SFINTII CONSTANTIN SI ELENA
Crestinii ortodocsi si cei romano-catolici ii sarbatoresc la data de 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 272/274 – d. mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost imparat roman intre 306 si 337, devenind conducator al intregului Imperiu Roman dupa infrangerea lui Maxentiu si a lui Liciniu.
Initial, religia sa era pagana – tinand cultul sincretist al soarelui - Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian. Insa pasii pe care i-a urmat pana la imbratisarea religiei crestine au fost deosebit de insemnati.Constantin stia insa prea bine ca mare parte dintre supusi erau de credinta crestina, astfel ca indata ce a ajuns la putere a dat ordine sa ia sfarsit persecutiile crestinilor in teritoriile sale.Mai mult, in toamna anului 312, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zarit pe cer, in plina zi, o cruce stralucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia : “in hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul noptii i s-a aratat in vis insusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerandu-i sa puna acest semn sfant pe steagurile soldatilor sai, urmand sa fie protector in focurile bataliei;.
Constantin asa a procedat si l-a infrant in lupta pe Maxentiu – cel care avusese o armata mult mai numeroasa. De altfel, pe Arcul de Triumf al lui Constantin aflat la Roma, este inscriptionat “instinctu divinitatis” – “prin inspiratie divina”.
Astfel, in anul urmator izbandei sale, Constantin, alaturi de Liciniu, da Edictul de la Milan (313) – iar din religie persecutata crestinismul devine religie permisa si chiar protejata, dupa cum vor arata si actele ulterioare.
Prin acest edict se recunoaste in stat religia crestina, clerul crestin este scutit de obligatia costisitoare a functiunilor municipale, a anumitor impozite, se acorda subventii, se acorda dreptul de a primi donatii, sunt inlaturate din legile penale acele pedepse care nu erau conforme spiritului crestin – rastignirea, stigmatizarea, zdrobirea picioarelor. Mai apoi, in 321 Constantin cel Mare a consacrat ca zi de repaus in Imperiu Duminica - sarbatoarea odihnei saptamanale a crestinilor.
Un alt lucru de o deosebita importanta savarsit de Constantin l-a reprezentat decizia de a parasi Roma cea pagana , restaurand orasul Byzantion, de pe Bosfor, si a-l transforma intr-o capitala maiestuasa a Imperiului.
Acesta a primit numele de Constantinopol – orasul lui Constantin, devenind un centru al crestinismului, resedinta de patriarh, avand dimensiuni comparabile cu cele ale Romei ori Alexandriei, mostenind institutiile politice ale vechii Rome precum si traditiile culturale ale Rasaritului grec. Constantin a purces si la ridicarea a doua marete biserici – Hagia Sophia (Sfanta Intelepciune) si Hagia Eirene (Sfanta Pace), iar la 11 mai 330 au avut loc festivitatile de inaugurare a Constantinopolului drept noua capitala a Imperiului Roman – eveniment anuntat lumii intregi si prin monedele batute in acel an.
Imparatul Constantin a mai luat inca o masura de importanta istorica pentru linistea Bisericii crestine – convocarea celui dintai Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Aici a fost enuntata si recunoscuta ideea ca Fiul lui Dumnezeu este de aceeasi fiinta cu Tatal si din veci cu El, a fost stabilita o prima formulare a Simbolului de credinta – Crezul, precum si o prima regula pentru calcularea datei Pastilor, si au mai fost adoptate si o serie de canoane necesare disciplinei bisericesti.
Insa Constantin s-a botezat abia pe patul de moarte, murind la scurta vreme dupa aceea – pe 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor, fiind inmormantat cu mult fast in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol –ctitoria sa. Iar pentru faptele sale si remarcabila contributie adusa crestinismului, Biserica Ortodoxa l-a pretuit deosebit, punandu-l in randul Sfintilor si numindu-l “Cel intocmai cu Apostolii”.
Imparateasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 - 329) a fost casatorita cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Imparatului Sfantului Constantin cel Mare, si a fost o femeie deosebit de credincioasa si cunoscuta pentru piosenia ei.
Sotul ei divorteaza de ea, la indemnul imparatului Diocletian, in anul 293 , pentru a se putea casatori cu Teodora, fiica vitrega a lui Maximian . Elena insa nu s-a mai recasatorit, gasindu-si alinare in dreapta credinta si fiindu-i aproape fiului sau Constantin care a devenit mai apoi imparat al Imperiului Roman.
Imparateasa Elena a infaptuit pelerinajul in Palestina si in provinciile rasaritene, fiindu-i atribuite gasirea moastelor Sfintei Cruci a lui Hristos si aflarea ramasitelor celor trei magi.
Povestea descoperirii pe dealul Golgotei a crucii pe care a fost rasignit Mantuitorul a fost urmatoarea : dupa multe cercetari si in urma sapaturilor au fost gasite trei cruci, o scandura cu inscriptia lui Pilat si cele patru piroane care strapunsesera corpul Domnului; pentru a se putea afla care dintre cele trei era adevarata cruce pe care a fost ratignit Hristos au fost atinse de trupul unui om mort ce urma sa fie ingropat, iar acesta a inviat in momentul atingerii de Crucea Domnului.
Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant si a zidit mai multe lacasuri sfinte, pe care le-a infrumusetat cu podoabe si le-a oferit numeroase bogatii, i-a ajutat pe cei nevoiasi si pe orfani, revenind apoi la Constantinopol si aducand o parte din lemnul Sfintei Cruci.
***
Numele de Constantin este de origine latina si provine de la constans, constatis – insemnand “constant”, “neclintit”, “stabil”, “ferm”.
Numele de Elena este de origine greaca si unii specialisti considera ca provine de la gr. helane - insemnand “torta”, “faclie”, chiar “foc sacru” , iar altii de la gr. hele – “lumina arzatoare a soarelui” – “raza de soare”.
Asadar, tuturor celor care poarta numele Sfintilor Imparati Constantin si Elena - un cald La Multi Ani , cu noroc si multa fericire!
Surse info:
http://www.crestinortodox.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare
http://ro.orthodoxwiki.org/
RUSALIILE - sarbatoare, obiceiuri, superstitii
Sarbatoarea Rusaliilor mai este cunoscuta sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau cea a Pogorarii Sfantului Duh , sau Duminica Mare, si este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, carora le-a conferit puteri/daruri divine in vederea raspandirii in lume a cuvantului lui Iisus Hristos.
In 2010 Rusaliile se sarbatoresc pe 23 mai.
Aceasta sarbatoare cade intotdeauna la 50 de zile dupa Paste sau la 10 zile dupa Inaltare, si este totodata sarbatoarea intemeierii Bisericii Crestine intrucat, in aceeasi zi, in urma predicii rostite de catre Sfantul Apostol Petru, s-au alaturat crestinismului 3.000 de suflete ce au format astfel prima comunitate crestina din Ierusalim si nucleul Bisericii de mai tarziu.
Pastele si Rusaliile sunt cele mai vechi sarbatori crestine fiind praznuite inca din vremea Sfntilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare.
Ca vechime si importanta sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa cea a Pastelui; pe timpuri, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii, interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. In semn de mare praznuire si bucurie casele se gateau cu flori si ramuri verzi de tei sau nuc, obicei mostenit de la evrei care sarbatoreau si ei Cincizecimea cu flori si fructe.
In zilele noastre, acest obicei s-a pastrat aducandu-se in biserici frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvanteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.
Obiceiuri si superstitii de Rusalii
In sambata Rusaliilor se tin Mosii de vara (numiti si Mosii de Rusalii, Mosii cei mari sau Mosii de samburi) – moment important al cultului mortilor de la noi. Pe vremuri exista credinta ca sufletele celor morti paraseau mormintele in Joia Mare (inainte de Pasti) , zburand slobode ori preumblandu-se printre cei vii cele 50 de zile, dupa care se reintorceau in lumea de dincolo, in ajunul Rusaliilor.
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se petreaca fara evenimente neplacute se tin anumite ritualuri de imbunare a spiritelor celor morti - oamenii impodobesc cu ramuri de tei gospodariile, mormintele sunt curatate, de asemenea impodobite cu flori, si sunt aprinse lumanari , iar la portile cimitirelor se intind mese cu flori, cu colaci, placinte, ulcele cu vin, iar preotii satelor oficiaza slujbe de pomenire, dupa care bucatele se impart.
Povestile spun ca ar fi existat cazuri in care spiritele celor morti nu erau induplecate, amanand momentul reintoarcerii, transformandu-se in Iele sau Rusalii si avand capacitatea de a putea face mult rau oamenilor.
In mitologia noastra, Rusaliile – cuvant ce provine din lat.”rosalia” semnificand sarbatoarea trandafirilor – sunt niste femei fantastice, din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat; iar “ielele” nu este un nume ci pronumele personal “ele” din vorbirea populara. Rusaliile, de altfel inzestrate cu puteri magice, indeosebi de seductie, pot fi adeseori malefice, umbla in acele zile prin vazduh si pot provoca multe suferinte oamenilor : ii schimonosesc sau innebunesc pe toti cei ce nu le respecta zilele.
Sunt vestite legendele potrivit carora Rusaliile se scalda pe timpul noptii, in lumina argintie a lunii, goale si despletite; apoi se prind intr-o Hora a Ielelor, dansand cu patima intr-un cerc, cu sanii goi, parul lung despletit, purtand clopotei la picioare si voaluri transparente, executand un dans fantastic, si bogat in taine neintelese muritorului de rand – iar din aceste descrieri putem lesne intelege de ce acesta putea fi atat de irezistibil atras. Insa nepoftitului surprins ca priveste dansul lor ii sunt luate mintile.
De aceea, de mai demult exista credinta ca drumetii care umbla in noaptea de Rusalii sa tina la brau usturoi, fire de busuioc, frunze de tei ori de nuc pentru a putea inlatura puterea misterioasa a Ielelor. Sunt evitate in aceasta noapte rascrucile de drumuri, malurile apelor, marginile de padure tocmai pentru a nu surprinde dansul lor tainic si astfel a-si pierde mintile.
De Rusalii este legat si vestitul dans al Calusarilor – dans ritual pastrat din mosi-stramosi, ce se refera la saritul peste foc, fiind singurul remediu pentru vindecarea acelui suflet care a privit Dansul Ielelor si a fost fermecat, luandu-i-se mintile.
Originile acestui mit al Ielelor/ Rusaliilor se pierde in negura timpurilor; acesta asadar s-a suprapus peste sarbatoarea crestina a Cincizecimii, pastrandu-se anumite datini si superstitii.
Alte datini si superstitii in ziua (duminica) de Rusalii:
- In aceasta zi se duc la biserica crengute de tei si frunze de nuc, care, dupa ce sunt sfintite, se agata la icoane si stresinile caselor pentru a apara de rele; s-ar parea ca frunzele si florile de tei sfintite lecuiesc surzenia.
- Ramurile de tei pentru Rusalii sunt tinute vara pentru a putea fi folosite in alungarea grindinii si furtunilor.
- Cine munceste in aceasta zi “este luat de Rusalii”, isi pierde mintile.
- Exista obiceiul numit “udatul nevestelor” – femeile ce sunt udate in aceasta zi de sarbatoare vor fi mai frumoase si sanatoase tot anul.
- Este bine ca femeile sa poarte pelin si sa bea vin cu pelin pentru a fi sanatoase si voinice.
- Daca de Rusalii este timp frumos, se prea poate ca toata vara sa fie frumoasa, si rodnica.
…Si cum prin decizie a Parlamentului, de vreo doi ani, prima si a doua zi de Rusalii au devenit sarbatori legale, va urez sa aveti o mini-vacanta cat se poate de placuta, impreuna cu cei dragi!
Surse info:
www.crestinortodox.ro
