POVESTIRI CU TÂLC

[Old DG]

Sa nu ma dau mare, sunt culese de pe Net de cca. 4 ani de zile, acolo unde am sursa exacta o dau; unele din ele au o tenta religioasa, dar vorba lui Gogu,toate se adreseaza sufletului din noi!
_____________________________________________________________

Arca lui Noe - O povestire moderna

Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac sa ploua peste ?ntregul pamant pana cand toti cei rai vor fi ?nnecati de ape. As vrea ?nsa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!" Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand ?nca de frica tinand plansele ?n mana.
"Sase luni si va ?ncepe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului. "Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au ?nceput sa se ?ngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si ?nceput sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea ?n curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea ?ntrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca ?ntregul proiect. Apoi, am intrat ?ntr-o adevarata batalie cu autoritatile ?njurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie ?n curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au ?nceput o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.
Am ?nceput sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului ?nconjurator, care ?mi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului ?nconjurator. Inginerii lor ?mi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care ?mi cer o suma enorma de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca ?n urmatorui an", se vaita bietul Noe.
Cerul ?ncepu sa se ?nsenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste ?ntinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul ?ntregului Univers am unele avantaje. Voi distruge ?ntregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat ?nsusi de om."
"Cu ce Doamne?", a ?ntrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;
"Cu guvernul".

 

[Old DG]

Povestirea de mai sus, vine ca o manusa pentru vremurile actuale!
Stiu ca nu toate povestirile sunt de aceeasi valoare sau interes pentru voi, cu timpul va veti obisnui cu ele!
_____________________________________________________________

Pasarea captiva
O vrabie a patruns pe usa bisericii ?ntr-o duminica calduroasa de vara. Serviciul divin era ?n plina desfasurare. Plina de frica biata pasarica a ?ncercat sa scape din cladire izbindu-se violent de geamurile ferestrelor. 0 doamna urmarea atenta zbaterea micii vietati, mirata de ignoranta ei, de faptul ca nu se re?ntorcea pe usa larg deschisa. Epuizata, pasarea s-a asezat pentru a se odihni, dupa care observand usa deschisa a zburat vesela ?n libertate.
"La fel de ignoranta sunt si eu ca pasarea aceasta", si-a spus femeia impresionata de scena. "Toate eforturile mele de a ma elibera de pacatele ?n care zac nu sunt decat eforturi sterile ca ale acestei vrabii, pe cand usa harului lui Dumnezeu era mereu deschisa

 

[Old DG]

Un simplu gest
Mark mergea spre casa cand a observat ca un baiat s-a ?mpiedicat si a scapat pe trotuar un brat de carti pe care le cara, doua pulovere, o bata de baseball, o manusa si un mic casetofon. A ?ngenuncheat alaturi de baiatul acela si l-a ajutat sa adune lucrurile. Pentru ca si asa mergeau ?n aceeasi directie, l-a ajutat sa care unele din lucruri. A aflat ca pe baiat ?l chema Bill, ca-i placeau jocurile electronice, baseball-ul si istoria, ca avea o groaza de necazuri cu celelalte materii si, ca tocmai atunci rupsese prietenia cu o fata.
Au ajuns la Bill acasa si Mark a fost invitat sa intre sa bea un Coca-Cola si sa se uite putin la televizor. Dupa-masa aceea a trecut placut, printre rasete si cateva jocuri electronice. Mark s-a dus acasa. Au continuat sa se mai vada pana cand amandoi au intrat la acelasi liceu. S-au ?ntalnit de cateva ori de-a lungul anilor. In ultimul an, inainte de graduare, Bill l-a cautat pe Mark si a vrut sa-i vorbeasca.
Bill i-a adus aminte de ziua cand s-au ?ntalnit ei pentru prima data. "Nu te-ai ?ntrebat de ce caram atat de multe lucruri cu mine?", l-a ?ntrebat Bill. "Vezi, in ziua aceea mi-am facut curatenie ?n dulapul meu pentru ca nu voiam sa las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am luat de la mama si mergeam spre casa ca sa ma sinucid. Dupa ce am petrecut catva timp ?mpreuna in ziua aceea, vorbind si razand, mi-am dat seama ca daca ma omoram nu voi mai avea parte niciodata de prietenia unor oameni ca tine. Asa ca, Mark, atunci cand m-ai ajutat sa adun cartile de pe jos ai facut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata."
(John W. Schlatter)

 

[Old DG]

Sambata si Duminica cate doua postari ca sa aveti ce citi!
_____________________________________________________________
Adevarata dragoste
Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un barbat pe departe de a fi chipes. Dimpotriva, pe langa faptul ca era mic de statura avea o cocoasa grotesca.
Intr-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fata foarte draguta, pe care o chema Frumtje. Moise se ?ndragosti disperat de fata care ?l privea cu vadita repulsie pentru ?ntatisarea sa.
Cand a vizitat casa negustorului, ?nainte de plecare, Moise si-a luat inima ?n dinti, s-a dus la etaj unde era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereasca, iar el se zbatea ?n chinurile iadului atunci cand fata refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva ?ncercari de a lega o conversatie, Moise a ?ntrebat-o timid: "Stiti de ce casatoriile se fac ?n cer?"
"Da", a spus tata, ?n timp ce se uita mereu ?n pamant. "Dar, dumneavoastra stiti de ce?"
"Da, stiu", a spus el. "Vedeti, ?n cer, la nasterea fiecarui baiat, Domnul ?l anunta care va fi fata cu care se va casatori. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat viitoarea mea mireasa. Domnul mi-a zis: 'Mireasa ta va fi cocosata!'. Atunci am spus Domnului: 'Doamne, o femeie cocosata ar fi o tragedie. Doamne, da-mi mie cocoasa si las-o pe ea sa fie frumoasa'."
Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordand mana sa mai tarziu omului caruia i-a fost o sotie credincioasa.
(Barry and Joyce Vissell)

 

[Old DG]

Doi calugari
Doi calugari aflati ?n pelerinaj, au ajuns la tarmul unui rau. Acolo, asteptand sa treaca apa, statea o tanara frumoasa ?mbracata cu haine scumpe. Stiind ca apa raului era destul de adanca si murdara, fata nu vroia sa-si murdareasca hainele. Fara sa stea mult pe ganduri, unul din calugari a luat-o ?n spate si a trecut-o la tarmul celalalt.
Calugarii si-au continuat drumul. Cam dupa o ora de mers, celalalt calugar a ?nceput sa comenteze: "Stii bine ca nu este voie sa te atingi de femei. Este ?mpotriva regulilor noastre calugaresti sa te apropii de vreo femeie. Cum ai putut sa calci regulamentul asa de usor?"
Calugarul admonestat mergea ?n liniste, apoi remarca: "Am pus fata jos pe malul raului de mai bine de o ora, de ce tu o mai duci ?nca ?n carca?"

 

[Old DG]

DRAGOSTE DE COPIL

A fost odata ca niciodata o fetita care era iubita de toata lumea nu doar pentru ca era foarte frumoasa ci si pentrut ca era desteapta la cei 5 anisori ai ei, stia sa citeasca si sa scrie... Parintii ei era cei mai fericti, pentru ca fetita lor era foarte adorata de toata lumea... Fericirea lor nu avea sa dureze mult pentru ca intr-o zi insorita de vara un om rau a rapit-o pe micuta Dalia (caci asa se numea fetita), intentia lui era sa scoata bani de pe urma ei... Parintii erau disperati, nu stiau ce sa faca... Au anuntat politia, insa si aceasta era neputincioasa, se parea ca hotul nu era din oras, era un necunoscut...
Baiatul vecinilor avea o simpatie foarte mare pentru Dalia, si de aceea, disparitia ei l-a indispus foarte rau... Singurul loc in care acesta se putea destinde de tot era in mijlocul padurii de la marginea orasului... Acolo, sub un stejar mare si puternic, baiatul sa gandea la Dalia... Deodata o lacrima sarata ii picura pe obraji, vantul incepu sa bata puternic, totul parea straniu, o voce ca de zana sa auzi de undeva de sus - aceasta ii zicea baiatului sa o caute pe Dalia in locul unde nimeni nu am mai pasit de mult... Mesajul a fost pe moment cam in ceata pentru baiat, insa dupa nici cateva secunde isi aminti de ferma domnului Dragos, care de mai bine de 4 ani nu era locuita... Era o ferma cu aspect placut pe dinafara insa inauntrul ei nu se zareau decat panze de paianjen... Baiatul lasa mamei un bilet in care o anunta ca merge la scaldat cu baietii... Pe drumul care parea ca se ingusteaza cu fiecare pas nu era nimeni, era liniste deplina... La cativa metrii in fata se vede ferma... Ajuns in fata usii, baiatul paseste speriat, scartaitul usii face totul si mai misterios... Odata ajuns inauntru, tensiunea creste, baiatul incepe cu etajul, incepe sa caute... La un moment dat, in fata zareste un elastic de par care semana perfect cu al Daliei, il ridica de jos si continua sa mearga... La etaj nu a gasit nimic, acum coboara in pivnita, in fata se vede o umbra mica care parca tremura, el grabeste pasul, se aproprie, si... o gaseste pe Dalia, care era foarte speriata... Dupa cateva minute, Dalia si Bogdan se indreptau spre casa. Hotul a fugit lasand-o acolo, se simtea inconjurat... Toti au fost minunati de miracolul care se intamplase, lucrurile au reintrat in normal destul de repede, iar Dalia si Bogdan au devenit foarte buni prieteni...
Morala: Dragostea nu are varsta asa ca asculta-ti inima!

 

[Old DG]

Povestea creionului
Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

 

[Old DG]

Viata e la fel
O doamna a coborat din masina sa ?ntrebe o anumita directie pe un fermier care statea sprijinmdu-se de gardul curtii sale. Dupa ce a primit indicatiile necesare, doamna l-a ?ntrebat pe batranul taran:
"Cum poti domnule, sa traiesti aici asa izolat de lume? Viata este atat de trepidanta. Eu n-as putea nici ?n ruptul capului sa accept o astfel de viata".
"Pai, doamna, a zis taranul, io nu cred ca viata dumitale e prea diferita de a me. Iaca, dumneata stai colea ?n masina la volan si te uiti cum trec gardurile pe langa dumneata. Io stau aci ?n curte la gard si ma uit cum trec masinile pe tanga mine", a raspuns taranul batran.
Viata noastra a fiecaruia nu e cu nimic mai diferita decat a altora. Avem aceleasi probleme fundamentale.

 

[Old DG]

"Pacate perfecte"
Nu exista "pacate perfecte", dupa cum nu exista nici crime perfecte. Pacatosul lasa urme ale faradelegii sale. Probabil ca cele mai vizibile si mai daunatoare sufletului sunt cele din constiinta sa. Urmele raman. Demasca.
Uneori credem cu atata naivitate ca "nu stie nimeni", ca "nu ne-a vazut nimeni". Si totusi. Cel mai des uitam de Dumnezeu. Am avea nevoie de copilul acela care, la furat de porumb de pe camp cu tatal sau, l-a ?ntrebat pe acesta care se uita mereu ?n stanga, ?n dreapta, ?n urma sa nu fie vazut de cineva: "Dar ?n sus nu te uiti?"

 

[Old DG]

O fata pe care s-o cauti
Un domn mai in varsta, stand de vorba cu un tanar, i-a dat urmatorul sfat:
"Am fost tanar si am ?mbatranit, dar n-am vazut nici o fata, neascultatoare de parinti care sa nu fi ajuns sa valoreze mai mult ca un ochi de sticla pentru barbatul ei. Baiete, cand vei ?ntalni o fata ca un trandafir care ?ti va spune atunci cand ?i bati ?n poarta: "Nu pot sa plec acum cu tine, pentru ca mai am cateva vase de spalat. Le termin ?n jumatate de ora". Pune-te pe prag si asteapt-o. Asteapt-o pentru ca s-ar putea sa vina altul si s-o ia de sotie si chiar atunci vei pierde un ?nger. Asteapta oricat pentru fata aceea; tine-te de ea ca scaiul de oaie."

 

[mod1]

Buna invatatura pt tinerii de azi. Oare mai exista fete care spala vase?

 

[Old DG]

Da,fata mea, care a plecat de acasa la Bucuresti la facultate, de 16 ani si a trait numai printre straini, la camin, gazda, inchirieri si acum are o garsoniera in Ghencea impreuna cu sotul ei!
Parerea mea este ca un copil, un tanar, face cam ceea ce a vazut acasa in mod instinctiv!

 

[mod1]

Esti un parinte norocos, sa-ti traiasca! Eu ma refeream la tinerele de 18-25 de ani de acum.

 

[Old DG]

Caminul un loc potrivit pentru Isus
Un om bogat a cumparat un tablou foarte scump, care-L ?nfatisa pe Isus. L-a adus acasa si a ?nceput sa caute un loc potrivit ?n casa unde sa-l aseze. In final l-a chemat pe arhitectul casei si acesta i-a spus: "Domnule, nu poti potrivi nicaieri ?n casa dumneatale tabloul acesta! Trebuie sa va construiti casa special pentru acest tablou" .
Cata dreptate. Trebuie sa ne punem casa special ?n randuiala pentru a-L putea invita pe Isus sa locuiasca ?n ea.
Caminul fara acoperis
Un lucrator sarac cu ziua a mers sa lucreze ?a un fermier mai bogat din Scotia. Dupa numai cateva zile, prietenii l-au ?ntrebat de ce a plecat asa de repede din casa fermierului bogat. "Pentru ca acea casa nu avea acoperis!", a spus crestinul, repetand o veche zicala scotiana: "Casa de unde nu se ridica ?n fiecare zi rugaciuni catre Dumnezeu, este o casa fara acoperis, ?n care nu va fi niciodata pace si nici siguranta".


Aceste ''Povestiri cu tilc'' fac parte din cartea lui Petre Lascau ''Intre zambet si suspin''!

 

[Old DG]

Dor de casa
Un batran soldat scotian, ranit grav pe campul de lupta, zacea pe patul de moarte ?ntr-un spital. In rarele clipe de luciditate spunea cu lacrimi ?n ochi de ultima sa dorinta, aceea de a fi din nou acasa ?n Scotia sa draga. Intr-o seara unul dintre bolnavii acelui salon a adunat cativa cantareti, raniti si ei, printre care si unul la cimpoi, instrumentul traditional scotian.
Muzicantii s-au adunat sub fereastra muribundului soldat si au ?nceput sa cante: "Ce se petrece?" a ?ntrebat batranul soldat. Regimentul a ajuns acasa? Slava Domnului ca am ajuns din nou acasa!" Cu zambetul pe buze a trecut la cele vesnice.

 

[Old DG]

Numai Timpul…

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

 

[Old DG]

Nisip si piatra

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:
”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:
-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa

 

[Old DG]

Doar asta conteaza!
Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!

 

[anuk]

Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. "La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!

Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!"


Superba pilda . In viata ar trebui sa ne canaliza energia pt a strange trairi nu averi.

 

[Old DG]

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”