Strănutul.
Strănutul este un act reflex declanşat de excitaţii cu punct de plecare nazal şi constând dintr-o expiraţie forţată cu glota închisă. Cu alte cuvinte, este un proces semi-autonom de curăţire a căilor respiratorii ca reacţie la pătrunderea unor particule iritante în acestea. Este caracterizat de expulzarea convulsivă a aerului din plămâni.
Are loc în următoarele etape:
1. Plămânul acumulează cât mai mult aer printr-o inspirare profundă
2. Ochii se închid datorită unui reflex
3. Glota se blochează pentru moment
4. Diafragma se îngustează, iar presiunea interioară a corpului creşte brusc şi considerabil
5. Coardele vocale scot un sunet specific însoţit de o expirare bruscă.
Strănutul poate fi provocat de aerul umed sau rece, inspirarea gazelor toxice sau a fumului, praf, depunerile pe căile respiratorii cauzate de boli respiratorii etc. Întrucât prin intermediul strănutului din aparatul respirator sunt eliminate substanţe toxice, neprielnice organismului, acesta poate purta şi agenţi patogeni. De aceea este recomandat ca în public bolnavii să strănute în batistă.
Strănutul părăseşte cavitatea bucală cu viteza de 960 km/h, de aceea el este foarte periculos în condiţiile în care persoana care strănută încearcă să îl controleze. Dacă strănutul este prea puternic, aceasta îşi poate rupe o coastă. Dacă se încearcă reţinerea strănutului, în creier sau în măduva spinării se poate sparge vreo venă, fapt care poate avea consecinţe letale. Dacă persoana se forţează să îşi ţină ochii deschişi, aceştia pot ieşi din orbite.
Conform superstiţiilor, se crede că în timpul strănutului omul devine foarte vulnerabil, astfel încât sufletul l-ar putea părăsi ieşind pe gură sau în el ar intra ghinionul sau boala, de aceea se astupă parţial gura. De asemenea, în mai multe popoare se obişnuieşte ca cel ce a strănutat să fie binecuvântat. Românii fac asta prin sintagma Fii sănătos! sau Sănătate!,cuvinte care, de altfel, intră în codul bunelor maniere.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Strănut
Strănutul îţi trădează caracterul
Diferitele tipuri de strănut pot oferi o gamă destul de bogată de informaţii privind unele caracteristici psihice
Strănutul este o reacţie reflexă, de apărare a organismului, si mai ales la stimuli care acţionează pe traseul căilor respiratorii, apărând însă si în cazul unor alergii sau al altor stimuli care creează anumite tipuri de excitaţie nervoasă.
Viteza de realizare a manifestării strănutului, forţa acestuia si mai ales încercările de reducere a intensităţii acestui fenomen depind în proporţie de peste 60% de felul în care este structurat planul afectiv emoţional al creierului, dar si de alte trăsături ale unor structuri nervoase.
Strănutul vulcanic
Dacă nu este vorba de o boală evoluată, ci doar de primele semne ale unei răceli, un strănut foarte zgomotos, cu emisie puternică de aer, demască o fire de obicei colerică, cu un puternic sistem psihic de apărare. Cei care strănută foarte zgomotos, emiţând clar vocala „a”, sunt de obicei persoane directe, puternice, uneori foarte pasionale, rezistente la efort psihic si intelectual, însă de foarte multe ori egocentriste, egoiste, nervoase, iritabile. Strănutul vulcanic este mai frecvent la cei cu principii foarte exacte, care, desi au simţul dreptăţii, pot fi părtinitori dacă este vorba de a favoriza pe cineva care le respectă aceste principii.
Strănutul scurt, discret
Un strănut cu emisie sonoră modestă, fără a fi precedat de o inhalare intensă de aer, demască o fire adaptabilă, cu o gândire flexibilă, capabilă de înţelegere rapidă a evenimentelor si interpretare raţională a realităţii. Nu sunt persoane neapărat modeste, asa cum se credea până acum 5 ani, ci dimpotrivă, indivizi care îsi cunosc bine abilităţile, poziţia ierarhică socială si mai ales limitele proprii. Sunt interesaţi în măsură egală atât de valoarea lor reală, cât si de impresia pe care o fac celor din jur. Învaţă cu usurinţă să-i cunoască pe cei din jur si pot lega prietenii trainice, se îndrăgostesc greu, dar sentimentele lor sunt durabile si indestructibile.
Strănutul silenţios prelungit
Un strănut fără emisie sonoră puternică, dar care suieră prelung până la stingere demască o fire sensibilă, cu o viaţă interioară bogată, capabilă de a oferi foarte multă afecţiune. Desi instabili, uneori ezitanţi si chiar neîndemânatici, au o gândire foarte profundă si o intuiţie de invidiat. Sunt persoane pentru care aspectul spiritual contează de multe ori mai mult decât aspectul material. Desi uneori comozi, pot realiza lucruri măreţe dacă au o motivaţie solidă si primesc îndeajuns de multă afecţiune.
Strănutul înfundat
În cazul în care strănutul seamănă mai mult cu o tuse scurtă, cu un ton usor grav, este vorba de o fire în general închisă, a cărei atenţie este atrasă mai mult de aspecte practice, materiale, palpabile, si rareori de spiritual, divertisment sau dorinţa de comunicare afectivă. În mare parte, sunt persoane active, care iubesc exactitatea, uneori si ordinea, disciplina, si mai puţin aspectul estetic sau amuzant al lucrurilor. Vorbim de fapt despre cei care ţintesc foarte exact scopurile înalte, fiind mai puţin interesaţi de a trăi prezentul.
Atitudinea ce însoţeste strănutul
Lăsarea capului pe spate
O astfel de atitudine, prezentă mai ales la strănutul vulcanic, este asociată unei firi puternice, dependentă de a-i domina pe cei din jur, însă în cele mai dese cazuri este si o fire cordială, săritoare, care nu-si lasă prietenii la greu. Această atitudine apare însă si la foarte mulţi bărbaţi care-si reprimă greu agresivitatea si pornirile instinctuale legate de dorinţa de apropierea de sexul opus.
Ghemuirea si lăsarea capului în jos
Încovoierea coloanei vertebrale în timpul strănutului demască o fire cu un intens psihism, controlat de instinctele de supravieţuire. Actul reflex de reducere a suprafeţei corpului prin curbarea coloanei si lăsarea în jos a capului, apărut ca un simplu strănut, demască o fire extrem de calculată, precaută, dar si usor fricoasă, care tinde să ascundă adevărul faţă de cei pe care nu-i cunoaste de ajuns. Cei care au acest gest reflex în timpul strănutului sunt inteligenţi pe latura raţională, însă nu foarte siguri pe ei în contact cu persoane care-si exprimă dominanţa vizibil, prin gesturi sau cuvinte.
Gesturi învăţate ce însoţesc strănutul
Dacă înainte de manifestarea strănutului cel în cauză reuseste în timp util să-si acopere nasul cu o batistă sau serveţel si apoi strănută fără semne ale întârzierii forţate, vorbim de o fire capabilă de cunoasterea superioară a propriului organism, dar si a propriei personalităţi. Cei care reusesc această mică performanţă fără efort sunt persoane pe care ne putem baza în cazul unor situaţii extreme.
Dacă serveţelul sau batista sunt scoase în timpul strănutului, vorbim de o fire sigură pe sine, dar care poate avea mici probleme legate de atenţie si periculos de curajoasă în oricare fel de risc.
În cazul în care serveţelul este scos cu întârziere, vorbim despre o persoană inteligentă, educată, dar insuficient de rapidă si de îndemânatică.