor, Kepler-78b nu s-ar fi putut forma atât de aproape de steaua sa şi nici nu ar fi putut să se deplaseze acolo”.



Surse:
Mediafax, Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics
http://www.descopera.ro/dnews/11596...onomii-aceasta-planeta-nu-ar-trebui-sa-existe
 
Saturn şi sateliţii săi: noi imagini extraordinare dezvăluite de NASA


Imaginile au fost realizate de sonda Cassini, lansată de NASA, şi surprind atât planeta Saturn, cu ciudatele sale inele şi alte caracteristici, cât şi unele dintre numeroasele “luni” ale planetei.
Praga de la 0€ › Rezervă bilete de avion prin

Misiunea Casini a fost lansată în 1997 şi a ajuns în preajma planetei Saturn în 2004; de atunci, a transmis numeroase imagini excepţionale,de înaltă rezoluţie, ale acestei planete şi ale sateliţilor săi.

În anul 2013, a relizat, printre altele, fotografii ale “lumii de gheaţă” a satelitului Enceladus, cea de-a 6 lună saturniană, ca mărime; imagini ale lui Titan, cel mai mare dintre sateliţii planetei, cu lacurile şi mările sale de metan şi etan lichid; ale satelitului Rhea, al doilea ca mărime, precum şi noi vederi ale planetei Saturn însăşi, cu spectaculoasele sale inele, cu vârtejul (vortexul) de la polul său nord, care reprezintă un fel de uragan în versiune saturniană, şi cu un aşa-numit curent- jet (curent rapid din atmosferă) al cărui traseu are, pe Saturn, o formă deosebită, hexagonală.


Enceladus Enceladus



Lacurile de hidrocarburi lichide de pe Titan. Lacurile de hidrocarburi lichide de pe Titan.



Titan şi Rhea - cele mai mari dintre lunile planetei Saturn. Titan şi Rhea - cele mai mari dintre lunile planetei Saturn.



Sistemul de inele al lui Saturn



Vortexul de la Polul Nord al planetei Saturn şi modelul hexagonal creat de curentul-jet.

Surse: Live Science, space.com / Credit foto: NASA/JPL-Caltech/Space Science Institute
http://www.descopera.ro/dnews/11842...extraordinare-dezvaluite-de-nasa-galerie-foto
 
M-am gandit la o explicatie naturala a acestor dare si nu stiu daca ar fi posibil ca stanci (sa fi levitat) la suprafata lui Phobos, prinse cumva intre atractia lui Marte si a lui Phobos, astfel incat, avand tendinta de a stationa, Phobos a continuat rotatia (pe cand inca se rotea, fiind in cele din urma franat gravitational, precum Luna) si au "zgariat" suprafata satelitului...
Dealtfel, se vede cum darele sunt intrerupte de cratere, ceea ce arata vechimea lor.
Mi s-a parut o idee plauzibila, o cauza naturala.

Dare paralele pe Phobos.

dare_phobos_zpsc4caca80.jpg


Insa, nu am gasit explicatie naturala pentru haosul de pe Miranda, chiar pare ca a fost santier... (de acolo au luat aurul depozitat sub piramide de extraterestri!) X_X
Semnele de intrebare raman...

Miranda...

dare_miranda_pia01490_zps7e3d4a57.jpg


http://stelara.narod.ru/dare.htm
 
Piatra de pe Marte care a "aparut "de nici unde :P




Piatra din faţa roberului Opportunity, "nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum”, spun specialiştii NASA.

Experţii au declarat că au fost „induşi în eroare” atât de originea, cât şi de compoziţia obiectului care, în acest moment, este investigat de instrumentele de măsurare de care dispune Opportunity.

Astronomii au observat că noua rocă „a apărut” fără nicio explicaţie pe un afloriment care acum câteva zile era gol. Din cauza vremii nefavorabile, roverul nu s-a putut deplasa în altă regiune, rămânând aici şi fotografiind aceeaşi zonă timp de o lună. Toate imaginile trimise de rover pe Pământ au fost analizate de oamenii de ştiinţă de la Jet Propulsion Laboratory (JPL).

Omul de ştiinţă Steve Squyres, de la JPL a declarat că se pare că planeta „aruncă cu lucruri noi”. „Am văzut roca aşezată acolo. Ea este albă pe margini, iar în centru are o pată de culoare roşu închis - arată ca o gogoaşă cu gem. Ea pur şi simplu a apărut în acel loc pe unde noi nici măcar nu am trecut”, a mai declarat specialistul.

Squyres susţine că echipa sa a realizat două teorii privitoare la modul în care a ajuns roca în acea zonă: fie „în apropiere există o gaură din care iese fum” care a fost creată de un meteor, fie a fost aruncată de o roată a roverului.

„Am mers la o distanţă de un metru sau doi de acest loc şi cred că cea mai bună explicaţie ar fi că am lovit-o cu o roată”, a mărturisit Squyres.

Şi cu toate acestea, povestea a devenit şi mai ciudată atunci când Opportunity a investigat roca.

După ce au analizat roca, specialiştii au declarat că „nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum. Este foarte bogată în sulf şi în magneziu şi are de două ori mai mult mangan ca orice altceva văzut pe Marte de noi”.

„Nu ştiu ce însemnă toate aceste observaţii. Suntem foarte confuzi şi toată lumea din echipă se ceartă cu privire la care ar putea fi explicaţia”, a mai declarat Squyres.

„Tocmai asta este frumuseţea misiunii, că tocmai am realizat faptul că niciodată nu vom termina. Mereu va exista ceva tentant, ceva minunat, dincolo de capacitatea noastră de a explica sau înţelege. Asta este natura explorării”, a încheiat Squyres.

Sursa: Independent
http://www.descopera.ro/dnews/11930...-ce-am-vazut-pana-acum-spun-specialistii-foto
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top