Povesti postapocaliptice, si nu numai ;)
- Thread starter bodo
- Start date
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Hmmmm, tare ma duce gandul la "kaprita" noastra. Si ea poate fi cand abila, cand razboinica, cand razbunatoare ( partea asta nu a fost inca dezvoltata), cand dornica sa invete lucruri noi, cand suspicioasa, uneori vrea sa para ce nu e, aspecte care chiar trebuie aratate. Sa incercam sa intram in poveste, sa-i deturnam putin linia 
? Gogule, da iti stricam frumuseste de poveste, zau asa 
. Cat despre "impideicat", n-ar fi rau, e parte din poveste. Ea o face oricum mereu, cu voie, sau fara... Frumos stilul, imi place. Bravo, chiar ai nitel talent.
? Gogule, da iti stricam frumuseste de poveste, zau asa . Cat despre "impideicat", n-ar fi rau, e parte din poveste. Ea o face oricum mereu, cu voie, sau fara... Frumos stilul, imi place. Bravo, chiar ai nitel talent.
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
cine o fi ... :-?
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
=))=))=)) io asta am facut=))
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
anuk said:Tu esti mic si bei laptic ,de aia
mp sa vad daca esti pe aceasi unda cu mine
Vazand cat de multe lucruri stransese in mica ei "expeditie", fiind si oarecum plictisita, intr-o dimineata isi lua pusca, mancare pentru cateva zile si caruciorul si porni din nou la drum. De data aceasta spre nord. Era curioasa ce se intamplase, caci nu gasise pana acum nici un om viu. Cadavrele din satul de la sud nu se puneau la socoteala. Gandindu-se mai bine, i se parea al dracu de ciudat ca intr-un sat nu gasise nici macar un om viu. Si totusi, i se parea ca nici cadavrele nu erau destul de numeroase. Aceste ganduri o framantau, si o faceau sa caute o explicatie.
Cu putin chin, dupa cateva ore, ajunse intr-un alt sat. Acesta era mai mic ca primul, si la fel de pustiu. Insa experienta din expeditia precedenta ii era de folos. Cauta de la inceput o casa in care nu se descompuneau cadavre. Pana la urma o gasi. Facu focul in soba cu niste lemne aruncate prin curti si cu niste uluci de gard, a mancat putin, apoi a pornit in expeditie de cercetare. De data aceasta a fost mai atenta, mai ales ca avea o idee cat de cat exacta despre ceea ce cauta. Bineinteles, ca un facut, nu a gasit absolut deloc mancare, nici vreun mijloc de transport acatarii, si nici un fel de combustibil. Ca o curiozitate, nici strop de alcool nu gasii. Insa era extrem de multumita ca pana spre seara a scotocit cateva case, gasind carti si reviste interesante, cateva kilograme de lumanari, cateva haine ce mai puteau fi folosite, o pereche de bocanci ce i se puteau potrivii si, foarte important, destul de multe unelte de tamplarie si de agricultura. Si cateva cutite.
Epuizata, se retrase sa doarma, cu ganduri pentru a doua dimineata.
Noaptea trecu prea repede, fiind trezita la primele raze de soare de cantecul agitat al unor vrabii gurese.
A continuat si a doua zi cu cautarile, sporindu-si rezerva de lumanari, de haine, a gasit chiar si un sac de dormit ros intr-un colt, mai multe unelte, dar si cateva kilograme de cuie de diverse dimensiuni si multe lanturi de fier.
Avand experienta cu pusca, cauta foarte atent si a mai descoperit cateva cartuse cu alice si un binoclu. Era vechi, dar inca era destul de bun.
Intr-una din cele mai impozante cladiri a gasit multe registre si ceea ce parea o harta detaliata a zonei. Acum avea o idee destul de clara asupra imprejurimilor si putea calcula mai atenta expeditiile din acea iarna. Totusi, a gasit si ceva ce a ingrijorat-o. Cadavrele pe care le tot gasea, era incredintata, murisera de moarte violenta. Semne de impuscaturi, membre taiate, capete sfaramate. Si a culminat totul cu cartuse gasite infipte in peretii bisericii, cladirea cu cele mai multe cadavre gasita.
"Oare cine i-a omorat pe acesti oameni?" incepu sa se intrebe. Nu avea un raspuns, dar era convinsa ca, oricine sau orice ar fi fost, daca o gaseau, ar fi avut aceeasi soarta.
Speriata fiind, incarca cat a putut de mult in carucior si a pornit inapoi, spre coliba.
Drumul la intoarcere parea simplu, insa faptul ca cineva ii omorase pe acei oameni nu-i dadea pace. Fara sa se gandeasca, incepu sa mearga in zig zag si sa-si acopere urmele in zapada cu o ramura bogata legata la spate.
Cu putin chin, dupa cateva ore, ajunse intr-un alt sat. Acesta era mai mic ca primul, si la fel de pustiu. Insa experienta din expeditia precedenta ii era de folos. Cauta de la inceput o casa in care nu se descompuneau cadavre. Pana la urma o gasi. Facu focul in soba cu niste lemne aruncate prin curti si cu niste uluci de gard, a mancat putin, apoi a pornit in expeditie de cercetare. De data aceasta a fost mai atenta, mai ales ca avea o idee cat de cat exacta despre ceea ce cauta. Bineinteles, ca un facut, nu a gasit absolut deloc mancare, nici vreun mijloc de transport acatarii, si nici un fel de combustibil. Ca o curiozitate, nici strop de alcool nu gasii. Insa era extrem de multumita ca pana spre seara a scotocit cateva case, gasind carti si reviste interesante, cateva kilograme de lumanari, cateva haine ce mai puteau fi folosite, o pereche de bocanci ce i se puteau potrivii si, foarte important, destul de multe unelte de tamplarie si de agricultura. Si cateva cutite.
Epuizata, se retrase sa doarma, cu ganduri pentru a doua dimineata.
Noaptea trecu prea repede, fiind trezita la primele raze de soare de cantecul agitat al unor vrabii gurese.
A continuat si a doua zi cu cautarile, sporindu-si rezerva de lumanari, de haine, a gasit chiar si un sac de dormit ros intr-un colt, mai multe unelte, dar si cateva kilograme de cuie de diverse dimensiuni si multe lanturi de fier.
Avand experienta cu pusca, cauta foarte atent si a mai descoperit cateva cartuse cu alice si un binoclu. Era vechi, dar inca era destul de bun.
Intr-una din cele mai impozante cladiri a gasit multe registre si ceea ce parea o harta detaliata a zonei. Acum avea o idee destul de clara asupra imprejurimilor si putea calcula mai atenta expeditiile din acea iarna. Totusi, a gasit si ceva ce a ingrijorat-o. Cadavrele pe care le tot gasea, era incredintata, murisera de moarte violenta. Semne de impuscaturi, membre taiate, capete sfaramate. Si a culminat totul cu cartuse gasite infipte in peretii bisericii, cladirea cu cele mai multe cadavre gasita.
"Oare cine i-a omorat pe acesti oameni?" incepu sa se intrebe. Nu avea un raspuns, dar era convinsa ca, oricine sau orice ar fi fost, daca o gaseau, ar fi avut aceeasi soarta.
Speriata fiind, incarca cat a putut de mult in carucior si a pornit inapoi, spre coliba.
Drumul la intoarcere parea simplu, insa faptul ca cineva ii omorase pe acei oameni nu-i dadea pace. Fara sa se gandeasca, incepu sa mearga in zig zag si sa-si acopere urmele in zapada cu o ramura bogata legata la spate.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
O tempora ! Ce mult imi lipsesc vestile despre pesonajele indragite din perioada postapocaliptica, sper insa ca au trecut cu bine de nenorocirile ce s-au abatut asupra lor. Mi-am amintit de ei cand am vazut pe cineva aprinzand o tigara cu celebra bricheta Zippo si m-a luat un dor...... As fi vrut sa-l intreb pe stapanul brichete,daca este el, ABC, dar......
Toma Caragiu
Mefisto
Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos.
Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut... Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine.
Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Şi nu-i vorbă că şi munceste, şti, munceşte, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se întoarce la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă - mă, cine-l ţine pe ăsta în braţe. Dracu' ştie... Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde... Însă ei, ei ştiu toţi. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea şefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracul să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o felie de şuncă până de m-am înţercat eu copii.
Am auzit odată o discuţie între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieţii din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieţii din deal n-a văzut nici dracu'! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren.
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Petru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ăştia din birou l-au pe sfântul scaun şi nu se mai dezlipesc de el niciodată.
Mi se mai spune şi talpa iadului. Eu? Păi fac unii nişte pantofi îi porţi o zi două se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă.
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă... L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară şi au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
Auzi, zice, am fost într-o zi la o expoziţie, stătea un tânăr în faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu' să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti. Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu' şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole d'honour, eu n-am pictat niciodată în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea.
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracul gol... gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu'-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă şi într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând ca toţi dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi. Cică şopul scuză mijloacele. P'teu drace!
Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă pentru că toţi jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri...www.romanianvoice.com
Mefisto
Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos.
Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut... Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine.
Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Şi nu-i vorbă că şi munceste, şti, munceşte, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se întoarce la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă - mă, cine-l ţine pe ăsta în braţe. Dracu' ştie... Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde... Însă ei, ei ştiu toţi. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea şefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracul să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o felie de şuncă până de m-am înţercat eu copii.
Am auzit odată o discuţie între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieţii din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieţii din deal n-a văzut nici dracu'! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren.
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Petru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ăştia din birou l-au pe sfântul scaun şi nu se mai dezlipesc de el niciodată.
Mi se mai spune şi talpa iadului. Eu? Păi fac unii nişte pantofi îi porţi o zi două se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din romanul lui Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă.
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă... L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară şi au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
Auzi, zice, am fost într-o zi la o expoziţie, stătea un tânăr în faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu' să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti. Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu' şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole d'honour, eu n-am pictat niciodată în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea.
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracul gol... gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu e dracul chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu'-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă şi într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând ca toţi dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi. Cică şopul scuză mijloacele. P'teu drace!
Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă pentru că toţi jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri...www.romanianvoice.com