Aici trebuie sa te contrazic. Avem liberul arbitru. Asa cum Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea sa, asa avem si noi fiecare insusire a Lui, inclusiv liberul arbitru. Poate ca da, in mare, destinele ne sunt trasate in linii mari dinainte sa ne nastem pe Pamant sau oriunde ne-am naste, insa avem puterea de a lua decizii, si aceste decizii pot modifica mai mult sau mai putin "scenariul initial". Sunt decizii pe care le iei cu inima deschisa si impacata, acele decizii respectand Planul Divin. Si sunt decizii pe care le iei si care iti aduc multa neliniste interioara si senzatia ca inoti impotriva valului - acestea fiind deciziile impotriva vointei lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu te lasa sa le iei si pe cele din urma si sa iti inveti lectia - insa te lasa, si ai liberul arbitru! Daca noi nu am fi decat niste mici marionete ale lui Dumnezeu, si am respecta 100% voia sa, asa cum ne-a lasat de la inceput, oare omul ar mai gresi si ar mai suferi? Ar mai invata lectii? Ar mai fii atei pe lume? Crezi ca Dumnezeu vrea ca noi sa suferim, sa fim in depresie, sa ne doara, sa invatam pe calea cea grea, sa nu Il recunoastem si sa Il uitam? Nu vrea, pentru ca ne iubeste. Insa noi alegem, prin liberul arbitru, sa ne departam de la calea luminii care duce la EL si apoi, ca sa ne intoarcem pe traseu, trebuie sa ne invatam lectiile pe calea cea grea si sa suferim. Noi alegem asa. De exemplu, daca esti pe un traseu de munte care este usor si lin, insa tu alegi sa o iei pe alt traseu ocolitor ca sa vezi un peisaj mai frumos, vei suporta sa te cateri pe bolovani, sa te julesti in genunchi, sa cazi, sa gafai, sa petreci mult mai mult timp urcand spre destinatie, sa te prinda noaptea pe drum - dar a fost alegerea ta, pentru ca traseul lasat de Dumnezeu nu ti-a placut! Destinul la nastere nu ne este trasat decat in linii mari, avandu-se in vedere cele mai importante aspecte ale vietii noastre, nu si micile detalii. Mai departe, avem optiuni si puterea sa alegem. Si Dumnezeu ne lasa sa alegem.
Imi pare rau, nu ma refeream la inima ca organ, "pompita de sange". Noi nu suntem numai carne si oase. Suntem si energie si avem un corp energetic, spiritual. La inima noastra energetica ma refeream, care in plan spiritual se suprapune sufletului, sau altfel spus este lacasul sufletului. Inima energetica, ca si cea fizica, este centrul fiintei noastre, care "pompeaza" mai departe in toate structurile noastre viata si sentimente. Omul cand simte emotii nu le simte din inima lui fizica, insa senzatia vine tot din piept, caci inima lui spirituala tot acolo este. Nu degeaba s-au inventat expresiile precum: " din inima" " sa iti asculti inima" "sa faci ce iti spune inima", insa oamenii, in ignoranta, au crezut ca este vorba despre organul fizic inima, care este un organ minunat, insa nu are nicio legatura cu emotiile, sentimentele, sufletul, intuitia. Intuitia este tot ceea ce stim ca bagaj de cunostiinte infinit daruit de Dumnezeu, dar pe care il putem folosi doar daca lasam inima sa ne indrume, caci mintea nu deschide acest bagaj.
Fiecare celula si atom din trupul nostru lucreaza pentru noi, ca dar de la Dumnezeu, si normal, ca fiecare celula si fiecare bucatica din universul care ne inconjoara este in slujba lui Dumnezeu. Insa nu asa cum se considera, ca Dumnezeu sta sus pe un tron si restul Universului este sub El, in slujba lui, ca un fel de sclavie bazata pe sentimentul de indatorare. Nu, toate cate exista, exista si vibreaza pe unda lui Dumnezeu, pentru ca sunt parte din El si pentru ca El e in toate. In fiecare atom si celula a noastra este Dumnezeu, si noi insine suntem bucati rupte din Dumnezeu, legati fiind de EL cu un "cordon ombilical" spiritual numit constienta.