CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

anuk · Jul 7, 2010

Arta din microbi-Astazi intra la rampa E. coli

Aveti cumva uitate prin frigider vreo jumatate de lamaie sau macar o bucatica de branza uitate de timp? In acest caz, sunteti pe cale sa creati adevarate opere de arta revolutionare. Cel putin asa s-a gandit si pus in practica un grup de cercetatori canadieni care a deschis noi orizonturi in ceea ce astazi a fost etichetata drept arta microbiana.Rezultatele sunt deopotriva magnifice si originale!

Pentru realizarea "operelor de arta microbiana", cercetatorii s-au folosit pentru inceput doar de culturi bacteriene de Escherichia coli, una dintre cele mai des intalnite si toxice bacterii din mediul ambiant. Cu ajutorul unei pensule miniaturale captusita cu bacterii, oamenii de stiinta au creat diferite motive pe lamele circulare al caror diametru nu depasea 2 centimetri.

"Picturile" erau apoi introduse intr-un incubator special, astfel incat culturile microbiene "infloreau" la propriu pe modelul trasat dinainte de catre cercetatori.

Arta microbiana a fost readusa in actualitate de catre Dr. Ryan Gregory din cadrul Universitatii Guelph din Canada. Dr. Gregory declara ca a fost inspirat de evolutia biodiversitatii, dupa care s-a gandit sa inaugureze o expozitie in care sa prezinte creatiile sale.

Prima forma de arta microbiana a aparut acum mai bine de 100 ani, autorul fiind chiar descoperitorul penicilinei, biologul si farmacologul scotian Alexander Fleming.
Creatiile cercetatorilor canadieni includ un model al celebrei nave HMS Beagle, cu care a calatorit Charles Darwin, cativa elefanti, pasarea straveche Archaeopteryx, modelul ADN-ului si sarpele lui Esculap.

Sursa: Daily Mail

http://www.descopera.ro/dnews/6514716-arta-din-microbi-astazi-intra-la-rampa-e-coli-foto

bodo · Jul 9, 2010

Iote ceva si despre atacurile energetice. Anuk, io ma pregatesc, vezi?

Vampirii energetici

METODE DE APARARE
Aşadar, am încercat să studiez unul dintre fenomenele cele mai complicate. Pe cît de dificile sînt percepţia şi înţelegerea sa, lupta împotriva lui şi a efectelor sale, pe atît de des se întîlneşte în viaţa de toate zilele. Este vorba de aşa-numita intervenţie energetică. Se poate spune şi astfel: atacul psihic.
De ce se întîmplă aşa ceva? Cum se resimte? In ce constă pericolul? Să încercăm să răspundem la întrebările puse. Ce ne trebuie pentru aceasta? Experienţa vieţii şi, înainte de toate, o minte deschisă cunoaşterii, desprinsă din plasele raţionalismului. Ne-am obişnuit să vedem doar o parte a lumii. Ceea ce răzbate cîteodată întîmplător, „printre rînduri", din Cartea Vieţii se întîmplă să fie greu de captat. Uneori, dimpotrivă, scînteia cunoaşterii poate fi ascunsă sub un strat gros de reziduuri mistice.
Primul pas: să detectezi pentru tine acest hotar îngust dintre „mistică" în conştiinţa domestică (ceva ce parcă nici nu există) şi realitatea supusă legilor pînă la deformare. Al doilea pas trebuie să fie pătrunderea treptată şi atentă în profunzimea acestei stări intermediare. Tocmai atunci se iveşte şi posibilitatea de a avea asupra tabloului adevărat al vieţii un punct de vedere cît de cît corespunzător. Partea raţională este reprezentată în concluziile mele de ştiinţa tradiţională. Ei bine, cum se împotriveşte ea şi nu vrea să admită concurenţa! Consolidîndu-se temeinic pe tot parcursul secolului al XlX-lea, secolul cercetărilor şi descoperirilor fundamentale, a fost mfrîntă în mod extrem de neplăcut de cele mai recente cercetări.
Dar şi ştiinţa trebuie să se schimbe, să recunoască şi ea că tradiţia şi drumul bătut sînt limitative şi să se dezvolte. În continuare partea „mistică , ceea ce este iraţional şi inaccesibil înţelegerii, trebuie căutată în feluritele învăţături filozofice şi în religiile diferitelor popoare. Şi nu este obligatoriu să fii excesiv de perspicace pentru a descoperi ce multe au în comun ideile unitare care le străbat. Surprinzător prin frumuseţea şi construcţia lui este sistemul de cunoştinţe alcătuit de străvechii învăţaţi orientali. Respectivele cunoştinţe au fost receptate şi uşor reformulate de ocultismul occidental. Astfel că, împreună, oferă acea metafizică în care m-am obişnuit să cred şi de care mă folosesc bazîndu-mă pe terminologia şi semnificaţiile ei.
Studiind problema luată în colimator în această lucrare, intervenţiile energetice, caut iar şi iar sprijin şi explicaţii în această ezoterică - adică neştiută de toţi şi într-o oarecare măsură tainică - ştiinţă.
In natură schimbul energetic se realizează permanent, în lumea energiei trăieşte şi de asemenea există omul. Toată viaţa lui este un circuit energetic în diferite doze de emisie şi absorbţie. Cînd omul produce el însuşi energie necesară pentru a exista în raport cu ceilalţi oameni, îşi dăruieşte energia, primind-o în schimb pe a altora, în felul acesta oamenii relaţionează, fac schimb de senzaţii, de strîngeri de mînă, de sentimente, cuvinte, gînduri. Dar unii oameni, ca urmare a unei imaturităţi sufleteşti şi a lenei sau însuşirilor egoiste, preferă să ia mai mult decît oferă. Captîndu-şi energia necesară, ei comit atacuri energetice - în esenţă, un furt de forţe vitale.
Aceasta se evidenţiază mai mult sau mai puţin conştient sau inconştient, dar cît de frecvent este fenomenul scapă închipuirii multora. Nu trebuie uitat că noi nu trăim pe pămînt doar aşa, de florile mărului, şi că în fiecare dintre noi are loc în permanenţă o luptă între Dumnezeu şi Diavol. Dar oamenii sînt „orbi", ei nu ştiu, nu văd ce se întîmplă înjurai lor. Iar războiul forţelor subtile este de asemenea invizibil pentru ei. Unde are el loc? Care sînt ţelurile Iui? Lumea însăşi este acest război continuu şi cîmpul de operaţii îl reprezintă omul. Iată şi de ce am apelat la un termen militar precum e „atacul". Forţele întunecate nu trebuie niciodată subevaluate. Ele invadează în permanenţă şi se fac prezente în acele manifestări ale vieţii omeneşti unde controlul minţii este slab. Prin urmare, ce se întîmplă în decursul schimbului energetic inegal? În ce constă pericolul? Acest fenomen este numit frecvent „vampirism". Legendarii vampiri din poveste parcă se hrăneau cu sîngele propriilor lor victime. Ce fel de sînge beau şi ce fel de vampiri sînt? Astea sînt basme! Aşa ceva nu există! mi se va spune. Eu pot răspunde într-un singur fel: cît de mult aş vrea să fie acestea basme!
În realitate, desigur, ar fi fost mai adecvat să numim acest fenomen vampirism numai în cazul în care are loc un atac cu totul conştient, indiferent de felul în care îl resimţim. Astfel de cazuri există, se înţelege, dar sînt foarte rare. Fenomenul despre care vorbim în fapt s-ar numi mai propriu parazitism, o dorinţă conştientă sau inconştientă de a trăi pe socoteala altuia.

http://varcolaci.blogspot.com

bodo · Jul 12, 2010

Energiile noastre

Suntem inconjurati de energie si daca am putea-o vedea, am vedea nenumarate particule de lumina. Ele vor fi in miscare constanta, venind inspre noi pe masura ce le chemam si apoi indepartandu-se pentru a forma orice insufletim (chemam la viata) cu gandurile si cuvintele noastre.

Energia, ca orice altceva din Univers, nu are judecata, asa ca nu ne intreaba daca vrem ceea ce cerem, ci doar creeaza. Ea, spre deosebire de noi, ne recunoaste puterea si raspunde numai la orice cream noi. De asemenea, ea nu stie daca noi cream constient, atunci cand cerem exact ceea ce vrem sau inconstient, atunci cand cream prin obisnuinta. Ea raspunde numai la gandurile noastre, materializand orice forma iau ele.

Lucrand cu energia, noi ne folosim puterile sa ne cream realitatea. O facem in fiecare zi, chiar daca stim asta, sau nu. De la bunavointa pe care cineva ne-o arata, pana la amenda de circulatie pe care o primim, de la oamenii pe care-i atragem, pana la statutul nostru financiar, orice se intampla in viata noastra este un rezultat al ceea ce comandam noi energiei sa faca. Cand nu cunoastem aceasta putere, putem folosi energia intr-un fel absolut iresponsabil si gresit directionat, creand multe lucruri pe care nu le dorim. Facem acest lucru din mai multe motive: nu ne intelegem puterea, nu stim cum sa lucram cu energia, nu stim cum lucreaza energia, sau traim in trecut.

Lumea de azi este foarte complexa si ne poate face sa ne simtim absolut neputinciosi, daca nu suntem unii dintre oamenii puternici, instariti sau frumosi pe care ii vedem la stiri, in fiecare zi. Ne intrebam daca nu cumva ei sunt mai binecuvantati decat noi, pentru ca au atat de mult si vietile lor par mult mai bune decat ale noastre. Necrezand ca meritam sa avem la fel de mult ca si oricine altcineva, noi folosim energia pentru a pastra departe de noi ceea ce dorim. Una dintre lectiile vietii noastre este sa materializam ceea ce vrem, fara grija de ceea ce au altii.

Noi suntem prima generatie care face cunostinta cu puterea noastra si care are experienta de lucru cu energia universala. Nu e de mirare ca nu stim cum s-o folosim, deoarece au fost putini invatatori pana acum. Trebuie sa depasim multe vieti pline de convingerea ca suntem lipsiti de putere, ca vietile noastre sunt in afara controlului nostru, si ca norocul e ceva ce li se intampla altor oameni. O data ce acceptam ca avem putere si invatam s-o folosim, noi putem folosi energia din jurul nostru cu intelepciune, creand ce e cel mai bine si perfect pentru noi.

Desi am avut cativa invatatori care sa ne arate cum sa folosim energia, noi nu intelegem cum lucreaza si asa ne punem singuri in incurcatura. Energia este total nediscriminanta si nu judeca, ceea ce inseamna ca nu are opinii, ganduri sau sentimente despre cum s-o folosim. O putem folosi pentru a crea avere sau saracie, relatii iubitoare sau dezastruoase, bucurie sau tristete. Ea nu intreba “de ce”, sau daca asta este ceea ce ne dorim. Ea raspunde numai gandurilor, cuvintelor si credintelor noastre. Odata ce intelegem ca fiecare gand pe care-l avem este puternic si important, noi putem invata sa lucram cu energia si s-o stapanim, astfel incat gandurile noastre sa fie concentrate exclusiv pe crearea a ceea ce dorim.

O alta cale de a crea ceea ce nu dorim in vietile noastre este trairea in trecut. Noi facem asta, atunci cand ne concentram pe ce a mers rau sau cum am fost tratati sau cum de lucrurile nu au mers intr-un anumit moment din trecut. Aceasta ar fi putut fi adevarat atunci, dar noua intotdeauna ni s-au dat oportunitati sa incercam din nou si fiecare zi noua este o ocazie unica pentru noi sa cream o viata placuta, linistita si imbelsugata. Folosim aceste oportunitati cu intelepciune atunci cand realizam ca lucrurile pot fi diferite daca ignoram rezultatele trecutului si ne concentram pe crearea a ceva diferit. Le folosim (oportunitatile) necugetat, cand renuntam inainte chiar de a incepe, deoarece ne e teama de repetarea trecutului.

Energia din jurul nostru este acolo pentru ca noi s-o folosim si ne asteapta s-o chemam la actiune. Nu ne pune la indoiala intentiile, pentru ca raspunde gandurilor, credintelor si cuvintelor noastre. Cand vom realiza ca fiecare gand are putere egala, vom sti ca depinde de noi sa folosim aceasta putere cu intelepciune. Chiar daca o facem sau nu, noi vom primi multe oportunitati ca sa incercam din nou, pana cand vom invata sa ne folosim puterea pentru a crea constient ceea ce dorim. Putem face asta prin intermediul unor lectii dificile sau usoare, folosind energia sa cream pace, bucurie si abundenta, sau opusul acestora. Si atunci cand vom trai in momentul prezent, ne vom aminti ca viata noastra se desfasoara inainte – si nu in urma – si ne vom folosi puterea sa cream prezentul dintr-un punct care ofera o posibilitate, in loc sa-l cream din trecut.

bodo · Jul 13, 2010

Nu stiu daca l-am pus bine, dar mi s-a parut interesant.

Evoluţia conştiinţei

Valorile sociale ale societăţii noastre, care s-au manifestat prin război continuu, corupţie, legi nedrepte, stratificare socială, superstiţii irelevante, distrugerea mediului şi o clasă conducătoare despotică, indiferentă faţă de societate, orientată spre profit, sunt rezultatul ignoranţei colective ale două din cele mai elementare percepţii pe care oamenii le pot avea despre realitate: aspectul schimbător şi simbiotic al legilor naturale.

Ceea ce considerăm banalitate astăzi, cum ar fi comunicaţiile şi transporturile moderne, ar fi fost inimaginabile în vremuri străvechi. De asemenea, în viitor vor exista tehnologii, realizări şi structuri sociale pe care nu ni le putem imagina în prezent.

http://viculio.ecosapiens.ro

Am ajuns de la alchimie la chimie, de la geocentrism la heliocentrism, de la credinţa că demonii erau cauza bolilor, la medicină modernă. Această dezvoltare nu dă semne de oprire, iar această conştientizare ne aliniază şi ne conduce pe o cărare continuă, spre dezvoltare şi progres.

Trebuie să înţelegem şi să recunoaştem că toate sistemele se schimbă. Asta înseamnă că trebuie să fim deschişi la noi informaţii tot timpul, chiar dacă ameninţa sistemul nostru curent de credinţe şi, implicit, identităţile noastre.

Din nefericire, societatea de astăzi nu a reuşit să înţeleagă asta şi instituţiile stabilite continuă să paralizeze dezvoltarea, prin menţinerea unor structuri sociale depăşite. În acelaşi timp, populaţia suferă de frică de schimbare. Condiţionarea lor îi face să-şi asume o identitate statică şi să combată sistemul de credinţe al altora, de obicei rezultând în insulte şi teamă.

Greşeala este asociată în mod eronat cu eşuarea când, de fapt, demonstrarea unei greşeli ar trebui să fie sărbătorită, pentru că ridică pe cineva la un nivel mai înalt de înţelegere, avansând în înţelepciune.

Realitatea e că nu există om deştept, este doar o problemă de timp până ideile lor să fie actualizate, modificate sau desfiinţate. Această tendinţă de a se agăţa orbeşte de un sistem de credinţe, adăpostindu-l de informaţii noi care ar putea să-l schimbe nu e altceva decât o formă de materialism intelectual.

Sistemul monetar perpetuează acest materialism nu doar prin structurile sale auto-conservatoare, dar de asemenea prin nenumăraţii oameni care au fost condiţionaţi să sprijine orbeşte aceste structuri, devenind astfel gardieni autodesemnaţi ai acestei stări.

Suntem nişte oi care nu mai au nevoie de cioban pentru a ne controla, pentru că ne controlam una pe cealaltă prin ostracizarea celor care nu se supun normelor. Această tendinţă de a se opune schimbării şi de a susţine instituţiile existente de dragul identităţii, confortului, puterii şi a profitului, nu este deloc durabilă şi va produce dezechilibre mai puternice, fragmentare, distorsionare şi invariabil – distrugere.

Este timpul să ne schimbăm. De la vânători şi culegători, la revoluţia agricolă la revoluţia industrială, tiparul este clar. Este timpul pentru un nou sistem social care să reflecte cunoştinţele pe care le avem astăzi.

Sistemul monetar este un produs al unei perioade de timp când lipsurile erau o realitate. Acum, odată cu era tehnologiei, nu mai este relevant societăţii. Va dispărea împreună cu comportamentul aberant pe care îl manifestă.

De asemenea, viziuni globale dominante, cum sunt religiile teiste, operează cu aceeaşi irelevanţă socială. Islamismul, creştinismul, iudaismul, hinduismul şi toate celelalte sunt bariere pentru dezvoltarea personală şi socială. Fiecare grup perpetuează o viziune globală închisă.

Această înţelegere limitată pe care o susţin nu este posibilă într-un univers schimbător. Religia a reuşit să oprească cunoaşterea acestei schimbări prin instalarea distorsionării psihologice a credinţei asupra discipolilor lor. Când logica şi noi informaţii sunt respinse în favoarea credinţelor tradiţionale depăşite, conceptul de Dumnezeu este de fapt o metodă de a explica natura lucrurilor.

În acele zile, oamenii nu cunoşteau destul de multe lucruri despre cum se formau lucrurile, cum funcţiona natura, aşa că au inventat povestioarele lor şi l-au creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea lor: un tip care se enervează când oamenii nu se comportă cum trebuie, care crează potopuri şi cutremure şi apoi spune că este un act al lui Dumnezeu.

O scurtă privire la istoria suprimată a religiei arată că miturile fundamentale însele sunt puncte culminante schimbătoare dezvoltate prin influenţă de-a lungul timpului. De exemplu, o doctrină fundamentală a religiei creştine este moartea şi reînvierea lui Hristos.

Această noţiune este atât de importantă încât însăşi Biblia spune: “Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră.” Totuşi, este foarte dificil să luăm această mărturie literalmente, nu numai că nu există o sursă primară care să denote acest eveniment supranatural în istoria seculară, dar şi cunoaşterea numărului enorm de mare de mântuitori precreştini care, de asemenea, au murit şi au reînviat, plasează această poveste, prin asociere, pe un teritoriu mitologic.

Primele personalităţi bisericeşti, cum ar fi Tertullian, au făcut mari eforturi pentru a rupe aceste asocieri chiar pretinzând că diavolul a cauzat apariţia similarităţilor, declarând în secolul al doilea: “Diavolul, a cărui treabă este să pervertească adevărul, imită circumstanţele exacte ale tainelor bisericeşti divine. Botează discipolii săi şi promite iertarea păcatelor, sărbătoreşte împărţirea pâinii şi aduce simbolul reînvierii. Aşadar, să recunoaştem iscusinţa diavolului, care a copiat anumite lucruri dintre cele care sunt divine.”

Ceea ce este într-adevăr trist este că atunci când ne oprim din a crede că poveştile din creştinism, iudaism, islamism şi toate celelalte sunt adevărate şi le acceptăm drept ceea ce sunt de fapt, adică, expresii pur alegorice derivate din multe credinţe, vedem că toate religiile au un fir comun. Credinţa religioasă a cauzat mai multă fragmentare şi conflict decât orice altă ideologie. Numai creştinismul are peste 34.000 de subgrupuri diferite.

Biblia este interpretabilă. Când o citeşti, zici: “Cred că Iisus a vrut să spună asta. Cred că Iov a vrut să spună asta. Ăăă, nu! A vrut să zică asta.” Astfel au apărut luteranii, adventiştii de ziua a şaptea, catolicii, etc. O biserică divizată nu mai este biserică.

Comitem o eroare a cunoaşterii prin greşita asumare a separării şi prin respingerea relaţiei simbiotice pe care trebuie să o avem cu viaţa. Toate sistemele naturale sunt schimbătoare, iar noţiunea de realitate va fi dezvoltată continuu, alterată sau schimbată complet.

Întreaga natură este un sistem unificat de variabile interdependente, toate cu o cauză şi o reacţie, existând doar ca un întreg concentrat. Dacă dispare oxigenul, murim cu toţii imediat. Dacă dispar plantele, la fel, vom muri. Fără Soare toate ar muri. Trebuie neapărat să luăm în considerare totalitatea.

Aceasta nu este doar o experientă umană pe această planetă, aceasta este o experienţă totală. Se ştie foarte bine că nu putem să supravieţuim fără plante şi animale sau fără cele patru elemente.

Succesul depinde de cât de bine relaţionăm cu tot ce ne înconjoară. Sunt foarte conştient de faptul că nepotul meu nu poate spera să moştenească o lume durabilă, liniştită, stabilă, corectă din punct de vedere social, decât dacă fiecare copil din ziua de azi, care creşte în Etiopia, Indonezia, Bolivia, Palestina şi Israel, are aceleaşi aşteptări.

Trebuie să ai grijă de toată comunitatea. Întreaga lume este o comunitate şi trebuie ca noi toţi să avem grijă unii de ceilalţi. Nu este doar o comunitate de fiinţe umane, este o comunitate de plante, animale şi elemente. Trebuie neapărat să înţelegem asta. Asta ne va aduce bucurie şi plăcere. Asta lipseşte din vieţile noastre în acest moment. Putem s-o numim spiritualitate, dar adevărul e că bucuria vine din conectare.

Acesta este spiritul nostru divin. Asta este partea din noi care o simte cu adevărat şi pe care o simţim adânc în interiorul nostru. Este acest minunat şi uimitor sentiment care nu ţi-l dă banul, ci este rezultat al interconectării.

Cum vom continua să construim bombe nucleare? Ce se va întâmpla cu industria armamentului când vom realiza că suntem cu toţii unul? Se va duce naibi economia. Falsa economie, mai bine zis.

Poţi să înţelegi acum de ce se năruie guvernul la ideea trăirii iubirii necondiţionate?

“Cred că adevărul dezarmant şi iubirea necondiţionată vor avea ultimul cuvânt în realitate.”

Dr. Martin Luther King Jr. – 1929-1968

Odată ce înţelegem că integritatea existenţei noastre personale este complet dependentă de integritatea a tot ce ne înconjoară, vom înţelege cu adevărat ce înseamnă iubirea necondiţionată. Iubirea este înţelegerea că totul e în tine şi că tu eşti totul, şi nu poate avea condiţionări, pentru că, de fapt, suntem cu toţii totul în acelaşi timp.

Suntem cu toţii făcuţi din miezul unei stele; fiecare atom din fiecare din noi provine din centrul unei stele. Chiar şi un automat de sucuri sau de ţigări este făcut din atomi care provin de la o stea. Toate au fost reciclate de mii de ori, la fel ca noi.

De ce să ne temem? Ce este acolo ca să ne facă să căutăm alinare? Nimic. Nu este nimic de care să ne temem fiindcă suntem doar noi. Problema este că am fost separaţi prin naştere şi ni s-a dat un nume şi o identitate prin care am fost individualizaţi.

“Un vizitator extraterestru, examinând diferenţele dintre societăţile umane ar concluziona că aceste diferenţe sunt neînsemnate în comparaţie cu similitudinile. Vieţile noastre, trecutul şi viitorul nostru sunt legate de Soare, de Lună, de stele… Noi, oamenii, am văzut atomii din care se compune întreaga natură şi forţele care au sculptat această lucrare. Noi, care întruchipăm ochii, urechile, gândurile şi sentimentele locale ale cosmosului, am început în cele din urmă să ne punem întrebări despre originile noastre… Loialităţile noastre sunt către specie şi către planetă. Obligaţia noastră de a supravieţui şi de a prospera este datorată nu doar nouă înşine dar, de asemenea, acelui străvechi şi vast cosmos din care am apărut. Suntem o specie. Suntem praf stelar care culege lumina stelelor.”

Carl Sagan – 1934-1996

Este timpul să revendicăm unitatea sistemele noastre sociale depăşite care s-au rupt în bucăţi. Trebuie să lucrăm împreună pentru a crea o societate durabilă globală, unde toţi vor fi îngrijiţi şi unde suntem cu toţii cu adevărat liberi. Credinţele voastre personale, oricare ar fi ele, sunt neînsemnate când vine vorba de necesităţile vieţii.

Fiecare fiinţă umană s-a născut dezbrăcată, având nevoie de căldură, mâncare, apă, adăpost. Toate celelalte lucruri sunt auxiliare.

Cea mai importantă problemă este managementul inteligent al resurselor Pământului. Acest scop nu poate fi atins într-un sistem monetar pentru că urmărirea profitului şi a intereselor personale dezechilibrează inerent societatea.

Politicienii sunt inutili. Adevăratele noastre probleme în viaţă sunt tehnice, nu politice. În plus, ideologiile care dezbină umanitatea, cum ar fi religiile, au nevoie de susţinere puternică în comunitate cu privire la valorile, scopul şi relevanţa socială. Să sperăm că, în timp, religia îşi va pierde materialismul şi baza în superstiţie, şi va migra în domeniul util al filosofiei.

Realitatea este că societatea de azi este pe dos. Avem politicieni care vorbesc constant despre protecţie şi securitate, în loc să dezbată proiecte legate de creaţie, unitate şi progres. Numai SUA cheltuieşte acum aproximativ 500 miliarde de dolari anual pe apărare. Cu aceeaşi sumă de bani poţi trimite toţi absolvenţii de liceu la o facultate de 4 ani.

În anii ‘40, Proiectul Manhattan a produs prima armă de distrugere în masă. Acest program a angajat 130.000 de oameni la un cost financiar extrem de mare. Imaginaţi-vă cum ar fi vieţile voastre astăzi dacă acel grup de oameni de ştiinţă, în loc să lucreze la o metodă de a omorî oameni, ar fi lucrat la o metodă de a crea o lume abundentă care să se poată susţine singură. Astăzi viaţa ar fi foarte diferită dacă acesta ar fi fost scopul lor.

În loc de arme de distrugere în masă, este timpul să dezlănţuim ceva mult mai puternic: arme de creaţie în masă. Adevărata noastră divinitate este în abilitatea noastră de a crea şi, armaţi cu înţelegerea conexiunilor simbiotice ale vieţii, în timp ce suntem ghidaţi de natura schimbătoare a realităţii, nu va exista ceva ce să nu putem să facem sau să îndeplinim.

Desigur, avem de înfruntat obstacole dificile sub forma structurilor stabilite ale puterii care refuză să se schimbe. În miezul acestor structuri este sistemul monetar. După cum am explicat mai devreme, politica rezervei fracţionale este o formă de sclavie prin datorie, unde este practic imposibil pentru o societate să fie liberă.

Capitalismul foloseşte datoria pentru a întemniţa lumea şi pentru a manipula ţările înspre servitudine faţă de cele mai mari puteri politice ale lumii.

În afară de aceste evidente imoralităţi, sistemul este bazat pe competiţie şi astfel se distruge imediat posibilitatea colaborărilor pe scară largă pentru binele general, paralizând orice încercare de durabilitate globală adevărată. Aceste structuri financiare şi corporative sunt acum depăşite şi trebuie să fie înlocuite.

Desigur că nu putem să fim destul de naivi încât să credem că elita afacerilor şi cea financiară vor sprijini acestei idei, pentru că astfel ar pierde puterea şi controlul.

Trebuie să acţionăm paşnic şi strategic. Cel mai puternic mod de acţiune este simplu: trebuie să ne modificăm comportamentul şi gândirea, pentru a forţa structurile de putere să se supună voinţei oamenilor. Trebuie să nu mai susţinem sistemul. Singurul mod în care se va schimba stabilimentul este prin refuzul sprijinului acordat, iar în acelaţi timp trebuie să condamnăm toate defectele şi corupţia pe care o întâlnim.

Nu vor ceda sistemul monetar aşa, pur şi simplu. Sistemul trebuie să cedeze şi oamenii trebuie să-şi piardă încrederea în conducătorii aleşi. Acela va fi un moment de cotitură marcant, dacă Proiectul Venus este oferit ca alternativă majoră.

Dacă nu, mi-e frică de consecinţe. Tendinţele indică acum că SUA e în curs de a da faliment. Probabil că SUA se va îndrepta spre o dictatură militară, pentru a preveni revoltele şi dezastrul social total. Odată cu căderea SUA, toate celelalte culturi vor trece prin schimbări similare. Sistemul financiar global este pe cale să se prăbuşească din cauza propriilor neajunsuri.

Agenţia Guvernamentală de Control Monetar a declarat în 2003, că nu ne vom permite să plătim dobânzile pentru datoriile naţionale ale SUA în mai puţin de 10 ani. Asta ar înseamna un faliment total pentru economia SUA, iar acest lucru va avea consecinţe imense pentru întreaga lume.

În schimb, sistemul monetar de rezerve fracţionale îşi va atinge limitele teoretice de expansiune. Falimentul băncilor pe care îl vedeţi este doar începutul. Inflaţia creşte vertiginos, datoriile noastre sunt la niveluri record, iar guvernul şi Rezervă Federală continuă să producă noi bani pentru a salva sistemul corupt. Singurul mod de a menţine funcţionalitatea băncilor este prin producerea a mai mulţi bani. Singurul mod prin care se produc mai mulţi bani este prin creşterea datoriilor şi a inflaţiei.

Este doar o problemă de timp până se întoarce roata şi nimeni nu va mai face împrumuturi, în timp ce numărul de plăţi neachitate va creşte deoarece oamenii nu-şi vor mai permite să plătească împrumuturile curente. Apoi expansiunea banilor se va opri şi va începe contracţia la o scară nemaivăzută, sfârşind o schemă piramidală lungă de un secol.

Aceasta a început deja.

Trebuie să demascăm această criză financiară drept ceea ce este, folosind această slăbiciune în avantajul nostru.

Ce putem face totuşi concret?

1. Demascaţi frauda bancară.

Citibank, JP Morgan Chase şi Bank of America sunt cele mai puternice bănci din interiorul sistemului corupt al Rezervei Federale. Este timpul să boicotăm aceste instituţii. Dacă ai un cont bancar sau carte de credit la una din ele, mută-ţi banii la altă bancă. Dacă ai credit ipotecar, refinanţează-l la altă bancă. Dacă deţii acţiunile lor, vinde-le. Dacă lucrezi pentru ei, demisionează.

Acest gest va exprima dispreţ faţă de adevăratele puteri din spatele cartelului privat bancar cunoscut sub denumirea de Rezervă Federală şi va duce la conştientizarea fraudei sistemului bancar.

2. NU mai urmări ştirile de la televizor.

Vizitează agenţiile de ştiri independente de pe internet pentru a vă informa. CNN, NBC, ABC, FOX şi toate celelalte, prezintă ştirile într-un mod prefiltrat, pentru a menţine starea normală. Cu patru corporaţii care deţin toate sursele importante de mass-media, informaţia obiectivă este imposibilă.

Aici intervine adevărata frumuseţe a internetului prin care stabilimentul a pierdut controlul, deoarece nu poate controla acest flux de informaţie. Trebuie să protejăm internetul pentru că este cu adevărat salvatorul nostru acum.

3. Nu vă înrolaţi în armată

Nu vă lăsaţi familia sau pe oricine altcineva cunoscut să se înroleze în armată. Aceasta este o instituţie depăşită folosită acum exclusiv pentru menţinerea stabilimentului care nu mai este relevant. Soldaţii americani din Irak lucrează pentru corporaţii americane, nu pentru oameni.

Propaganda ne forţează să credem că războiul este natural şi că armata este o instituţie onorabilă. Dacă războiul este natural, de ce zilnic înregistăm 18 sinucideri ale veteranilor americani care suferă de tulburări de stres post-traumatice?

Dacă militarii noştri sunt atât de onoraţi, de ce 25% din oamenii fără adăpost din SUA sunt veterani?

4. Încetaţi să mai susţineţi companiile de energie.

Dacă locuiţi la casă, debranşaţi-vă de la reţeaua electrică. Investigaţi fiecare mijloc de a vă alimenta casele cu energie nepoluantă. Energia solară, eoliană şi alte surse regenerabile pot fi folosite la un preţ rezonabil. Considerând creşterile fără sfârşit ale energiei tradiţionale, e foarte probabil să fie o investiţie mai convenabilă de-a lungul timpului.

Dacă ai nevoie de un automobil, cumpără unul cât mai mic şi ia în considerare folosirea uneia din numeroasele tehnologii de convertire care pot permite maşinii tale să fie un hibrid, care să funcţioneze pe bază electrică sau cu orice alt tip de combustibil, în afară de cei obişnuiţi care poluează.

5. Respinge sistemul politic.

Iluzia de democraţie este o insultă la adresa inteligenţei noastre. Într-un sistem monetar nu va exista un astfel de lucru, ca democraţia adevărată. Nu a fost niciodată. Există două partide politice cumpărate şi influenţate de aceeaşi corporatocraţie.

Parlamentarii sunt puşi în poziţiile lor de către corporaţii, cu popularitatea proiectată artificial de către mass-media, condusă de asemeni de către ei.

Într-un sistem de corupţie inerentă, schimbarea personalului la fiecare câţiva ani nu are relevanţă prea mare. În loc să pretinzi că jocul politic are cu adevărat un sens, concentrează-ţi energia pe cum să îmbunătăţim acest sistem nereuşit.

6. Alătură-te mişcării.

Intră pe thezeitgeistmovement.com şi ajută-ne să creăm cea mai mare mişcare în masă pentru schimbare socială pe care a văzut-o lumea vreodată.

Trebuie să mobilizăm şi să educăm toată lumea cu privire la corupţia sistemului nostru global curent, împreună cu singura soluţie cu adevărat durabilă, declarând moştenire comună toate resursele naturale ale planetei, pentru toţi oamenii, în timp ce informăm toată lumea de starea adevărată a tehnologiei şi cum putem să fim cu toţii liberi. Vom reuşi asta dacă toţi vom conlucra şi vom înceta să ne mai războim.

Alegerea este a ta. Poţi continua să fii un sclav al sistemului financiar şi să asişti la războaie şi confruntări continue, crize şi nedreptate pe toată planeta, în timp ce te delectezi cu divertisment inutil televizat şi cu gunoi materialist, sau poţi să-ţi concentrezi energia pe schimbare adevărată, semnificativă, durabilă, care are posibilitatea realista de a susţine şi de a elibera toţi oamenii, fără să lăsăm pe cineva pe dinafară.

Schimbarea cea mai relevantă trebuie să apară mai întâi în tine. Adevărata revoluţie este revoluţia conştiinţei şi fiecare din noi trebuie mai întâi să elimine “zgomotul” materialist care divide, pe care am fost condiţionaţi să-l credem adevărat. Trebuie să descoperim, să amplificăm şi să ne aliniem cu semnalul care vine de la unitatea noastră empirică adevărată.

Depinde de tine. Trebuie să aducem o transformare radicală a minţii. Să nu acceptam lucrurile aşa cum sunt, dar să le înţelegem, să le pătrundem, să le examinam, dedicându-ne inima şi mintea fiecărui lucru pe care vrem să-l aflăm. Hai să adoptăm un mod de a trăi diferit. Aceasta depinde de tine şi nu de alţii.

Nu există profesor, nici elev, nu există conducător, nu există guru, nu există stăpân, nici mântuitor. Tu însuţi eşti profesorul şi elevul, eşti stăpânul, eşti guru, eşti conducătorul, eşti totul!

bodo · Jul 14, 2010

Mitul căderii Bastiliei: ce sărbătoresc de fapt la 14 iulie francezii?

Ce semnifică oficial ziua de 14 iulie, ziua oficială a Franţei?

Ziua de 14 iulie este sărbătorită pentru prima dată de către francezi nu în 1789, când a căzut temuta închisoare Bastilia, ci un an mai târziu, în 1790, sub numele de „Sărbătoarea Federaţiei”. Este prima aniversare a acestei zile, care va deveni, abia după aproape un secol, Ziua Naţională a Franţei. În 1879, ziua de 14 iulie a fost sărbătorită semioficial, dar, un an mai târziu, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege prin care Republica Franceză adoptă ca sărbătoare naţională ziua de 14 iulie.

„Reprezentanţii poporului francez, constituiţi în Adunare Naţională, considerând că ignorarea, nesocotirea sau dispreţuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirii publice şi ale corupţiei guvernelor, au hotărât să prezinte într-o Declaraţie Solemnă drepturile naturale, inalienabile şi sacre ale omului, astfel încât această declaraţie, mereu prezentă în faţa tuturor membrilor societăţii, să le reamintească fără încetare drepturile şi îndatoririle lor”. Aceste cuvinte nu au fost rostite pe 14 iunie 1789, dar au fost ecourile asaltului Bastiliei din prima zi a Revoluţiei Franceze, sărbătorită ca zi naţională a Franţei din anul 1880. Citatul este din Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, adoptată de Adunarea Naţională Franceză în august 1789. Este documentul care proclama chiar din primul articol: „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi”.

Şi totuşi…ce Bastilie a căzut?

Când a izbucnit Revoluţia Franceză, închisoarea Bastilia fusese de ceva timp dezafectată, aici fiind închişi câţiva polemişti sau tineri snobi insolenţi. În Bastilia nu se aflau decât şapte persoane de origine nobilă, printre care un idiot şi patru escroci… La puţin timp după aceea, numărul închisorilor s-a mărit de patru ori. Apoi sute de mii de persoane au cunoscut rigiditatea terorii instituite de revoluţia franceză.

Cine s-a gândit să transforme eliberarea a patru escroci în sărbătoare naţională?

Transformarea ei în simbolul luptei împotriva tiraniei a fost o construcţie tardivă. Primul care s-a gândit să comemoreze 14 iulie 1789 a fost un personaj, din fericire, dat uitării, un anume Fleury-Lescot. În afara funcţiei sale de primar al Parisului, acesta era şi un activ furnizor al ghilotinei, regretând împreună cu amicul său Maximilien Robespierre că maşinăria doctorului Guillotin nu funcţiona mai des. În plină teroare robespierriană, adresându-se comitetelor de supraveghere revoluţionare, el a rostit un discurs care i-ar face să tremure de spaimă pe cei mai conservatori dintre eminenţii noştri politiceni. „Salut 14 iulie! Salut ziua memorabilă în veci, în care poporul Parisului a cimentat cu sângele său prima piatră a libertăţii publice dărâmând Bastilia!“ Cu siguranţă, sângele a curs, iar când sângele curge este întotdeauna deplorabil, dar statisticile întocmite sub supravegherea strictă a lui La Fayette menţionează 83 de morţi la faţa locului, în ambele tabere, 19 văduve şi 5 orfani. Din păcate, de la 14 iulie 1789, s-au înregistrat revolte şi conflicte sângeroase pentru apărarea unor cauze mai mult sau mai puţin juste; de-a lungul istoriei au existat multe morţi inutile.

bastilia3Cine stătea în Bastilia, celebra fortăreaţă franceză?

De fapt, surprinde numărul de legende cărora căderea Bastiliei le-a servit drept izvor nesecat de inspiraţie, atât în sens rău, cât şi bun. Restabilirea adevărului despre 14 iulie 1789 nu înseamnă să elogiem celebra fortăreaţă, în realitate închisoarea de stat. De altfel, nimeni nu intra în Bastilia fără motiv. Scrisoarea regală de dizgraţie, urmată de încarcerarea în Bastilia, emana din voinţa regală, dar aceasta nu a fost semnată decît rareori din capriciu. Arestarea lui Fouquet, supraintendentul de finanţe sub Ludovic al XIV-lea, nu a fost arbitrară, ci nedreaptă, pentru că procesul ministrului închis a fost fructul acru al invidiei curtenilor mai puţin favorizaţi de soartă.

Dacă la Bastilia au fost închişi autorii unor comploturi, trădători, rebeli faţă de autoritatea regală, în sistemul penal din vechiul regim de dinainte de 1789, lucru acesta nu ar trebui să mire pe nimeni, şi totuşi surprinde, scăpându-se din vedere că au fost – din eroare sau pe bună dreptate – mai multe capete tăiate şi mai multe arestări de lungă durată între 1789 şi 1804 decât au existat în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (71 ani). „Teroarea”, pe bună dreptate numită astfel, nu este o impostură, ci o crudă succesiune de intrigi ucigaşe şi de răzbunări personale.

În Bastilia nu se torturau oameni aşa cum s-a creat legenda

Conform textelor – şi nu sunt puţine –, dintre cei care au poposit în închisoare, foarte puţini se plângeau de maltratare fizică… până în momentul în care ajungeau pe mâna călăului. Aceste execuţii, care au făcut să curgă atâta cerneală după 14 iulie 1789, abia dacă se ridică la circa 30 în 2 secole. Şi doar un singur deţinut a fost torturat în închisoare, mareşalul de Biron, în timpul lui Henric al IV-lea. Judecăţile de la Bastilia erau rostite în numele regelui, după „bunul său plac” (sic), cu excepţia jurisdicţiei ecleziastice, care avea mâna deosebit de grea, şi a celei senioriale. Dar judecătorii nu erau independenţi, fiind supuşi tutelei monarhului. În zilele noastre, este justiţia mai independentă?

Contrar prejudecăţilor, cei încarceraţi la Bastilia nu au fost niciodată îngropaţi de vii. Dacă mobilierul celulelor nu purta marca unuia dintre atelierele de ebenist aflate în apropierea cartierului Saint-Antoine, hrana însă, după spusele celor care au „ieşit“, a fost întotdeauna convenabilă. Cât despre haine, nici vorbă de uniforma ocnaşilor. Pentru a ne edifica, este suficient să citim memoriile celebrului Latude, care a petrecut ani buni la Bastilia, doar pentru că s-a încăpăţânat să refuze toate bucuriile libertăţii oferite de guvernator. Latude povesteşte că a refuzat o pereche de pantaloni scurţi cu căptuşeala de mătase, confecţionaţi de un croitor renumit, pentru că nu-i convenea croiala. Altă dată, îi scrie guvernatorului să se plângă de conţinutul slab de grăsime al cărnii de pasăre ce i se servea. Nimeni nu s-ar fi gândit să-i ia cardinalului de Rohan vesela de argint. Nu toţi erau la fel de bine trataţi, dar media rămânea acceptabilă. În ceea ce am numi azi „închisoare de cinci stele“, viaţa cotidiană îşi păstra un anumit specific aristocratic. Deţinuţii nu bombăneau, iar celor găsiţi acolo în iulie 1789– şase, după unii, şapte, după alţii – le-a venit cam greu să înţeleagă de ce poporul a vrut să-i elibereze.

Cam ăsta e adevărul despre Bastilia. Nu numai că pe 14 iulie 1789, ceea ce se aniversează astăzi, n-a căzut nimic (închisoarea fiind lăsată aproape în părăsire, în ea neaflându-se decât vreo 4 vagabonzi şi 3 oameni), dar celebra Bastilie nu era deloc crudă în trecut cum s-a zvonit atâta timp. Atunci, cui servesc mistificările?

http://www.lovendal.net

bodo · Jul 15, 2010

Comisia Trilaterala Francmasonica conduce cu adevarat lumea?

In deceniile anilor 1950 si 60, cu tot secretul conspirator al CFR-ului, publicul, care era mai putin timp decat acum, dupa treizeci de ani de continua spalare a creierului, incepuse sa ridice intrebari cu privire la activitatile CFR-ului. In special, incepuse sa observe ca producatorul american sufera din punct de vedere economic. Ca un mijloc de diversiune, David Rockefeller a infiintat in 23 si 24 iulie 1972 Comisia Trilaterala – in care francmasonul Bill Clinton este si el membru. Cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de infiintare a Comisiei Trilaterale in castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, “cooperarea trilaterala stransa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitand astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global.”

Cele trei “laturi” sunt America, Europa Occidentala si Japonia. Prin aceasta comisie de “dezvoltare economica si comerciala” s-a urmarit ca mare parte din averea poporului american sa treaca in mainile bogatasilor japonezi si arabi si aceasta fara sa se ascunda nationalitatea noilor stapani ai pamantului si bogatiilor Americii, astfel incat, daca muncitorul american se vede pauperizat, sa dea vina pe seicul arab sau pe magnatul japonez si nu pe bancheri ca Rockefeller si stapanii lor din umbra.

Arabii, care nu s-au putut niciodata intelege intre ei in trecut, in ciuda religiei lor comune, dintr-odata au cazut de acord in 1973 cand au impus embargoul petrolului, pe care companiile americane il extrageau si rafinau din teritoriul tarilor arabe. Printii si seicii nu aveau nimic de facut decat sa imparta venitul cu Rockefeller si asociatii lui pentru ca sa se imbogateasca. Cea mai mare parte din venit s-a intors in America, unde cativa seici arabi au devenit vicepresedinti ai megabancilor americane si europene. Apoi, tot aceasta criza petrolifera creata artificial a sporit bogatia Japoniei, ale carei masini, laudate in cor de mass-media pentru ca consuma putin, au alungat de pe piata americana masinile americane, distrugand industria grea americana si facand someri milioane de americani. O mare parte din acest profit din nou s-a reintors in America (si in Europa) unde magnatii japonezi au cumparat suprafete mari de pamant si industrii intregi. Astfel, embargoul petrolului arab a servit de minune planurilor de a saraci creatorii si purtatorii civilizatiei crestine occidentale si a instaura guvernul francmasonic mondial, pregatit prin conceptul de “interdependenta economica mondiala” de catre Comisia Trilaterala.

In realitate, petrolul arab nu este nici pe departe atat de necesar cum este facut cetateanul de rand sa creada, caci in Statele Unite se afla zacaminte mari de petrol. Guvernul american interzice insa exploatarea lor pe motiv ca “s-ar distruge mediul inconjurator”. Cand scopul este ruinarea si aservirea muncitorului american, mediul inconjurator este protejat cu strasnicie de catre guvern; cand scopul este ruinarea si aservirea fermierului american, mediul inconjurator este distrus cu mare zel de catre acelasi guvern, care impune folosirea celor mai nocive si mortale insecticide si ingrasaminte chimice, a caror toxicitate este asa de grava incat efectul lor distrugator va dura multe secole. Dar ce conteaza ca frumoasa natura a Americii va fi transformata in desert mort – cata vreme elita francmasonica bancara internationala isi va vedea visul cu ochii; nu vor mai exista decat ei si imensa gloata de sclavi din imensele cazarmi urbane asemeni acelor pe care le construia Nicolae Ceausescu pe vremea cand darama satele Romaniei.

Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 – 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter in ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea dupa principiile lui Karl Marx. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, poporul american va trebui sa accepte scaderea nivelului de trai. Cele trei “laturi” ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de “regate”) 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala francmasonica are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni in loja Grand Orient.

Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale, ca si ale francmasoneriei in general, includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul in masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea “accidentala” a unui avion intreg), care, in ciuda conspiratiei francmasonice guvernamentale si a conspiratiei tacerii in mass-media, incepuse sa dezvaluie in public activitatea Comisiei Trilaterale intre 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in randul populatiei.

La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere in revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a incheiat cu urmatoarele cuvinte: “…aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu stapanii din Kremlin ca sa creeze ceea ce ei numesc “Noua Ordine Mondiala”. Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala in cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale… acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida in faptul ca ei (francmasonii) au pus stapanire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System… Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii… Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism… Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale in fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele in sine si nu sunt luate in considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, avand ca punct principal contopirea Uniunii Sovietice cu Statele Unite ale Americii… Tot ceea ce conteaza in ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: indatorare si monopol. Acesta nu este un adevarat capitalism. E calea concentrarii economice si a sclaviei politice”.

Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Senatorul Barry Goldwater: “Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca in realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapani lumea”.

Cine-si inchipuie ca vorbele despre stapanirea lumii sunt vorbe goale, se inseala. Stapanirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui insusi inseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii in sferele lor. Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani inainte. In 1972, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit in 1977 membru in Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala in 1972. Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR intre 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-Cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Senatorul Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala “noua cabala internationala a lui Rockefeller”, caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation – Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, credem noi, subordonati casei Rothschild.

In 1991, la una din conferintele secrete ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale in ultimii 40 de ani. In 1964 s-a intalnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a intrunit cu 27 sefi de stat inclusiv ai Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI, dupa care enciclica papala chema la amalgamarea popoarelor. In 1976, premierul australian Malcolm Fraser a venit sa se intalneasca cu presedintele Statelor Unite, dar inainte de aceasta s-a intalnit cu David Rockefeller. In 1989 acesta l-a vizitat pe Gorbaciov si a oferit Uniunii Sovietice intrarea in Fondul Monetar International (International Monetary Fund, IMF) si in Banca Mondiala; apoi s-a dus in Polonia. Dar imprumuturile acordate oricarui guvern de catre Fondul Monetar International sunt garantate de avutul natiunii: de munti, rauri, lacuri, campii si dealuri, de pamantul tarii, de baza existentei locuitorilor.

Dintre realizarile Comisiei Trilaterale francmasonice se pot cita:

1) Tradarea si exilarea sahului Iranului, care reusise sa aduca prosperitate si stabilitate in Iran astfel incat, daca petrolul iranian s-ar fi epuizat in decurs de un secol, Iranul ar fi putut continua sa prospere cu o economie echilibrata in granitele proprii. Eliminarea sahului a lasat portile deschise agentilor sovietici si fanaticilor dementi si setosi de sange, ayatollah-ilor. Sahul a fost convins sa-si investeasca banii in banca lui Rockefeller, Chase Manhattan; si Carter l-a trimis pe generalul american Robert E. Huyser, comandant adjunct al fortelor din Europa, sa le ceara generalilor iranieni sa nu se opuna loviturii de stat a lui Khomeini. Dupa cateva ore, generalii iranieni au fost impuscati. Mai mult, cand primul ministru iranian Amir Hoveida a cautat sa arate in parlament ca Ayatollah Khomeini, care a preluat puterea, era un impostor care se dadea drept Ayatollah Khomeini, a fost tarat afara din parlament si impuscat pe loc (adevaratul Ayatollah avea un deget mijlociu lipsa; impostorul nu avea nici un deget lipsa). Michael Goloniewski, expert polonez, afirma ca impostorul care a trecut drept Ayatollah Khomeini a fost un agent sovietic.

2) Exacerbarea terorismului comunist in Africa de Sud, unde ambasada americana a devenit cartierul general al criminalitatii si a terorismului armat impotriva populatiei pasnice.

3) Predarea Canalului Panama unui dictator marxist. Numai dobanda pentru datoriile dictatorului panamian Torrijos fata de bancile americane Chase Manhattan, First National City Bank, Bank of America, Banker’s Trust, First National Bank of Chicago, Republic National Bank of Dallas, si Marine Midland Bank (a lui Sol Linowitz, care a conceput tratatul de cedare al canalului) insuma 39% din bugetul sau national. Cedand Canalul Panama lui Torrijos, acesta isi putea plati datoriile fata de aceste banci din taxele ridicate de la vapoarele care-l folosesc. Ce a pierdut poporul american au castigat bancile sus-numite; caci in tratatul de cedare al Canalului Panama catre Torrijos, guvernul Statelor Unite s-a obligat sa plateasca lui Torrijos milioane de dolari pentru ca a acceptat sa primeasca Canalul. Jumatate din bancile care i-au dat bani cu imprumut falitului Torrijos aveau cel putin un membru al Comisiei Trilaterale in comitetul de directie. Dintre cei 16 senatori americani care erau la ora aceea membri in CFR, 15 au votat sa i se dea canalul lui Torrijos.

4) Tradarea Nicaraguei. Somoza, presedintele ales al Nicaraguei si izgonit de conspiratia sandinista, a vazut cu uimire ca “exista o conspiratie care planuieste in mod intentionat sa distruga forma de guvernare republicana si s-o inlocuiasca cu dictatura totalitara. Pentru ca a cautat sa avertizeze publicul american de felul in care guvernul american introduce treptat dictatura totalitara, Somoza a fost asasinat la cateva saptamani dupa aparitia cartii sale. “In 9 luni comunistii au facut mai mult rau in Nicaragua decat a facut Somoza in 10 ani”, scrie un fost conducator sandinist. Circa 12.000 de oponenti politici au fost aruncati in inchisoare, sute de oameni pur si simplu au disparut. Comunistii dicteaza toate amanuntele vietii in Nicaragua. In fiecare zi junta acapareaza mai multa avere. Au confiscat peste un milion de acri de pamant arabil, dar mai putin de a cincea parte din pamant e cultivata azi. Peste doua luni vom muri de foame” (The Review of the News, 30 iulie 1980, dupa RE). Principala preocupare a sandinistilor, in afara de jaf si asasinat, pare sa fie exportul de revolutie in El Salvador, Honduras, Guatemala, si Costa Rica. Totusi, declarandu-se satisfacut ca “regimul marxist din Nicaragua nu ajuta gherilele comuniste din El Salvador si Guatemala”, Carter le-a dat sandinistilor 75 milioane de dolari in 1980.

Dar in 1980 Comisia Trilaterala francmasonica a hotarat ca nu mai este util Carter ca presedinte. Lui Ronald Reagan, ne-membru al Comisiei Trilaterale, i s-a permis sa castige in mod spectacular alegerile, desi declarase ca “interesele (Comisiei Trilaterale) sunt angajate de partea bancherilor internationali si-a companiilor multinationale” si nu e de parere ca se cuvine ca un anumit grup de interese sa ocupe posturile cheie in stat – deci nu va numi membrii Comisiei Trilaterale in posturi cheie. Dar pe cine-a recomandat Reagan in posturile cheie dupa alegeri? Dintre cele 59 de numiri ale lui Reagan, 28 erau membri in CFR, 10 in grupul Bilderberg si 10 in Comisia Trilaterala, iar vicepresedintele pe care si l-a ales, George Bush, ulterior presedinte, este membru atat in CFR cat si in Comisia Trilaterala. In administratia Reagan au inflorit 64 de membri ai CFR-ului, 6 ai Comisiei Trilaterale, 6 ai ambelor si 5 fosti trilateristi.

La alegerile din 1992, poporului american i s-a permis sa vada trei candidati la presedintie: democratul francmason Bill Clinton, republicanul George Bush si independentul Ross Perot. Despre Ross Perot nu se stie sa fie membru in vreunul din aceste grupuri; a fost recomandat pentru CFR de catre George Bush, dar nu apare pe lista membrilor; poate n-a acceptat el, poate nu l-au acceptat ei. Bush apare pe lista CFR-ului ca fost membru. Clinton insa este membru si in CFR, si in Comisia Trilaterala, si in grupul Bilderberg si este si bursier Rhodes, si francmason.

http://www.almeea.com

bodo · Jul 16, 2010

“Farsa privind aselenizarea” e însăşi o farsă pentru a ascunde o conspiraţie mai mare

În anii 1980 şi 1990 existau două teorii privind aselenizarea americană din 1969-1972: “farsa privind aselenizarea ” şi “continuarea aselenizărilor în secret”. De ce una din teorii a avut atât de mare succes la public, iar cealaltă s-a diminuat? Vom încerca împreună o explicaţie posibilă.

E interesant faptul de notat că în urmă cu peste 15 ani, cele două teorii ale conspiraţiei se aflau cam la acelaşi nivel de aderenţi şi de credibilitate. Dar, începând cu sfârşitul secolului 20 şi începutul mileniului 3, aderenţii teoriei falsei aselenizări au crescut considerabil în număr, în timp ce cei care credeau în continuarea în secret a misiunilor pe Lună au scăzut foarte mult. Astăzi, chiar foarte puţini mai cred în această ultimă teorie a conspiraţiei. De ce s-a ajuns la această situaţie? Să trecem mai întâi în revistă cele două teorii.

Cele două teorii ale conspiraţiei privind aselenizarea

Teoria farsei privind aselenizarea. Ea susţine că omul n-ar fi ajuns niciodată pe Lună, iar misiunile Apollo au fost regizate într-un studio din Arizona. Printre argumentele aduse de aceşti aderenţi se numără: câteva fotografii care n-ar concorda cu ceea ce s-ar putea observa pe Lună, nivelul radiaţiilor din spaţiu mult ar fi prea intens pentru a putea fi suportat de astronomi şi tehnologiile primitive ale anilor 1960 n-ar fi putut face faţă unei aselenizări.

Teoria continuării aselenizărilor în secret. Această teorie a conspiraţiei porneşte de la premiza că toate misiunile Apollo ale NASA de la sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70 ar fi fost reale, dar misiunea Apollo 17 (din 1972) către Lună n-ar fi fost ultima a americanilor. Precum se ştie, în mod oficial, misiunile lunare Apollo 18, Apollo 19 şi Apollo 20 au fost anulate oficial de către preşedintele Richard Nixon, dar aderenţii acestei teorii susţin faptul că un departament spaţial ultrasecret ar fi continuat aceste aselenizări în cel mai mare secret posibil. Astronomii astfel ar fi ajuns pe faţa nevăzută a Lunii pentru a explora ruinele unor civilizaţii extraterestre străvechi, găsite acolo de primele misiuni Apollo. În continuare, acest departament spaţial ultrasecret ar fi construit pe faţa nevăzută a lumii o bază secretă. De-a lungul timpului, această bază s-ar fi extins în subteran, pentru a face mai bine razelor cosmice letale care ajung pe Lună. În momentul de faţă, ea ar fi devenit o bază colonială suficientă pentru a face faţă supravieţuirii.

Dovada ca americanii si-au falsificat aselenizarile! E o gluma

Dovada ca americanii si-au falsificat aselenizarile! E o gluma

Teoria privind farsa aselenizării a apărut pentru a ascunde misiunile secrete ale americanilor?

Logica elementară ne spune că cele două teorii ale conspiraţiei se exclud. De aceea, amândouă teorii nu pot fi adevărate. Dacă omul n-a fost pe Lună, atunci nu se putea construi nicio bază secretă pe astrul selenar; dacă s-au construit într-adevăr baze secrete pe Lună, atunci teoria privind farsa aselenizării e una fără sens. Totuşi, dacă e s-o luăm logic, una din teorii pare a fi o intoxicare, pentru a distrage atenţia.

Iată ce spunea generalul britanic Sir Archibald Wavell în 1940: “Principiul elementar al tuturor înşelătoriilor este acela de a atrage atenţia inamicului, care trebuie să vadă doar ceea ce vrei tu să vadă, şi să-i distragi atenţia de la ceea ce nu vrei tu să vadă”. Acest citat din generalul britanic ar putea fi răspunsul pentru care teoria privind misiunile secrete şi-a scăzut ecoul în lume, în timp ce teoria privind farsa aselenizării a captat extrem de mult din atenţia publicului larg.

Documentarul FOX TV privind farsa aselenizării e o intoxicare a publicului

Pentru agenţiile secrete americane, ar fi mult mai uşor de a controla teoriile conspiraţioniste, oferindu-le oamenilor teoria greşită. Astfel, că pe televiziunea americană FOX TV apărea acum câţiva ani un documentar celebru în care se atrăgea atenţia privind farsa aselenizării. Documentarul a făcut furori în întreaga lume, aşa că numărul aderenţilor acestei teorii a crescut proporţional. Dar mulţi uită un singur lucru: marile canale de televiziune americane sunt ele însele atent monitorizate şi manipulate de agenţiile secrete. Credeţi că ar fi permis ele apariţia unui asemenea documentar, fără să aibă girul “de sus”? Tare mă îndoiesc. Astfel încât, celebrul documentar FOX privind farsa aselenizării nu poate fi decât o intoxicare menită a masca privirile din altă parte. Ca de exemplu, teoria privind aselenizările secrete, care a intrat într-un con de penumbră.

Motivaţia farsei aselenizării e puţin ilogică

Pe de altă parte, dacă vom gândi puţin logic, de ce NASA ar fi înscenat aselenizarea de la sfârşitul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70? Motivaţia conspiraţioniştilor acestei teorii pare puţin trasă de păr: americanii au vrut să câştige prestigiul omenirii că au ajuns primii pe Lună. Dar prestigiul nu ţine loc nici de bani, nici de putere. De aceea, cealaltă teorie a conspiraţiei, cea privind continuarea în secret al misiunilor pe Lună, ar avea motivaţii mult mai puternice. Explorarea unor civilizaţii extraterestre străvechi sau construirea unei baze ultrasecrete, în care unii oameni puternici se pot ascunde în cazul unui cataclism mondial, constituie argumente suficiente.

Dar care este adevărul? Nimeni dintre oamenii de rând nu-l ştiu, aşa că şi eu, ca şi voi, nu putem face decât speculaţii. În concluzie, pentru a nu se interpreta greşit, doresc ca şi acest articol să-l vedeţi doar ca o speculaţie, nu ca pe o axiomă.

http://www.lovendal.net

anuk · Jul 18, 2010

Secretele faraonilor

Piramidele egiptene ne-au impresionat întotdeauna prin măreţia lor, prin rezistenţa în faţa timpului, prin bogăţiile şi tainele pe care le ascund în măruntaie. In camerele mortuare, pe capacele uriaşelor sarcofage din piatră, în picturile sau sculpturile de pe pereţi, în măştile mumiilor, faraonii egipteni, regii unor popoare dispărute şi ai unor istorii încă necunoscute, au fost întotdeauna impresionanţi prin statura şi prin expresiile feţelor lor.

Desenate sau încrustate în piatră ori în metale preţioase, ei ne apar ca fiind extrem de puternici, calmi, hotărîţi, stăpîni parcă pe toate secretele văzute şi nevăzute ale lumii. „Master Poziţia“ era poziţia în care faraonul stătea cu picioarele uşor depărtate, cu piciorul stîng mai în faţă, cu privirea îndreptată înainte, fermă şi cu pumnii strînşi, ţinînd în fiecare mînă „ceva“. Multă vreme egiptologii au crezut că regii aceia ţin în mîini nişte papirusuri, documente cu înscrisuri importante pentru regatele lor. Mult mai tîrziu însă, cineva a remarcat că aşa-numitele „tije ale lui Ra“, sulurile aflate în mîinile faraonilor, sînt, de fapt, nişte „tuburi“ diferite, cu un rol extrem de surprinzător. La toate mumiile dezgropate, bărbaţi sau femei de rang foarte mare, s-au găsit un tub din cupru în mîna dreaptă şi altul de zinc în cea stîngă. Căutîndu-se explicaţiile legate de acestea, s-a ajuns la concluzia că tuburile erau elementele unui dispozitiv galvanic, care funcţiona avînd ca electrolit transpiraţia organismului, iar drept conductor de legătură însuşi corpul omului respectiv. In interiorul tuburilor s-au găsit umpluturi diferite, cărbune, cristale sau magnetit, în funcţie de scopul pentru care erau folosite. Intregul dispozitiv furniza un curent continuu de circa 0,8-1 V, suficient pentru a avea un efect benefic asupra persoanei care îl utiliza. In acest mod se putea acţiona asupra sistemului nervos, liniştindu-l sau anihilînd durerile, era influenţată circulaţia sangvină sau pH-ul organismului, se controla tensiunea arterială, se accelera procesul de vindecare în caz de boală sau se mărea imunitatea organismului împotriva factorilor de risc. Reacţia piezoelectrică a tuburilor metalice, în funcţie de încărcătura din interiorul lor, putea influenţa însă şi chakrele 6 şi 7, stimulînd funcţionarea hipotalamusului şi, implicit, a sistemului nervos central. Toate aceste descoperiri au ridicat o nouă serie de întrebări, la care se caută răspuns.
Electricitatea este cunoscută din Antichitate, dar abia de vreo 500 de ani - de cînd fizicianul Wiliam Gilbert (1544-1603) a constatat că aceasta nu este o proprietate constantă a materiei, ci un „fluid“ care apare în anumite condiţii - putem vorbi de folosirea ei în mod controlat. Dar dispozitivele electrice descrise mai sus au fost folosite de faraoni acum 4.500-5.000 de ani. Cunoşteau ei acest „secret“, pe care noi l-am descoperit doar în urmă cu jumătate de mileniu? Primul aparat medical cu impulsuri electrice, „Diapuls”, a fost construit abia în anul 1930, adică acum 80 de ani. De unde ştiau egiptenii de efectele benefice ale acestuia şi, mai ales, cine i-a învăţat cum să-l construiască? In imaginea alăturată aveţi cilindrii găsiţi în mîinile mumiei faraonului Pepi II, supranumit şi Manethon, fiul lui Pepi I şi al reginei Ankhnes-merire a II-a. Acesta a trăit în urmă cu 4.260 de ani, şi-a început domnia la vîrsta de şase ani şi a încheiat-o cînd avea 100. L-au ajutat oare dispozitivele de acest fel să reziste atît de mult?

http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/istorii-inedite/secretele-faraonilor/

bodo · Jul 20, 2010

Efectul de piramida

Orice forma geometrica bidimensionala sau tridimensionala modifica campurile existente in apropierea lor. O pot face in sens pozitiv sau negativ. Piramida este una dintre formele geometrice, usor de construit si cu efecte puternice.

Energiile care pot fi implicate intr-un astfel de proces sunt foarte mici in comparatie cu valorile cu care suntem obisnuiti din viata de zi cu zi, procesele desfasurandu-se cu viteza mica si fiind foarte influentate de mediul inconjurator.

Poti sa-ti construiesti o piramida singur, dar trebuie sa fii sigur ca este construita la proportia si unghiul corect, care este 62,606 grade. Cateva dintre efecte ar fi: mancarea tinuta in piramida va sta proaspata pentru un timp de doua sau de trei ori mai mult decat mancarea neacoperita; aromele artificiale din mancare isi vor pierde savoarea, dar aromele naturale se vor intensifica - ele devin mai putin aspre si acide cand executam o citire spectrografica a unui articol tratat, vom observa o schimbare in structura moleculara; piramida va deshidrata si modifica lucrurile, dar nu va permite sa putrezeasca sau sa creasca mucegai.

Persoanele care locuiesc intr-o casa piramidala se simt pozitiv, reactionand imediat. Animalele de casa de orice fel cresc puternice si sanatoase. Cele mai neobisnuite efecte pe care meditatorii le spun ca li se intampla cand stau sub piramida sunt: un fel de stare de imponderabilitate; o distorsiune a timpului cat si a vitezei si o incetinire a acestuia.

Fiintele vii sunt atrase de piramide ca un magnet: declaratii din mai multe surse demonstreaza ca animale de casa de tot felul cresc mai puternice si mai sanatoase sub, sau in piramidele cu laturile deschise (neacoperite). Se observa ca pisicile si cainii raspund acestui unic mediu al energiei de forma in diferite feluri armonioase.

Simboluri plasate pe laturile piramidei: se produc o varietate de rezultate pozitive ale reactiilor pozitive. Piramida pune lucrurile inapoi pe drumul pe care ar trebui sa fie, ea face lucrurile sa para a fi perfecte. Aceasta forma geometrica este in acelasi timp si transmitator si receptor.

http://www.f-jokes.com

bodo · Jul 21, 2010

INTREBARE: Au fazele lunii influente asupra vietii oamenilor?

RASPUNS: Studiile in acest sens sunt nenumarate si nu au ajuns inca la concluzii certe, dar iata doar cateva detalii care vorbesc de la sine despre influenta Lun ii asupra noastra.

Ciclul lunar dureaza 28-29 zile si trece prin 4 faze distincte: luna noua, primul patrar (luna in crestere), luna plina, ultimul patrar (luna in descrestere)

FAZELE LUNII: Intre Luna Noua si Luna Plina - faza Lunii este in crestere. Intre Luna Plina si Luna Noua - faza Lunii este in descrestere.

Luna Noua este caracterizata de conjunctia dintre Soare si Luna, Luna trecand printre Pamant si Soare. Este momentul noilor inceputuri, al starturilor importante, al noilor proiecte si initiative. Este bine ca orice actiune ce necesita evolutie sau crestere sa inceapa la luna noua: o afacere, o casa, insamantari etc.

Luna Plina este opozitia Soarelui cu Luna pe cercul zodiacal, Pamantul fiind interpus intre cele doua corpuri ceresti. Este momentul apogeului, al implinirii si succesului, al finalizarilor si culegerii roadelor.

Daca vreti sa scapati de anumite obiceiuri, folositi faza de luna in descrestere: lasat de fumat, slabire, curatenie, uitare, despartire etc. Daca vreti sa faceti anumite lucruri sa sporeasca - agricultura, afaceri, ingrasare - folositi faza de luna in crestere.

Calendarele bisericesti contin si fazele lunii. Urmariti zilele cu Luna Plina, Luna Noua, primul patrat si ultimul patrar din calendarul crestin ortodox.

Vorba ca "Soarele si Luna nu se intalnesc niciodata" este falsa. Sunt zile cand Soarele si Luna rasar in acelasi timp. De exemplu in zilele cu Luna Noua, Soarele si Luna rasar in acelasi timp si apun aproximativ concomitent - la cateva minute diferenta - iar in zilele cu Luna Plina, Luna apune exact la rasaritul Soarelui.

Daca forma lunii este de secera (in forma literei C) - luna este in descrestere, iar cand este in forma convexa (in forma literei D) - luna este in crestere? Litera descrie exact invers faza lunii - D - in Crestere, C - in Descrestere.

Luna nu traverseaza bolta cereasca neaparat noaptea. Exista nopti fara Luna, pentru ca Luna a traversat cerul in timpul zilei. Asa se explica faptul ca in unele zile senine Luna poate fi vazuta pe cer si in timpul zilei.

Eclipsele de luna se realizeaza numai la luna plina, mai precis la opozitia Luna-Soare. Eclipsele de soare se realizeaza numai la luna noua, mai precis la conjunctia Luna-Soare.

Singura luna in care nu a fost luna plina de-a lungul istoriei a fost februarie 1865. Urmatoarea va fi februarie 2018. (Intotdeauna numai in luna februarie, din cauza faptului ca este o luna mai scurta). Dar pot exista luni pe parcursul carora Luna Plina sau Luna Noua au loc de doua ori.

Luna traverseaza o zodie in doua zile si jumatate si tot cercul zodiacal in 28-29 zile.

La Luna Plina, au fost inregistrate cutremure de magnitudine mare. In Romania, cutremurul din 4 martie 1977 (7,2 Richter) si cel din 27 octombrie 2004 (6 Richter) s-au produs la Luna Plina, iar cel din Oceanul Indian, din 26 decembrie 2004 (9 grade pe scara Richter) s-a produs tot la Luna Plina. Dar acest fapt nu a fost inca probat stiintific, fiind considerat inca o... coincidenta.

Ciclul complet al lunii (in jurul pamantului) este de 29,5 de zile, ceea ce corespunde pasului bioritmului emotional si perioadei de ovulatie la femei (ciclul menstrual este de 28-29 de zile).

Cei mai multi copii sunt conceputi in perioadele de luna in crestere, deci fertilitatea femeilor este mai mare intre Luna Noua si Luna Plina. Exista chiar si o preponderenta de nasteri de copii baieti in perioadele cu luna in crestere.

Uneori faza de Luna Plina poate avea loc de doua ori in aceeasi luna. Se spune ca, in acest caz, vremea se va inrautati major in luna urmatoare.

Daca va tundeti parul sau unghiile in perioadele in care luna este in crestere (intre luna noua si luna plina) va asigurati o crestere si o regenerare naturala foarte buna a acestora.

Daca plantati copaci sau alte plante la Luna Noua sau cand luna este in crestere (intre luna noua si luna plina), planta se va prinde si se va dezvolta mult mai sanatos. Acelasi lucru este valabil in cazul in care recoltati frunze si parti din plante
pe care le transplantati sau le puneti la prins in alte recpiente.

Nu mutati plantele de casa in ghivece sau pamant nou in perioadele cu luna in descrestere! De acelasi lucru trebuie sa tineti cont daca va ocupati de agricultura: nu semanati cand luna este in descrestere!

Daca incepeti o cura de slabire
, cea mai propice perioada este atunci cand luna este in descrestere (intre luna plina si luna noua). Nu incepeti si nu tineti cura
de slabire cand luna este in crestere, nu veti avea rezultate notabile, ci dimpotriva, organismul va avea nevoie de mai multa mancare ca de obicei, senzatia de foame crescand.

Riscurile unei operatii chirurgicale cresc in perioadele de luna in descrestere, organismul neprimind un aport energetic eficient. Faza de Lupa Plina mareste hemoragiile, de aceea ar trebui evitate aceste zile pentru operatii chirugicale.

Fluxul si refluxul sunt in legatura directa cu fazele si mersul Lunii. Forta gravitationala a Lunii - mult mai redusa decat cea a Pamanatului, are efect nu numai asupra apelor din ocean, ci si asupra oricaror obiecte de pe Pamant. Cele mai puternice maree au loc la Luna Plina si Luna Noua, cand Soarele, Luna si Pamantul se afla pe aceeasi linie. Fluxul si refluxul au loc o data sau de doua ori pe zi.

Pastele este calculat in functie de fazele Lunii? Astfel Pastele cade intotdeauna in prima duminica de dupa prima Luna Plina de dupa echinoctiul de primavara.

Anul Nou chinezesc este calculat si el in functie de fazele lunii, astfel: anul chinezesc incepe la a doua luna noua de dupa solstitiul de iarna, undeva intre 21 ianuarie si 20 februarie.
In calendarul islamic, Luna musulmana incepe la fiecare Luna Noua.

http://www.acvaria.com

anuk · Jul 22, 2010

Miracolul lui Moise se intampla inca, an de an.

Ambasadorul Frantei in Coreea de Sud din anul 1975 a fost primul care a vorbit despre miracolul care are loc, an de an, pe insula Jindo. A scris un articol intr-un cotidian de limba franceza si, da atunci, fenomenul misterios a devenit celebru in toata lumea. Nu o data, ci de doua ori pe an, locuitorii insulei Jindo asista la un adevarat miracol. Pentru aproape o ora, insula lor este legata de insula Modo, aflata la 2,8 kilometri distanta, printr-un fenomen nemaivazut. Practic, apele se desfac pe o latime de aproape 40 de metri, lasand libera o carare ce leaga cele doua insule.. Cu fiecare astfel de ocazie, zeci sau poate sute de mii de localnici si de turisti participa la Festivalului Miracolului lui Moise...

magda · Jul 22, 2010

extraordinar!!!

anuk · Jul 24, 2010

Miracol inexplicabil la un templu din China

Putini sunt oamenii care reusesc intr-adevar sa isi lase amprenta in viata. Unul dintre ei este calugarul budist Hua Chi de la Templul Tongren, provincia chineza Qinghai. Venerabilul Hua Chi a ingenucheat sa se roage de atatea ori incat urmele talpilor sale au ramas perfect imprimate in podeaua de lemn a Templului.

In fiecare zi, inainte de rasaritul soarelui, batranul in varsta de 70 de ani, realizeaza un ritual personal in care se duce la templu, isi aseaza picioarele in acelasi loc si se apleaca pentru a se ruga de cateva zeci de ori zilnic, ritual care este indeplinit cu sfintenie de peste 20 de ani. De-a lungul timpului, urmele talpilor sale au prins contur in podeaua de lemn, lasand semne care astazi au adancimea de circa 3 centimetri. “In primii ani la templu ma rugam aproape toata ziua. Dar acum am imbatranit si nu mai pot sa fac decat 1000 de matanii pe zi, in zilele friguroase de iarna sunt nevoit sa fac doar 500. Prin dragoste si dedicatie am reusit insa sa reconstruiesc templul. Intre timp ma rugam si ma plimbam neincetat in jurul acestui locas. Sunt sigur ca spiritul meu nu va suferi in momentul Marii Treceri “, adauga umil batranul calugar.

Hua este printre altele si doctor in medicina traditionala chineza, el tratandu-i gratis pe toti cei care-i calca pragul. Devotiunea sa nu a ramas neobservata de catre tinerii calugari ai templului din apropierea Rongwo Goncen Gompa, cea mai mare manastite a budismului tibetan din Tongren. Manastirea care dateaza din anul 1301, adaposteste sute de tineri care studiaza scripturile budiste. Calugarul Genden Darji, in varsta de 29 de ani, afirma ca a petrecut multe zile admirand eforturile si dedicatia batranului Hua, inainte de a-si face curaj pentru a pasi pe urmele lasate in podeaua de lemn. Genden Darji repeta cu atentie miscarile lui Hua, marturisind ca va continua ritualul de rugaciune efectuat de batranul calugar, dupa ce acesta va parasi lumea celor vii. “In fiecare zi vin aici si ma uit la podeaua de lemn care m-a inspirat sa iau hotararea de a continua misiunea maestrului Hua. Cineva trebuie sa se roage pentru iertarea pacatelor omenirii si pentru dragostea si intelegerea care trebuie sa uneasca oamenii”, declara la randul sau Genden Darji.

anuk · Jul 25, 2010

Mayasii, niste ingineri de geniu?

Se pare ca numeroaselor mestesuguri stapanite de antica civilizatie Maya li se adauga si maiestria instalatiilor de apa. Arheologii au descoperit, in Palenque, o conducta care, in urma cu 1.400 de ani, alimenta cu apa sub presiune centrul urban aflat in sudul Mexicului.

Anticii mayasi sunt renumiti pentru priceperea lor de constructori, dar rareori au fost priviti ca niste mari ingineri. Constructiile lor, desi, adesea, mari si impresionante, sunt considerate, in general, nesofisticate. Totusi, destule centre mayase prezinta facilitati care capturau, directionau, stocau sau manipulau apa in diferite scopuri.

Fondat in preajma anului 100 d.Hr., Palenque a crescut la aproximativ 1.500 de temple, camine si palate pana in 800 d.Hr., sub conducerea unor lideri puternici. Cu 56 de izvoare, noua canale navigabile, apeducte, piscine, iazuri si poduri, orasul se ridica la dimensiunea numelui sau antic, Lakamha sau "Cetatea Marilor Ape". Excavarile au dezvaluit, acum, ca apeductul "Piedras Bolas", lung de 66 de metri si alimentat de un izvor, era astfel construit incat sa se ingusteze la baza si sa produca o fantana de mare presiune.

Este primul exemplu de presiune hidraulica deliberat pusa la punct a Lumii Noi, anterioara sosirii conquistadorilor, in 1.500. Acum erodata, conducta dateaza din perioada anilor 250 - 600 d.Hr. si trece pe sub cateva gospodarii. Ar fi putut sa stocheze apa in sezonul secetos sau, de ce nu, chiar sa ajute la obtinerea presiunii necesare unei fantani arteziene placute estetic, servind poate si ca ajutor umplerii cu apa a recipientelor.

Este posibil ca, in trecut, arheologii sa fi ratat asemenea tehnologii in alte locuri, neacordand suficienta consideratie geniului ingineresc al anticilor. Se poate, deci, sa mai existe si alte exemple precolumbiene de apa sub presiune in Americi, care au fost nerecunoscute sau neatestate.

putz

bodo · Jul 28, 2010

Cum funcţionează mesajele subliminale? Imprimare Email

Sunt posibile două abordări ale problemei: vă pot cere să citiţi acest articol pur şi simplu ori, dacă nu vreţi, vă pot cere acest lucru în alt mod. Cum? Prin intermediul mesajelor subliminale! Nu credeţi că funcţionează? Citiţi acest articol şi vă veţi convinge! Îl veţi citi? Oare cum v-am convins să-l citiţi?

CE SUNT MESAJELE SUBLIMINALE?

Mesajele subliminale reprezintă stimuli de diverse forme (vizuali ori auditivi) care nu sunt percepuţi în mod conştient de către un individ. Aceste mesaje, pentru a-şi merita numele, trebuie să dureze o perioadă scurtă ori să fie astfel transmise încât creierul să nu le poată înregistra conştient. Altfel spus, este vorba de informaţie care ajunge la creier, dar individul nu devine conştient de ea.

Suntem bombardaţi cu astfel de informaţii în mod curent. Problema care ne interesează este dacă în situaţia în care cineva decide să ne transmită astfel de informaţii urmărind anumite scopuri, aceste mesaje ne influenţează în vreun fel deciziile.

MESAJELE TEXT: JAMES VICARY ŞI VÂNZĂRILE DE POP-CORN

Probabil că cel mai faimos episod al controversatei istorii a mesajelor subliminale este cel întâmplat în 1957 în Statele Unite, când patronul unei firme din New Jersey, James Vicary, l-a convins pe proprietarul unui cinematograf să fie de acord cu promovarea unor produse (floricele şi Coca-Cola) prin intermediul unor cadre de foarte scurtă durată (0,03 secunde) în proiecţie, repetate pe tot timpul filmului. "Studiul" s-a desfăşurat pe perioada a 6 luni, mii de americani fiind astfel atraşi într-un "joc" de care nu aveau habar. Cele două mesaje erau: "Beţi Coca-Cola" şi "Mâncaţi floricele de porumb". Vicary a susţinut că vânzările la Coca-Cola au crescut cu 18%, iar cele la floricele cu 58%.

James Vicary

James Vicary vorbind în faţa Comisiei Federale a Comunicaţiilor

Presa a preluat şi umflat ştirea, prezentând-o ca descoperirea secolului în psihologie. Vicary a devenit vedetă (alte timpuri... astăzi OTV-ul produce vedete cu "realizări" mult mai puţin ameninţătoare). Dezbateri furibunde au avut loc pentru a lămuri cât de periculoasă este noua tehnică de propagandă şi care-i sunt limitele. CIA a realizat un raport care arăta că influenţa mesajelor subliminale, dacă există, este limitată şi din punct de vedere operativ lipsită de interes. De asemenea, experimente ulterioare nu au reuşit să confirme eficienţa acestui tip de manipulare. Cu toate acestea Comisia Federală a Comunicaţiilor din SUA a interzis difuzarea mesajelor subliminale în mass-media americană. Nu ştiu pe ce raţiuni fundamentată, legea 148 din 2000 privind publicitatea stabileşte la articolul 6, alineatul b că în România "se interzice publicitatea care este subliminală".

În anul 1962, în cadrul unui show de televiziune, James Vicary a recunoscut că a falsificat rezultatele experimentului său, în fapt acestea fiind nesemnificative sub aspectul influenţei exercitate asupra voinţei de a cumpăra sau nu a clienţilor cinematografului respectiv. Dar cutia Pandorei fusese deschisă. În anii următori cercetările au continuat.

MESAJELE AUDIO: EXPERIMENTUL LUI ANTHONY GREENWALD, 1991

Trebuie spus că în decursul anilor aşa-zisă capacitate de influenţă a mesajelor subliminale a fost folosită cu destul succes de către comercianţi. Astfel, s-au vândut şi se vând produse audio care vă fac să aveţi o mai mare încredere în dumneavoastră, care să vă îmbunătăţească memoria etc. Piaţa americană a produselor subliminale este de zeci de milioane de dolari anual. În această idee, de a observa dacă există vreun fel de influenţă a mesajelor audio asupra încrederii în sine şi a a respectului de sine a omului, a organizat psihologul Anthony Greenwald experimentul din 1991.

Anthony Greenward

Subiecţii experimentului au fost împărţiţi în două grupe. Cei din primul grup voiau să-şi îmbunătăţească memoria, pe când cei din grupul al doilea urmăreau să-şi ridice nivelul de respect de sine. La terminarea experimentului, care a durat o lună, timp în care subiecţii şi-au ascultat casetele cu mesaje subliminale, membrii celor două grupuri, fără excepţie, au afirmat că progresele resimţite în urma "terapiei" cu tehnica subliminală sunt semnificative.

Anthony Greenwald a fost însă de altă opinie atunci când şi-a scris raportul în urma experimentului. Motivul? Fără ştirea subiecţilor, distribuise casetele cu mesaje subliminale pentru îmbunătăţirea memoriei celor care doreau să-şi crească respectul de sine, iar pe cele privind respectul de sine subiecţilor interesaţi de memorie.

Procesul Judas Priest

Formaţia Judas Priest

În anul 1985 doi tineri, James Vance şi Raymond Belknap au încercat să se sinucidă. Primul a reuşit să supravieţuiască, al doilea a murit din cauza rănilor provocate prin împuşcare. Familiile acestora au fost convinse că cei doi au fost împinşi spre sinucidere de nimic altceva decât de melodia "Better by You, Better Than Me" a formaţiei Judas Priest, care conţine mesajul subliminal "Do it!". În consecinţă, cele două familii au cerut drept despăgubiri mai mult de 6 milioane de dolari. Surprinzător ori nu, judecătorii au respins cererea şi au declarat formaţia de rock nevinovată, pe motiv că nu sunt dovezi suficiente pentru a se considera că un mesaj subliminal poate convinge o persoană să se sinucidă.

ŞI TOTUŞI FUNCŢIONEAZĂ! EXPERIMENTUL LUI STEVEN NEUBERG, 1988

În anul 1988 a fost efectuat un experiment condus de Steven Neuberg care a urmărit să constate dacă mesajele subliminale au vreun efect în potenţarea unor tendinţe deja existente la indivizi. Astfel, două grupuri, unul format din persoane cu înclinaţie către cooperare, iar celălalt obişnuiţi cu spiritul de competiţie au fost supuse unui "bombardament" cu mesaje subliminale ce accentuau spiritul de cooperare ori cel de competiţie, după caz. Apoi subiecţii au fost implicaţi în jocuri în care cele două trăsături erau importante în punctele câştigate. Rezultatele au arătat că atât într-un caz (al celor înclinaţi spre cooperare), cât şi în celălalt (cei cu spirit de competitori) înclinaţiile naturale au fost accentuate în urma aplicării mesajelor subliminale.

CONCLUZII

Avantajul Internetului este că-ţi oferă aproape orice informaţie într-o fracţiune de secundă. Dezavantajul este că ţi le oferă fără discernământ. Discernământul asupra valorii informaţiilor ţine de cititor. Informaţii despre mesajele subliminale sunt din abundenţă pe Internet, atât în limba română, cât mai ales în limba engleză. Din păcate, foarte multe dintre aceste informaţii sunt false. De pildă, de multe ori experimentul cu floricelele şi Coca-Cola este prezentat fără a se menţiona că autorul a recunoscut că a minţit atunci când a făcut publice rezultatele.

Pe de altă parte, trebuie ţinut cont de faptul că acestea au o oarecare influenţă în conjuncturi anume, de favorizare a unor tendinţe deja existente, aşa cum a fost arătat în experimentul din 1988. Probabil că mult mai periculoase sunt însă mesajele supraliminale, reclamele mincinoase care spun o poveste nereală despre un tip de iaurt, propaganda politică fără scrupule etc.

http://www.scientia.ro/

anuk · Aug 2, 2010

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Nesfarsitul razboi cu virusurile

Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva microbilor si bacteriilor care le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in acele vremuri indepartate o izbucnire epidemica nu avea repercusiuni decat la nivel local, manifestandu-se in focare marunte care se ofileau rapid. Din fericire pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa infrunte nimic asemanator cu ceea ce urma sa vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand oamenii au inceput sa se stranga laolalta in comunitati rurale si apoi urbane, formand populatii numeroase, raspandirea bolilor contagioase au atins proportii epidemice.

O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de oameni care formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand numarul persoanelor afectate creste proportional cu marirea ariei de actiune, vorbim despre o pandemie. Umanitatea a devenit mai expusa atacurilor microbiene odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la randul lor, purtatoare de virusi transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile, contactul cu microbi pe care altfel nu ar fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate necrutatoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase in spatiul uman si alte specii de rozatoare purtatoare de boli.

Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa lucrurile nu se sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri artificiale in apropierea comunitatilor. Apa statuta, un mediu prielnic pentru microbi, a atras si o tantarii, care s-au transformat repede in transmitatori perseverenti de maladii.

Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la un capat la altul al lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod ironic, tocmai curiozitatea si inteligenta umana care au generat noi si noi stadii de evolutie au fost si cele care au pregatit terenul pentru cel mai temut si invizibil dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin procesul evolutiei, microbii o urmeaza pretutindeni.

Top 10 epidemii

Variola

Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea Noua, la inceputul anilor 1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de milioane de nativi indieni. In timpul secolelor ce au urmat, bolile epidemice au miscorat drastic numarul acestora, reducandu-l la un numar cuprins intre 5 si 10 milioane. Incasii sau aztecii au construit orase impunatoare, insa nu au avut la dispozitie indeajuns de mult timp pentru a locui pe o perioada indelungata in comunitati, astfel incat sistemul lor imunitar nu era la fel de pregatit atacurilor bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea europeana.

Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care l-au savarsit, au adus cu ei un blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile bastinase au fost victime usoare in fara microbilor care au calatorit peste ape prin intermediul gazdelor umane europene, care isi dezvoltasera deja imunitatea in cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa ceva, fiind adaptati la propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii dezlantuite in Lumea Noua s-a numarat si variola.

Virusul variolei a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea mai comuna forma a acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%. Simptomele variolei sunt febra ridicata, mancarimi si eruptii la nivelul corpului. Boala se raspandeste prin contactul direct cu persoana infectata sau pe calea aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust.

In ciuda descoperirii vaccinului, in 1796, epidemiile de variola au continuat sa ameninte populatia globului. In 1967, virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in intreaga lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an in care au mai fost semnalizate cazuri de variola. Eliminat din lumea naturala, virusul exista, in prezent, numai in laborator.

Gripa din 1918

In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi Mondial. Pana la sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37 de milioane. Soldatii supravietuitori nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in mijlocul familiilor lor. Insa fericirea revederii avea sa fie de scurta durata. O noua maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis gripa spaniola, in vreme ce altii au intiparit-o in memorie drept "Gripa din 1918". Oricare i-ar fi denumirea, rezultatele pot fi traduse intr-un singur mod: 20 de milioane de victime in numai cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul, transformandu-se intr-o unealta mondiala a mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o cifra astronomica: intre 50 si 100 de milioane de oameni. Din cauza numarului mare de persoane decedate si a ariei intinse afectate, multi considera gripa din 1918 ca fiind cea mai mare pandemie din istoria omenirii.

Chiar daca vorbim despre gripa, o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel an era diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a transferat de la pasari la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita ulterior gripa spaniola dupa ce boala a facut in Spania nu mai putin de 8 milioane de victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit pentru a face fata acestei amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi mondial au permis virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii pandemice.

Desi aceasta forma a bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa obisnuita, simptomele erau asemanatoare: febra, greata, dureri si diaree. Unii pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura ce plamanii se umpleau cu lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In decursul unui an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intr-o forma mai putin periculoasa. Multi dintre oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la cei care au supravietuit virusului.

Moartea Neagra

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile… Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. "Marea moarte" a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale.

Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale "ciumei" continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii.

Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala.

Malaria

Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale impactului devastator pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de 4.000 de ani, iar meritul apartine invatatilor greci care au lasat marturii scrise despre aceasta maladie. Istorii in care tantarul este indicat ca fiind responsabil de cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in textele medicale indiene si chinezesti. Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni importante intre malarie si apele statute in care se inmulteau tantarii.

Malaria este cauzata de patru specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si oameni. Atunci cand tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii. Odata aflati in sange, acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe parcursul procesului. Simptomele includ febra, frisoane, transpiratie excesiva, dureri musculare si de cap. Manifestarile bolii pot fi medii sau pot conduce catre deces.

In 1906, Statele Unite ale Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul Panama. Dintre acestia, mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii malariei. Soldatii au fost printre cei mai afectati de aceasta boala. In timpul razboiului civil american, peste 1.316.000 de barbati au contactat virusul, dintre care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a imobilizat fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati au murit de malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, malaria continua sa puna probleme mai ales in regiunea sub-sahariana africana, care a fost exclusa din cadrul ariilor stropite cu insecticide. Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in aceasta regiune. Dintre acestea, un milion se sfarsesc prin deces.

Tuberculoza

Tuberculoza este una dintre cele mai "longevive" boli pe care oamenii au trebuit sa le infrunte. Ea nu s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei epidemii. Radacinile tuberculozei sunt atat de bine infipte in istoria sanitara a omenirii, incat marturii ale ravagiilor pe care le-a provocat se afla atat in stravechi documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzata de catre bacteria Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasa, deoarece se transmite pe calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se manifesta prin dureri in piept, slabiciune, pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate afecta creierul si rinichii.

Incepand cu anii 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.

In 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu au intarziat sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii pe care grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In ciuda descoperirii leacului, tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2 milioane ii cad victime anual.

Holera

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in secolul XIX restul lumii a avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia indiana. In aceasta perioada, cand comertul si turismul au cunoscut o inflorire fara precedent, virusul a avut ocazia unica de a calatori fara pasaport peste granite, catre China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX pana in prezent au avut loc sase epidemii de holera care au rapus milioane de vieti omenesti.

Holera este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio cholerae. De regula, manifestarea bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente dintre cei care contracteaza boala manifesta simptome severe de voma, diaree si crampe musculare la nivelul picioarelor, stari care duc catre o deshidratare rapida ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc. Majoritatea sistemelor imunitare sunt in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca pacientii raman hidratati indeajuns de mult pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, insa forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei si al apei.

Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea oarselor europene in timpul revolutiei industriale de la inceputul anilor 1800. Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza acestei boli, insa cand sistemele sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape instant o scadere insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a devenit o amintire, un tribut pe care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si modernizarii. Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip de holera isi facea aparitia in Indonezia, pentru a se raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta pandemie continua si in prezent. In 1991, 300.000 de oameni s-au imbolnavit de holera, iar dintre acestia 4 000 au decedat in urma contractarii bacteriei.

SIDA

Aparitia SIDEI in anii '80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25 de milioane de victime din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane. SIDA (AIDS - acquired immune deficiency syndrome) este cauzata de catre virusul uman imunodeficitar (human immunodeficiency virus - HIV).

Virusul se raspandeste prin contactul cu sangele infectat, sperma sau alte fluide corporale si ataca direct sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta nu mai poate face fata unor infectii banale, care nu ar constitui o problema pentru un organism sanatos. Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar este sever afectat.

Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii de maimute, insa a suferit o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la jumatatea secolului XX. In timpul anilor 70, Africa se lupta cu saracia, razboaiele si somajul in zonele urbane. In acest context, prostitutia si abuzul de droguri au aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa aceste obiceiuri nocive nu au facut decat sa ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la cucerirea intregii planete.

In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista medicamentatie capabila sa tina in frau declansarea bolii in cazul purtatorilor si medicamente pentru combaterea simptomelor alternative care se traduc prin infectii si boli. In lipsa unui tratament care sa puna capat flagelului, au fost desfasurate nenumarate campanii de informare a populatiilor asupra modului in care se transmite SIDA.

Febra galbena

Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi. De la cele demografice sau comerciale pana la schimburile de …microbi. S-a dovedit ca oamenii sunt dotati cu sisteme imunitare inteligente, adaptate la propriul mediu. Astfel incat, oamenii inzestrati sa reziste unor boli serioase intr-o parte, odata stramutati puteau fi ucisi de o bacterie banala. Este si cazul comertului cu sclavi africani adusi in America, care nu au venit cu mana goala, ci cu un intreg "bagaj" bacteriologic.

Printre bolile care au "navigat" din Africa in America se numara si febra galbena. Manifestarea bolii a fost atat de severa incat a decimat colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata de 33.000 de soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena. Napoleon a fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi asume un risc atat de mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut teritoriul Statelor Unite.

Febra galbena, ca si malaria, se transmite prin intermediul muscaturilor de tantari. Simptomele tipice includ febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate varia de la mediu pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc, cedarea rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza ingalbenirea pielii, de unde numele afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor luate, epidemia persista inca in America de Sud si Africa.

Tifosul epidemic

Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc in conditii mizere si mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase boli a fost deja creat. Dintre acestia, micutul microb Rickettsia prowazekii se remarca ostentativ, find cel care duce la aparitia uneia dintre cele mai devastatoare boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul epidemic.

Avand in vedere frecventa sa in cadrul armatelor, a fost numita "febra razboiului". In timpul razboiului de treizeci de ani din Europa (1618 - 1648), tifosul, ciuma si foamea au facut impreuna un numar aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului razboi mondial, boala a cauzat milioane de decese in Rusia, Polonia si Romania.

Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea temperaturii. Febra se instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata. Netratata, boala afecteaza circulatia sangvina care se manifesta prin cangrene locale, pneumonie si afectiuni ale rinichilor. Epuizarea provocata de temperatura ridicata poate duce in cele din urma la delir, coma si atac de cord. Tratamentele imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit considerabil raspandirea bolii, insa scurte izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa si Asia.

Poliomielita

Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o perioada foarte lunga de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952, in Statele Unite erau inregistrate 58.000 de cazuri de poliomielita. Dintre acestea, o treime s-au sfarsit prin instalarea paraliziei la copii, dintre care 3.000 au decedat.

Vinovatul pentru acesta maladie este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se transmite prin materiile fecale, iar in mediile nesanitare circulatia virusului se face prin mancare si apa. Primele simptome se manifesta sub forma febrei, oboselii, dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si rigiditate. Pornind de aici, in unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general, aceasta afecteaza muschii, dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii care faciliteaza respiratia, avand de cele mai multe ori, rezultate letale.

Poliomielita se manifesta cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala necrutatoare. Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data infectia. Sistemul imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta timpurie. Cu cat pacientul este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei sau chiar al decesului. In secolul al XVIII-lea, conditiile sanitare s-au imbunatatit considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la imputinarea cazurilor de poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului imunitar care nu mai era pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul de decese al celor care contractau virusul la o varsta mai inaintata.

In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa dezvolte un vaccin eficient, la inceputul anilor '50. De atunci, numarul cazurilor de poliomielita din tarile dezvoltate a scazut dramatic, insa boala nu a disparut. Campaniile de vaccinare impotriva poliomielitei ce se desfasoara la nivel global au scopul declarat de a eradica complet aceasta afectiune.

Sursa: How Stuff Works

anuk · Aug 3, 2010

Secretul distrugerii Sodomei si Gomorei, descifrat.

Cercetatorii au reusit, dupa 150 de ani de incercari esuate, sa descifreze o tablita de argila cu scriere cuneiforma, ce descrie prabusirea unui asteroid suspectat ca ar fi stat la originea distrugerii legendarelor orase biblice Sodoma si Gomora, informeaza "Times", in editia online de luni.

Descoperita de Henry Layard in ruinele librariei palatului regal din Ninive, la mijlocul secolului 19, tablita este o copie din anul 700 i.H. a notitelor facute de un astronom sumerian. Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca asteroidul la care face refire tablita din vechime a cazut pe Pamant in data de 29 iunie 3123 i.H.Tablita de argila, cu un diametru de 6 centimetri, descrie cum "o sfera alba de piatra se apropie" si traverseaza apoi in viteza cerul.

Aproximativ jumatate dintre simbolurile inscrise pe tablita de astronomul sumerian au supravietuit, iar jumatate dintre acestea se refera la asteroid si la pozitia constelatiilor. In ultimii 150 de ani, cercetatorii au facut peste cinci incercari esuate de a traduce tablita.

Potrivit lui Mark Hempsell, unul dintre cercetatorii de la Universitatea Bristol care a reusit in sfarsit sa traduca observatiile facute de astronomul din vechime, marimea si ruta asteroidului demonstreaza ca acesta s-ar fi prabusit in final in Alpii austreci, la Kofels. Totusi, de la intrarea sa in atmosfera si pana la momentul impactului, acesta a lasat in urma sa un adevarat "culoar" al distrugerii, provocat de temperaturile de pana la 400 de grade Celsius degajate si de resturile fierbinti desprinse de asteroid.

In cele din urma, considera oamenii de stiinta, a fost afectat un teritoriu de aproximativ 1 milion de de kilometri patrati, iar impactul in sine a echivalat cu explozia a peste 1.000 de tone de TNT. Peste 20 de mituri antice relateaza o distrugere de acest tip si la aceasta scala, printre acestea numarandu-se si povestea biblica a disparitiei Sodomei si Gomorei (Geneza 19:24-28), considera Hempsall.

http://www.ziare.com/magazin/cercetare/secretul-distrugerii-sodomei-si-gomorei-descifrat-278702

bodo · Aug 6, 2010

VooDoo

O mica descriere:
Ritmuri tribale, papusi magice, ritualuri in care sunt invocate forte necunoscute… cam asa arata practicile Voodoo pentru cei neimplicati. Foarte putina lume stie de fapt ce se petrece acolo. “Religia” Voodoo a fost mereu invaluita in mister si a inspirat teama in randul celor care nu o cunosc, dar aud despre fenomenele paranormale starnite de cei care o practica.
Ce este VooDoo?
Este o forma derivata a celei mai vechi religii de pe pamant

VooDoo in lume

Este putin dupa miezul noptii. Flacarile a mii de torte infipte in nisipul de pe plaja se topesc in bezna, tobele bat intr-un crescendo dement, iar hungan Papa si mambo Maman (Marele Preot si Marea Preoteasa) rostesc rugaciuni, vraji si binecuvantari intr-o limba de mult apusa.

Sute de negri si de creoli dantuiesc din ce in ce mai repede, urmand ritmul innebunitor al tobelor, si-l invoca pe Flimani Koku, un stravechi zeu protector african. Dupa trei ore de dans neintrerupt, aproape toti au ajuns intr-o stare vecina cu extazul mistic; in aceasta seara, aleasa este Ifeoma, o virgina de 16 ani, care participa la Festivalul Kokuzahn pentru prima oara. Cei de fata observa semnele si fac cerc in jurul ei. Cu ochii bulbucati, cu spume albe la gura si cu sange fierbinte pe picioare, Ifeoma (Frumoasa, intr-un dialect nigerian) danseaza mai infocat decat toti, dupa care, brusc, se prabuseste in genunchi. Se face liniste. Dupa un timp, trupul fecioarei se ridica tremurand. Este posedat pe deplin de Koku. Zeul le vorbeste credinciosilor prin gura ei despre lumea de apoi, le dezvaluie mistere ingropate in negura timpurilor, face profetii si miracole. Apoi, intr-un act suprem de iubire, Koku se impreuneaza cu toti participantii la ceremonie.

Misterul fuziunii

In 1697, spaniolii au cedat vestul insulei Hispaniola (descoperita de Columb la 5 decembrie 1492) Coroanei franceze, iar noua colonie, botezata Saint Dominique, a devenit in scurta vreme cea mai bogata din lume. Intre 1697 si 1791, se estimeaza ca aici au fost adusi cu forta intre 500.000 si 1.000.000 de sclavi negri. Tratamentul inuman (dincolo de privarea de libertate, de infometare si de tortura) la care au fost supusi acestia a avut drept scop impiedicarea formarii unei comunitati africane puternice, care ar fi amenintat stabilitatea, organizarea si profiturile coloniei. In mod ironic, insa, in mizeria sclaviei, diferitele grupuri etnice africane s-au unit prin singura forma de libertate care le mai ramasese: cea interioara, spirituala. Astfel s-a nascut cel mai puternic si mai exotic sincretism din lume – voodoo.

Procesul prin care zeci de ritualuri si credinte africane diferite, alaturi de elemente crestine, au fost amalgamate si apoi sintetizate intr-o noua si unica religie este singular in istorie si ramane un mister. Nimeni nu a tinut o evidenta a devenirii spirituale prin care au trecut sclavii africani. Cert este doar ca, la inceputul secolului al XVII-lea, toti negrii din Saint Dominique erau practicanti voodoo. Multi istorici considera ca voodoo a fost si nucleul in jurul caruia s-a cristalizat miscarea de eliberare a sclavilor, care a culminat, dupa numeroase acte de revolta inabusite in sange de catre francezi, cu proclamarea independentei (1804) si cu formarea Republicii Haiti, in sudul insulei.

Esenta neagra

Practicantii voodoo cred ca Universul este un intreg, o matrice cauzala in care nici un eveniment, nici o manifestare nu sunt intamplatoare, pentru ca pana si cel mai mic lucru, pana si cea mai neinsemnata fiinta le afecteaza pe toate celelalte si fiecare individ este o oglinda a celorlalti. De aceea, voodoo, asemenea budismului, manifesta un respect deosebit pentru toate formele de viata. Zeitatea suprema voodoo este numita astazi, de catre credinciosi, Bon Dieu, dar in unele ritualuri inca i se mai spune pe numele stravechi – Olorun sau Mawu (care se talmaceste prin Sarpele).

Etern, imuabil si incognoscibil, Olorun i-a incredintat Facerea Lumii fratelui sau mai mic, zeul Obatala, iar acesta din urma a hotarat sa stapaneasca singur Creatia. Din cauza trufiei sale, lumea a iesit stramba si nedreapta. Pentru a indrepta raul produs de Obatala, Bon Dieu i-a trimis in lume pe Loa (Lwa sau Misterele), ingeri sau spirite calauzitoare. De altfel, termenul voodoo provine dintr-un stravechi cuvant african, vodun, si inseamna Spirit, intreaga aceasta religie bazandu-se pe spirite – singurele forme de manifestare ale Dumnezeului Bun in lumea nedreapta, cruda si rea.

In timpul ceremoniilor, asemenea zeilor, Loa pot poseda trupurile participantilor, invatandu-i calea spre nemurire, spre Dumnezeu. Insa Loa se exprima si prin fenomene naturale, lucruri si fiinte, motiv pentru care numeroase amulete si obiecte ritualice, alaturi de sacrificiile de animale, detin un rol central in slujbele voodoo.

Everything is Voodoo!

Astazi, numarul practicantilor voodoo se ridica la peste 60 de milioane. Credinta in spirite este una practica, jucand un rol important in familie si in comunitate. Dupa o vreme, stramosii devin parte a lumii spiritelor si se intorc sub forma de Loa, pentru a-i invata pe tineri istoria si traditiile voodoo. Practicantii apeleaza la preoti aproape zilnic, pentru a primi sfat si consultanta spirituala. Iar hungan Papa sau mambo Maman afla raspunsul la problemele credinciosilor in timpul ceremoniilor, cand sunt posedati de Loa. Astazi, in Haiti, este o practica obisnuita ca in spitale, in timpul operatiilor, medicii sa fie dublati de vraci sau de preoti. De asemenea, in orice satuc si orasel din fosta colonie exista institutii de indepartat blesteme, de cerut noroc, fericire si viata lunga, in cadrul carora oficiaza hungani si mambo. Dupa secole de persecutii din partea colonistilor si a dictatorilor de tot felul, voodoo si-a gasit, in cele din urma, linistea.

Magie alba vs. magie neagra

Majoritatea vrajilor voodoo sunt vraji de insanatosire, de binefacere, de dragoste sau de purificare. Actul posesiunii voodoo este asemanator unei posesiuni mistice, in care initiatul este „luat la Sfantul Duh“ si devine vehicul al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, voodoo este asociat de catre multi cu promiscuitatea, cu diavolul si cu magia neagra. Cum s-a ajuns aici?

In primul rand, voodoo a fost persecutat aspru si chiar interzis de catre colonistii francezi; de aceea, incepand cu anul 1700, ceremoniile au capatat un caracter secret si au fost performate exclusiv la ore mici din noapte. In plus, negrii nu erau considerati fiinte umane, iar religia lor ciudata nu putea fi in ochii catolicilor decat o manifestare a satanei. Se spune ca insasi Revolutia Haitiana a inceput in timpul unui ceremonial voodoo, Bwa Kayiman, desfasurat pe 14 august 1791. Atunci, un spirit calauzitor pe nume Ezili Dantor (echivalent al Madonei Negre) a posedat-o pe Marea Preoteasa si a cerut tuturor participantilor la ceremonial sa lupte pana la moarte pentru libertatea lor. Prin urmare, este poate scuzabila demonizarea voodoo facuta de catre francezi.

In al doilea rand, exista si un voodoo negru – desi trebuie mentionat ca ponderea acestuia in raport cu voodoo-ul alb este cam aceeasi cu a satanistilor in raport cu crestinii. Se spune ca, in timpul ceremonialurilor, unii preoti s-au lasat sedusi si posedati de catre zeul rau, Obatala. Acestia au dobandit puteri sporite, dar malefice, pe care le puteau exercita asupra creatiei lui Obatala, adica asupra lumii intregi. Ei au devenit caplata sau bokor, adepti ai „voodoo-ului stang“, adica ai spiritului rau. Bokorii au inventat celebra papusa voodoo si tot ei, se spune, au performat si cunoscutele reinvieri zombie.

Religia tuturor sfintilor

Panteonul voodoo reflecta pe deplin istoria acestei credinte. Mixtura etnica si culturala din care s-a nascut voodoo a facut ca diversi zei, divinitati si Loa de pe tot cuprinsul Africii sa se regaseasca in ceremoniile voodoo alaturi de Iisus Hristos, de Fecioara Maria, de alti cativa sfinti crestini (numiti petros), de Moise si de regele David. De altfel, o vorba de duh locala spune ca „Haitienii sunt 80% catolici si 100% voodoo.“

Dintre Loa si zeitatile africane preluate de voodoo, cele mai vechi (9.000-10.000 de ani) si mai puternice sunt:

* Agwe, spiritul marilor;
* Aida Wedo, spiritul curcubeelor;
* Ayza, cel mai puternic spirit calauzitor (echivalent al arhanghelilor);
* Baron Samedi, zeul mortii si al mormintelor;
* Erinle, zeul padurilor;
* Ezili Dantor (sau Erzulie), zeita iubirii, cea despre care se spune ca a declansat revolutia haitiana;
* Flimani Koku (sau Ogu), fost zeu al razboiului, devenit zeul pacii;
* Oko (nevasta lui Koku), zeita agriculturii;
* Ogou Balanjo, zeul tamaduirii;
* Baka, zeu rau, mana dreapta a lui Obatala.

Facts

* Astazi, voodoo este recunoscut ca religie in America Centrala si de Sud (Haiti, Porto Rico, Republica Dominicana, Brazilia) si in Africa (Togo, Benin, Ghana, Africa de Sud).
* Se estimeaza ca numai in vestul Africii ar exista peste 30.000.000 de practicanti nedeclarati, regimurile totalitare africane interzicand cu desavarsire voodoo.
* Desi poarta aceeasi denumire ca si cel haitian, voodoo-ul african este sensibil diferit de acesta, fiind mult mai arhaic si animist.
* Iconografia africana s-a nascut din cu totul alte simboluri decat cele crestine sau iudaice. Si, desi crucea lui Iisus sau steaua lui David au fost integrate in voodoo, simbolul lui Dumnezeu (Sarpele) si cel al spiritelor calauzitoare (Capul de Mort) au produs in randul catolicilor asocieri gresite.
* Voodoo este o religie extrem de liberala – nu interzice homosexualitatea, avortul sau drogurile. Astazi, majoritatea participantilor la ceremonii fumeaza marijuana, distribuita cu generozitate de Marea Preoteasa.

http://fenomenestranii.net

anuk · Aug 7, 2010

Lucruri pe care nu le stiai despre lumea din jurul tau.

De cele mai mult ori, lumea, asa cum ne-o imaginam, este cu totul alta decat in realitate. O demonstreaza studiile si statisticile oferite publicului de catre organismele specializate. Surprinzator sau nu, traim intr-o lume despre care stim extrem de putine lucruri. De ce sa ne mai mire atunci faptul ca un numar urias de straini nu stiu sa localizeze Romania pe harta sau nici macar nu au auzit de existenta tarii noastre? Cate lucruri stim noi despre lumea din jurul nostru? Mai jos, va prezentam o lista cu 100 de motive pentru care ar trebui sa ne reconsideram parerea despre cultura noatra generala...

Educatie

-In lume exista 22 de tari in care peste jumatate din populatie este analfabeta. 15 dintre ele se afla in Africa.
-In Mali, copiii petrec, in medie, doar doi ani la scoala. Cei mai multi dintre ei incep sa munceasca la varste cuprinse intre 10 si 14 ani.
-Cele mai mari salarii oferite profesorilor sunt acordate in Elvetia. Aici, salariul unui profesor debutant porneste de la 33.000 de dolari americani pe an.
-Elevii din Japonia si Coreea de Sud sunt considerati cei mai buni din lume la matematica si alte stiinte exacte
-Profesorii islandezi reprezinta 7,8% din totalul fortei de munca din aceasta tara. Aici adaugam si faptul ca acestia lucreaza doar 38 de saptamani pe an.
-O statistica interesanta arata faptul ca in Europa Centrala femeile ocupa o proportie covarsitoare in randul profesorilor. In Ungaria, Cehia si Slovacia, peste 75% dintre profesori sunt femei.
-In Indonezia, peste jumatate dintre profesori nu au implinit inca varsta de 30 de ani.
-In Islanda, doar o treime dintre absolventii de facultate sunt barbati.
-Vreti sa stiti care este tara in care se nasc cele mai multe genii? Incercati Islanda. Exista 3 castigatori ai premiului Nobel la fiecare 1 milion de locuitori.

Economie&Armata

-41% dintre cei mai saraci oameni ai lumii traiesc in India.
-72% dintre cetatenii din Mali castiga mai putin de 1 dolar american pe zi.
-8 dintre cele mai dezvoltate state europene (dintr-un total de 10) sunt vorbitoare de limbi germanice (Germania, Elvetia, Austria, Norvegia, Suedia, Islanda, Luxemburg si Danemarca).
-Cele mai apreciate 10 destinatii turistice din lume sunt: Franta, Spania, SUA, Italia, China, Marea Britanie, Austria, Mexic, Germania si Canada. Impreuna, cele 10 tari aduna 49,6% din totalul turistilor din toata lumea.
- Numai Franta aduna 11% din totalul mondial al turistilor.
- Numarul turistilor din San Marino depaseste de 19 ori numarul locuitorilor acestei tari.
- Dintre cele mai generoase tari 15 ale lumii (din punct de vedere al donatiilor), doar 5 nu se regasesc pe continentul european: SUA, Canada, Australia, Japonia si Coreea de Sud.
- Canada detine doar 9000 de angajati in randul fortelor navale si asta in ciuda faptului ca este tara cu cea mai mare zona de coasta din lume.
- Bolivia, in schimb, se bucura de 4500 de militari in randul fortelor navale. O cifra destul de mare daca ne gandim ca aceasta tara nu are iesire la mare si este una cu un relief predominant muntos.
- Intr-un top al tarilor care investesc cel mai mult in domeniul militar, Statele Unite ale Americii conduc detasat. Suma investita este mai mare decat a urmatoarelor 12 tari din top, luate impreuna.
- Aproape jumatate din armamentul exportat in tarile in curs de dezvoltare provine din SUA.

Populatie

- Cetatenii din Andorra traiesc in medie cu 4 ani mai mult decat vecinii lor din Franta si Spania.
- Forta de munca din China se ridica la 706 milioane de oameni... de trei ori mai mult decat toate tarile din Europa luate la un loc si de doua ori mai mult decat America de Nord si cea de Sud, luate impreuna.
- Luxemburghezii sunt considerati cei mai bogati cetateni ai lumii - si cei mai generosi, totodata.
- Daca va plac copiii, vizitati Uganda. Jumatate din populatia acestei tari are sub 15 ani.
- Va place sa traiti in orase? Incercati Guadelupa, Nauru, Monaco, Singapore, Bermuda sau Gibraltar. Acestea sunt singurele tari 100% urbanizate.
-25% dintre cetatenii statului Monaco au peste 65 de ani.
- Sri Lanka este tara cu cea mai mica rata a divorturilor din intreaga lume. Intamplator sau nu, aceeasi tara are si cea mai ridicata rata, la nivel mondial, a sinuciderilor in randul femeilor.
- Exista 11 tari in care o femeie naste in medie cel putin 6 copii. 10 dintre aceste tari se afla in Africa. Exceptia o reprezinta Afganistanul.
- Cea mai mare rata a casatoriilor se inregistreaza in Statele Unite. De asemenea, SUA detine si recordul pentru cea mai mare rata a divorturilor.
- Daca esti suedez sau olandez ai cele mai multe sanse ca, la batranete, sa ajungi intr-un azil de batrani. Daca esti japonez, ai sanse foarte mari ca sa iti petreci batranetea in aceeasi casa cu proprii copii.
- China este inca detinatoare recordului pentru cea mai mare populatie. Cu toate acestea, exista 71 de tari in care aglomeratia este mai mare decat in China.
- In cele mai multe case din Europa si America de Nord locuiesc mai putin de 3 persoane.
- In aceeasi ordine de idei, americanii se pare ca prefera sa stea singuri. Statele Unite ale Americii detin recordul mondial pentru numarul de case in care locuieste o singura persoana.
- Kazahstan este cea mai mare tara care nu are iesire la ocean (2.717.300 km patrati).
Kazahstan este si a noua tara din lume ca suprafata dupa Rusia, Canada, SUA, China, Brazilia, Australia, India si Argentina.

Bunastare

- In topul 15 al tarilor cu cele mai nefericite populatii, absolut toate tarile se regasesc in Europa de Est.
- In acelasi top, Bulgaria ocupa primul loc, cu 62% dintre cetateni care se declara nefericiti sau nemultumiti de conditiile lor de trai. Pe locurile doi si trei se situeaza Moldova, respectiv Belarus. Romania ocupa locul 9 in acest clasament.
- Australienii sunt cei mai optimisti atunci cand este vorba sa se inscrie in organizatii caritabile, grupuri ecologiste, sportive sau sindicate. Cu toate acestea, doar 3% dintre australieni sunt membri ai vreunui partid politic.
- O statistica interesanta arata ca primele cinci tari consumatoare de cafea din lume sunt aceleasi cu tarile in care increderea intre oameni este cea mai ridicata. Ne referim aici la Norvegia, Finlanda, Danemarca, Suedia si Olanda.
- Un alt studiu arata ca in toate tarile lumii treburile casnice sunt indeplinite, in cea mai mare parte, de femei.
- Canadienii sunt cei mai mari consumatori de sucuri naturale din lume. In medie, o persoana consuma cel putin un litru de suc natural pe saptamana.
- In Statele Unite ale Americii se gasesc mai multe computere decat in toate cele 7 tari care ii urmeaza intr-un top de profil, luate impreuna.
- Andorra este statul in care somajul este 0%. De asemenea, in Andorra nu exista niciun post de televiziune.
- In India, numarul spectatorilor din salile de cinema se ridica la 3 miliarde anual - mult mai mult decat in orice alta tar.
- Taiwan si Luxemburg sunt singurele tari din lume in care numarul telefoanelor mobile il depaseste pe cel al locuitorilor.
- In Europa de Est, numarul femeilor il depaseste de cateva ori pe cel al barbatilor in randul somerilor.
- 61,5% dintre suedezi muncesc in medie 40 de ore pe saptamana. Situatia este total diferita la vecinii lor norvegieni. Doar 15,8% dintre norvegieni muncesc atat de mult.
- In Elvetia, o persoana cu un salariu mediu trebuie sa munceasca 102 minute pentru a-si permite un kilogram de carne. Pe de alta parte, aceeasi persoana trebuie sa munceasca doar 14 ore pentru a-si putea cumpara un frigider in care sa tina carnea.
- Daca va cautati de lucru, incercati insulele Falkland. Somajul este 0% iar angajatorii se plang inca de lipsa fortei de munca.
- In Danemarca, muncitorii efectueaza de 150 de ori mai multe greve intr-un singur an decat vecinii lor din Germania.
- Cele mai influente femei din mediul de business se regasesc in America de Nord.
- Jumatate dintre barbatii cehi si slovaci muncesc in fabrici.
- In medie, in Kenia, o femeie munceste cu 35% mai mult decat un barbat.
- Cele mai grele conditii de lucru pentru femei se inregistreaza in Guatemala. Aici, o femeie munceste in medie pana la 11,5 ore pe zi.
- In Suedia, exista un autobuz la fiecare 1000 de oameni.
- In Marea Britanie, o persoana bea anual mai mult ceai decat 23 de italieni la un loc.
- Norvegienii sunt cei mai mari consumatori de cafea din lume cu 10,7 kg/persoana anual. In medie, un norvegian bea de 15 ori mai multa cafea decat un irlandez (Irlanda se situaza pe locul 18 in topul tarilor mari consumatoare de cafea).
- In Statele Unite exista cel mai mare numar de restaurante McDonald's raportat la numarul de locuitori (433 de restaurante la fiecare 100.000 americani).
- Coincidenta sau nu, in SUA se inregistreaza cele mai multe morti din cauza obezitatii.Mai multe morti decat in Mexic, Germania, Spania, Austria si Canada luate la un loc.
- Americanii sunt si unii dintre cei mai mari consumatori de bauturi alcoolice din lume. Ei se situeaza pe locul 6 la consumul bauturilor spirtoase, pe 8 la cel al berii si pe locul 18 in topul consumatorilor de vin. Si cu toate acestea, americanii se afla pe locul 1 in topul tarilor in care populatia nu accepta consumatorii de alcool ca vecini.
- Daca vreti sa ajungeti in Statele Unite si nu stiti cum, alegeti sa vizitati intai Albania. In Albania se castiga cele mai multe vize SUA raportat la numarul de locuitori.

Sanatate

- Cei mai multi dintre locuitorii din Zambia nu traiesc pana la varsta de 40 de ani.
- Dintre primele 40 de tari in care media de varsta nu depaseste 40 de ani, 34 se afla pe continetul african.
- In Botswana, unul din trei cetateni cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani este infectat cu virusul HIV.
- In Noua Zeelanda, cele mai multe femei aleg sa dea nastere copiilor doar dupa ce au implinit varsta de 30 de ani. La polul opus se afla Statele Unite ale Americii, acolo unde 22% dintre tinere nasc inca din perioada adolescentei.
- Femeile mexicane petrec, in medie, peste 15% din viata in concediu medical.
- In Etiopia, 9 din 10 nasteri au loc fara asistenta medicala.
- Cele mai multe operatii estetice se efectueaza in SUA. Pe locul doi se situeaza Mexicul.
-- Mai mult de jumatate dintre medicii finlandezi sunt femei.
- Unul din trei copii italieni se naste prin cezariana.
- Elvetia este tara cu cele mai multe paturi de spital pe cap de locuitor. Totodata, elvetienii petrec, in medie, 10 zile pe an in spital.

Geografie&Natura

- Doar doua dintre tarile lumii nu au acces pe apa la una dintre marile sau oceanele planetei: Liechtenstein si Uzbekistan.
- Daca v-ati saturat de aglomeratie, mergeti in Groenlanda. Pentru fiecare groenlandez exista 38 de kilometri patrati de teren.
- Mall-ul din Washington D.C. este de 1,4 ori mai mare decat intreaga suprafata a Vaticanului.
- Brazilia ocupa 48,7% din intreaga suprafata a Americii de Sud.
- Canada este tara cu cea mai intinsa zona de coasta din intreaga lume, peste 200.000 de kilometri, mai mult decat zona de coasta a intregului Ocean Pacific.

- Daca ati considerat ca Antarctica este o zona inospitaliera, nu v-ati inselat. 98% din suprafata acestui continent sudic este acoperita de gheata. Restul de 2% este reprezentat de deserturi pietroase.
- Aproape jumatate din suprafata statului Ecuador este considerata rezervatie naturala.
- In Indonezia se gasesc cele mai multe specii de mamifere din lume - dar si cele mai multe specii de mamifere pe cale de disparitie.
- Totalul coralilor din Australia acopera o suprafata mai mare decat a tuturor celorlalte 130 de tari care detin atoli.
- Exista mai multe specii de reptile in Australia decat in toate tarile in care traiesc astfel de vietuitoare, luate la un loc.
- Nauru, Tokelau si Sahara Vestica sunt singurele state care nu au o capitala.
- Libia este singurul stat al pe carui drapel se gaseste o singura culoare.
- Nepal detine singurul drapel care nu este patrat sau rectangular. Drapelul Nepalului este format din doua triunghiuri suprapuse.

Criminalitate&Mortalitate

- In Statele Unite ale Americii ai de 66 de ori mai multe sanse sa fii dat in judecata decat in Franta, spre exemplu.
- Daca traiesti in Montserrat, trebuie sa fii foarte atent la ceea ce faci. 1% din intreaga populatie lucreaza in politia locala.
- In SUA exista mai multi detinuti, raportat la numarul de locuitori, decat in orice alta tara a lumii. 0,7% din intreaga populatie a acestei tari se afla in detentie.
- Doua treimi din numarul total al executiilor, la nivel mondial, au loc in China.
- Cele mai multe rapiri de copii, peste doua treimi din numarul total al acestor infractiuni la nivel mondial, au loc in Columbia.
- In Rusia exista de doua ori mai multi judecatori si magistrati decat in SUA. In acelasi timp, rata criminalitatii este de 8 ori mai mare in Statele Unite ale Americii.
- In Maldive, exista 2 inchisori la fiecare 1000 de locuitori.
- Unul din trei australieni a fost, la un moment dat, victima unei infractiuni.
- Cel mai mare numar de crime se inregistreaza in SUA. Acelasi lucru este valabil si pentru furturi de masini, violuri, talharii sau atacuri armate.
- Doar in cinci tari ale lumii, numarul detinutilor femei il depaseste pe cel al barbatilor. Este vorba de Thailanda, Qatar, Paraguay, Costa Rica si Singapore.
- Oamenii au incredere in suedezi. Intr-un studiu recent, companiile suedeze sunt considerate cele sigure si mai putin probabil sa primeasca mita.
- In Fiji, Chile si Egipt poti fi inchis daca nu te prezinti la sectia de vot - cel putin teoretic.
-Finlanda este considerata tara cu cea mai mica rata a coruptiei din intreaga lume.
*-Membrii armatei si ai politiei nu au drept de vot in Republica Dominicana.
- In Cuba se inregistreaza cei mai multi morti loviti de fulgere.
- In schimb, Brazilia detine un trist record al celor care au decedat dupa ce au cazut dintr-un copac.

bodo · Aug 10, 2010

10 mistere ale stiintei

Intrebarile care urmeaza au devenit prin repetitie banale, adesea retorice. Adevarul e insa ca ele nu si-au gasit raspunsurile nici pana azi. Cu toate progresele facute in descifrarea bosonului Higgs, bunaoara, stiinta bajbaie in continuare in cautarea lor, iar curiozitatea orisicui este teribil de departe de a fi satisfacuta…

1. Ce s-a intamplat inainte de Big Bang?

A existat ceva inainte de Inceput? Chiar daca, in curand, va rodi proiectul Large Hadron Collider, prin care, gratie celui mai mare accelerator de protoni, savantii isi vor vedea confirmate (sau nu?) teoriile legate de ivirea „particulei lui Dumnezeu“ in primele miimi de secunda de dupa Facerea Lumii, enigma secundelor sau a eternitatii de dinainte de Big Bang persista.

Asadar, cum au conlucrat atat de bine temperatura, densitatea si curbura modelului spatio-temporal pentru ca spatiul-timp sa vina din si sa genereze Infinitul? Este, altminteri spus, Universul reversibil? Fiindca, in caz contrar, daca nu se admite aceasta varianta, oricum dificil de demonstrat, nu ne mai ramane la dispozitie decat cea biblica, prin care mitul creationist a fost implementat ex nihilo! (O gluma care circula printre universitari spune ca Dumnezeu a fost inventat atunci cand fizicienii au ajuns la concluzia ca nu pot da o explicatie satisfacatoare acestei enigme.) Unii au conchis, e drept, ca, anterior exploziei fundamentale, Universul a evoluat perfect simetric fata de ceea ce a facut dupa Big Bang: „Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete“ spunea, vizionar, Mihai Eminescu, insa ceea ce suna sclipitor intr-un vers se dovedeste elucubrant atunci cand se cauta argumente pertinente in sprijinul unei teorii stiintifice revolutionare. Carcotasii s-ar putea chiar sa-si aminteasca faptul tulburator ca nu am progresat deloc fata de Aristotel, care ajunsese la o concluzie oarecum similara celei a experimentului de curand performat fara a cheltui patru miliarde de euro si fara a pune la treaba cateva mii de specialisti…

O alta simetrie fortata este cea a raportului materie/antimaterie. Cel mai simplu ar fi sa se considere ca, anterior momentului zero, materia si antimateria coexistau in cantitati egale, iar in momentul in care au intrat in contact, s-au dezintegrat reciproc, generand fotonii primordiali. Suna seducator, dar, se pare, doar o singura particula de materie dintr-un miliard reuseste sa supravietuiasca ciocnirii cu antimateria. Desigur, va veti intreba cum s-a ajuns la precizia acestei statistici: cunoscatorii raspund, simplu, prin… extrapolare! De fapt, pentru a evita stanjeneala provocata de propria neputinta conceptuala, oamenii de stiinta incearca sa deturneze aceasta intrebare, impingand granitele cercetarii dincolo de un reper temporal conventional sau altul. Practic, „Ce a fost inainte de X?“ devine, dupa caz, „Ce a fost inainte de X minus 1?“ sau de „…X plus 1?“ Ori, cu cuvintele matematicianului si filosofului german Leibniz, reamintite de o recenta ancheta a revistei Science & Vie, „De ce va fi existat, totusi, ceva in loc de nimic?“

2. Si, totusi, cum a aparut viata?

Un gest atotputernic, o suflare divina sau un complicat lant de accidente (mai mult sau mai putin) genetice, cu inca destule verigi lipsa, din care s-a intrupat viata pe Pamant?

Ceea ce descumpaneste este faptul ca, macar din punct de vedere chimic, viata se poate naste inclusiv din materie inerta. Daca planeta noastra s-a format in urma cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, primele forme de viata detectabile au trebuit sa astepte vreo 800 de milioane de ani. Acestea sunt, de fapt, mici fosile calcaroase ale unor bacterii primitive, iar explicatia unei asa de lente evolutii este ca viul a fost generat de nonviu. Mediul acestei Creatii poate sa fi fost „supa primordiala“ imaginata, la inceputul deceniului trei al secolului trecut, de catre biochimistii Aleksandr Oparin si John Haldane. Viata, adica acele bacterii arhaice, ar fi putut aparea in conditii de temperatura si presiune extrem de ridicate, un veritabil Iad agrementat cu frecvente descarcari electrice. In 1953, chimistul american Stanley Miller a validat, in linii mari, aceasta supozitie, amestecand, intr-un balon de sticla speciala supraincalzita, apa, amoniac, hidrogen si metan. In prezenta unui arc electric, au aparut, pe aceasta cale, molecule organice! Adica niste aminoacizi care stau la baza formarii proteinelor. Recent, rafinandu-se metoda experimentala, s-au putut obtine glucide, lipide, azotati si zaharuri.

Totul suna extrem de promitator, nu? Numai ca obtinerea aminoacizilor nu lamureste cum si de ce s-a facut saltul la acizii nucleici, ARN si faimosul ADN. Si mai ales nu reuseste sa ne ajute sa evadam dintr-un faimos cerc vicios: la toate fiintele vii cunoscute, e nevoie de proteine pentru a copia secventele decisive de ADN care duc la nasterea… proteinelor. Care dintre proteine au aparut, de fapt, intai si-ntai? Chimistul britanic Leslie Orgel a lansat, in anii ’60, supozitia ca un soi de ARN primitiv, avand atat capacitatea de a cataliza reactii chimice (adica de a produce proteine), cat si pe cea de a transmite caractere genetice prin autoreplicare, a stat la baza aparitiei vietii. Si, intr-adevar, in 1982, au fost descoperite ribozimele, cu aptitudini de reduplicare dovedite… Numai ca, ulterior, Julius Rebek a remarcat ca poate exista un mecanism de reduplicare organica nebazat pe acizi nucleici. De aici, probabil, si validarea Haosului: peste 300 de definitii ale vietii coexista actualmente pe piata Genezei! „Din haos, Doamne, am aparut/ Si m-as intoarce-n haos“…

3. Ce a fost mai intai: oul sau gaina?

Pare o simpla butada rasuflata, una chiar de prost-gust. Numai ca ea ascunde o teribila nedumerire stiintifica, veche de pe vremea lui Aristotel: in ou se afla puiul integral preformat, ori numai o structura informa, pe cale de a se desavarsi in timp (teoria epigenezei)?

E posibil ca o singura celula sa dea nastere altor 100.000 de miliarde (cate numara, in medie, corpul uman), repartizate in 350 de categorii distincte, corespunzatoare organelor cu functii complementare? Primele raspunsuri au inceput sa apara pe la jumatatea secolului al XIX-lea, cand, folosind o noua generatie de microscoape, elvetianul Wilhelm His, un pionier al embriologiei, si-a inceput studiile asupra tesuturilor. S-a putut, chiar, stabili o cronologie a evenimentelor: intai, are loc segmentarea, in cadrul careia oul se divide conform celor trei axe de simetrie fundamentale (sus-jos, fata-spate, dreapta-stanga), apoi, se petrece gastrularea, in embrion putand fi distinse trei „incubatoare“ de celule care vor incepe sa dea nastere organelor. Aceste doua faze sunt comune tuturor speciilor de animale, avand un procentaj de reusita uimitor, apropiat de perfectiune. De aici, insa, o prima enigma: cine si cum regleaza acest mecanism care, evident, nu este lasat in voia hazardului?

Secolul XX a adus raspunsul: genele, in fapt niste proteine cu cifru, sunt arhitectii responsabili cu aceste foarte precise manevre. Numai ca, dintr-o aparenta solutionare a problemei, se naste un alt mister: cum e posibil ca numai 25.000 de gene sa poata coordona milioanele de operatiuni prin care se formeaza organele? Si cum reusesc sa se coordoneze aceste gene intre ele, actionand ca o veritabila retea de microcomputere? Sa nu uitam ca ele schimba informatii nu doar cu omoloagele lor, ci si cu mediul inconjurator, o simpla modificare de temperatura putand, de pilda, decide sexul unui embrion de broasca. S-a vorbit, desigur, despre selectia naturala, care face sa supravietuiasca doar organismele perfect sincronizate, deopotriva in interior si in exterior, dar asta nu poate explica totul. Cel mai probabil, gaina stie ceva important si stie cum sa comunice acest ceva embrionului care se dezvolta in ou. Sau embrionul din ou preselecteaza caracteristicile viitoarelor gaini? Mai nou, specialistii au fost , totusi, de acord ca prima a fost gaina

4. Suntem singuri in Univers?

Peliculele science-fiction nu mai sunt de ajuns. Sau, de fapt, nu mai contin de multa vreme raspunsurile pe care noi le asteptam cu adevarat, mai ales dupa ce, de pilda, controversa legata de Cazul Roswell nu a putut fi lamurita multumitor, atat fanii OZN, cat si autoritatile americane producand (adesea, deliberat?) o suita de enormitati.

Cert este ca posibilitatea existentei altor tipuri de viata in Univers (sau in universuri paralele) a fost luata foarte serios in calcul inca de pe vremea lui Anaximandru, secolul al VII-lea inainte de Hristos. La inceputul secolului al XVIII-lea d.Hr., francezul Bernard le Bouyer de Fontenelle relua teza unei „pluralitati de lumi“, care, azi, este acreditata de nu putini cosmologi. Astronomia si fizica teoretica si-au depasit constant limitele, atat pe cele conceptuale, cat si pe cele practice (telescopul Hubble e doar un exemplu), astfel incat au fortat, la randul lor, surclasarea limitelor cunoscute ale Universului. Se vorbeste, acum, in special din perspectiva feluritelor dezvoltari ale mecanicii cuantice, de universuri ascunse, de universuri alternative, de universuri in oglinda, de universuri dedublate, de universuri aflate intr-o continua expansiune, de universuri care basculeaza dintr-o stare fundamentala in alta.

Mai mult, se ia in considerare ipoteza calatoriei in spatiu-timp, ceea ce ar facilita investigarea acestor lumi plurale. Este clar, lumea pe care o cunoastem, cu marginile ei mult prea friabile, nu ne mai satisface. Teoria relativitatii a acreditat deja, de aproape un secol, ideea ca Universul este infinit, ceea ce presupune, cu vorbele specialistilor, ca, in fapt, „Universul, asa cum il cunoastem noi, nu e decat o insulita derizorie si ca orice eveniment de probabilitate nenula este susceptibil sa se actualizeze in orice alta parte a acestui continuum spatio-temporal“ (Aurelien Barrau, cercetator la Laboratorul de Fizica Subatomica si de Cosmologie de la Grenoble, citat de Science & Vie). Mai simplu spus, asta inseamna ca, daca Viata a fost posibila pe Pamant, ea a fost, este si va fi posibila oricand si oriunde altundeva in imensitatea spatiului si in eternitatea timpului. Sau: tot ceea ce este posibil probabil ca s-a si intamplat deja! Suntem, simultan, martorii si actantii unui trecut care a fost deja viitor sau viceversa. Ca sa verificam asta, ar trebui ca, prin intermediul „gravitatiei cuantice in bucle“, sa putem folosi faimoasele gauri negre ca pe niste veritabile porti de intrare in universurile paralele…

5. Traim intr-o lume cuantica?

Chiar nu putem fi prezenti in doua sau mai multe locuri deodata? Sau ubicuitatea exista, dar trebuie recunoscuta si inteleasa? Multa vreme, am acceptat aceasta insusire ca fiind una de natura strict divina, rezervata doar lui Dumnezeu. El era, nu-i asa, acel cerc (sau halou) cu centrul pretutindeni si circumferinta nicaieri, dupa cum ne indica metafora geometrica a lui Blaise Pascal.

Daca se poate justifica omniprezenta Sa, am putea, oare, construi macar un model teoretic al acestei omniprezente, care sa ne duca de pe taramul sacralitatii pe cel al cuanticii? Savantii care au studiat particulele elementare sustin ca da, ele poseda aceasta insusire! Intr-un atom, bunaoara, un electron ocupa un loc efectiv nedeterminat la o distanta de… o zecime de milionime de milimetru fata de centru. Mecanica cuantica numeste aceasta virtualitate a pozitionarii unei particule elementare „suprapunere de stare“, preferand sa inlocuiasca „se afla“ cu „se distribuie“. Practic, asta se traduce prin aceea ca orice stare a materiei este o pozitionare conform unui nivel de energie. Unor nivele diferite de energie le corespund pozitionari spatiale diferite. La scara inversata a materiei, ubicuitatea devine, deodata, posibila, ba chiar probabila.
Intr-o lume cuantica, nu mai exista o realitate unica, ale carei alterari de stare presupun o succesiune. Nu, aici realitatea devine concomitent multipla. Scapa, cumva, lucrurile de sub control? Evident, afirmatia de mai sus nu inseamna ca, teoretic, am putea trece prin ziduri, ci ca, mai degraba, teleportarea nu ar mai fi neaparat o fictiune sau nu cel putin cata vreme acceptam, pe urmele lui Einstein, Planck si Heinseberg, ca particulele sunt, in acelasi timp, corpuscul si unda.

Mai mult decat atat, spatiul in care evolueaza aceste particule, de pilda electronii, este multidimensional, presupunand un numar necunoscut de asa-numite impaturiri. Fiecarui pliu de acest tip ii corespunde o alta realitate, iar evolutia intr-o realitate plurala conduce, pe cale de consecinta, la ubicuitate. Toata lumea este de acord cel putin cu varianta spatiului tridimensional impaturit in doua, in care revenirea la starea initiala a unui element presupune o dubla rotatie in jurul axei, de 720 de grade, fapt ce explica deopotriva de ce doi electroni se gasesc aparent pe aceeasi pozitie sau de ce acelasi electron se poate afla simultan in doua pozitii diferite. Iar „calatoria“ unei particule intre aceste doua pozitii intr-un timp nul tot ubicuitate se numeste. Extrapoland teza de la spatiu la timp (adica la acel continuum construit pe baza teoriei relativitatii), una dintre consecintele ubicuitatii ar putea fi insasi disparitia (sau reformularea) conceptului de Moarte, dar asta e deja alta poveste…

6.Ce este Timpul?

Se spune ca metafora cea mai inspirata in legatura cu timpul este aceea a unui fluviu maiestuos… Numai ca, intrand in detaliile figurii de stil, dai intr-o serie de nedeterminari: „De unde curge?“, „Cu ce viteza?“, „Ce-l pune in miscare?“, „In ce se varsa?“ etc.

Asa cum observa Marc Lachieze-Rey, de la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, „fizica nu a reusit inca sa produca o definitie multumitoare a timpului. Exista mai multe teorii cu idei si definitii extrem de diferite, greu de pus de acord intre ele.“ Secole de-a randul, stiinta a folosit notiunea de „timp absolut“ introdusa de Isaac Newton, insa teoria relativitatii restranse elaborata de Einstein a bulversat-o total. Ideea ca timpul s-ar scurge uniform a fost desfiintata in favoarea uneia mult mai elastice, potrivit careia timpul, in cadrul continuumului spatio-temporal, isi poate inclusiv schimba dimensiunile intr-un sens sau in celalalt. Brusc, notiuni universale atat de familiare limbajului cotidian, precum „acum“ sau „aici“, se trezesc vidate de insasi universalitatea lor. Practic, timpul nemaicurgand deloc (oricum, nu in sensul newtonian), termeni ca „trecut“, „prezent“ sau „viitor“ raman fara sens intrinsec, cel care le confera o valoare sau alta fiind insusi observatorul lor sau, mai exact, miscarea acestuia. Din ceva imanent, timpul devine ceva maleabil si controlabil, asa incat asupra lui se poate interveni ca asupra unei plastiline.

Potrivit mecanicii cuantice, insa, nici nu mai vorbim de un viitor generic, ci de o multitudine de posibilitati de actualizare a viitorului. Ambele teorii, cea relativista si cea cuantica, au, totusi, in comun un element: in fiecare caz, se converge catre disparitia notiunii de timp la nivel fundamental. Cu alte cuvinte, nu putem avea o definitie a ceea ce este timpul, ci doar putem spera la o interpretare cat de cat satisfacatoare a ceea ce a fost timpul! Singurul lucru cert este faptul ca il putem masura din ce in ce mai precis: proiectul orologiului atomic spatial Pharao duce acuratetea la cote inimaginabile. Cu acesta, „efectul Einstein“ poate fi dovedit cu o mare usurinta. Nu se mai pune problema folosirii unor supercronometre pentru a demonstra ca timpul curge mai repede in varful Turnului Eiffel decat la baza lui, ci a utilizarii dispozitivului Pharao in spatiu, pe orbita circumterestra: acesta castiga 40 de microsecunde in fiecare zi comparativ cu cele mai performante ceasuri ramase pe Pamant…

7.Cum se naste constiinta?

„Cogito ergo sum“: Descartes a lamurit problema existentei constiintei, de fapt a existentei sub tutela constiintei. Cata vreme te intrebi daca existi, existi. Existi si ai o constiinta! Insa putem oare afirma ca existenta in sine este o consecinta a puterii de a gandi?

Impreuna, filosofii si oamenii de stiinta au tot incercat sa dea un raspuns, dar nu au reusit sa gaseasca unul categoric, definitiv. Filosoful si lingvistul american John Searle, care a dezvoltat – alaturi de inaintasul sau britanic John L. Austin – teoria actelor de vorbire („pragmatismul lingvistic“), a dat o definitie a elementelor care compun sau conduc la aparitia constiintei: „Acele stari subiective ale atentiei care debuteaza in momentul trezirii, dimineata, pentru a se prelungi pana in perioada de veghe de dinaintea somnului, noaptea, adesea si in timpul unui somn fara vise sau chiar al unei stari de coma, ajungand, astfel, inconstiente.“
Initial, psihologii din secolul al XIX-lea au incercat sa mizeze pe capacitatea de introspectie a individului. A rezultat, insa, doar o colectie de detalii disparate provenind din viata psihica a unor indivizi, detalii subiective imposibil de articulat coerent in cadrul unei teorii verificabile stiintific a constiintei. Incepand cu anii ’60 ai secolului trecut, s-a mers pe o alta pista: identificarea proceselor mentale care stau la originea acelor „stari subiective de atentie“ de care vorbea Searle.

Ideea era sa scanezi creierul pentru a vedea cand, cum si de ce acesta reactioneaza diferit la o emotie, un moment de reflexie sau o simpla modificare a peisajului. Ce se intampla atunci cand creierul primeste un stimul, de orice natura ar fi el? Prin 1998, s-a ajuns la concluzia ca retelele noastre neuronale se organizeaza in doua spatii distincte: pe de o parte, cel rezervat micilor circuite cerebrale, procesoarele specializate care pot genera in orice moment reprezentari mentale inconstiente; pe de alta parte, un „spatiu al travaliului global constient“, in fapt o vasta retea neuronala al carei continut corespunde permanent unei reprezentari mentale constiente. Practic, este vorba de o relatie de interconectare complexa a tuturor procesorilor periferici, care conlucreaza cu spatiul de travaliu global constient. Problema este ca acest spatiu, neputand fi ocupat in fiecare clipa de o singura reprezentare constienta, procesoarele duc o adevarata lupta de gherila pentru a-si impune propriile informatii si, implicit, reprezentari.

8. Dar ideile? De unde vin ele?

Ce e o idee? Un concept, o teorie sau o simpla gluma: fiecare dintre noi se afla, in fiecare clipa, in mijlocul unei tornade de idei de toate felurile. Pot fi ganduri importante sau pot fi banalitati. Pot fi geniale sau ridicole. Pot fi truisme sau inventii sclipitoare. Pot fi oricum. OK, dar de unde (ne) vin ele?

Filosofii secolului al XVII-lea credeau ca ideile se datoreaza exclusiv senzatiilor primite de receptori: „A gandi inseamna a simti.“ Evident, nu putea fi chiar asa de simplu, iar teoria senzualista a fost drastic amendata. S-a ajuns pana la anularea ei, considerandu-se ca ideile nu au nimic de a face cu senzatiile, totul fiind, de fapt, „inventat“ in si de catre creier. Cele doua pozitii extreme au fost conciliate pana la urma. Pentru psihologia cognitiva contemporana, ideile reprezinta un amestec aleatoriu de senzatii provenite din exterior si de fructe ale proceselor cognitive dezvoltate de creier. Todd Lubbart, specialist in psihologia creativitatii, e de parere ca lucrurile sunt departe de a fi lamurite: „La nivelul creierului, ideile circula haotic, intr-o maniera inconstienta. Apoi, unele dintre aceste elemente de gandire se pot combina precum doua sau mai multe piese de Lego, ajungand sa produca idei noi.“ Dar nimeni nu a descifrat inca regulile acestui Lego cerebral, iar ipoteza ca aceste reguli nici nu ar exista este, pur si simplu, de neacceptat. Cum toate informatiile trec pe la cortexul prefrontal, sistemul integrator al creierului, acesta poate fi considerat un fel de sef de orchestra.

Spre el converg toate sistemele cerebrale, inclusiv cele care regleaza memoria. Aceasta conectivitate privilegiata il upgradeaza permanent, permitandu-i inclusiv saltul spre gandirea abstracta, spre planificarea evenimentelor sau spre gandirea creativa. Cum combinatii de idei au loc aleatoriu, intr-o succesiune foarte rapida, cortexul are rolul de a le evalua, clasa, sorta, apoi de a le refolosi in contextele cele mai potrivite. Actioneaza, practic, asemenea procesorului unui computer, explorand virtualitatile meniului principal, folosind toate tastele (inclusiv Delete), dar nesfiindu-se sa apeleze, dupa caz, si la Recycle Bin. Numai ca un computer este programat de un om. Cine programeaza creierul uman? Cum reusesc retelele neuronale sa genereze si apoi sa jongleze cu „combinatiile conceptuale aleatorii“? Cum se fac sofisticatele selectii ale pieselor de Lego? Lista intrebarilor fara de raspuns mai poate continua. Singura certitudine e ca stim ca gandim (altfel, n-am exista), insa nu stim cum gandim.

9. Prin ce se deosebeste omul de alte vietuitoare?

Specificitatea omului in Arca lui Noe este mai mult decat evidenta, insa savantii au avut intotdeauna ezitari in a o dovedi. Mai bine zis, nu au stiut cum sa dea prioritate metodelor de actiune sau reperelor alese, de la anatomie la ADN sau de la cultura la idealuri.

Culmea, de cele mai multe ori s-a ajuns la a se demonstra nu diferenta specifica, ci genul proxim, adica ceea ce ne apropie – paradoxal sau nu – de alte specii animale. S-a crezut, de pilda, ca doar omul e capabil de edificarea si, apoi, de pervertirea moralei, dar am regasit atat de multe dintre comportamentele deviante umane in „perversiunile“ lumii animale incat bietul Sade ar trebui rescris in cheie zoologica (un soi de Planeta Maimutelor revizitata de Lolo Ferrari sau Cicciolina). Apoi, accesul aspirational la Divinitate a fost considerat propriu numai omului, dar s-a constatat ca animalele au sentimente de natura similireligioasa pentru alte animale si, cel mai adesea, pentru om. Una peste alta, tragand linie, omul a ramas incadrat in regnul animal, singura lui nota distinctiva fiind aceea ca se numara printre putinele specii care au reprezentanti unici (Homo sapiens l-a pierdut pe drum pe Homo erectus sau Homo neanderthalis). Nici teza conform careia omul este specia care se deosebeste radical de celelalte prin specificul evolutiei sale nu pare sa tina la o examinare atenta: nu suntem deloc singurii de pe Pamant care au trecut prin stadii succesive de evolutie, ajungand inclusiv la o evolutie de grup in cadrul unei comunitati.

Etologii au constatat ca grupurile de cimpanzei din jungla desfasoara activitati complexe, coordonate pe baza unei strategii in cadrul careia fiecare actant are rolul si atributiunile sale precise. Ba chiar, uneori, actioneaza empatic, ceea ce s-a crezut ca este un atribut al sofisticarii actului de comunicare uman. Dar nu: empatia, ca si morala, de altfel, este un dat biologic, nu unul cultural…O data cu revolutia din genetica anilor ’60, s-a sperat ca se va gasi o rezolvare multumitoare pentru aceasta dilema. S-a constatat ca exista de zece ori mai multe diferente intre genomul unui cimpanzeu si genomul unui om, decat intre genomul unui om si genomul altui om. Totusi, semnificatia acestei diferente a fost mult diminuata de faptul ca, oricum, omul are comune cu cimpanzeul 99% dintre genele sale! Iar, adesea, in raporturile cu alte animale, o maimuta poate fi mai „umana“ decat noi: s-a semnalat cazul unei pasari ranite cu prastia de un om, pasare pe care un cimpanzeu a salvat-o, dupa care i-a desfacut aripile de mai multe ori, pentru a o reinvata sa zboare.

10. Pana la urma, cum va fi Sfarsitul Lumii?

Pentru a inchide cercul istoriei universale, Big Bang-ului initial, generator de viata, ii va corespunde, oare, unul de final? Pentru astronomi, care au vazut deja cum se nasc si, apoi, mor stelele, raspunsul este foarte clar: Pamantul, dimpreuna cu intreg sistemul solar, va muri peste 7,5 miliarde de ani, impreuna cu Soarele sau.

Destinul pare unul implacabil. Se aplica, prin extrapolare, aceasta teorie si Universului in sine? Se va rasuci o noua bucla intr-o spirala a Infinitului? Cand? Cum? De ce? Religiile, mitologia in sens maximal, au descris in mod obligatoriu Apocalipsa. Stiinta o face si ea, deplasand accentul de pe latura morala, punitiva, pe cea termodinamica, dedusa din fizica relativista. Incepand din anii ’30, s-a remarcat ca galaxiile tind sa se indeparteze tot mai mult unele de altele. Acest lucru le-a inspirat astrofizicienilor mai multe tipuri de necroloage. Unul dintre ele presupune ca unei epoci de teribila expansiune a Universului ii va corespunde una de contractare, Big Crunch. Totusi, in 1998, s-a determinat faptul ca supernovele, de pilda, nici gand sa-si incetineasca sau sa-si inverseze tendinta de expansiune, ele aflandu-se intr-o faza de accelerare progresiva care dureaza cam de sase milioane de ani. Un alt scenariu vorbeste de Big Chill, un fel de glaciatiune universala, care va anula orice forma de energie, Universul ajungand sa se dilueze progresiv pana cand nu va ramane altceva decat o baie de fotoni reci. Materia se va evapora, iar din tot ceea ce stiam ca este ea nu se vor mai alege decat niste impresionante gauri negre. In fine, cel de-al treilea scenariu dezolant este cunoscut ca Big Rip (Marea Desirare), potrivit lui Cosmosul urmand sa se destructureze violent, dezintegrandu-se sub forma unei supe de particule subatomice. Dincolo de acest pesimism extins la scara miliardelor de ani, ramane o intrebare imposibil de solutionat: de unde provine si cum poate fi, eventual, controlata teribila forma de energie, opusa gravitatiei, care influenteaza accelerarea expansiunii Universului? Nu cumva ea actioneaza conform unor legi implacabile in urma carora Sfarsitul deja a inceput?!? Bine ati venit in Haos!

http://www.descopera.ro/

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

Moderator

Attachments

Prieten

Prieten

Prieten

Prieten

Prieten

Prieten

Moderator

Prieten

Prieten

Moderator

Attachments

New member

Moderator

Attachments

Moderator

Attachments

Prieten

Moderator

Moderator

Prieten

Moderator

Prieten