Sanatate,nutritie si corpul uman

[bodo]

i
Respiratia suieratoare. Cum o amelioram si cand e cazul sa consultam un medic

Nu numai astmul este vinovat de respiratia suieratoare
Respiratia suieratoare (wheezing) este un simptom declansat de ingustarea sau obturarea partiala a cailor respiratorii. De multe ori, aceasta este un semn al astmului, boala care sensibilizeaza plamanii si provoaca inflamarea cailor respiratorii. Orice alergen, de la fumul de tigara, pana la mirosul de parfum sau polenul florilor, poate declansa la astmatici o criza de respiratie suieratoare.

Insa nu intotdeauna respiratia suieratoare este cauzata de astm. Iata care sunt posibilele cauze ale respiratiei suieratoare, conform US National Library of Medicine:

* astmul;
* bronsita, pneumonia sau emfizemul;
* boala de reflux gastrofaringian;
* insuficienta cardiaca;
* prezenta unui corp strain in plamani;
* reactiile alergice;
* fumatul;
* anumite medicamente;
* anumite infectii virale.

Daca nu ati fost diagnosticati cu astm, nu sunteti raciti si totusi respiratia este suieratoare, mai ales la inspiratie, cel mai bine este sa consultati un doctor, deoarece acest simptom poate ascunde o afectiune mai grava. Pentru a scapa de respiratia suieratoare tratamentul trebuie sa tinteasca direct cauza, de aceea este necesar ca un doctor specialist sa stabileasca cu exactitate un diagnostic. Automedicatia va poate inrautati starea si va poate pune chiar viata in pericol.

Sfaturi pentru a ameliora respiratia suieratoare

Tusiti. Daca suieratul dispare dupa ce tusiti de cateva ori, eliberand astfel caile respiratorii de mucus, probabil aveti o raceala sau o infectie virala. Culoarea mucusului poate determina gravitatea afectiunii. Astfel, daca mucusul are culoarea galbena, acesta este de obicei un semn de infectie si este posibil sa aveti nevoie de un antibiotic. Cereti sfatul doctorului in acest sens.

Indepartati alergenii. Daca suspectati ca respiratia suieratoare e provocata de un alergen, incercati sa indepartati sursa. Iata care sunt cei mai comuni alergeni:

* parul animalelor;
* praful;
* substantele chimice din aer sau alimente;
* mucegaiul;
* polenul;
* fumul, inclusiv cel de tigara.

Reduceti inflamatia. Exista o serie de medicamente, precum antihistaminicele si corticosteroizii, care ajuta in special la ameliorarea respiratiei suieratoare provocate de astm. Doctorii avertizeaza insa ca ameliorarea nu se va remarca imediat. Este vorba de o imbunatatire graduala, care se produce in timp.

Respirati adanc. Studiile au demonstrat ca respiratia suieratoare poate fi redusa respirand profund de cateva ori, insa aceasta metoda functioneaza in special in cazul persoanelor care nu sufera de astm. De asemenea, este posibil ca medicul sa va recomande folosirea unui bronhodilatator cu actiune rapida, care va ajuta la eliberarea cailor respiratorii.

Cand e cazul sa faceti o vizita la medic

* cand respiratia suieratoare este insotita de dificultati de respiratie sau respiratie accelerata;
* daca stiti ca aveti probleme cu inima sau e insotita de dureri in piept si/sau umflarea picioarelor;
* suferiti de astm si aveti nevoie sa folositi bronhoinhalatorul mai des de patru ore pentru a ameliora suieratul;
* nu ati fost diagnosticat cu astm bronsic si aveti simptome specifice acestei boli

http://medlive.hotnews.ro/

 

[magda]

Fructele de mare cresc riscul de diabet

In vreme ce pestele alb si gras confera protectie
impotriva mai multor afectiuni, printre care diabetul de tip II, fructele de mare, desi fac parte tot din categoria vietati subacvatice, ar putea avea exact efectul opus.

Oamenii de stiinta britanici au descoperit ca persoanele care mananca peste gras (somon, macrou, scrumbii) sau cu carnea alba (cod, eglefin, calcan) cel putin o data pe saptamana, isi reduc riscul de diabet de tip II cu 25%.

De cealalta parte, aceeasi cantitate de fructe de mare consumata saptamanal, in special creveti, crabi si midii, creste riscul de boala cu 36%.

Aceasta situatie se mentine chiar si atunci cand sunt indeplinite o serie de conditii care protejeaza sau dimpotriva favorizeaza diabetul: activitate fizica regulata, obezitate, consum de alcool, respectiv fructe si legume zilnic.

Care este explicatia. Parerile specialistilor converg catre aceeasi idee: modul de preparare al specialitatilor marine este de vina pentru acumularea zaharurilor in sange.

Daca pestele arareori se pregateste in ulei sau unt, fructele de mare se gatesc, de cele mai multe ori, in cantitati mari de ulei sau unt si se servesc cu maioneza sau alte sosuri care cresc nivelul colesterolului din sange, favorizand astfel instalarea diabetului.

Totusi, cercetatorii admit ca pentru informatii in plus, care sa clarifice teoria lor, este nevoie de mai mult studiu.


csid.ro

 

[bodo]

Cafeaua zilnica protejeaza creierul de dementa

Cafeaua poate reduce riscul dementei prin inlaturarea afectiunilor cauzate de colesterol, informeaza BBC News.

Tot cafeaua, bauta zilnic, este benefica si pentru inlaturarea riscului bolii Alzheimer, sustin expertii in neurologie.

Acest experiment a fost efectuat pe iepuri si s-a dovedit ca celor ce li s-a administrat o doza de cafeina li s-a stimulat circulatia sangvina catre creier. Aceasta descoperire este cea mai importanta in ceea ce priveste beneficiile cafelei.

"Bariera sangelui catre creier" este un filtru care protejeaza sistemul nervos central de eventualele substante chimice care ar putea afecta buna functionare a acestuia. Studiile au aratat ca un nivel de colesterol crescut face ca aceasta bariera sa nu mai functioneze cum trebuie. Cafeaua intretine nivelul optim de colesterol, contribuind astfel la o mai buna circulatie, relateaza BBC News.

Purtatorul de cuvant al Societatii Bolnavilor de Alzheimer afirma ca aceasta descoperire "revarsa o noua lumina" asupra cercetarilor in ceea ce priveste beneficiile acordate de cafea.

http://www.ziare.com/

 

[anuk]

Meci ,Bodo.Stiam eu de ce beau cafea (si inca multa)

 

[bodo]

Aftele bucale

Inofensive, dar foarte enervante. Senzatiile de durere si arsura pe care le provoaca te fac sa-ti piara pofta de mancare!

De la un mic punct dureros, evolueaza la leziuni de 1-2 mm, acoperite cu un strat albicios-galbui, pe un fond de culoare rosie. Aftele sau stomatita aftoasa reprezinta cele mai frecvente ulceratii ale mucoasei bucale. Afecteaza buzele, limba, cerul gurii, gingiile sau suprafata interioara a obrajilor. De obicei, apar izolat, însa e posibil sa se formeze si doua-trei afte pe o suprafata restransa. Leziunile dispar fara tratament în 10-12 zile, iar perioada critica – dureroasa – tine, de regula, 5 zile. Aftele nu sunt contagioase si nici nu au la baza o infectie. Partea proasta este ca adesea pot recidiva, mai ales în perioadele de stres. De cele mai multe ori, apar la persoanele adulte, primavara si toamna. Uneori, de la nivelul cavitatii bucale aftele se pot extinde pe faringe, laringe, esofag. Pot fi izolate sau pot face parte dintr-o boala generala numita aftoza.

Care sunt cauzele
Orice lezare a mucoasei – fie ca e provocata de un periaj dentar agresiv, un aparat dentar care nu e bine fixat, alimente dure sau fierbinti, un dinte sau o masea fracturata, o interventie dentara –poate sa evolueze în afte bucale dureroase. Si o alergie alimentara poate fi sursa neplacerilor. Condimentele, otetul, fructele uscate, glutenul, rosiile si alimentele acide, în general, pot duce la formarea aftelor. Lipsa fierului sau a unor vitamine (B1, B2, B6, B12), prezenta unor infectii virale (viroze, herpes, HIV, boala celiaca), modificarile hormonale în perioada menstruatiei sau a unei sarcini, stresul si oboseala care slabesc sistemul imunitar – toate sunt posibile cauze. Uneori, se pot forma si în asociere cu afte genitale, afectiuni cutanate, oculare, digestive sau respiratorii.

O veste buna
Aftele bucale afecteaza o persoana din cinci, în special între 10 si 40 de ani. Partea plina a paharului este ca apar tot mai rar pe masura ce se înainteaza în varsta.
Intoleranta la gluten
Daca aftele bucale apar frecvent, cauza poate fi o afectiune provocata de sensibilitate la gluten, numita boala celiaca sau enteropatia glutenica. Cercetatorii iranieni de la Teheran University of Medical Sciences spun ca aceasta este o deficienta a sistemului imunitar care afecteaza intestinul subtire.

Aftele bucale

Boala celiaca este declansata de intoleranta la gluten, o proteina de origine vegetala care se gaseste în grau, orz, secara, ovaz. Ca sa afli daca esti într-adevar alergica la gluten, testele de sange sunt unica solutie. Daca se dovedeste a fi o problema reala, solutia este sa elimini complet glutenul din alimentatie.

Cum previi si cum tratezi
În perioada în care ti-au aparut afte, e bine sa eviti laptele si produsele lactate, alimentele acide, sarate, condimentele, citricele, fumatul. Alege alimente usor de mestecat, care nu pot irita mucoasa bucala. Apoi, fii mai atenta la modul în care te ocupi de igiena orala. Foloseste o periuta de dinti moale, ai grija sa nu-ti ranesti gingiile cu ata dentara si evita periajul în zona în care au aparut deja ulceratiile. Ca tratament, poti sa folosesti un remediu local, care sa elimine din disconfort. Clateste-ti gura cu o solutie calduta preparata din bicarbonat de sodiu dizolvat în apa sau aplica un cub de gheata pe zona iritata. Altfel, în cazul în care durerea provocata de leziuni este dificil de suportat, consulta-te cu medicul tau stomatolog. Intensitatea durerii poate fi redusa prin aplicarea unor badijonari locale cu glicerina boraxata, solutii cu hidrocortizon acetat sau folosirea unor unguente analgezice. În unele cazuri, se pot prescrie antibiotice, tratament cu vitamine sau steroizi. Terapia generala e indicata doar în aftoze extinse, nu în cazul aftelor izolate, ocazionale.

http://www.benessere.ro/Sanatate/1276/Aftele-bucale.html

 

[anuk]

Rasul - un medicament natural .


"Tinand seama ca majoritatea oamenilor isi sapa groapa cu dintii proprii, putem spune ca fiecare hohot de ras intarzie momentul in care groapa e pregatita."
dr. Henri Rubinstein

Vechea vorba a intelepciunii populare, conform careia "Rasul este sanatate curata" pare greu de crezut si imposibil de verificat. Cu toate acestea, niste cercetatori "incapatanati" au demonstrat ca aceasta emotie declanseaza uluitoare modificari fiziologice pozitive. Este, asadar, adevarat, rasul constituie un miraculos mijloc terapeutic! Sanatos, natural si gratuit, el nu prezinta nici contraindicatii, nici efecte secundare nedorite.
spirit22
In 1928, James Walsh, un medic american, afirma: "Sanatatea unui individ este direct legata de cat umor are si de cat de mult rade el." Astazi, tot mai multi medici recomanda "cure de ras" pentru a ameliora anumite stari patologice.

In aceasta privinta, medicul Henri Rubinstein afirma: "Fara ca medicii sa neglijeze ansamblul stiintei lor si nici Farmacopeea (caci medicina este un lucru serios), ei pot sa recomande un produs care nu se rontaie si nu se injecteaza, are o piata foarte buna si este foarte eficace si perfect inofensiv, rasul. Chiar daca rasul nu se prescrie, medicul trebuie sa stie sa-si faca pacientii sa surada si sa rada in hohote, sa-i ajute sa-si regaseasca atitudinea optimista si sa-i incurajeze sa se destinda razand, fie ca aceasta se face printr-un exercitiu directionat in acest scop, prin lectura de texte umoristice sau prin vizionarea de spectacole."

Dealtfel, Rubinstein a propus un program de tratament prin ras, programul "Gélos", care dupa parerea lui "aduce cu sine o imbunatatire a starii generale, o senzatie de bunastare, o atitudine mai destinsa, o marire a capacitatii de a face fata stresului, o diminuare a anxietatii, a nervozitatii si a ideilor depresive. Acest program este in mod egal util in tratamentul hipertensiunii arteriale, al insomniilor, al cefaleelor, al epuizarii si lipsei de vitalitate si al ansamblului manifestarilor maladive ale functiilor digestive."

Nevoia de a rade este "inscrisa" in nivelurile cele mai profunde ale structurii noastre genetice. Aceasta este atat de adevarat incat, in ciuda unei anumite abordari rigide din partea dogmaticilor moralei iudeo-crestine, ea n-a putut fi niciodata reprimata.

Bastinasii populatiilor numite "primitive" de catre noi, intr-un mod abuziv si in necunostinta de cauza, cunosc si folosesc - intr-un mod simplu si intuitiv - pana in ziua de azi, binefacerile rasului, caci ei nu pierd nici o ocazie de a-si manifesta, zgomotos si cat se poate de firesc, veselia. Chiar mai mult, la indienii din America de Nord, clovnii-samani aveau functia de a provoca rasul pacientilor, cu scopul de a indeparta spiritele rele responsabile de imbolnavire.

In Japonia, unele intreprinderi pun la dispozitia salariatilor lor o sala speciala, in care troneaza portretul patronului. Astfel, orice angajat care simte nevoia poate sa mearga acolo sa se defuleze, razand si batandu-si joc de patron prin intermediul prezentei sale simbolice din rama, intorcandu-se apoi "racorit" la postul sau.

Pentru a iesi din cercul vicios al bolii, au fost propuse cele mai diverse solutii: psihoterapie, psihanaliza, tratament medicamentos, tehnici de relaxare, terapii manuale... Insa, dupa Rubinstein: "Spre deosebire de aceste tehnici, rasul nu este un simplu medicament din trusa medicului. Este, dimpotriva, un fenomen uman care joaca un rol crucial in manifestarile musculare, respiratorii, nervoase si psihice ale individului."

Sa vedem acum de ce si cum intervine atat de mult rasul in mentinerea functiilor noastre celor mai vitale.

De fapt, actiunea terapeutica a rasului se explica prin influenta sa mecanica, fiziologica, psihica si subtila asupra organelor si structurilor fiintei:

Rasul provoaca eliberarea de endorfine

Endorfinele sunt hormoni secretati de hipotalamus care poseda o structura chimica analoaga cu cea a morfinei si au efectul de a creste buna dispozitie si de a induce starea de placere, alinand durerea si imbunatatind considerabil starea sufleteasca. Rasul mareste intr-o maniera fenomenala productia lor.

Rasul stimuleaza durabil sistemul nervos parasimpatic

Sistemul nervos parasimpatic are o actiune de incetinire a ritmului cardiac, de diminuare a tensiunii arteriale, de reglare a digestiei, de ameliorare a functiei respiratorii si de control al functiilor genitale. Stimuland functionarea parasimpaticului, rasul provoaca o reducere notabila a efectelor stresului.

Rasul este un stimulator psihic

Rasul ridica o bariera a optimismului impotriva micilor depresii ale vietii cotidiene. El actioneaza impotriva toxinelor psihice si stimuleaza functiile intelectuale.

Rasul actioneaza asupra sistemului muscular

Numerosi muschi sunt pusi in miscare in timpul rasului, iar unele persoane sunt literalmente zguduite de o izbucnire in hohote de ras.

Ori, chiar daca avem uneori tendinta de a uita acest fapt, exercitiul muscular activeaza toate functiile noastre vitale, o clasa de boli fiind tocmai rezultatul direct al lenei si inactivitatii fizice. Un minim de exercitiu fizic este indispensabil: plimbarea de exemplu este o modalitate simpla de a dinamiza corpul si de a-l intretine.

Rasul este el insusi un exercitiu muscular, totodata usor si cu efecte profunde, un veritabil "masaj intern" ale carui rezultate sunt comparabile cu ale oricarui exercitiu traditional bine efectuat. in plus, este mai usor de practicat si mai placut pentru toti aceia carora sportul le repugna.

Rasul este un excelent exercitiu respirator

Exercitiile care actioneaza asupra musculaturii si respiratiei sunt strans corelate, buna parte din beneficiile miscarii in aer liber si cu atat mai mult ale practicii posturilor corporale (asanas) si ale tehnicilor respiratorii (pranayama) yoghine fiind legate de mai buna oxigenare a celulelor organismului.

Respiratia este unul din pilonii sanatatii si putem ameliora sau chiar vindeca numeroase afectiuni pur si simplu reinvatand sa respiram, caci multi dintre noi respira defectuos, lasand deschisa poarta bolilor de tot felul.

Prin dinamizarea muschilor abdominali si toracici, rasul provoaca un salutar masaj al viscerelor si o purificare a organismului si a intregii fiinte gratie unui aport crescut de oxigen.

Norman Cousins, un caz de miraculoasa vindecare prin terapia rasului

In august 1964, Norman Cousins, un jurnalist american, este lovit de o teribila maladie a colagenului, spondilartrita anchilozanta. Medicii ii dau doar unu la suta sanse de vindecare!

Cu acordul si sprijinul unui medic cu spiritul mai deschis, William Hitzig, Norman Cousins refuza sa se resemneze si hotaraste sa abandoneze medicatia si terapia clasica - i se administrau 26 de tablete in fiecare zi! - si sa recurga din toate puterile la cultivarea sugestiei si emotiilor pozitive, in speranta ca ele vor stimula si reface complet sistemul sau imunitar.

In paralel, citind in presa medicala ca o oxigenare insuficienta contribuie la distrugerea colagenului, in vreme ce vitamina C favorizeaza oxigenarea sangvina, el a inceput imediat sa ia doze masive de vitamina C. Convins de virtutile terapeutice ale rasului, Norman paraseste spitalul, instalandu-se intr-o camera de hotel unde isi proiecteaza si vizioneaza cele mai bune filme comice.

Iata ce a marturisit el: "Ideea a functionat. Am descoperit cu bucurie ca zece minute de ras pe rupte aveau un efect anesteziant, imi calmau durerile si imi procurau cel putin doua ore de somn odihnitor. Cand efectul calmant al rasului inceta, porneam din nou proiectorul video si adesea puteam sa inlatur durerile pentru inca o perioada... Era sau nu stiintific sa gandesc ca rasul - si orice emotie pozitiva in general - are un efect benefic asupra chimismului corporal? Daca rasul ar fi avut realmente un efect salutar asupra proceselor fiziologice si asupra fiintei mele in general, trebuia atunci fara indoiala, teoretic cel putin, sa-mi intareasca puterea de a combate inflamatia de care sufeream. Am efectuat prin urmare masuratori asupra vitezei de sedimentare imediat inainte si la cateva ore dupa accesele mele de ras nebun. De fiecare data, aparea o cadere de cinci puncte care, chiar daca nu reprezenta in sine o scadere apreciabila, persista si devenea cumulativa. Descoperind un fundament fiziologic pentru ideea ca rasul este un excelent remediu pentru sanatate, am fost coplesit de bucurie."

In final, Norman Cousins a putut sa-si reia slujba cu norma intreaga la "Saturday Review". El a murit in 1990, la 26 de ani dupa ce a fost "condamnat" de medici...

Indicatiile terapeutiuce ale rasului

Rasul procura intotdeauna o senzatie de bunastare generala - atat la nivel fizic cat si la nivel psihic - si numeroase tulburari de sanatate datorate modului nostru defectuos de viata pot fi astfel vindecate de o maniera cu totul agreabila. Desigur, o astfel de terapie nu substituie, ci completeaza tratamentele clasice.

Oboseala

Oboseala este flagelul secolului nostru. Din zece bolnavi care consulta un medic, opt se plang ca sunt epuizati nervos, fara a se putea evidentia vreo cauza organica.

Pentru a lupta impotriva oboselii, repausul complet se reveleaza prea putin eficace, iar tratamentele de eliminare a oboselii au adesea doar o actiune temporara. Ajutand pacientul sa-si stapaneasca stresul, incitandu-l sa practice un exercitiu terapeutic potrivit se dovedeste intotdeauna mult mai benefic.

Dupa cum am vazut, rasul produce cel putin aceleasi rezultate ca si exercitiul fizic si astfel permite atenuarea sau chiar eliminarea simptomelor asteniei psiho-fizice.

Astmul

Intr-un mod asemanator tusei, dar infinit mai placut, rasul curata si elibereaza caile aeriene superioare, actionand eficace in domeniul patologiei bronhice si pulmonare.

Astmul este martorul unei ingustari a calibrului bronhiilor, cel mai adesea ca reactie la o alergie. In timpul crizei, sistemul simpatic predomina, dar rasul ajunge sa-i impiedice actiunea activand la randul sau sistemul parasimpatic, care provoaca de la intrarea sa in functiune o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor. Astfel, multe crize de astm cedeaza ca prin farmec in fata unui acces nebun (dar complet sanatos) de ras.

Constipatia

Aceasta afectiune cu aparenta benigna poate conduce pe termen lung la grave probleme: epuizare fizica, tulburari hepatice, dureri de cap, probleme cutanate, iritabilitate, scaderea randamentului intelectual, depresie...

Utilizarea prelungita a laxativelor poate cauza dependenta, conducand chiar la constipatie cronica. Provocand un masaj profund al tubului digestiv, rasul intervine ca unul dintre cele mai bune mijloace puse de natura la dispozitia noastra pentru a lupta impotriva constipatiei.

In plus, rasul creste secretia salivei si a sucurilor digestive, favorizand contractiile stomacale si intestinale. Bolul alimentar fiind mai uniform si mai complet digerat, vitaminele si mineralele sunt mai bine asimilate.

Spasmofilia

Atat de frecventa si de descurajanta, aceasta boala se caracterizeaza printr-o tendinta de manifestare a spasmelor musculare si viscerale datorata unei excitabilitati nervoase si musculare anormale. Cauzele sale profunde sunt legate de o predispozitie naturala si un factor declansant, acesta fiind cel mai adesea stresul.

Rasul este el insusi un spasm, dar unul eliberator si tonifiant. Pentru a combate spasmofilia, rasul intervine la doua niveluri:

1. El provoaca o "furtuna biochimica" binefacatoare in zonele cerebrale care sunt conexe cu controlul emotiilor, conducand la sublimarea anxietatii.

2. Simultan, rasul antreneaza o relaxare - la nivel cardiac, muscular si vascular - care va contracara excitabilitatea neuromusculara.

Insomnia

Daca suferiti de insomnie, veti avea poate placuta surpriza sa traiti o noapte de somn odihnitor dupa o seara in care v-ati distrat foarte bine. Nu se ascunde nici un mister aici: dupa o seara petrecuta razand, tensiunile dumneavoastra launtrice au disparut si sistemul dumneavoastra muscular este perfect destins. Veti intra rapid intr-un somn profund si de durata.

Astfel, se recomanda tuturor celor care sufera de insomnie si obisnuiesc sa-si petreaca seara in fata televizorului sa-si aleaga cu mare grija emisiunile.

Problemele cardio-vasculare

Aceste probleme sunt adesea grave si necesita interventia medicului.

Anumite tulburari din sfera cardio-vasculara isi au originea in leziuni clar localizate, dar uneori nici o cauza organica nu poate fi decelata si se vorbeste atunci de tulburari "functionale". Cel mai adesea, manifestarile sunt dureroase, iar stresul joaca o data in plus rolul personajului negativ.

Pentru toate aceste tulburari functionale, actiunea preventiva si curativa a rasului este foarte folositoare. intr-adevar, rasul "scutura" in mod benefic sistemul neuro-vegetativ si intreaga sfera cardio-vasculara. La inceput, respiratia si ritmul cardiac se accelereaza, dar curand sistemul parasimpatic preia controlul: muschii se relaxeaza, tensiunea arteriala diminueaza, iar inima incetineste ritmul.

Pe de alta parte, rasul intervine eficace in metabolismul colesterolului gratie stimularii activitatii hepatice si cresterii schimburilor pulmonare, doua mecanisme care contribuie la scaderea procentului de grasimi sangvine.

Durerea

Durerile legate de cauze psihosomatice - precum migrenele, colicile sau durerile musculare - pot din plin profita de efectele curative ale rasului. Aceasta va conduce eventual la suprimarea - cu acordul medicului - a medicatiei antialgice, care in cele mai multe cazuri prezinta neplacute efecte secundare.

Pentru a anestezia durerea, rasul actioneaza in principal pe trei cai:

- prin deturnarea atentiei. Razand, uitam de durere, care drept urmare nu-si mai regaseste decat rareori intensitatea de la inceput.

- rasul creste secretia de endorfine, aceste substante care alina durerea.

- rasul actioneaza asupra tensiunilor musculare. Numeroase dureri sunt legate de o prea intensa contractie musculara. Aici din nou, gratie rasului, sistemul parasimpatic intervine si relaxeaza muschii in cauza.

Ridurile

In enorma panoplie a mijloacelor de lupta impotriva ridurilor, rasul detine un loc privilegiat. Pentru medicul Rubinstein, rasul "opereaza un veritabil masaj al trasaturilor fetei, contribuind la mentinerea frumusetii si supletii si tonusului acesteia si luptand astfel impotriva "buhairii" fetei. Stralucirea privirii poate fi in acest mod repusa in valoare, odata cu bucuria de a trai".

Longevitatea

Astazi pare bine stabilit ca exista stranse relatii intre simtul umorului si longevitate. Intr-adevar, daca socotim faptul ca stresul este principalul responsabil de imbatranirea prematura, ce antidot mai bun am putea gasi?

La 21 februarie 1995, Jeanne Calment isi sarbatorea a 120-a aniversare. si chiar daca gerontologii n-au reusit inca sa patrunda secretele extraordinarei sale longevitati, ei au fost in schimb cu totii izbiti de inalterabilul sau simt al umorului. I se atribuie aceasta vorba de duh, pe care ar fi rostit-o dupa cea de-a 110-a aniversare: "Am un singur rid... dar chiar si pe acesta il calaresc!".

sursa: www.ecolife.ro

 

[bodo]

Vitamina B6 poate reduce cu 50% riscul de cancer la plamani

O concentratie peste medie de vitamina B6 si de metionina, un aminoacid din structura proteinelor, reduce cu cel putin 50% riscul de aparitie a cancerului pulmonar, potrivit unui studiu efectuat in Europa si publicat in Statele Unite ale Americii, informeaza AFP.

Analizele sangvine efectuate pe un esantion de 400.000 de voluntari provenind din zece tari europene au relevat faptul ca pacientii cu concentratii mai ridicate de vitamina B6 si de metionina in sange prezinta riscuri mai mici de a se imbolnavi de cancer pulmonar, indiferent daca sunt fumatori, nefumatori sau fosti fumatori, se afirma in acest studiu publicat in Journal of the American Medical Association (JAMA).

"Daca esantioanele sangvine ale voluntarilor contineau si o concentratie peste medie de acid folic, pe langa vitamina B6 si metionina, riscul de cancer pulmonar era diminuat cu 66%", au adaugat autorii studiului.

Totusi, rezultatele acestui studiu nu trebuie sa-i faca pe oameni sa uite ca este important sa se diminueze numarul celor care fumeaza, acest viciu fiind factor primordial pentru cresterea incidentei cancerului pulmonar pe plan mondial. Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer si face cele mai multe victime in lume, informeaza Mediafax .

Cercetatorii au precizat faptul ca un procent destul de mare dintre pacienti sunt fosti fumatori, dar un procent mai mic este reprezentat de persoane care nu au fumat niciodata, mai ales femei din anumite regiuni din Asia.

Potrivit studiilor anterioare, carentele de vitamina B sunt asociate cu un risc crescut de vatamare a lantului de ADN si cu declansarea unor mutatii genetice.

http://www.stilfeminin.ro

 

[anuk]

Acneea, zeci de cauze si efecte neplacute




Acneea - sau ceea ce in limbaj popular am descrie ca fiind o "inflorescenta" de cosuri de diferite forme si dimensiuni, dureroase sau nedureroase, trecatoare sau deosebit de persistente - este o afectiune a pielii care ascunde de fapt numeroase cauze externe, dar mai ales interne.

Un lucru este cert: cosurile apar si se agraveaza de obicei in momentele cele mai nepotrivite, rasfrangandu-si astfel efectele negative chiar si in planul integrarii sociale. Pentru a putea face fata acestei boli, trebuie sa stim in primul rand cum sa o depistam si care ii sunt cauzele.



Chipurile acneei

Acneea se prezinta sub forma unor variate tipuri de leziuni la nivelul pielii, ce difera in functie de tipologia fiecarui pacient:

- Papula – o mica leziune solida, usor ridicata deasupra pielii care, observabila cu ochiul liber, se face si simtita la atingere

- Pustula – o leziune fragila ce contine un amestec de celule albe, celule moarte si bacterii. Se formeaza de obicei peste un folicul sebaceu ce are un fir de par in centru

- Comedon – este foliculul sebaceu plin cu sebum, celule moarte din interiorul folicului, fire de par mici si bacterii. Cand un comedon e deschis se numeste punct negru, deoarece partea de la suprafata pielii este de culoare inchisa datorita continutului de melanina. Un comedon inchis este numit punct alb; acesta apare ca o umflatura colorata sau usor inflamata a pielii

- Nodul – este o leziune in relief ce implica inflamarea mai in adancime a pielii si poate duce la distrugerea tesutului si deci la cicatrici. Nodulii sunt foarte durerosi si nu raspund decat la anumite tratamente

- Chist – este o leziune ca un sac ce contine celule albe, celule moarte si bacterii. Este mai mare decat o pustula, poate fi foarte inflamat si se intinde pana in adancimea pielii.

Factorii patogeni

Un prim factor ce determina aparitia este cresterea productiei de sebum. Activitatea glandelor sebacee este influentata de hormonii sexuali masculini de origine gonadala si suprarenala. O dereglare hormonala produce deci, la randul ei, o dereglare in secretia de sebum. Un rol la fel de important il joaca flora foliculara microbiana sau, mai exact, toate acele bacterii si fungi nepatogene care se afla in orice conditii la nivelul pielii noastre si in ductul glandelor sebacee. Insa, primul semn detectabil de acnee este productia scazuta de corneocite cu adezivitate intracelulara foarte mare. De aici si aparitia comedoanelor.

Sebumul este un lichid galbui care se elimina prin canalul sebaceu, impregnand stratul cornos al pielii si firul de par. Glandele sebacee sunt prezente pe toata suprafata pielii, unde exista pilozitate, cu exceptia zonelor dintre degete, ale palmelor si talpilor. Reglarea secretiei de sebum este realizata de hormonii androgeni (testosteronul la barbati si androgenii suprarenali la femei).

Atentie!

1. Anumite persoane pot dezvolta acnee la contactul cu clorul din apa. Aveti grija deci: nu uitati sa faceti un dus dupa fiecare baie in piscina!

2. Exista ocupatii, cum ar fi cele care necesita expunerea la uleiurile minerale (mecanicii, minerii) sau la caldura excesiva, care creeaza mai multe conditii pentru formarea acneei profesionale.

3. Acneea poate avea si cauze mecanice. In cazul violonistilor, de exemplu, din cauza contactului permanent cu vioara, acestia dezvolta traumatisme la nivelul barbiei.

4. Acneea este o afectiune care se transmite partial genetic.

5. Acneea isi poate face aparitia inca din primele zile de viata. Cel mai des este insa intalnita la pubertate, pana in jurul varstei de 18-20 de ani. Daca apare in perioada adulta, putem gasi o eventuala explicatie in dereglarile hormonale sau in folosirea incorecta a unor produse cosmetice care pot determina suprainfectarea tegumentului.

6. Acneea se agraveaza in perioada premenstruala la 70-80% dintre femei datorita dereglarilor hormonale care au loc in aceasta perioada sau a modificarilor de hidratare a foliculului pilosebaceu.

7. Exista o legatura intre obiceiurile alimentare si leziunile de la nivelul pielii. Astfel, consumul excesiv de carne de porc si in general grasimile animale, prajelile, afumaturile, ciocolata, alcoolul, fumatul nu fac decat sa le agraveze. O serie de cercetari au demonstrat ca si stresul are un cuvant greu de spus in agravarea acneei.

8. Nici caldura excesiva si transpiratia implicita nu aduc beneficii, ci doar agraveaza leziunile acneice formand ceea ce se numeste acneea tropicala.

Nu uitati de sfatul medicului

Medicul specialist dermatolog va indica atat un tratament medical, cat si unul cosmetic daca este cazul. Se poate urmari, in functie de tipul de acnee pe care il prezinta pacientul, reducerea seboreei (cu estrogeni sau antiandrogeni), normalizarea keratinizarii infundibulare sau antibioterapia.

Vindecarea poate sa necesite urmarea unei diete modificate sau chiar o terapie cu ultraviolete de tip A. Solarele nu sunt insa recomandate. Acneea nu presupune numai existenta unei eruptii cutanate inestetice. Ea implica atat o neplacere emotionala, care nu poate fi ignorata, cat si anumite traumatisme ale pielii care urmeaza chiar si dupa vindecarea leziunilor. Nu va ingrijorati! Pentru eliminarea asa-numitelor cicatrici ce pot ramane la nivelul pielii timp indelungat, tehnica moderna vine cu o noua metoda numita Laser Erbium. Pentru sustinerea psihologica a pacientului este nevoie, uneori, chiar de ajutorul unui psiholog sau a unui psihiatru.

Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Hatami Afshin
Medic specialist dermato-ven

 

[magda]

Corpul uman (organele corpului omenesc): localizarea organelor interne si principalele boli ale fiecarui organ

1.Aorta


■-este localizata in spate in apropiera coloanei, uneori se poate palpa in zona ombilicala la persoanele slabe;
■- simptomele imbolnavii sale sunt: durere abdominala, oboseala la efort
■-bolile sale cele mai frecvente sunt anevrismul, ateroscleroza, coarctatia
2.Arterele carotide
■- sunt localizate pe partile laterale ale gatului, unde se pot palpa;
■-simptomele imbolnavirii sunt:ameteli, tulburari devedere, pierdere de constienta
■- bolile sale cele mai frecvente sunt stenozele, anevrismele
3.Apendicele
■- este localizat in dreapta jos
■- simptomele imbolnavirii sale sunt durerea in dreapta la stinghia piciorului, eventual diaree, febra.
■- bolile sale cele mai frecvente sunt apendicita acuta si cronica, tuberculoza
4.Colecistul
■- este localizat in dreapta sub coasta, sub ficat
■- simptomele cele mai frecvente ale imbolnavirii sale sunt gust amar, durere in dreapta sub coaste, greata, eventual diaree, crize de tip migrena
■- bolile sale cele mai frecvente sunt dischinezia, litiaza, colecistita, polipii
5.Colonul (intestinul gros)
■- este localizat pe laturile abdomenului, ca un “n”
■- simptomele imbolnavirii sale sunt durerile abdominale difuze, diareea uneori cu sange, mucus, puroi, constipatia, scaderea in greutate
■- bolile sale cele mai frecvente sunt cancerul, diverticulii, polipii, bolile inflamatorii, parazitozele
6.Ficatul
■- este localizat in dreapta sub coasta
■- cele mai frecvente simptome ale bolilor de ficat sunt astenie, icter, rareori durere in dreapta sub coaste
■- bolile sale cele mai frecvente sunt hepatitele, ciroza, cancerul, hemangioamele, icterele, chistele
7.Ganglionii de sub piele
■- sunt localizati pe lateralele gatului, in axile, la stinghiile picioarelor, la coate; in afara de acestia, mai exista ganglioni profunzi, care nu se pot palpa (in torace intre plamani, in abdomen, micul bazin);
■- simptomele cele mia frecvente in bolile de ganglini sunt febra, durere locala, infectii repetate
■- bolile sale cele mai frecvente sunt limfoamele, leucemia, metastazele, infectiile - hidrosadenita
8.Glandele suprarenale
■- sunt localizate deasupra rinichilor;
■- bolile sale cele mai frecvente sunt tumorile, feocromocitomul, metastazele
■- simptomele cele ma ifrecvente - cresterea sau scaderea tensiunii arteriale, scadere sau crestere in greutate
9.Hipofiza- in cutia craniana
10.Inima
■- este localizata in cutia toracica in spatele sternului si spre stanga;
■- cele mai frecvente simptome in bolile de inima suint durerea in piept, palpitatiile, oboseala la efort, modificari ale tensiuni arteriale
■-bolile sale cele mai frecvente sunt a cardiopatia ischemica, infarctul, pericardita, miocardita, bolile valvelor
11.Intestinul subtire
■- este loicalizat in interiorul cadrului format de intestinul gros (in mijlocul abdomenului);
■- cele mai frecvente simptome in bolile sale sunt durerea in mijlocul abdomenului, diareea, balonare, diaree
■- bolile sale cele mai frecvente sunt enterocolitele, parazitii, tumorile, bolile inflamatorii
12.Nervii intercostali
■- sunt localizati sub coaste - sub fiecare coasta se afla un nerv intercostal
■- simptomele cele mai frecvent sunt durerea toracica
■- cea mai frecventa afectiune este nevralgia intercostala
13.Ovarele
■- sunt localizate in partea de jos a abdomenului spre lateral;
■- simptomele cele mai frecvente: durerea abdominala joasa, tulburari de ciclu
■- bolile sale cele mai frecvente sunt tumorile, chistele, inflamatiile, infectiile
14.Pancreasul
■- deasupra buricului, transversal, spre coloana;
■- bolile sale cele mai frecvente sunt cancerul, pancreatita, diabetul zaharat
■- simptomele cele mai frecvente - scadere in greutate, diaree, dureri in mijlocul abdomenului
15.Rectul - este partea terminala a intestinului gros, se termina cu anusul;
■- cele mai frecvente boli - hemoroizii, cancerul, polipii, fisura, fistula
■- cele mai frecvente simptome - dureri la scaun, scaune cu sange
16.Rinichii - in spate sub coastele de acolo;
■- bolile sale cele mai frecvente sunt litiaza, infectiile, tumorile, chistele, glomerulonefritele, pielonefritele, hipertensiuna arteriala renala;
■- semnele si simptomele din bolile de rinichi le gasiti aici
17.Splina - in stanga sub coasta;
■- bolile sale cele mai frecvente sunt limfoamele, chistele, tumorile, hemangioamele
■- simptomele cele mai frecvente - anemie, scadere in greutate
18.Tiroida - la gat, deasupra sternului (de obicei nu se poate palpa);
■- bolile cele mai frecvente - poate functiona in exces (hipertiroidie), mai slab (hipotiroidie), poate avea tumori, chiste, poate fi marita global (gusa)
■- simptomele cele mai frecvente - scadere in greutate cu agitatie si “calduri”, crestere in greutate cu lentoare si “friguri”
19.Ureterele - pe laturile abdomenului, profund, mergand catre stinghiile membrelor inferioare;
■- bolile cele mai frecvente - infectii, tumori, sa fie astupate cu pietre, sau de tumori ale vezicii urinare, pot fi marite - ureterohidronefroza
■- simptomele cele mai frecvente - dureri pa laturile abdomenului sau in spate, urina tulbure sau cu sange, febra
20.Uterul - in partea de jos a abdomenului deasupra osului pubis;
■- bolile cele mai frecvente - tumori necanceroase (fibrom), cancer, inflamatii, infectii, boli ale mucoasei
■- simptomele cele mai frecvente - scurgeri genitale, sangerare genitala, dureri in abdomen jos
21.Vezica urinara - in partea de jos a abdomenului, deasupra osului pubis;
■- bolile cele mai frecvente - tumori, infectii (cistita), polipi, pietre (litiaza)
■- simptomele cele mai frecvente - dureri la urinat, urina tulbure sau cu sange, dureri in partea de jos a abdomenului

despre boli.ro

 

[anuk]

Capsunul si virtutile sale terapeutice.



Se poate spune despre căpşun (Fragaria moschata) că este fratele mai mare al fragului şi face parte din familia Rosaceae. Este o plantă erbacee, viguroasă şi care rămâne de la un an la altul (plantă perenă).
capsuni
Cel mai adesea îl întâlnim cultivat în grădini şi mai rar prin păduri rare, margini de pădure, tufişuri, fâneţe umbrite, pe soluri jilave, bogate in humus. Atunci când are suficientă apă şi lumină ne poate încânta cu fructele lui pline de o dulceaţă inconfundabil aromată.

Principalii constituenţi
Fructele conţin circa 89 % apă. Conţinutul în hidraţi de carbon este relativ redus - 7%, la fel şi în protide - 0,8 %. Sodiul este în cantităţi mici – 2 mg la 100 g de fruct, fierul - 0,9 mg, iar calciul - 25 mg. În schimb, conţinutul de săruri de potasiu este destul de ridicat – 140 mg. Mai sunt prezente în cantităţi mici substanţe uleioase (0,15 %), acid salicilic (0,01g / kg), brom, iod, sulf, siliciu, vitamine (A, B1, B2), vitamina C fiind în proporţie de 60 – 80 mg la 100 g de fruct. Mai conţine, dintre zaharuri, levuloză – 5 %, ceea ce le permite şi diabeticilor să le consume.

Cum ne pot ajuta
De la căpşun se consumă, după cum ne-am obişnuit, fructele dar chiar şi frunzele se pot folosi cu succes pentru efectele lor terapeutice. Fructele sunt consumate în stare proaspătă (cure de primăvară) sau prelucrată (siropuri prin presare la rece), iar frunzele sunt folosite uscate, sub formă de pulbere fin măcinată, luată sublingual ori ca macerat la rece.

Căpşunul este un bun diuretic activ, stimulând eliminarea acidului uric şi a toxinelor din corp. Asupra tubului digestiv are acţiune uşor laxativă şi antioxiurică, dar cu acţiune favorabilă şi asupra ficatului. Mai are şi proprietaţi hipotensive şi diuretic-depurative, provocând şi eliminarea excesului de colesterol.

Proprietăţi:
-Antibiotic bactericid;
-Astringent (frunzele);
-Antidiareic (frunzele);
-Antihelmintic;
-Antiinflamator;
-Calmant (frunzele);
-Coleretic;
-Depurativ;
-Dezinfectant al căilor urinare (frunzele)
-Diuretic (frunzele);
-Laxativ;
-Răcoritor;
-Reechilibrant endocrin;
-Reechilibrant nervos;
-Remineralizant;
-Tonic;
-Vermifug.

Sunt indicate în următoarele situaţii:
-Afecţiuni hepato-biliare
-Angină (frunzele)
-Arterioscleroză
-Artritism
-Constipaţie
-Cosmetică
-Demineralizare
-Diabet zaharat
-Diaree (cu atonie)
-Enterite faringiene
-Gută
-Hemoragie
-Hipertensiune arterială
-Intoxicaţii (alcoolice / tabagice)
-Laringită (frunzele)
-Litiază renală / biliară
-Nefrite
-Obezitate
-Oxiuroză
-Pletoră
-Reumatism articular / cronic degenerativ
-Slăbiciune
-Tuberculoză
-Varice

Câteva recomandări
-Se pot consuma ca atare, putându-se face cure cu 300 g – 1,5 kg pe zi, de preferat dimineaţa, timp de 7- 14 zile, in special pentru cei ce suferă de constipaţie cronică, reumatism articular, gută, nefrită, litiază urică sau biliară .
-În cazul oxiurozei se pot mânca 0,5 kg de căpşuni dimineaţa pe stomacul gol, fără a se mai consuma ceva până la pranz (timp de 6 ore) şi se repetă timp de 10 zile.
-Pentru diabetici se recomandă cure de primăvară, până la 300 g zilnic.
-Se pot face cure exclusive, primăvara, timp de 10 zile, de câte 1 -1,5 kg pe zi îndulcite numai cu miere în cazul pletoricilor, hipertensivilor, în obezitate, constipaţie, reumatism cronic degenerativ.
-Sub formă de lapte nutritiv (sucul de căpşuni se amestecă cu aceeaşi cantitate de lapte dulce proaspăt)
-Frunzele uscate, măcinate foarte fin, câte 5 g, se ţin sub limbă timp de 5 minute, după care se înghit cu puţină miere. Luate de 3 ori pe zi sunt foarte bune antidiareice şi diuretice foarte eficiente, având şi proprietăţi dezinfectante ale căilor urinare.
-În uz cosmetic, se fac măşti de înfrumuseţare perfect naturale cu căpşuni zdrobite sau amestecate cu albuş de ou (pentru ten gras) sau cu smântână (pentru ten uscat).

Observaţii
Este indicat să se evite consumul de căpşuni în situaţia în care există alergie la căpşuni deoarece declanşeaza puternice reacţii alergice însoţite de urticarie (mâncărimi ale pielii).

Ion Pavel

 

[bodo]

Tratamente dureri de ochi – Tratamente naturiste conjunctivita, urcioare

Cauze determinante ale durerilor de ochi:

Ochii nostri sunt organe sensibile expuse de obicei unei diversitati de factori externi. Praful de la locul de munca, aerul conditionat, munca la calculator, determina senzatia de arsura sau de oboseala a ochilor. Polenul florilor poate declansa o conjunctivita in cazul persoanelor alergice, iar din cauza unei infectii bacteriene glandele sebacee de la marginea ploapelor se pot inflama, dezvoltand un urcior.

Tratamente
naturiste recomandate impotriva combaterii durerilor de ochi, conjuctivitei si urcioarelor:

Repausul reprezinta o buna relaxare pentru ochii stresati. Relaxati-va de exemplu printr-o plimbare prelungita in aer curat. Ca remedii se poate apela la spalaturi si comprese.

- Compresa revigoranta. Aceasta compresa invioreaza ochii obositi si sensibili. Se recomanda ca in locul apei de robinet sa se utilizeze apa distilata sau imbuteliata. Se pun 0,3 l de apa la fiert. Cand apa da in clocot , se ia de pe foc si se adauga in amestec de plante
, 10 g albastrele, 10 g sulfina si 20 g patlagina, dupa care se lasa la infuzat timp de 10 minute. Se strecoara apoi si se lasa la racit. Se imbiba doua bucati de vata cu solutie si se aplica pe ochii inchisi. In loc de vata se poate folosi si o bucata de panza. Infuzia se pastreaza bine in sticle sterile, inchise ermetic.

- Compresa cu salvie. Salvia este cunoscuta ca ingredient folosit in bucatarie. Putin stiu ca ea are, de asemenea, proprietati antiinflamatoare si ca spre deosebire de musetel, ea nu usuca pielea. Compresele cu infuzie de salvie se recomanda in mod deosebit pentru ochii suprasolicitati si pentru conjuctivite. Iata cum se foloseste. Se pun la fiert 1/4 l apa si se lasa sa dea in clocot. Se ia de pe foc si de toarna intr-un vas sau cana in care am pus 1 lingura de salvie, dupa care se lasa 10 minute la infuzat, apoi se filtreaza cu grija lotiunea. Se inmoaie in ea bucati de vata sau de panza si se aplica pe ochii inchisi. In plus
, compresele de acest fel actioneaza si impotriva ridurilor.

- Spalatura la ochi cu patrunjel. Se recomanda in cazul suprasolicitarii ochilor. Are un efect calmant, reduce simptomele suparatoare si curata tenul conjunctiv. Se poate folosi si pentru comprese. Se pun 3/4 l apa la fiert. 1 legatura de patrunjel se spala bine sub jet de apa si se toarna peste el apa clocotita. Se lasa sa stea cateva ceasuri, apoi se filtreaza cu grija. Pentru spalatura se va folosi un paharel de ochi. Se umple paharelul si se fixeaza pe ochi, aplecand capul inainte. Apoi se lasa capul pe spate si, tinand ochiul deschis, se fac miscari de cap pentru a permite spalarea ochiului. Operatia se poate repeta de mai multe ori pe zi.

- Comprese cu silur. Silurul este o planta medicinala recomandata pentru tratarea conjunctivitei, a urcioarelor sau a unor leziuni ale ochiului, cunoscut fiind efectul sau calmant si cicatrizant. Ceaiul de silur stimuleaza capacitatea de aparare a organismului
. Cum se prepara: Se iau 1-2 lingurite de silur (se gaseste la plafar) si se maruntesc, se pune intr-un ibric si se toarna 1/2 l apa rece peste ea. Se pune totul la fiert si sa lasa sa dea in clocot, apoi se lasa 1-2 minute la infuzat si se strecoara. Se inmoaie o bucata de vata cu ceai si se aplica pe ochiul inchis. Poate fi folosit si pentru spalaturi la ochi.

- Comprese cu piure de cartofi. Inflamatiile ploapelor sunt dureroase si neplacute. Un remediu verificat il reprezinta compresele cu piure de cartofi. Se fierbe un cartof, se decojeste si se zdrobeste cu furculita. Se adauga un galbenus si putin lapte cald si se mesteca bine pana se face o pasta. Pasta obtinuta se lasa sa se raceasca putin, se pune pe o compresa si se tine 20 de minute pe ochiul inchis. Se repeta procedura de 2-3 ori.

- Comprese reci cu branza de vaci. Aplicarea unei comprese cu branza de vaci calmeaza durerea provocata de inflamarea ploapelor (blefarita) si reduce umflatura. Se amesteca 3 linguri de branza de vaci si o lingurita de lapte. Se aseaza pe o bucata de panza incalzita. Compresa astfel formata se tine 20 de minute pe ochiul inchis si se repeta de 2 ori operatia.

- Comprese cu albastrele. Se ia 1 l de apa si se pune la fiert, apoi se toarna peste 40 g de flori de albastrele si se lasa la infuzat timp de 10 minute. Se filtreaza si se lasa la racit. Se imbiba vata sau o compresa cu solutie si se aplica pe ochii inchisi.

http://www.codrosu.ro/tratamente-dureri-de-ochi-tratamente-naturiste-conjunctivita-urcioare/

 

[anuk]

Sanatatea mintala.


Sanatatea mintala inseamna mult mai mult decat absenta bolii psihice. Atunci cand vorbim despre fericire, pacea mintii, bucurie ori satisfactie, ne referim de fapt la sanatatea mintala.

Sanatatea mintala este o parte a vietii noastre, inseamna modul in care oamenii se inteleg in familie, la scoala, la serviciu, la joaca, in comunitate cu semenii lor.

Inseamna modul in care fiecare isi poate armoniza dorintele, ambitiile, capacitatile, idealurile, sentimentele si constiinta pentru a putea face fata cerintelor vietii. Nu exista o delimitare neta intre sanatatea si boala mintala.

Nici una dintre caracteristicile ei nu poate fi luata singura drept o dovada de sanatate mintala si nici absenta vreuneia nu este o dovada de boala mintala. Nimeni nu poseda in orice moment toate trasaturile caracteristice ale unei sanatati mintale perfecte.



BOALA PSIHICĂ ÎN PERCEPŢIA SOCIETĂŢII


Persoanele cu probleme psihice pot primi ajutor medical, fara prea mari costuri. Cu toate acestea, o mare parte dintre ei nu-l primesc. Multi sufera in tacere, marginalizati de societate din cauza unor conceptii eronate. Nu este nici o justificare in a ignora, marginaliza si exclude persoanele care sufera de asemenea boli. Este loc pentru toti pe pamant. Un rol important in viata acestor bolnavi il are medicul, dar nu inseamna ca toti cei care au probleme de sanatate mintala ar trebui tinuti in sanatorii, departe de lumea civilizata. Este de datoria noastra sa fim alaturi de ei si sa avem grija ca respectivii bolnavi sa se adreseze medicului. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine pentru ei dar si pentru noi toti.





CUM RECUNOAŞTEM O PERSOANĂ SĂNĂTOASĂ?


O persoana se bucura de o sanatate mintala deplina daca:
1. Nu se lasa coplesita de propriile emotii: teama, suparare, dragoste, gelozie, vinovatie sau griji;
2. Poate face fata „din mers“ dezamagirilor;
3. Isi poate accepta propriile defecte;
4. Are respect de sine;
5. Se bucura de lucruri simple, intamplari din viata de zi cu zi;
6. Se simte bine impreuna cu alti oameni;
7. Isi face planuri de viitor;
8. Se bucura de experientele si ideile noi;
9. Isi fixeaza teluri realiste;
10. Este capabila sa ia singura hotarari in problemele care o privesc.

AFECŢIUNILE MINTALE ÎNTRE MIT ŞI ADEVAR

Bolile mintale şi neurologice afectează numai adulţii din Ţările Bogate?

Nu! Toţi oamenii pot avea astfel de afecţiuni - copii, adolescenţi, tineri şi adulţi, bogaţi şi săraci. Aproximativ 1 din 5 Copii Lumii ( sub 16 ani ) suferă de Afecţiuni Mintale Medii şi Severe, iar majoritatea nu sunt trataţi din cauza faptului că serviciile de Sănătate Mintală sunt destinate adulţilor.

Numărul persoanelor afectate de Schizofrenie este de 7 milioane în tarile dezvoltate şi de 38 milioane în cele în curs de dezvoltare iar în cazul Epilepsiei raportul este similar ( 7,5 milioane şi respectiv 37,5 milioane ).

Este imposibil să ajuţi pe cineva cu afecţiuni ale creierului sau afecţiuni mintale?

Există tratamente şi cei care îi ingrijesc pot fi asistaţi de specialişti. Schizofrenia este tratabilă, iar epilepticii descoperiţi la timp pot fi ajutaţi medical pentru a avea un control complet al crizelor. Deasemenea persoanele ce suferă de depresie pot fi ajutate pentru a revenii la o viaţă normală în cele mai multe din cazuri. Ajutorul poate fi acordat atât de medicii de familie şi asistenţii lor , precum şi de către specialişti ( Psihologi, Psihiatrii, Neurologi şi Lucrătorii Sociali ). Nu este suficient să ajutăm doar persoana bolnavă, ci si familia ( care este sistemul de suport principal ) are nevoie de ajutor pentru a-şi conserva funcţiunile şi starea de bine.

Bolnavii mintal trebuiesc izolaţi?

Nu! Oamenii cu afecţiuni mintale pot exista în comunitate şi nu trebuie izolaţi sau restricţionaţi. Ca şi afecţiunile corpului, bolile neurologice şi bolile psihice au diferite grade de severitate tranzitorii ( probleme acute provocate de stres ), periodice ( caracterizate de acutizări urmate de perioade de depresii ), continue şi agravate în timp ( Alzheimer).Tratamentul trebuie să fie adecvat afecţiunii şi situaţiei sociale ale bolnavului

SĂNĂTATEA MINTALĂ LA ADOLESCENŢI

Sănătatea mintală poate afecta viaţa de zi cu zi şi viitorul unei persoane tinere. De exemplu, învăţatul, relaţiile cu ceilalţi şi sănătatea fizică pot fi afectate de problemele sănătăţii mintală.

Să ai grijă şi să protejezi sănătatea mintală a unui copil, reprezintă o parte importantă a ajutorului dat acelui adolescent de a se forma ca personalitate.
Ca si adulţii, adolescenţii pot avea probleme de sănătate mintală care să le afecteze modul cum gîndesc, simt şi acţionează.

Aceste probleme sunt reale şi dureroase. Ele pot duce la abandonarea şcolii, la conflicte familiale, consum de droguri, violenţă şi chiar suicid. Problemele de sănătate mintală limitează adesea abilitaţile curente sau viitoare ale tinerilor de a fi „productivi".

De asemenea, aceste probleme pot fi foarte costisitoare pentru familie, comunitate şi pentru sistemul de ingrijire de sănătate mintală. Problemele de sănătate mintală la adolescenţi se datorează unor cauze multiple, cum ar fi cauze biologice sau cauze de mediu.

Există mulţi factori de mediu care pot favoriza apariţia problemelor de sănătate mintală, cum ar fi: expunerea la un mediu toxic, cu nivel ridicat de poluare, expunerea la violenţă (abuz fizic, sexual, violenţă verbală sau emoţională), stresul legat de sărăcie, discriminare sau alte lipsuri, pierderea unei persoane importante în viaţa tînărului, fie prin moarte, divorţ sau ruperea unei relaţii, etc.

Familia, şcoala şi comunitatea trebuie să înveţe cum să lucreze împreună pentru a asigura un mediu sănătos, sigur şi încurajator pentru asemenea adolescenţi.

O mulţime de semne pot indica o posibilă problemă de sănătate mintală sau o serioasă tulburare emoţională a adolescentului.

Fiţi atent, dacă un adolescent pe care îl cunoşti:
Este tulburat şi se simte:
- Foarte trist şi pesimist fără un motiv anume;
- Foarte furios aproape tot timpul, plînge mult şi exagerează anumite lucruri;
- Anxios, mai mult decît alţi tineri de vîrsta lui;
- Incapabil să depaşească momentul pierderii cuiva important;
- Extrem de temător - avînd temeri inexplicabile sau prea multe în comparaţie cu alţii;

Trece prin schimbări majore şi:
- învaţă din ce în ce mai puţin;
- îşi pierde interesul faţă de lucrurile care altadată îi plăceau;
- are modificări inexplicabile de comportament;
- are tulburări de somn sau nu se alimentează cum trebuie;
- evită prietenii şi familia şi vrea să fie singur tot timpul;
- este visător şi nu se poate concentra să facă nimic concret;
- crede că viaţa este foarte greu de trăit şi se gîndeşte la suicid;
- aude voci inexplicabile;

Se poartă într-un mod care poate cauza probleme:
- Consumă alcool sau alte droguri;
- Mănîncă foarte mult pentru ca apoi să elimine intenţionat totul, abuzează de laxative sau ia pastile pentru a evita creşterea în greutate;
- Continuă o dietă exagerată sau face exerciţii fizice în mod obsesiv, pentru a slăbi;
- Încalcă regulat drepturile altora sau încalcă legea, fără să se gîndească la ceilalţi oameni şi la consecinţe;
- Face lucruri care ii pot ameninţa viaţa.

Dacă există o urmă de ingrijorare referitoare la sănătatea mintală a unui adolescent - este foarte important să se apeleze la un specialist cît mai repede posibil!

Mulţi dintre tinerii cu probleme de sănătate mintală care au nevoie de ajutor, nu îl primesc. Cel mai adesea, problemele de sănătate mintală ale adolescenţilor nu sunt recunoscute şi ajutorul adecvat nu poate fi oferit.

Stigmatul care însoţeşte problemele de sănătate mintală îi împiedică pe mulţi oameni să ceară ajutor. De asemenea, el provoacă izolarea şi discriminarea multor tineri şi a familiilor lor.

Faptul că un părinte apelează la un specialist - un medic psihiatru, un psiholog - nu înseamnă că el sau copilul lui sunt «nebuni».

Informaţiile corecte despre problemele de sănătate mintală ale adolescenţilor nu sunt cunoscute chiar de mulţi oameni care lucrează cu ei. Pe lîngă aceasta, din păcate, nu există servicii de sănătate mintală specializate pentru adolescenţi în fiecare comunitate.

Cînd o tulburare emoţională gravă a unui adolescent rămîne netratată, poate avea un impact deosebit de grav asupra lui şi a familiei sale, atît la nivel personal, social, cît şi economic.

Adolescentul poate avea probleme serioase în relaţiile cu ceilalţi, la şcoală, poate avea un comportament violent sau poate manifesta tulburări de sănătate mintală la fel de grave ca ale unui adult.

Familia va avea de suportat cheltuieli medicale foarte ridicate, iar comunitatea va plăti, dacă tînărul încalcă legea. Dar, mai presus de toate, cel care are cel mai mult de suferit, dacă nu primeşte ajutor necesar - este adolescentul.

Promovarea sănătăţii mintale presupune studiul cauzelor, al dinamicii tulburărilor şi bolilor mintale şi implicit, instituirea măsurilor de combatere şi prevenire.


Succesul acestor măsuri depinde de:
- nivelul de dezvoltare socială;
- capacităţile organizatorice şi funcţionale ale unităţilor medicale;
- sistemul educaţional;
- implicarea familiei, a comunităţii, gradul de colaborare dintre ele.

Problema cauzalităţii în acest domeniu depăşeşte modelul medical al bolilor somatice. Astfel, alături de factorii toxici, infecţioşi, de agresiune fizică, somatică, acţionează preponderent,factorii psiho – sociali.


Ei pot fi influenţaţi numai prin eforturile comune ale intregii societăţi:


-îmbunătăţirea situaţiei economice a populaţiei;
-îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de transport şi de locuit;
-ameliorarea alimentaţiei;
-îmbunătăţirea sistemului educaţional;
-reformarea legislaţiei;
-reformarea sistemului sanitar;

Dintr-o asemenea perspectivă, elaborarea şi punerea în practică a unui program de promovare a sănătăţii mintale interesează, în egală masură, toate instituţiile şi compartimentele societăţii, indiferent de orientarea lor predominant medicală, economică, culturală sau socială, ceea ce impune concentrarea eforturilor atît pentru asigurarea condiţiilor optime, necesare dezvoltării armonioase a personalităţii, cît şi pentru neutralizarea factorilor ce ar putea să o influenţeze nefavorabil.


Programele de promovare a sănătătii mintale vor fi eficiente, dacă vor fi îndeplinite cîteva condiţii:

-cunoaşterea morbidităţii prin boli psihice, posibilă prin efectuarea unor studii epidemiologice şi analiza incapacităţii temporare de muncă, a invalidităţii;

-cunoaşterea factorilor de risc a îmbolnăvirile psihice şi a etiopatogeniei, realizabilă prin cercetări nemijlocite în diverse domenii de activitate şi colaborare interdisciplinară;

-aprecierea dinamicii morbidităţii în viitor, pe baza actualei morbidităţi, a tendinţei fenomenelor demografice, direcţiilor de dezvoltare socială;

-cunoaşterea posibilităţilor actuale, disponibile, de influenţare asupra sănătăţii mintale şi a îmbolnăvirilor;

-evaluarea necesităţilor de intervenţie;

-colaborarea intersectorială - sistem medical, şcoala, familie, biserica, autoritate publică, comunitate.


Concluzia este, că nu există sanatate fară sanatate mentală.







Afecţiunile psihice şi neurologice cele mai comune:

1. Depresia

Depresia este o problemă de sănătate frecventă care ne afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toţi, cel puţin o dată în viaţă. Ea ocupă locul doi pe lista celor mai des întâlnite afecţiuni medicale, fiind depăşită doar de hipertensiunea arterială. Se estimează că cel puţin unul din 10 pacienţi care se prezintă la medic suferă de depresie. Din nefericire, majoriteatea cazurilor trec neobservate.

Dacă depresia durează prea mult sau capătă o formă severă (numită depresie majoră ), efectele ei pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient. Ea poate provoca tulburări ale proceselor fiziologice normale - hrănirea, somnul, nivelul de activitate fizică, capacitatea de concentrare şi de realizare a diferitelor sarcini. Dacă nu este eliminată, ea poate duce la pierderea productivităţii, declin funcţional şi creşterea mortalităţii.

Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, depresia şi alte probleme de sănătate mintală constituie cauza principală de reducere a timpului de lucru, pe plan mondial.

Cauze
Depresia poate fi provocată de o varietate de cauze:

Ø Predispoziţia genetică

Ø Transformări hormonale şi biochimice în interiorul organismului

Ø Stres în exces, conflicte şi abuzuri

Ø Pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale

Ø Boală, durere, probleme neurologice

Tratament

Vestea bună este că depresia poate fi tratată. Din nefericire însă, foarte mulţi oameni ignoră simptomele acetei boli şi ezită să caute ajutor. Dacă crezi că suferi de depresie, adresează-te medicului de familie şi acesta te va ajuta să găseşti un tratament adecvat.

Cele mai obişnuite tratamente sunt:

Ø Medicamente care ajută la corectarea dezechilibrelor chimice din creier

Ø Consilierea efectuată de un specialist psiholog, psihiatru sau neurolog

Ø Tratament medicamentos plus consiliere şi ajutarea pacientului să facă faţă problemelor şi crizelor vieţii, dependenţei de alcool/droguri şi altor probleme care se asociază adeseori cu depresia.





2. Sinuciderea

În anul 1990 mai mult de 1,4 milioane de oameni s-au sinucis, dar numărul tentativelor de sinucidere este de 10 la 20 ori mai mare. Sinuciderea ocupă locul 10 în cauzele de deces pentru toate vârstele dar ocupă locul 2-3 la tineri.

3. Schizofrenia

Aceasta caracterizată prin gândire, percepţie şi judecată dezorganizate si ocupă locul 9 în cauzele de handicap la nivel mondial. Azi sunt circa 22 milioane de cazuri, dar în 2020 se preconizează, din păcate, că se va ajunge la 45 milioane.

4. Demenţa

Aceasta rezultă din afecţiuni cronice ale creierului, apărând în principal la vârstnici, şi este caracterizată de perturbarea memoriei, gândirii, orientării, înţelegerii, limbajului, judecăţii şi reducerea capacităţilor de învăţare şi calcul. Aceste caracteristici sunt însoţite de cele mai multe ori de deteriorarea controlului emoţional, comportamentului social sau a motivaţiei. Datorită măririi speranţei de viaţă, numărul bolnavilor ( care în majoritate sunt abandonaţi sau instituţionalizaţi ) va creşte de la 29 milioane la circa 80 milioane în anul 2020.

5. Întârzierea Mintală

Este caracterizată de diminuarea abilităţilor manifestate pe timpul copilăriei ( învăţare greoaie, dificultăţi de concentrare, aducere aminte, urmărirea unor instrucţiuni simple, iar în cazurile cele mai severe şi dificultăţi în controlul mişcărilor. Este o afecţiune cronică pentru care nu există vindecare ( tratamentele sunt paleative ), dar cele mai multe cazuri pot fi prevenite sau efectele ameliorate prin intervenţii educaţionale simple şi ieftine dar la vârsta copilăriei.

6. Epilepsia

Este caracterizată de leziuni cerebrale, ce la rândul lor provoacă convulsii şi pierderea cunoştinţei. Ea poate fi prevenită prin protecţia mamei şi viitorului copil pe timpul sarcinii şi naşterii, prevenirea accidentării la cap şi controlul afecţiunilor provocate de infecţii şi paraziţi. Tratamente eficiente există dar din pacate la ele nu au acces bolnavii cu posibilitaţi materiale reduse sau cei aflaţi în ţările în curs de dezvoltare, care rămânând netrataţi trăiesc o mare dramă prin stigmatizare şi discriminare.



Dr. Irina Ursu

http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=132&Itemid=127

 

[Old DG]

1
Drojdia de bere
Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul
german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in
laboratoarele fabricii de bere in care lucra.
Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric
spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de
bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul
german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu -
drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara. La scurta vreme, Schulze a descoperit ca
substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate:
aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern
scurta convalescenta dupa diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca
prin farmec atunci cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a
tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat. Din
nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea
descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de
catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare. Abia pe la mijlocul
secolului al Xx-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre
medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in
special.
Ce este drojdia de bere?
Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni
microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce
produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B,
enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite
oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu). Sute de studii facute in ultimele
decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in
intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave.
Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera
carentele de vitamine din complexul B, care, mai ales acum, la sfarsit de iarna si
inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor. Aceasta, in conditiile in care
cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui
organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si
cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei.
Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice.
Vitamina B3 este implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp
ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale , marind
rezistenta la infectii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul
colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si
rezistentei parului. Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea
echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului
nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome
specifice stresului psihic. In fine, vitamina B15 - ultima descoperita - favorizeaza
schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii,
contra infertilitatii si a bolilor hepatice. Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem
da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere. Insa, inainte de a
le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.
2
Cum se administreaza drojdia de bere
Drojdia proaspata
Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in
magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de... bere. Se
consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de
miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica
pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe
stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.
Drojdia uscata
O gasim ambalata sub forma de pliculete, fiind in ultima vreme preferata de catre
comercianti in fata drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat si are un
termen de valabilitate mai scurt. Inainte de a administra drojdia uscata, asigurati-va ca
nu este aditivata sintetic, caz in care nu este recomandata in tratament. Este mai putin
activa din punct de vedere terapeutic, dar in lipsa celei proaspete, poate fi folosita si ea
cu succes. Mod de administrare: in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic
cu ajutorul storcatorului electric) se pun 2 lingurite de praf de drojdie uscata, se
amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi,
fractionata in 3 reprize.
Tabletele de drojdie
Le gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie,
conditionate sub forma de comprimate.. Sunt de regula foarte eficiente in terapie, fiind
obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de
vitamine din complexul B si de seleniu. Se administreaza conform prospectului.
O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta
flora intestinala) , urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate
relua.
Drojdia de bere in prevenirea bolilor
La copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea
proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si
mentala armonioasa. Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de
concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere.
Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar
pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.
La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor
hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar:
maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee,
hirsutismul la fete. De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in
3
aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea
sub control a fenomenelor din sfera emotionala.
La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la
imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale. Un alt element important este faptul
ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale
acestuia asupra corpului si asupra psihicului.
La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere, prin continutul sau de vitamine,
aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii
biologice. La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs
natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala,
mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.
Drojdia de bere in tratamentul bolilor
Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) -
se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat in
minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora. Mai mult, s-a
demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre
organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in
tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.
Hepatita virala A, B si C - doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani
felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice. El a
observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste
foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere. "De vina" pentru aceasta
imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor
celule ale sistemului imunitar.
Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare - se administreaza vreme
de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi. Seleniul, precum si
anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta
organismului la orice gen de infectie.
Supragreutate, obezitate - studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu
drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate. Aceasta
remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere,
oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si
anume diabetul.
Boli cardiovasculare cronice - consumul de drojdie de bere regleaza nivelul
colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea
miocardului. Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care
4
consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat
cardiacii din loturile martor.
Paralizie, Parkinson, Alzheimer - se face in fiecare luna o cura de cate doua
saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere. Este un tratament
cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos.
Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de
stres.
Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general - se fac cure de o luna
cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza. Complexul de vitamina
B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru
imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii.
Acneea - se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute
din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere
lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de
30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.
Precautii la tratamentul cu drojdie
Cu exceptia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicatii la
tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea interna a drojdiei de bere poate da o
usoara balonare, caz in care se va administra un carminativ usor, cum ar fi praful de
chimen sau de anason, din care se ia cate o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.
Drojdia de bere si cancerul
Ciupercile Saccharomyces cerevisiae vazute la microscop
Studiile facute in Occident, mai ales in Germania , au aratat fara dubiu ca asemenea
altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utila in tratamentul bolilor tumorale
maligne. Mai mult, daca armurariul (prezentat in numarul trecut al revistei) era un
excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un
extraordinar ajutor pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere
(cobaltoterapie) . Iata mai multe elemente in acest sens:
Iradierea are mai putine efecte adverse atunci cand este asociata cu consumul zilnic de
drojdie de bere (minimum 6 lingurite pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de
medici din Munchen, care a studiat vreme de 15 ani evolutia bolnavilor de cancer,
5
carora li s-a administrat acest produs. La pacientii tratati prin iradiere care au primit
simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sanatate mult mai buna fata de
pacientii tratati numai prin iradieri. Drojdia de bere stimuleaza apetitul, ajuta somnul si
peristaltismul intestinal. De asemenea, protejeaza mucoasele - aspect important, mai
ales in cancerul de gat si esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt indepartate si
in ceea ce priveste manifestarile externe: formarea de ragade cu infectii, deformarea
unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul doctor Ries, de la
Bayerische Krebsgesellschaft (Asociatia Oncologica Bavareza), a stabilit, in urma
studiilor realizate la departamentul de oncologie de la Munchen , ca "Afectarea datorata
iradierii a scazut in proportie considerabila, inflamatiile au disparut, la fel si atrofiile pielii,
care au fost inlocuite de epiteliu normal. Pana astazi nici una dintre metodele clasice de
tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea de drojdie de bere".
Asociatia Oncologica Bavareza mentioneaza in scris, pentru suferinzii de cancer,
recomandarea de a utiliza drojdia de bere impotriva acestei boli.
Efectele directe ale tratamentului cu drojdie in boala canceroasa sunt in curs de
cercetare, existand indicii serioase ca in cazul majoritatii formelor de cancer, consumul
de drojdie de bere determina stagnarea si apoi remisia formatiunilor tumorale maligne.
Prof. dr. Gottschalk observa la animalele de experienta tratate cu drojdie de bere faptul
ca, in mai putin de trei luni, cancerul de prostata, de piele sau al ficatului era oprit de
ingerarea zilnica a acestui produs natural.

 

[anuk]

Arsurile la stomac, o durere ascunsa


Arsurile la stomac sunt adesea descrise ca o „durere vie” care se situeaza sub stern sau popular zis in capul pieptului. Multe persoane asociaza aceste senzatii neplacute cu mesele copioase, foarte bogate in grasimi, in timp ce altele resimt o durere care apare noaptea si care perturba somnul din cauza stresului puternic la care sunt supuse zilnic.



Arsurile la stomac sunt o tulburare a starii de sanatate a organismului care se intensifica dupa luarea meselor si dupa ce persoana se intinde in pat sau isi inclina pozitia corpului. O mancare bogata in grasimi, foarte condimentata, menta piperata, cafeaua, alcoolul si tigarile se pot afla la originea arsurilor la stomac.

Cine sufera de arsuri la stomac?

Aproximativ 90% dintre persoane sufera arsuri la stomac in anumite momente din viata. Unii insa au astfel de crize extrem de frecvent. In cazul celor care au arsuri la stomac frecvente si de o intensitate mare este indicat sa se administreze medicamente speciale pentru a controla simptomele. Este indicat ca tratamentul sa fie recomandat de catre un medic specialist pentru ca arsurile la stomac se pot agrava si mai tare.

Femeile insarcinate sufera adesea de arsuri la stomac, in special in ultimul trimestru de sarcina. Specialistii sunt insa de parere ca o parte din vina o poarta si hormonul de sarcina – progesteronul – care incetineste procesul de digestie. De asemenea, in aceasta perioada sistemul digestiv functioneaza mai greu pentru ca presiunea din abdomen creste iar sucul gastric tinde sa urce catre esofag.

Exista un mit potrivit caruia arsurile la stomac survin in momentul aparitiei parului la bebelus. Studii recente efectuate pe un grup de gravide au aratat faptul ca exista un sambure de adevar. Astfel, cercetatorii din cadrul universitatii „John Hopkins” au confirmat ca gravidele care au acuzat arsuri la stomac au nascut bebelusi cu par, in timp ce gravidele care nu au suferit de asa ceva au adus pe lume bebelusi cu foarte putin par sau chiar deloc.

Cauzele aparitiei arsurilor la stomac

Arsurile la stomac frecvente sunt adesea un simptom clasic al unei tulburari a stomacului denumita refluxul gastro-esofagian. In urma cresterii cantitatii de suc gastric, acesta urca din stomac in esofag.

Cum poti stii daca arsurile la stomac sunt un simptom al refluxului gastric?

Medicul va stabili diagnosticul de reflux gastro-esofagian bazandu-se pe o descriere a simptomelor si in functie de frecventa lor (doua zile sau mai multe pe saptamana). Insa nici frecventa si nici gravitatea simptomelor nu reprezinta un bun indicator in ceea ce priveste tulburarile esofagiene.

Inainte de a evalua aceste probleme, probabil vei fi supus/a unui examen cunoscut sub numele de endoscopie care consta in introducerea unui tub in esofag pentru a studia peretele. Totusi, acest control este efectuat doar daca tratamentul medicamentos nu s-a dovedit eficient.

Esofagul este canalul care permite mancarii sa treaca din cavitatea bucala in stomac. Dat fiind ca functia esofagului este de a transporta hrana, peretele sau intra in contact permanent cu acidul gastric (acid si pepsina), la intervale mici de timp. Exista intre esofag si stomac un dispozitiv de inchidere care opreste trecerea continutului din stomac in esofag.

Daca se produce refluxul, esofagul poate in mod normal sa reintoarca continutul in stomac si de asemenea poate neutraliza acidul. Insa, exista o situatie speciala cand acidul gastric ramane in esofagul persoanelor afectate de boala refluxului gastro-esofagian mai mult timp decat este normal. Se intampla acest lucru pentru ca dispozitivul de inchidere dintre stomac si esofag nu functioneaza corespunzator sau pentru ca esofagul nu reuseste sa impinga continutul inspre stomac si sa neutralizeze acidul.

Saliva este unul dintre mijloacele pe care corpul le foloseste pentru a neutraliza efectiv acidului gastric care se gaseste in esofag. In timpul somnului, cantitatea de saliva se diminueaza. Acest fenomen poate contribui la aparitia simptomelor de arsura la stomac in special pe timpul noptii. Fumatul diminueaza secretia de saliva iar nicotina din tigari are o influenta asupra dispozitivului de inchidere situat intre esofag si stomac.

Anumite alimente pot cauza o proasta functionare a dispozitivului de inchidere intre esofag si stomac. Printre acestea se numara alimentele cu multe grasimi, condimentele, ciocolata etc. Chiar si diferite medicamente eliberate pe reteta medicala pentru a trata anumite boli pot slabi dispozitivul de inchidere. De asemenea, obezitatea este un factor de risc in ceea ce priveste refluxul gastro-esofagian.

Refluxul gastro-esofagian acutizeaza probleme deja existente

Refluxul gastro-esofagian neglijat pe o lunga perioada de timp poate duce la iritarea peretelui esofagului (afectiune denumita esofagita) si implicit la aparitia cicatricilor la nivelul esofagului. Aceste cicatrici formeaza stenoze (ingustare a unui canal sau a unui orificiu din organism in urma unei cicatrizari, a unei inflamatii, a unei tumori etc) care pot ingreuna procesul de deglutitie.

Neglijat, refluxul gastro-esofagian poate cauza alte probleme grave. Peretele esofagului al persoanelor afectate de reflux gastric va suferi modificari celulare. Se poate produce afectiunea ulcerul lui Barett iar riscul de cancer de esofag creste simtitor.

Cand trebuie sa mergi la medic?

Daca simptomele arsurilor la stomac apar tot mai des si daca intervereaza cu somnul si activitatea cotidiana, este indicat sa consulti medicul. De asemenea, iata ce trebuie sa reprezinte pentru tine un semnal de alarma:
- simptomele apar dupa ce ai implinit 55 de ani;
- pierdere in greutate neasteptata;
- anemie sau scadere a nivelului de fier din sange (senzatie permanenta de oboseala, paloare a fetei, slabiciune fizica);
- stari de greata, insotite de varsaturi;
- dificultate la inghitire.

5 sfaturi pentru a limita arsurile la stomac

1. In momentul in care stai la masa relaxeaza-te. Acorda timp suficient meselor principale, mesteca incet pentru ca astfel iti ajuti stomacul sa digere mancarea.
2. Nu te intinde in pat imediat ce ai mancat. Asteapta cel putin doua ore. Evita sa consumi ceva inainte de culcare si foarte important: dormi pe o perna usor ridicata.
3. Evita sa bei alcool pentru ca ajuta la cresterea sucului gastric.
4. Sunt eficiente o serie de medicamente: antiacidele de exemplu sunt recunoscute pentru eliminarea arsurilor la stomac care apar ocazional.
5. Daca arsurile la stomac sunt asociate cu respiratie suieratoare, cu tuse, stari de greata si varsaturi este recomandat sa consulti de urgenta medicul.

Alimente de evitat/ de privilegiat

Anumite alimente pot contribui la aparitia arsurilor la stomac facilitand aparitia refluxului gastric in esofag. Altele pot creste producerea sucurilor gastrice. De aceea, este important sa ai grija la ceea ce iti pui in farfurie.
- De privilegiat: alimentele bogate in proteine (carne, peste, pasare) si produse lactate (lapte, branza slaba, produse degresate).
- De evitat: alimente bogate in materii grase (prajeli, lapte, carne grasa), ciocolata, menta (bomboane, ceaiuri etc) si ceapa.

 

[bodo]

Merele – Arma secreta impotriva cancerului

Nu cred ca multi dintre noi stim ca merele sunt cunoscute ca te pot proteja impotriva cancerului. Substantele care te ajuta sa tii la departare cancerul se pare, conform oamenilor de stiinta, ca se afla in coaja merelor. Astfel, cei care obisnuiti sa cojiti marul inainte sa-l mancati, nu mai faceti acest lucru, caci aruncati ceea ce este mai de pret in fruct.

Cei care au demonstrat stiintific ca in coaja de mere se afla antioxidanti care pot incetini cresterea celulelor de prostata si cancer mamar sunt cei de la Universitatea din Wisconsin. De asemenea, substantele din coaja merelor se spune ca protejeaza si impotriva bolilor de inima si cancer.

Eu personal, din totdeauna am mancat merele cu tot cu coaja… si am ales sa va prezint o coaja de mar verde, caci marul verde este preferatul meu dintre toate soiurile de mere.

http://www.codrosu.ro/

 

[bodo]

Alimentele care ne binedispun!

Cititi aici si aflati ce contin ele

Carnea de curcan, laptele, bananele, nucile si ouale sunt cateva dintre alimentele care reusesc sa ne binedispuna, scrie gandul.info.

Carnea de curcan amelioreaza dispozitia, deoarece contine mult triptofan, un precursor al serotoninei. Acesta ofera o stare de bine si scade pofta de mancare.

Laptele este considerat de catre nutritionisti singurul aliment complet, deoarece contine toate cele trei categorii principale de substante nutritive: proteine, glucide si lipide, alaturi de vitamine (A, D, E, B) si minerale, precum calciu, fosfor, zinc si fier.

Bananele ne binedispun, datorita proteinelor. Acest fruct este sarac in sodiu, dar bogat in potasiu si magneziu, un alt element cunoscut pentru faptul ca ofera o stare de bine.

Surse importante de triptofan mai sunt si pestele, dovleacul sau branza de vaci.

Soia, fasolea si mazarea sunt si ele bogate in aminoacidul responsabil cu starea de bine.

http://www.codrosu.ro

 

[anuk]

Stresul – umbra noastra cea de toate zilele


DELIA PETRESCU



Conceptul stres provine din limba engleza si are intelesul de „constrangere, suferinta“, prin extensie capatand sensuri diversificate: „incordare“, „presiune“, „povara“, „forta“, „efort“, „solicitare“, „tensiune“. Specialisti din lumea intreaga considera ca stresul este o “maladie a timpurilor noastre” care pare a se afla la originea celor mai multe boli: coronariene, ulcere, depresii, cancere si, in consecinta, cauza absenteismului de la locul de munca. Notiunea de stres a cunoscut o raspandire rapida datorita teoriei lui Hans Selye, care, in 1946, in cadrul cercetarilor de fiziologie intreprinse pe animale, descrie asa-numitul „sindrom general de adaptare“ – o reactie complexa a organismului, dar nespecifica, la informatiile care vin din mediul extern, denumite factori stresori. Factorii stresori pot fi atat pozitivi, cat si negativi, cei pozitivi mobilizand resursele organismului pentru a depasi obstacolele si a-si imbunatati performantele.



In prezent, societatea de tranzitie provoaca noi tipuri de situatii stresante, cum ar fi: incertitudinea locului de munca, frustrarile si constrangerile de tot felul, schimbarile – adesea imprevizibile si intr-un timp foarte scurt – concurenta, somajul, necesitatea reorientarii si recalificarii profesionale rapide si, nu in ultimul rand, scaderea nivelului de trai.

Factorii de mediu – temperatura (prea ridicata sau prea scazuta), umiditatea, zgomotul, agentii poluanti – reprezinta, de asemenea, factori de stres pentru organism, producand perturbari fiziologice, traume fizice, dar si psihice.

Exista si stresori de natura psihosociala, perceputi ca o amenintare pentru individ: situatiile conflictuale, presiunea sociala, factori care pun in pericol situatia materiala sau statutul social. Stresul poate sa apara si ca o componenta a fiecarei etape importante din viata: casatoria, aducerea pe lume a copiilor, atingerea varstei mijlocii sau pensionarea.

Exista situatii care sunt considerate stresori universali, ca de exemplu: razboiul, detentia, calamitatile naturale, accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate.

Toate acestea duc la grave disfunctionalitati ale organismului uman, fiind afectate organele vitale (inima, creierul, plamanii, vasele de sange si muschii).

Stresul nu este influentat numai de situatiile externe, ci si de vulnerabilitatea, de toleranta sau adaptabilitatea individului sau de unele trasaturi ale personalitatii acestuia. Astfel, nu toata lumea percepe unele situatii de viata ca fiind stresante. De pilda, pierderea unui examen, dezaprobarea sau critica sefului determina reactii diferite de la individ la individ. Chiar si in cazul unor dezastre sau calamitati naturale exista persoane care isi pastreaza calmul si actioneaza oportun si eficient, in timp ce altii intra in panica sau au un comportament bizar. Cercetarile asupra unor combatanti din Razboiul din Vietnam sau din Razboiul arabo-israelian din 1973 au aratat ca doar la un anumit procent dintre acestia au aparut simptome emotionale grave – temporare sau permanente – care i-au facut inapti pentru lupta, ceilalti nedezvoltand ceea ce specialistii numesc “nevroza de razboi”.

In functie de factorii stresanti, putem vorbi despre stresul emotional, financiar, familial, decizional si, nu in ultimul rand, despre stresul legat de activitatea profesionala.

De asemenea, stresul poate fi acut si apare ca reactie in fata unei amenintari imediate, traite ca un pericol (zgomot, aglomeratie, izolare, foame, pericol, infectii, imaginarea unei amenintari sau amintirea unui eveniment periculos) sau cronic incluzand: nivel ridicat de tensiune la locul de munca, probleme pe termen lung in relatiile personale, singuratate, griji financiare persistente.

Desi ar putea parea surprinzator – pentru ca i se atribuie doar intelesuri negative – stresul are si o valoare pozitiva pentru individ si activitatea lui, pentru viata in general. In anumite situatii, este un factor important de dezvoltare, mobilizand resursele adaptarii omului in vederea realizarii sarcinilor, a autodepasirii, antrenand si stimuland vitalitatea organismului.

Paradoxal, nu numai evenimentele negative, cum sunt conflictele, pierderile materiale sau umane, esecurile, suprasolicitarea, determina stresul, ci si cele care prin natura lor sunt percepute ca fiind fericite (casatoria, venirea pe lume a copiilor, avansarea pe scara ierarhica, organizarea de petreceri si concedii etc.), deoarece si acestea fac apel la mobilizarea de energie, presupun adaptare si responsabilitati. Din acest punct de vedere se vorbeste despre „eustres“, sau stresul pozitiv, in comparatie cu stresul negativ, „distres“.

Asadar, intr-o cantitate relativ redusa, stresul poate fi benefic; aflat insa in exces, el poate afecta sanatatea fizica si mentala a omului. Reactia la stres se instaleaza treptat, atunci cand individul este supus un timp indelungat unor conditii de tensiune psihica, mai ales cand este atinsa imaginea sa, situatia maritala, profesionala sau materiala. De obicei, individul isi revine cand situatia stresanta a fost inlaturata, desi uneori poate ramane o vulnerabilitate crescuta fata de anumiti factori de stres.

Denumit si “maladia invizibila”, stresul este, in general, consecinta adecvarii ritmului vietii profesionale la cel al vietii private. Se considera ca o persoana este stresata in momentul in care se obliga (sau este obligata) sa-si depaseasca limitele capacitatilor fizice.

Printre alte neajunsuri, stresul are repercusiuni asupra: l emotiilor, schimband comportamentul unei persoane, facand-o adesea iritabila – ceea ce degradeaza relatiile acesteia cu colegii, cu membrii familiei; l consumului exagerat de alcool sau de droguri, ceea ce antreneaza o degradare progresiva a sanatatii. Calmantele si tranchilizantele sunt eficace, dar ele duc la dependenta si au efecte secundare, cum sunt: lipsa de concentrare si coordonare, vertijul – fara a avea vreun rezultat in remedierea starii respective, pentru ca nu se ajunge la cauzele profunde care au determinat-o; l in fine, asupra luarii deciziilor, mai ales daca individul isi pierde increderea in sine; o decizie prost luata acasa sau la serviciu poate provoca accidente, dispute, lipsuri financiare sau chiar pierderea locului de munca.

Si urmarile asupra vietii de familie sunt grave, putand duce la destramarea cuplului si a familiei. Cresterea numarului de divorturi in tarile din Vest se datoreaza, in parte, cresterii rapide a stresului la locul de munca, mai ales daca cei doi parteneri lucreaza cu mult peste program. “Jonglarile” cu angajamentele profesionale, cu viata sociala si educatia copiilor pot sa duca la situatia in care nu se mai poate consacra suficient timp si energie nici uneia din aceste sarcini.

Fiecare dintre noi reactioneaza in mod diferit in fata stresului: crize de angoasa si migrene pentru unii, insomnie si pierderea respectului de sine pentru altii. Stresul se manifesta diferit la femei si la barbati: femeile se inchid in ele si sufera de depresie, iar barbatii au tendinta sa dezvolte agresivitate si dependenta.

Oricare dintre noi isi doreste o viata implinita, plina de bucurie, de satisfactie personala si profesionala. Persoanele pentru care toate acestea nu raman un simplu deziderat, sunt sanatoase fizic si psihic, cu un bun echilibru interior, au o parere buna despre ele (stima de sine), nu-si subestimeaza, dar nici nu-si supraestimeaza capacitatile, pot face fata „din mers“ dezamagirilor, isi pot accepta propriile defecte, pot avea o atitudine toleranta fata de ele si fata de altii si pot face haz cu usurinta de propria lor persoana, se simt capabile sa faca fata in cele mai multe situatii, nu se lasa coplesite de propriile emotii: teama, suparare, dragoste, gelozie, vinovatie sau griji, se bucura de lucruri simple, de intamplari cotidiene. Insa, pe cei mai multi dintre noi, ritmul vietii moderne i-a angrenat intr-un fel de cursa contra-cronometru careia cu greu ii pot face fata. Ne simtim asaltati, agresati chiar, de o multime de solicitari, carora nu le mai putem face fata cu ajutorul resurselor de care dispunem. Inevitabilul nu intarzie sa apara sub forma epuizarii, a bolilor de tot felul, a depresiei si a pierderii interesului fata de viata.

Este recunoscut faptul ca stresul poate omori. Japonezii au recunoscut oficial, sub termenul de “karoshi”, moartea datorata stresului din cauza excesului de munca.

Pe un fond de nemultumire generala apare frustrarea care duce inevitabil la starea de stres. Este evident ca am avea numai de castigat daca am face efortul de a preveni stresul personal si de a gasi solutiile cele mai bune pentru stabilirea echilibrului interior, pentru a infrunta viata cotidiana prin disciplinarea propriei personalitati.

Cateva conditii simple de pus in aplicare ne permit sa ne acomodam mai bine. Primul pas spre vindecare este admiterea faptului ca stresul este o problema reala. Pentru combaterea lui, trebuie sa invatam mai intai sa-l recunoastem. Stresul este considerat adesea ca fiind o „entitate“ exterioara care se impune impotriva vointei noastre. In realitate, termenul “stres” se aplica atat unei agresiuni exterioare impuse, cat si modului in care traim o situatie neprevazuta. Cu alte cuvinte, stresul este cauzat de felul nostru de a interpreta evenimentele stresante mai mult decat evenimentele insele. “Nu ceea ce ti se intampla este important, ci modul in care reactionezi!”, atrage atentia H. Selye. Atunci cand seful critica felul in care ne indeplinim sarcinile, critica in sine nu reprezinta cauza stresului, ci modul in care alegem ceea ce ne streseaza sau ne angoaseaza. Seful nu este raspunzator de anxietatea de care dam dovada ci, mai degraba, felul in care interpretam comportamentul sau ne deranjeaza. De cele mai multe ori avem insa tendinta de a respinge aceasta idee pentru ca a o accepta inseamna ca nu mai putem blama pe altii pentru ceea ce simtim. Astfel trebuie sa invatam sa ne asumam propriile actiuni. In functie de felul in care interpretam o situatie data obtinem satisfactie, mandrie, placere, motivatie sau, din contra, putem la fel de bine – si cel mai adesea acest lucru se intampla – sa ne simtim deprimati, nervosi, tristi, neputinciosi sau, si mai grav, chiar inutili.

Exista doua tehnici principale pentru a ne modifica felul in care reactionam la stres: a) putem sa schimbam circumstantele si evenimentele exterioare: slujba, prietenii, locuinta; b) putem schimba modul in care percepem lucrurile, ceea ce ne va permite sa interpretam evenimentele intr-un fel pozitiv, modificandu-ne atitudinea in fata situatiilor neprevazute.

Bineinteles ca modificarea felului de a vedea lucrurile nu se face de la o zi la alta, fiind nevoie din partea noastra de o investitie de timp, efort, energie si introspectie, pentru ca nu este usor sa ne debarasam de vechile obiceiuri.

Oamenii au rareori posibilitatea de a influenta evenimentele stresante externe, tot ceea ce pot face fiind sa-si insuseasca strategii adaptative care sa-i faca mai rezistenti la agresiunile psihice. Ei trebuie sa descopere modalitatile de a-si intra in ritm prin echilibrarea perfecta a balantei stresului. Sa suferi din cauza stresului nu este un semn de slabiciune. Stresul decurge din responsabilitatile care ne coplesesc, la care se adauga presiunile si lipsa de sustinere a colegilor si a familiei. Nu exista solutii miraculoase pentru a scapa definitiv de stres, dar anumite metode permit stabilizarea lui la un nivel acceptabil. Cel mai indicat ar fi sa solicitam ajutorul unui psiholog sau al unui psihoterapeut, singurii in masura sa ne poata facilita modul de a intelege evenimentele sau situatiile stresante din viata noastra, incurajandu-ne, oferindu-ne tehnici de rezolvare a problemelor si o evaluare pozitiva a progreselor pe care le facem.

Pentru ca multi dintre noi au inca retineri in a consulta genul acesta de specialisti, trebuie mentionat ca exista si alte posibilitati de a combate stresul zilnic. Putini oameni stiu insa sa actioneze in mod eficient. Persoanele cele mai predispuse la stres sunt acelea care nu pot refuza niciodata cererile celor din jur, si isi traiesc viata in conformitate cu prioritatile celorlalti si nu cu ale lor. De cele mai multe ori ele nu reusesc sa stabileasca anumite limite, sa vorbeasca raspicat sau sa refuze alte persoane, ceea ce conduce la retragerea in sine, suferinta in tacere, comportamente care adauga si mai mult stres unei vieti si asa stresate. Nu fiecare poate face schimbari radicale in viata sa, dar oricare dintre noi poate invata sa suporte lucrurile mai usor prin elaborarea propriului plan de controlare a stresului.

Cand ne aflam in fata unei situatii stresante ar fi in folosul nostru sa facem o autoanaliza sincera si corecta care sa ne ajute sa identificam ce anume declanseaza sentimentele de frustrare si de anxietate, prin inregistrarea evenimentelor mici sau mari care ne supara pe parcursul zilei, a emotiilor prin care am trecut (cum ar fi furie sau anxietate) si a gandurilor sugestive. Urmatorul pas ar fi efortul de a gindi diferit: nu intotdeauna exista posibilitatea de a schimba mediul inconjurator, dar putem sa schimbam modul de a-l vedea, de a-l interpreta. Examinand lista nemultumirilor, vom constata ca unele vor fi usor de remediat, in schimb, altele vor necesita mai mult efort si inventivitate pentru rezolvare.

Printre tehnicile la care putem apela, abordate insa cu ajutorul unui personal specializat, se numara: conservarea energiei, tehnicile de relaxare si vizualizare mentala, dar si concentrarea, auto-hipnoza favorizeaza reducerea stresului. Acupunctura si homeopatia, alaturi de meditatie si excercitiile de respiratie s-au dovedit a fi foarte eficiente in controlarea stresului. Nu trebuie neglijata distractia si, mai ales, odihna, exercitiile fizice, plimbarile in aer liber, contactul cu persoanele optimiste, cu cei dragi, lecturile placute, muzica, respectarea zilelor de odihna din weekend si a concediilor. Este important pentru sanatate sa avem o atitudine optimista. Pozitivismul in modul de gandire permite functionarea corecta a sistemului imunitar, care devine mai rezistent la agresiunile microbiene. De mai mult timp, anumiti cercetatori incearca sa perceapa relatia dintre corpul uman si spirit. Astfel, mai multe studii coreleaza gandurile negative cu un risc mai ridicat la imbolnaviri, iar gandurile pozitive cu mai buna protectie a sistemului imunitar. Viata sanatoasa inseamna, de fapt, bucuria de a trai!


Metode recomandate de specialisti pentru combaterea stresului



- sa discutam problemele pe care le avem cu altii si sa le cerem ajutorul;

- sa ne planificam timpul in mod eficient;

- sa avem o gandire pozitiva, sa cultivam trairile si sentimentele pozitive fata de noi insine si fata de ceilalti;

- sa realizam un echilibru intre munca, timp liber, somn;

- sa oferim si sa primim afectiune;

- sa ne rezervam in fiecare zi un moment de liniste;

- sa ne armonizam aspiratiile cu posibilitatile pe care le avem;

- sa cultivam practicile personale care mentin sanatatea: alimentatie echilibrata, bogata in vitamine, miscare, somn de 7-8 ore pe noapte, fara "nopti albe", evitarea exceselor de orice fel;

- sa nu uitam ca amenajarea locului de munca prin personalizarea lui cu fotografii de familie sau alte obiecte care ne fac reala placere este extrem de importanta;

l sa aflam care imagini (legate de locul copilariei sau dintr-un concediu de neuitat) ne fac sa ne simtim cel mai bine si, treptat, prin vizualizare, sa incercam sa le suprapunem locului in care ne petrecem cel mai mult timpul.



Stiati ca...?



- persoanele cele mai sociabile sunt cele care au cea mai buna pro­tec­tie imunitara?

- cei care sunt mai optimisti se imbolnavesc mai rar decat pesimistii?

- supuse unui stres permanent, mijloacele de aparare naturala nu mai au aceleasi calitati, indivizii devenind astfel mai vulnerabili?

- starea de spirit schimbatoare si nervozitatea accentuata sunt factori care duc la gestionarea slaba a stresului?

- stresul poate provoca com­por­tamente riscante, precum alco­olis­mul care are efecte distru­ga­toare asupra imunitatii?

- stresul poate fi si un factor de risc in aparitia unor forme de cancer?

- rasul este una dintre cele mai bune terapii, afirma specialistii care au demonstrat in premiera relatia dintre buna dispozitie si prevenirea maladiilor cardiace?

- cei care reusesc sa-si pas­treze calmul in situatiile critice la care sunt supusi sunt mai avanta­jati?

http://www.presamil.ro/SMM/2004/02/pag 22-25.htm

 

[anuk]

Oboseala nu este o stare de a fi. Energizeaza-te!



Faci parte dintre persoanele care se trezesc de dimineata deja obosite? Te lupti cu tine ca sa nu adormi la job? Ai probleme de concentrare, atacuri de panica, crezi ca nu poti trai fara cafea, iar libidoul tau a luat-o pe panta descendenta?

Probabil ca te gandesti ca astenia inca te afecteaza sau ca este doar o perioada trecatoare. Ei bine, problemele s-ar putea sa fie mai serioase decat iti imaginezi. Starile schimbatoare si lipsa de pofta de viata au la baza o disfunctie a organismului cauzata de stilul stresant de viata la care nu suntem inca adaptati (din punct de vedere genetic), de alimentatia deficitara si de lipsa somnului.

Daca nu vei lua in serios aceste probleme si nu vei face efortul de a le remedia cat mai repede, vei constata cat de curand ca nimic nu va mai functiona cum trebuie in viata ta. Dupa cum stii deja, totul pleaca de la sanatate, iar starea ta de bine isi pune amprenta asupra tuturor sectoarelor din viata ta: familie, dragoste si profesie.

Pentru a fi mereu in forma pentru tine si pentru cei dragi, nu trebuie decat sa aplici niste reguli de bun-simt, pe care nu insinuez ca nu le-ai cunoaste. Dar nu strica niciodata sa ti se improspateze memoria, nu-i asa?

Dormi inteligent


Doar alimentandu-te sanatos, nu vei reusi sa invingi oboseala acuta, care iti afecteaza zilnic nivelul de energie. Totul incepe cu un somn odihnitor, esential pentru a-ti reincarca bateriile. Iata ce poti face pentru a imbunatati aceasta "experienta":

- Fa o trecere naturala - nu adormi cu televizorul sau cu laptopul deschis, dupa ce te-ai luptat sa rezisti la programul preferat. Acest lucru va impiedica corpul tau sa se relaxeze imediat, deoarece mintea este inca activa. Fa-ti o regula din a inchide televizorul si calculatorul la ora 22. Eventual, poti sa compensezi lipsa de activitate prin a citi o carte inainte de culcare. Vei fi de doua ori mai castigata!
- Respira adanc - rezerva-ti cateva minute inainte de culcare pentru a pregati corpul si mintea pentru relaxarea totala. Nu trebuie sa faci exercitii solicitante, ci doar cateva intinderi. Cel mai important este sa incerci sa inchizi un pic ochii si sa respiri adanc si controlat de cateva ori. Exercitiul respiratiei te va ajuta sa iti oxigenezi creierul si sa iti relaxezi muschii.
- Tine lumina departe de dormitor - chiar si lumina de la ceas sau ledul de la televizor pot influenta calitatea somnului. Ti se par nesemnificative? Orice lumina poate transmite mesaje catre glanda pineala din creier, care va interfera cu eliberarea melatoninei - hormonul care induce starea de somn.

Practica exercitiile usoare


Calea de mijloc este intotdeauna cea mai buna. Cei care fac sport pana la epuizare isi forteaza organismul, in vreme ce persoanele care aleg sa nu faca deloc miscare, contribuie serios la degradarea starii de sanatate a corpului.

Exercitiul moderat este cea mai buna cale de a combate extenuarea, iar mersul pe jos este cel mai potrivit mod de a incepe sa iti imbunatatesti conditia fizica. Incepe cu distante scurte si prelungeste pe masura ce te simti mai bine si ai mai mult timp la dispozitie. Daca vei merge pe jos in loc sa iei autobuzul, vei consuma calorii, vei creste activitatea metabolismului si iti vei imbunatati respiratia. Timpul ideal de mers pe jos in fiecare zi este de 30 de minute, insa este posibil ca odata atinsa aceasta performanta sa iti doresti sa faci mai mult, ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Si inotul este o alternativa ideala pentru a face un exercitiu fizic complet, insa mai ramane problema bazinelor de inot…

Sa fie lumina!



In ciuda tuturor avertismentelor legate de pericolele expunerii la soare (care raman valabile), acesta ne poate fi si prieten. Avem nevoie de lumina pentru a pastra normalitatea ciclului metabolic.

In lipsa luminii solare, corpul nostru ar fi complet dezorientat: nu ar sti cand sa inceapa si cand sa termine ciclul de somn, sa stimuleze metabolismul, sistemul imunitar, functiile hormonale si productia de vitamina D. Prin urmare, este important sa ne protejam de razele UV, insa putem beneficia in continuare de partile pozitive ale soarelui, facand plimbari mai lungi la amiaza.

Uita de "trebuie"


Este atat de greu in ziua de astazi sa ne ferim de "trebuie", incat pare imposibil sa te lipsesti de el macar o zi. Insa cred ca putem incerca mai mult. Nu trebuie sa lucrezi mai mult, nu trebuie sa faci mai mult sport, nu trebuie sa tii dieta, nu trebuie sa faci eforturi supranaturale pentru a petrece mai mult timp cu familia sau cu prietenii.

Acest "trebuie" nu este decat o forma negativa de gandire, care te va incarca ulterior cu foarte multe sentimente de vina. Nu iti mai face atatea planuri si concentreaza-te asupra spontaneitatii si bucuriei momentului.
Hrana cu energie


Nu o sa mai reiau aici regulile de aur ale dietei echilibrate, ci doar o sa trec scurt in revista cateva reguli simple pe care este musai sa le respecti pentru a-ti ridica nivelul de energie si a-l mentine asa in fiecare zi:

- renunta la alimente procesate, zahar si indulcitori artificiali;
- diminueaza cantitatea de cofeina si de alcool;
- ia suplimente nutritive in functie de nevoile personalizate ale corpului tau;
- nu sari peste micul dejun, in schimb ai voie sa iei o cina frugala;
- incearca sa iti alcatuiesti o dieta personalizata, bazata pe ingredientele de care corpul tau are nevoie pentru a se mentine sanatos.

 

[bodo]

Plamanii umani vor putea fi replicati

Cercetarile pentru "fabricarea" in laborator de tesut pulmonar au inregistrat un nou succes, joi, cand un laborator american a anuntat ca a creat in premiera mondiala, in organismul unor soareci, perechi de plamani, iar o alta echipa a obtinut un plaman uman miniatural echipat cu un cip electronic.

Potrivit AFP, folosind celule cultivate in vitro si implantate apoi pe soareci, cercetatorii de la Universitatea Yale au reusit sa creeze perechi de plamani care au functionat pentru perioade cuprinse intre 45 si 120 de minute.

In ceea ce priveste primul studiu, publicat in revista Science, cercetatorii au prelevat tesut pulmonar de la soareci adulti din care au extras diversi compusi celulari. Cercetatorii au pastrat matricea pulmonara continand celulele si structura bronsica, caile respiratorii si sistemul vascular, care au fost folosite ulterior ca structura de baza pe care au crescut noile celule pulmonare.

Oamenii de stiinta au cultivat o combinatie de celule susa si pulmonare pe aceasta matrice, intr-un incubator care reproducea anumite conditii din mediul intrauterin. In acest fel, ei au obtinut celule pulmonare perfect functionale. Dupa ce au fost transplantati pe soareci, acesti noi plamani au functionat in regim normal, pentru perioade de timp cuprinse intre 45 si 120 de minute, relateaza Mediafax.

Caracteristicile mecanice ale acestor plamani sunt similare cu cele ale plamanilor naturali si dupa ce au fost transplantati au fost capabili sa asigure schimburile gazoase ale organismului
.

Maladiile pulmonare cauzeaza aproximativ 400.000 de decese anual in Statele Unite ale Americii, iar tesutul pulmonar este dificil de regenerat.

Singura tehnica actuala de inlocuire a tesuturilor pulmonare distruse este transplantul, insa aceasta procedura prezinta un risc ridicat de respingere si de infectie. Probabilitatea de supravietuire a pacientilor pentru o perioada de 10 ani este de cel mult 20%.

Cercetatorii de la Institutul Wyss de inginerie si biologie din cadrul Universitatii Harvard au fabricat un plaman miniatural, de marimea unei gume de sters, echipat cu un cip electronic, folosind celule pulmonare si vasculare umane.

Acest plaman miniatural va putea fi utilizat pentru a testa efectele noilor medicamente si ale toxinelor asupra plamanilor umani.

http://www.stilfeminin.ro

 

[bodo]

Reţete de criză

Veni vara, dar şi criza, aşa că reţetele vechi par astăzi mai folositoare decît ieri. Am crede că doar noi cei de astăzi sîntem preocupaţi de chipuri frumoase şi fără pete, acnee sau alte „impurităţi“, de păr lung, des şi din abundenţă, de mîini albe, unghii lungi şi cît mai colorate, de albeaţa dinţilor sau halene frumos mirositoare. Dar ne înşelăm amarnic, căci şi cei de ieri au trudit în diferite feluri la născocirea de „reţete“ capabile să ascundă „defecte“ şi să creeze aparenţe cît mai aproape de gusturile timpurilor. Răsfoind printre manuscrise, găsii cîteva sfaturi care mi se par ieftine, la îndemînă şi de sezon. Vor fi poate de folos „pohtitorilor“ de vacanţă, dar şi celor rămaşi pe asfaltul fierbinte al oraşelor.

Iată cum ar trebui să se cureţe petele de vară, adică petele lăsate pe obraz de soarele verii: „ia două albuşuri de oaă proaspete dintr-acea zi, bate-le cu doao-trei nuieluşe curate într-o farfurie pînă să vor spumi; şi amestecîndu-se şi cu un feligean de apă de obraz să se ude petele adeseaori cu aceasta, de doao-trei ori într-o zi pă obraz sau pă piept. Sau să se ude un petecel de batistă şi să se lipească pe dînsele din seară în seară.“ Reţeta ar trebui să-şi facă efectul cam în trei-patru seri, dar unele pete rebele vor putea fi „dezrădăcinate“ doar cu „felie de lămîie“.

Acneea pubertăţii îşi are şi ea leacul. Adolescenţii n-au de ce să risipească anii prin farmacii, cînd pot prepara în casă următoarea reţetă: „praf de piatră acră, cam cinci dramuri“ se pune într-un vas de sticlă peste care se varsă „din vreme în vreme făină de orz sau de arpacaş cernută“, ce ar trebui mestecate cu o lingură de lemn pînă cînd amestecul devine „o cocă subţire“. Coca se întinde pe o batistă şi „se lipeşte în vremea culcării pe acele locuri în obraz“. A doua zi, obrazul se limpezeşte cu apă specială; tratamentul se repetă seară de seară şi dimineaţă de dimineaţă pînă în ziua în care obrazul din oglindă va arăta bine.

Asta-i pentru Gogu Chelboşii primesc şi ei speranţe şi reţete de păr cît mai des şi cît mai lung. Ce ar trebui să facă. Păi, reţeta pare destul de simplă: „ia ochi, adică muguri de plopi uscaţi, frunză de dafin, frunză de izmă de grădină, frunză de rozmarin nemţesc, grăunţe de ienupăr, sămînţă de molotru, floare de livant, din toate cîte douăzeci de dramuri, alune prăjite una litră“. Acestea, pisate şi frecate bine, se pun într-o tingire curată şi spoită, acoperite cu „vin vechiu ca să fiarbă lin pă jeratic de foc“. Cu atenţie şi răbdare trebuie să se mestece cu o lingură de lemn „pînă va scădea toată umezeala vinului“. Aici sfatul este de urmat, întrucît un necunoscător nu-şi dă prea repede seamă dacă a scăzut sau nu: „care scădere a umezelii se pricepe din două trei picături de buruieni care să vor pica cu foc şi să vor aprinde fără sfîrîietură“. Alifia strecurată se amestecă cu „un dram de unt de cuişoare sau de bergamot“ pînă se va „slei“. Păstrată la răcoare, alifia se întrebuinţează „pe toată săptămîna“ în combinaţie cu vin cald sau leşie.

Reţeta este de folos, mai degrabă, celor care mai au încă ceva păr, celor răciţi la cap, femeilor doritoare de podoabe capilare bogate. Aşa că se inventează o reţetă şi pentru „vindecare cheliei“. După spălarea cu leşie, urmează smulgerea părului puţin şi prost astfel încît chelia să arate a chelie ce trebuie „vindecată“. Scalpul se unge cu un preparat format din: „untdelemn, unt de dafin, unt de alune prăjite, din cîte trele trei dramuri, floare de pucioasă, cinci dramuri, praf de scrum de căpăţînă de cîine arsă, douăzeci de dramuri“. Toate acestea se amestecă într-o strachină cu o lingură de lemn, după care se foloseşte pînă la vindecare.

Reţetele sînt „cercate“, preparate, recomandate de un medic, aşadar ele prezintă garanţia succesului. Medicul Ştefan Piscupescu este foarte atent la instrumentarul folosit: tingirea trebuie să fie curată şi spoită, lingura de lemn, batista, strachina, borcanul, farfuria trebuie să inspire curăţenie, ingredientele se măsoară cu precizie, avînd girul prospeţimii, prepararea se face în tihnă şi la foc lin. Cît despre eficacitate, ea este garantată de prestigiul „vînzătorului“ care pare că le-a folosit, descriindu-le cu atîta meticulozitate. Şi apoi toată această goană nebună după „bio“ ar trebui să îmbie multe cucoane să alerge pe marginea drumurilor în căutarea de livant, ienupăr, molotru, izmă, dafin, rozmarin. Cît despre praf de căpăţînă de cîine, cred că nu ducem lipsă, şi nici de chelii! Poate în numele ştiinţei medicale vom mai scăpa de cîini.

http://www.dilemaveche.ro/