CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

[anuk]

Proiectele necunoscute ale lui Henri Coandă.


OZN-ul lui Coandă, fascinanta creaţie care a înlemnit America!


"Crede şi nu cerceta" nu este altceva decât un îndemn la ignoranţă pe care mulţi l-au îmbrăţişat considerând că are de a face cu credinţa, însă oamenii culţi au ştiut dintotdeauna că această vorbă veche reprezintă doar un instrument de îndobitocire şi, în cele din urmă, de subjugare a maselor. Cum altfel am fi putut învăţa şi evolua, dacă nu prin a cerceta? Aşa au luat naştere invenţii revoluţionare despre care anumiţi specimeni susţin chiar şi în zilele noastre că sunt simple poveşti.

Farfuria zburătoare concepută de Henri Coandă, denumită tehnic de către inginer "aerodina lenticulară", este exemplul perfect de proiect care poate fi studiat astăzi de oricine, dar care din păcate zace prăfuit într-un muzeu pe care mulţi îl ocolesc, deşi este amplasat într-una dintre cele mai vizitate zone de agrement din capitală. Este vorba despre Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida", situat în parcul Carol.

Aşadar, farfuria zburătoare nu este nici pe departe un proiect secret. Necunoscut, putem spune că da. Este adevărat că, la vremea la care a fost conceput, în preajma anului 1930, nu exista şi nici nu s-ar fi dorit o mediatizare intensă.

daca accesati link vedeti material video
http://www.go4it.ro/curiozitati/dos...anta-creatie-care-a-inlemnit-america-7099030/

Conceptul a luat naştere ca urmare a dorinţei inginerului de realiza un aparat de zbor sigur şi ieftin, fără piese care să se poată desprinde. El şi-a imaginat un sistem de propulsie bazat pe efectul Coandă, fenomen fizic întâlnit pentru prima dată în 1910, când lucra la realizarea primului avion cu reacţie din istorie - Coandă 1910.

În 1932, primul prototip de aerodină lenticulară a zburat experimental la Paris. Aparatul, cuplat la reţeaua de gaze, s-a ridicat până în tavanul încăperii şi a stat acolo până s-a întrerupt alimentarea.

Din 1932 şi până în 1956 au mai avut loc experimente, însă din cauza dezinteresului finanţatorilor acestea nu au putut evolua pe măsura aşteptărilor. În 1956, Henri Coandă a prezentat public două brevete de aerodine lenticulare fără piese mecanice în mişcare, propulsate pe verticală de puterea aburului şi având la bază ejectoare ce funcţionau tot pe principiul reacţiei. Randamentul mai slab faţă de dispozitivele cu elice era compensat de siguranţa zborului şi de costurile reduse de construcţie şi exploatare.

Conceptele lui Coandă au intrat în vizorul Statelor Unite, iar la începutul anilor '60 inginerul român a obţinut mai multe contracte cu forţele aeriene ale S.U.A. (US Air Force), în urma cărora au fost dezvoltate două proiecte de aerodine calculate pentru a ridica un om.

Farfuriile aveau fiecare diametrul de aproximativ cinci metri, cântăreau o tonă şi aveau un debit de aer de 500 Kg/sec. Aparatele au fost pregătite pentru zbor şi au zburat.

Ultimul proiect de aerodină făcut public de către Henri Coandă datează din 1970, a fost executat tot în colaborare cu Statele Unite, şi este constituit de fapt dintr-un sistem de patru farfurii zburătoare care susţin un fuselaj. Forţele pe care le generează farfuriile se întâlnesc într-un punct situat la peste 10 metri deasupra corpului aeronavei, asigurându-se astfel şi stabilitatea.

Acest aparat nu a zburat, cel puţin nu oficial. Noi putem doar specula pe tema binecunoscută a OZN-urilor asociate de către necunoscători cu vizitele extratereştrilor, aparate care au creat după jumătatea secolului trecut o adevărată psihoză, mai cu seamă în rândul americanilor.

Astăzi, în România, conceptele lui Coandă şi tot ce ţine de aeronautică sunt studiate de către un grup de ingineri şi cercetători care au format asociaţia ARCA (Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică) şi au dezvoltat o mulţime de proiecte entuziaste. Anul acesta, mai precis în octombrie, vor lansa în spaţiu extra-atmosferic racheta românească Helen 2, în cadrul competiţiei Google Lunar X Prize. Le urăm succes!

http://www.go4it.ro/curiozitati/dos...anta-creatie-care-a-inlemnit-america-7099030/

 

[anuk]

ROSU

Culoare a pasiunii, Rosu este puternic si patimas, reprezentand cromatic o gama foarte numeroasa de emotii intense si contradictorii, de la furie, ura si violenta, pana la dragoste arzatoare, pasiune si dorinta. Rosu reprezinta atat Diavolul cat si pe Cupidon, zeul roman al erosului. Este o culoare dinamica, agresiva, indrazneata si extrovertita, asociata adesea cu energia, cu razboiul si pericolul, cu forta, puterea, determinarea si exaltarea.

Rosu este insusi sangele, un simbol dar si un element propriu-zis al vietii. Rosii sunt multe flori, fructele coapte, dar si obrajii oamenilor sanatosi, de unde o asociere si cu starea de bine si de implinire. Sub patronajul culorii rosii se afla si pulsul accelerat, bataile inimii, respiratia intensa si presiunea arteriala ridicata. Expresia "a vedea rosu in fata ochilor" indica furie si poate face referire nu doar la stimularea enervarii prin rosu, cat si la reactia fizica aferenta acestei stari - inrosirea naturala a obrajilor. De asemenea, atunci cand o persoana este indragostita, emotionata sau rusinata, bataile inimii i se accelereaza, iar pielea corpului tinde sa capete o nuanta mai rosiatica. Inima in sine este rosie, plina de sange si cel dintai organ, din tot corpul, asociat cu sangele si cu rosul.

Rosu este folosit frecvent ca simbol pentru vina, pacat, manie si adesea legat de erotism si sex. Toate aceste tendinte isi au radacinile in lumea ebraica, fiind mostenite de crestinatate, care mai asociaza rosu cu sangele varsat prin crima si il leaga, in general, de culpa. Culoarea a mai fost asociata cu prostituatele si cu casele de toleranta - Districtul Rosu din Amsterdam si lupanarele din vechime.

In religia catolica, rosu reprezinta inversunare, dusmanie, unul dintre Cele Sapte Pacate Capitale. Satana este adesea reprezentat, in inconografie, in nuante rosii, fie avand pielea, fie purtand haine de aceasta culoare. Apoi, atat grecii cat si evreii considerau culoarea rosie un simbol al sacrificiului. Exista aceia carora le place rosu pentru ca este stralucitor si vivace, dar si cei care il urasc pentru ca au suferit rani adanci, fizic, si simpla prezenta a acestei culori le aminteste de sange sau de trauma suferita.

Folosirea culorii rosii poate face minuni in multe privinte, mai ales in doze mici, cand se dovedeste adesea mai eficienta decat in cantitati mari, fiind foarte puternica. Este, in acelasi timp, o culoare calda, care invioreaza si ne pune in miscare, stimuland stari, de la optimism pana la violenta. Culorile calde par mai ample, mai voluminoase decat cele reci, asadar rosu predomina, spre exemplu, intr-o combinatie cu albastru chiar daca sunt folosite in cantitati egale. Culorile calde par mai apropiate de privitor, in timp ce culorile reci par mai distantate.

Uzitata in vestimentatie, culoarea rosie face ca o persoana sa fie mai usor de observat, dar ii da aceleiasi persoane si senzatia de greutate sporita si voluminozitate. Fiind o culoare extrema, rosul hainelor se poate dovedi un partener riscant in cazul oamenilor aflati in negocieri sau confruntari. Masinile rosii sunt tinte atractive in randul hotilor si par sa atraga mai mult si radarele politiei rutiere. Decoratorii spun ca o mobila rosie este perfecta pentru a atrage atentia. Specialistii in gastronomie sustin ca, in antichitate, cand oamenii cautau mancare, au invatat sa evite alimentele toxice sau otravitoare, prin faptul ca majoritatea hranei comestibile era rosie. Aditional, creste pofta de mancare prin accelerarea functiilor metabolice, acesta este motivul pentru care rosu este o culoare atat de populara in restaurante.

Tot rosu aduce textul si imaginea la suprafata, in prim-plan, facand ceva care merita mentionat observabil, evidentiat, sau indicand ceva alarmant. In scoala, culoarea rosie este cea care corecteaza greselile. Rosu se folosest des ca o culoare de accentuare pentru a stimula oamenii sa ia decizii rapide, precum etichete si afise cu inscriptia "Cumpara acum!", in magazine, sau "Da click aici", pe Internet. In publicitate, se foloseste des rosu pentru a evoca trairi erotice - buze rosi, unghii rosii, "Femeia in Rosu", etc. De vreme ce este asociata cu energia, se foloseste des la promovarea bauturilor energizante, a jocurilor, masinilor, precum si diferitelor articole relationate cu sportul si cu activitatea fizica intensa.

O banca a ajuns la concluzia ca randurile formate in dreptul ghiseurilor se micsorau mai repede atunci cand culoarea rosie a inceput sa fie folosita in proportie mai mare in incinta institutiei. De asemenea, intr-un studiu efectuat pe cateva sute de studenti, un cercetator a aflat ca acestia raspundeau mai rapid la sugestii sub influenta luminii rosi decat in prezenta celei verzi.

In heraldica, rosu este folosit si ca simbol al curajului si sacrificiului, in ideea varsarii de sange ca jertfa sau prin confruntarea cu un pericol letal. Exemple ale acestui lucru se regasesc pe multe steaguri, inclusiv pe cel romanesc. In Crestinism, rosu este culoarea martirilor religiosi care au murit in numele credintei lor. In mitologia romana, aceasta nuanta este asociata cu Marte, zeul razboiului. Un general roman care repurta un triumf in lupta avea intregul corp pictat in rosu, ca onor pentru realizarea lui.

Rosul atrage atentia oamenilor si este folosit adesea fie in sens negativ, pentru a indica pericolul - cum ar fi cazul semnelor de voltaj ridicat sau de urgenta - fie pozitiv, indeosebi din ratiuni de promovare, pentru ca castiga atentia cat mai multor privitori. Studiile au indicat ca rosu starneste cele mai puternice reactii dintre toate culorile, asadar, cercetatorii au recomandat aceasta culoare pentru semnalele de avertizare, ethichete si indicatoare. Datorita acestui lucru, rosu este larg folosit ca semnal de pericol, pentru avertizarea oamenilor cu privire la temperaturi ridicate sau inflamabilitate, sau chiar pentru semnalizarea avertizmentelor in sport. Cum rosu are o vizibilitate ridicata, indicatoarele rutiere si luminile semaforului pentru oprire sau interdictie au aceasta culoare, ca sa atraga atentia soferilor. Pulsarea luminii rosii denota pericol sau urgenta, iar echipamentele si vehiculele pompierilor sunt in general rosii.

Rosu impacheteaza sensuri diferite nu doar de la civilizatie la civilizatie sau de la era la era, dar chiar si in interiorul propriei noastre culturi si a timpului nostru. Rosu este putere, de aici cravatele rosii ale oamenilor de afaceri si covorul rosu intins pentru celebritati sau vip-uri. In China, aceasta culoare este norocoasa si de bun augur, asadar multe lucruri de aici sunt rosii. De anul nou, banii sunt oferiti in plicuri rosii - denumite hong bao - pentru a aduce prosperitate si noroc in noul an. La nuntile traditionale chineze, ginerele si mireasa sunt imbracati integral in rosu, iar altarele sunt ornate cu matase rosie.

Rosu este culoarea Sudului, a focului, a Pasarii Phoenix, a verii si duce cu sine o consistenta conotatie pozitiva, fiind asociata cu vitejia, loialitatea, onoarea, succesul, norocul, fertilitatea, pasiunea, sanatatea, fericirea, bucuria si prosperitatea. Reprezinta fructificarea si nasterea. Pe parte negativa, necrologurile sunt, traditional, scrise cu rosu, iar scrierea in acelasi fel a numelui unei persoane reprezinta, in general, eliminarea sa intr-un fel sau altul, dintr-o lista sau un grup. Rosu mai este asociat atat cu femininul Yin cat si cu masculinul Yang, in functie de sursa. Atunci cand cineva se sinucide, in special o femeie, si vrea sa isi bantuie persoana iubita, se va imbraca in prealabil in rosu din cap pana in picioare.

In Japonia, rosu este culoarea traditioanla a figurilor eroice. In sub-continentul Indian, aceeasi culoare este traditionala pentru rochile mireselor si adesea reprezentata ca simbol cromatic pentru femeile maritate. Culoarea este asociata cu sexualitatea in relatiile de cuplu casatorit prin legatura sa cu inima si fertilitatea. Este, in acelasi timp, culoarea bunastarii, a frumusetii, a zeitei Lakshmi si investita cu potentialul alungarii spiritelor.

In Africa Centrala, razboinicii Ndembu se manjesc cu o substanta rosie in timpul ceremoniilor tribale. Cum cultura lor vede in aceasta culoare un simbol al vietii si al sanatatii, si oamenii bolnavi sunt pictati cu ea. Ndembu vad rosu ambivalent, mai bun decat negru, dar nu la fel de bun ca albul. Dar in alte parti ale Africii, rosu este o culoare a mahnirii, reprezentand moarte. Data fiind acesta legatura, rosu are de a face cu moartea in multe zone africane, Crucea Rosie schimbandu-si culoarea in alb in diferite parti ale continentului. In Rusia, Bolsevicii au folosit un steag rosu atunci cand l-au inlaturat pe Tar de la putere, motiv pentru care rosu a fost asociat cu ideea de comunism. Asocierea spaniola tipica cu rosu este traditionala "Fiesta a Coridei", culoarea reprezentand aici sangele, sangele taurulului si arena insangerata - sange si nisip.

Culoarea rosie este una dintre culorile de baza ale spectrului luminos vizibil, celelalte doua fiind verde si albastru. Lumina rosie este prima absorbita de apa de mare, asadar multi pesti si multe nevertebrate marine care par de un rosu stralucitor, sunt, de fapt, negre in habitatul lor natal. Rosu este strans legat de foc, soare, unele stele si cerul la asfintit sau la rasarit. Stelele in tipul spectral M - cu temperaturile cele mai scazute - sunt clasificate ca stele rosii. Marte este denumita Planeta Rosie gratie tentei rosiatice a suprafetei sale, conferita de oxidul de fier abundent acolo. Obiecte astronomice care se misca in sensul opus observatorului afiseaza o urma rosie.

Statisticile arata ca masinile rosii sunt mai des implicate in accidente. Medium-urile care pretind ca pot observa aura umana cu cel de-al treilea ochi sustin ca o persoana cu aura rosie se afla intr-o perioada ce necesita sanatate puternica si rezistenta fizica, asa cum ar fi cazul sportivilor sau al celor care depun eforutri fizice intense. Potrivit anumitor credinte, atunci cand culorile feng shui sunt folosite corespunzator, ele vor atrage energia dorita intr-un mediu. Culoarea rosie aduce cu sine energia elementului Foc in feng shui, care a fost dintotdeauna un simbol al energiei divine si poate fi atat destructiva cat si creativa. Reprezinta energia Soarelui si a vietii. Un element Foc feng shui bine balansat va aduce in camin bucurie, entuziasm si dorinta sexuala.

In feng shui, decorarea cu rosu semnifica bogatie si lux, dar folosit in cantitati prea mari poate aduce neliniste, puseuri de furi si suprastimulare. Se recomanda atentia la intrebuintarea sa excesiva, dar unii sunt de acord cu folosirea sa libera in sufragerie si bucatarie. Se sugereaza limitarea culorii rosii in estul si sud-estul casei, precum si in vest-nord-vestul locuintei, directii guvernate de elementele Lemn si Metal. Totusi, intrebuintarea sa este excelenta spre sud - faima si reputatie - deoarece acest punct cardinal se potriveste cu elementul Foc.

 

[anuk]

Cele mai vechi carti.



Care sunt cele mai vechi carti descoperite pana acum? In acest articol vom enumera cateva din cele mai vechi carti scrise care s-au pastrat pana-n zilele noastre.

Cartea Mortilor (1400 i.en. – 1300 i.en.)

Din preocuparea egiptenilor pentru nemurire, ca si din credinta care o sustineau, s-a nascut una dintre cele mai tulburatoare literaturi religioase si funerare din toate timpurile.

In aceasta carte erau 42 de confesiuni cu 42 de “judecate”. Confesiunile erau cele mai distinctive, inovative si cele mai cunoscute din Cartea Mortilor.
Cele 42 de declaratii au fost gasite pe un papirus in mormantul lui Maiherpri.

Insa unii oameni vad aceasta carte ca pe o indrumare, altii ca pe un blestem. Legendele spun ca oricine va gasi aceasta carte si gaseste diamantele mentionate in ea, nu numai ca i se va da imortalitate, dar si puterea asupra mortii. Persoana respectiva avand controlul asupra vietii sau a mortii cuiva.
In aceasta carte se pot gasi descrise blestemele si catastrofele lumii din trecut, prezent si viitor, incluzand fiinte periculoase care aduc moartea.

Judecata Mortilor – Declaratia de Inocenta si Purificatie

Virtutiile lui Maat
Cateva din aceste declaratii le enumeram aici: “Nu am comis niciun pacat”, “Nu am furat”, “Nu am omorat barbati sau femei”, “Nu am furat grau”, “Nu am furat proprietatea lui Dumnezeu”, “Nu am furat pamant cultivat”, “Nu l-am blestemat pe Dumnezeu”, etc.

In capitolul 148 al cartii “Book of the Dead”, gasim 7 vaci si un bou. La fiecare animal este un tabel cu darile de mancare si bautura care au fost lasate. Vacile si taurul cu ofrandele lasate garantau continuitatea si vigoarea pentru Maiherpri in Lumea de Jos.

Papirusul a fost gasit in mormantul lui Maiherpri din Valea regilor, in 1899 de Loret.

Egiptenii au dovedit o preocupare constanta fata de problema mortii si a enigmelor ei, fapt ce si-a pus amprenta pe intreaga lor viata sociala si spirituala, conferindu-i o originalitate stranie.

Scrisa acum aproximativ 3400 de ani, aceasta carte se claseaza ca fiind una din cele mai vechi carti scrise pana acum.

Papirusul Edwin Smith (1600 i.en.)

Este cel mai vechi text medical din lume, datand din anul 1600 i.en. Acest papirus impreuna cu papirusul Ebers, se numara printre cele mai vechi si mai bine pastrate documente medicale. Celalalt, Papirusul Ebers datand din anul 1550 i.en. Un alt papirus medical important este papirusul Brugsch (in jurul anului 1300 i.en.)

Acest papirus este o dovada a faptului ca acum cateva mii de ani se efectuau operatii chirurgice. Scris in limba veche Egipteana, in jurul secolului 16 i.en., este bazat pe un material mai vechi cu sute de ani.
In acest document, este si o lista de 48 traume si cazuri de vatamari, fiecare cu o descriere a examinatiei, a tratamentului si prognozei.

Textul descrie diverse vatamari, incepand de la cap, dar continuand cu tratamente pentru fiecare cauza. Sunt mentionate tratamente pentru diverse infectii, pentru oprirea sangerarii, sau chiar sfaturi pentru cei care s-au lovit la cap si la coloana vertebrala, sa nu fie miscati pentru a nu cauza mai mult rau.

Papirusul descrie observatiile anatomice in detaliu. Gasim aici descrierea creierului, pulsatiile intercraniene, a vaselor de sange, a inimii etc. Insa functiile fiziologice ale organelor au ramas un mister in randul egiptenilor.

Invataturile lui Ptah-Hotep (2040 i.en – 1650 i.en.)

O carte mai veche decat “Cartea Mortilor” si papirusurile despre medicina, este cartea “Invataturile lui Ptah-Hotep”.
Se presupune ca aceasta carte a fost scrisa in jurul anilor 2300 i.en. si 2150 i.en. Insa s-au pastrat doar copi mult mai recente scrise intre anii 2040 si 1650.
Ptahhotep, uneori cunoscut ca PtahHotpe sau Ptah-Hotep, a trait intre secolul 25 i.Hr si 24 i.Hr. Ptahhotep a fost administratorul unui oras, si prim ministru in timpul domniei lui Djedkare Isesi in a 6-a Dinastie.
I-a fost atribuita scrierea “Invataturii lui Ptahhotep”, o piesa egipteana de “literatura inteleapta”, menita sa invete si sa educe oamenii.
El si descendentii sai au fost ingropati in Sahara. Mormantul lui Ptahhotep este aflat intr-o mastaba in nordul Saharei.

Fiul sau cel mare, Ptahhotep Tshefi, este creditat ca fiind autorul colectiei cunoscute sub numele “Maximele lui Ptahhotep”. Din pacate, nu s-au mai pastrat pana in zilele noastre, iar cele mai vechi copi care au supravietuit au fost scrise in prima perioada Regatului de Mijloc (Middle Kingdom), undeva intre anii 2040 i.Hr. si 1640 i.en.

Pana cand originalul, sau alte copi mai vechi nu vor fi gasite, Epopeea lui Gilgamesh ramane mai veche decat “Invatatura lui Ptahhotep” (The Instructions of Ptah-Hotep).

Epopeea lui Gilgamesh (2150 i.en – 2000 i.en)

Cea mai veche lucrare de literatura este “Epopeea lui Gilgamesh”, un poem epic scris pe 12 tablete de lut, gasite in vechea Mesopotamie, Irak-ul de astazi. Tabletele dateaza de acum peste 4000 de ani (2150 – 2000 i.en.).

Aceasta este cea mai veche forma de fictiune literara. Unii credeau ca este originara dintr-o serie de legende si poeme Sumeriene despre eroul – rege, mitologic, Gilgamesh.

Gilgamesh probabil a fost un conducator din secolul 27 i.en.

Multe surse au fost gasite, rescrise pe o perioada de 2000 de ani, dar numai cele mai vechi exemplare au fost folosite pentru o traducere corecta. Asadar, versiunile vechi Sumeriene, iar mai apoi versiunea Akkadian, care este acum referita ca editie standard, sunt cele mai des intalnite. Versiunea Akkedian, a fost editata in jurul anilor 1300 – 1000 i.en.
Chiar si acum, poemul epic nu este considerat complet, lipsind anumite fragmente.

Poemul lui Gilgamesh este destul de cunoscut astazi. Primele traduceri moderne au fost facute in 1880 de George Smith.

Continutul Epopeei
Povestea incepe cu o introducere a lui Gilgamesh din Uruk, ca fiind cel mai mare rege, doua treimi zeu si una om, cel mai puternic Rege-Zeu care a existat. Introducerea descrie gloria si maretia orasului Uruk.
Oamenii din vremea lui Giglamesh nu erau fericiti. Se plangeau ca este prea aspru si ca abuzeaza de puterea lui pentru a se culca cu femeile lor inainte de a o face ei. Prin urmare, zeita creatiei Aruru creaza omul-salbatic Enkidu. Enkidu era un barbat crescut in salbaticie, iar Gilgamesh era singurul care ii putea tine piept dar si cu care a devenit apoi prieten si frate.

Enkidu si Shamhat parasesc salbaticia pentru a face o nunta. Atunci cand Gilgamesh vine sa sarbatoreasca si sa se culce cu mireasa, gaseste intrarea blocata de Enkidu. Gilgamesh si Enkidu duc o lupta crancena. Dupa o vreme, Gilgamesh se retrage (sau este invins dupa alte versiuni – aceasta portiune lipseste si a fost completata din alte versiuni)

Giglamesh propune sa mearga cu el in padurea Cedar, sa taie niste copaci si sa omoare demonul Humbaba. Enkidu obiecteaza, dar nu poate sa-l convinga.

Pana la urma, Gilgamesh si Enkidu calatoresc spre padurea Cedar. Pe drum, Giglamesh a avut cinci vise, dar din pricina lipsei acestei parti, a fost greu de reconstituit.

Cand eroii ajung la Humbaba se intalnesc cu demonul-gardian al copacilor. Lui Gilgamesh i-a fost frica, dar dupa incurajarile lui Enkidu, cei doi se lupta cu el. Shamash trimite 13 vanturi pentru a-i ajuta, iar Humbamba a fost invins. Monstrul l-a rugat pe Gilgamesh sa-i crute viata, insa apuca sa-i blesteme pe amandoi inainte ca Gilgamesh sa-i puna capat vietii.

Gilgamesh respinge avansurile sexuale ale lui Anu (fiica a zeul cerului), iar Anu trimite “Taurul Cerului” pentru a se razbuna.
Taurul cerului ar fi fost o boala pentru pamanturi. Toate creaturile au fost afectate de seceta, deoarece, conform epopeei, apa a disparut iar vegetatia a murit. Gilgamesh si Enkidu, de data aceasta fara ajutor divin, omoara taurul si ii ofera inima lui Shamash.
Orasul Uruk celebreaza, dar Enkidu are un vis urat, ce este detaliat in urmatoarea tablita.

In visul lui Enkidu, zeii se decid sa pedepseasca pe cineva pentru omorarea Taurului Cerului si a Humbamba. Zeii il pedepsesc pe Enkidu. Enkidu povesteste totul lui Gilgamesh, apoi blesteama poarta care a facut-o pentru zei.
Gilgamesh era socat si se duce la temlu pentru a se ruga la Shamas pentru viata prietenului sau. Enkidu blesteama pe Shamhat, deoarece acum regreta ziua cand a devenit om. Shamash vorbeste din ceruri si arata cat de necinstit este Enkidu. Desi regreta apoi blestemul, el devine din ce in ce mai bolnav si descrie lumea de dincolo in timp ce moare.

Gilgamesh ofera daruri drept ofranda zeilor, pentru a Enkidu sa fie primit cu bine in “Lumea de Jos”.

Cand Enkidu a murit, Ghilgamesh a inteles ca nu este nici el nemuritor, si a inceput sa caute prin intreaga lume nemurirea. El l-a intalnit pe singurul om care a primit nemurirea de la zei, Utnapishtim, supravietuitorul potopului (mentionat mai apoi si in Biblie). Acesta i-a daruit lui Ghilgamesh o floare care, la batranete, i-ar putea readuce tineretea, insa pe drumul de intoarcere, un sarpe i-a furat floarea si a mancat-o. Ghilgamesh a ramas nemuritor doar prin constructiile si prin aventurile sale.

Epopeea lui Gilgamesh este probabil cea mai veche carte scrisa, datand de acum peste 4000 de ani.

Nu este imposibil ca sa se descopere inca un text in viitorul apropiat, care sa subclaseze cele mentionate in acest articol. Dar pana atunci, Epopeea lui Gilgamesh ramane cel mai vechi text descoperit vreodata.

 

[anuk]

Abilitati umane extraordinare .

Din perspectiva felului in care au fost creati, oamenii sunt, cu totii, la fel. Desigur, in limitele unor rigori destul de tolerante, insa niciun om nu poate, de pilda, sari de 10 ori mai sus decat altul. Suntem mici variatiuni ale unui tipar unic. Cei mai multi dintre noi. Pentru ca, cercetand, vom constata cu stupoare ca cei mai putini tind sa se abata surprinzator de mult de la “matrita”, intr-o directie sau alta. Nu este vorba despre oameni cu patru maini si cu doua capete sau de indivizi cu un al saselea simt, ci de persoane ale caror simturi si capacitati tipic umane se manifesta la un nivel, uneori“supereroic”, alteori doar neobisnuit, comparabil cu cel din lumea animala sau din fanteziile noastre. Sa cunoastem cateva astfel de “porniri”.

Supergust

Acei oameni care simt gustul alimentelor cu o intensitate mai mare decat restul populatiei sunt denumiti superdegustatori. Se crede ca prezenta pe limba a papilelor gustative fungiforme - acei cili linguali in forma de ciuperci, acoperiti cu receptori de gust - este motivul pentru care aceste persoane au un raspuns mai puternic la senzatia de gust. Dintre cele cinci tipuri de senzatii gustative existente: dulce, sarat, acru, amar si umami, un superdegustator considera in general "amareala" ca fiind cea mai perceptibila. Cercetatorii au observat, initial, abilitatile diferite ale oamenilor de a resimti gustul unui compus cunoscut, atunci cand un chimist din DuPont, Arthur Fox, a cerut unui esantion de subiecti sa puna pe limba fenil-tio-carbamida. Unii oameni i-au putut resimiti gustul amar, iar altii nu. In timp ce 70% dintre indivizi pot detecta aceasta substanta, doua treimi dintre ei o fac la nivel mediu si o singura treime, aproximativ 25% din populatia mondiala, a experimentat intens, putand fi catalogata drept una de superdegustatori. Acestor personaje le vor displacea adesea anumite sortimente culinare, in special cele amare, precum varza, cafeaua si grapefruitul. Femeile asiatice si africane sunt cele mai predispuse sa prezinte un numar crescut de papile fungiforme, menite sa le faca superdegustatoare.

Auz incredibil

Contrar banuielii, aceasta trasatura nu implica un auz foarte ascutit si posibilitatea de a percepe mai bine decat normal sunete aflate la distanta mare sau cu un nivel redus de emisie. Nu este vorba despre o abilitate sporita de a auzi, ci de capacitatea mentala de a intelege, diferentia si clasifica sunetele in cateogorii bine definite. Exemple ale acestei competente includ identificarea corecta a franturilor sonore indiferent de sursa ( claxoane, sirene, motoare etc.), abilitatea de a recunoaste o nota muzicala extrasa dintr-un context sonor, recunoasterea unei tonalitati si sesizarea cheii in care este redata un cantec. Fiecare dintre aceste lucruri este o actiune cognitiva, care presupune inregistrarea si recunoasterea frecventei fiecarui ton si capacitatea de a-l eticheta. Abilitatea poate fi deprinsa atat genetic, cat si printr-o oarecare forma de invatare, influentata de expunerea individului la muzica in stadii cruciale ale dezvoltarii lui. Estimarile referitoare la procentul populatiei cu "superauz" variaza intre 3%, in randul populatiei neavizate si 8% in cazul muzicienilor profesionisti si semi-profesionisti. Aceasta se intampla in Europa si SUA. Interesant este ca in conservatoarele din Japonia, 70% dintre muzicieni au superauz. Parte a motivului pentru aceasta diferenta semnificativa ar putea consta in dezvoltarea acestor oameni intr-un mediu lingvistic fundamentat pe tonalitati (mandarin, cantonez, vietnamez) sau pe accente (japonez). Simtul este, de asemenea, comun, si in randul celor orbi din nastere, sau care sufera de Sindromul William, ori de autism.

Tetracromia

Este abilitatea perceperii culorii din patru surse diferite. Un exemplu din regatul animalelor vine de la pestele-zebra (Danio rerio), care poate capta lumina din canalele rosu, verde, albastru si ultraviolet ale spectrului luminos. Adevarata teracromie la oameni este foarte rara si numai doua posibile cazuri au fost identificate in istorie pana acum. In mod normal, oamenii sunt tricromi, dispunand de trei tipuri de conuri oculare, care primesc lumina din zonele rosie, verde si albastra ale spectrului luminos. Fiecare con poate distinge aproximativ 100 de gradatii de culoare, iar creierul combina culorile si nuantele astfel inca 1 milion de umbre distinctive ajung sa ne coloreaze lumea. Un adevarat tetracrom, cu un tip suplimentar de con, intre rosu si verde (frecventa portocalie), ar putea, teoretic, sa percepa 100 de milioane de culori. La fel ca si supergustul, tetracromia este considerata mai comuna in randul femeilor decat la barbati. In mod interesant, incapacitatea de a detecta culorile la barbati (mai mult decat la femei), poate fi mostenita tocmai de la mame cu tetracromie.

Ecolocatia

Ecolocatia este ceea ce liliecii si delfinii folosesc pentru a-si gasi drumul prin intuneric, respectiv prin apa. Emit un sunet, asteapta ca ecoul sa se intoarca si il folosesc pentru a descifra, in functie de directie si durata, pozitia, dimensiunea si distanta la care se afla un obiect. Surprinzator, si oamenii pot folosi ecolocatia. Ea le este accesibila in special celor orbi, deoarece dureaza foarte mult timp sa stapanesti si sa ascuti senzitivitatea fata de sunetul reflectat. Dar este o tehnica si se invata, nu o abilitate innascuta. Pentru a naviga cu ajutorul ecolocatiei, o persoana creeaza, voit, un sunet (loveste dintr-un baston sau cu limba de cerul gurii) si determina, in functie de ecoul creat, unde sunt pozitionate obiectele in jurul sau. Cei bine initiati pot spune adesea unde se afla un obiect, cat este de mare si ce densitate are. Poate cel mai remarcabil si bine documentat caz individ care se foloseste de ecolocatia in viata de zi cu zi este cel al lui Ben Underwood, din SUA, decedat anul trecut, la varsta de 17 ani, care si-a pierdut ambii ochi din cauza unui cancer de retina, la varsta de numai trei ani.

Himerism genetic

In Iliada, Homer descrie himera, o creatura fabuloasa, ale carei organe externe provin de la animale diferite, un monstru mitologic de la care se trage si numele echivalentei genetice - himerism. Himerismul genetic, sau tetragametismul, la oameni si la alte animale, se intampla atunci cand doua oua fertilizate sau doi embrioni fuzioneaza, in prima faza a sarcinii. Este, practic, o afectiune in care doi embrioni gemeni cresc in pantecele unei mame, dar unul dintre ei il absoarbe pe celalalt, astfel incat rezulta un embrion ce contine doua ADN-uri, aflate in diferite parti ale corpului. La oameni, himerismul este foarte rar, cunoscandu-se numai 40 de cazuri confirmate in istorie. In aceste situatii, eventualele teste ADN facute unor persoane inrudite biologic - fie chiar parinti-copii - pot indica o nepotrivire genetica intre parti, ca si cum nu ar avea acelasi sange. Ceea ce este si adevarat, profilul genetic al sangelui copilului diferind de cel al parintilor, prin combinarea ADN-ului sau cu cel al potentialului frate geaman in faza intrauterina. Un exemplu in oglinda al acestei conditii medicale este cel al Lydiei Farichild: testele ADN facute ei si celor doua fetite pe care le-a nascut au subliniat o nepotrivire genetica mai mare de 50% intre femeie si copii, tradusa prin neinrudire biologica; genetic, Lydia nu era mama copilelor. Explicatia? Femeia era rezultatul unui himerism si poseda doua seturi de ADN. Unul era predominant in corp, insa ovarele contineau celalalt material genetic. Cu greu, Lydia a fost recunoscuta drept mama copiilor, dar nu inainte de a fi data in judecata. Ca un avantaj, oamenii nascuti cu himerism au, in general, un sistem imunitar tolerant la ambele tipuri genetice de celule din corpul lor. Astfel, un "himerian" se poate potrivi, in cazul unui transplant de organe, cu un procent mult mai mare din populatie decat oricine altcineva.

Sinestezia

Cum ar fi sa asociezi, efectiv, consistent si realistic, cifrele sau literele cu anumite culori, sau sunetul unui anumit cuvand sa iti declanseze senzatia unui gust precis pe limba? Sunt doua forme de manifestare ale tulburarii neurologice denumita sinestezie. Sinestezia se intampla atunci cand stimularea unei anumite regiuni senzoriale sau cognitive declanseaza un raspuns involuntar in alte regiuni senzoriale sau cognitive. Sinestezia este adesea genetica iar asocierea semnelor grafice cu diferitele culori reprezinta cea mai comuna forma a sa. Alte versiuni de sinestezie implica asocierea datelor calendaristice cu locatii precise, alocarea unei personalitati numerelor sau perceperea sunetelor ca pe gusturi sau culori. Desi sinestezia este o disfunctie neurologica, ea nu ar trebui considerata o tulburare, deoarce nu interfereaza, in general, cu abilitatea unei persoane de a functiona normal. Cei mai multi oameni "suferind" de sinestezie nici macar nu isi dau seama ca experientele lor cotidiene stimuleaza mai multe raspunsuri senzoriale decat in cazul altora, iar cei care observa considera foarte rar sinestezia ca avand un impact negativ asupra vietilor lor.

Calculatoare mentale

Stim despre savanti ca sunt acei oameni care au ajuns la un nivel cognitiv extraordinar, aproape suprauman, invatand si experimentand, la nivel stiintific, toata viata. Dar termenul mai desemneaza si o dimensiune patologica. Este vorba despre autismul savant sau despre savantii autisti, indivizi a caror functionare cerebrala anormala le permite sa execute cele mai complxe calcule, in general matematice, posibile. In timp ce planeta este populata de multi oameni antrenati sa poata lucra rapid cu numere mari in gand, abilitatea "nedresata" si superioara a autistilor de a face acelasi lucru este cu mult mai interesanta. Majoritatea acestor oameni se naste cu sindromul savantului ( doar 50% dintre oamenii cu savantism sunt si autisti; mai pot suferi de epilepsie si alte malformatii cerebrale), care este inca sarac inteles, si putini sunt cei care il dezvolta in timpul vietii, de obicei din cauza unei lovituri la cap. Exista mai putin de 100 de savanti prodigiosi recunoscuti in lume, iar dintre savantii cu autism capabili sa foloseasca tehnici de calcul mental exista chiar mai putini. Cercetari recente au evidentiat ca fluxul sanguin din regiunea creierului responsabila de calculele matematice este de sase pana la sapte ori mai crescut decat normal, cu siguranta unul dintre factorii care potenteaza aceasta capacitate de a gandi mantematica mult mai repede decat o persoana normala

Memoria reprezentationala

Atunci cand o persoana poseda memorie fotografica sau isi aminteste totul despre orice cu lux de amanunte se spune ca are memorie reprezentationala. Este vorba de abilitatea de a evoca si reda sunete, imagini sau obiecte din amintire cu o acuratete extrema. Exemplele de memorie reprezentationala includ prestatia impresionanta a lui Akira Haraguchi, care a recitat din memorie primele 100.000 de zecimale ale lui pi si desenele lui Stehen Wiltshire - savant autist - care a reprodus in creion Roma in mare detaliu dupa un survol, cu elicopterul, deasupra orasului. Kim Peek, omul dupa care a fost inspirat personajul Raymond Babbit din filmul Rainman, poseda la randul sau memorie reprezentationala, fiind capabil, printre alele, sa redea pana la 12.000 de carti din memorie. Daca memoria fotografica adevarata exista la adulti este, inca, o problema controversata. Dar este acceptat ca abilitatile reprezentationale sunt distribuite in mod egal intre femei si barbati. In plus, asemenea capacitate nu poate fi deprinsa prin repetitie si invatare, ci numai ereditar.

Celulele nemuritoare

Exista un singur caz cunoscut al unei persoane cu celule nemuritoare (celule care se divid indefinit in afara corpului uman, sfidand Limita Hayflick) si este cel al unei femei pe nume Henrietta Lacks. In 1951, H.L., in varsta de 31 de ani, a fost diagnosticata cu cancer cervical, din cauza caruia a si murit un an mai tarziu. Fara consimtamantul familiei femeii, un chirurg a sustras o mostra de tesut din tumora pacientei si i-a transmis-o doctorului George Gey. Cercetator al Laboratorului de Tesuturi din cadrul Universitatii John Hopkins, Gey a introdus mostra de tesut a lui Lacks intr-o linie de celule nemuritoare - linia de celule HeKa. Celulele din tumora femeii decedate au o verziune activa a enzimei telomeraze (telomeraza este mecanismul prin care celulele imbatranesc sau sunt imbatranite) si se prolifereaza anormal de rapid. In ziua mortii Henriettei Lacks, dr. Gey a anuntat lumea ca o noua era in cercetarea medicala a inceput - una care avea sa ofere leacul pentru cancer. Celulele HeLA au fost utilizate in 1954 de catre Jonas Salk, pentru a dezvolta leacul impotriva poliomelitei. De atunci, au fost folosite in cercetarea cancerului, a SIDA, a efectelor radiatiilor si substantelor toxice, dar si pentru cartografierea genelor, printre alte lucruri. Astazi, celulele HeLa sunt atat de comune in laboratoare incat contamineaza multe alte culturi celulare De asemenea, astazi sunt mult mai multe celule HeLa vii azi decat in vremea cand Henrietta Lacks traia - ii depasesc masa fizica de multe ori. Tragic, Lacks nu a stiut niciodata despre contributia imens de valoroasa pe care celulele ei au adus-o stiintei, iar familia femeii nu a fost informata decat multi ani mai tarziu ca celulele acesteia au fost folosite in scopuri de cercetare.

 

[anuk]

10 Carti care au schimbat lumea


Importanta cuvantului tiparit este, fara doar si poate, una colosala. Dovada stau sutele de carti care au influentat intr-un mod covarsitor toata istoria si evenimentele politice ale omenirii inca de cand primele slove erau inscriptionate pe suport de lut, carapace de testoasa, piatra, lemn, matase si intr-un final – Hartie !


Atlas Shrugged a fost ultima carte scrisa de rusoaica Ayn Rand inainte ca acesta sa se dedice exclusiv scrierilor sale filozofice. Cartea in sine, contine o serie de teme si subiecte care mai tarziu vor alcatui baza si sistemul de raportare al propriei filozofii, denumita Obiectivism de catre Ayn Rand. Cu toate ca acesta carte a fost intens criticata inca de la aparitie, Atlas Shrugger a avut un imens succes la public. Filozofia Obiectiva care razbate din paginile acestei carti a influentat masiv asa-zisa Miscare Libertariana.



Al doilea sex - Simone de Beauvoir (1949)

Beauvoir a scris acesta carte dupa incercarile repetate de a-si scrie autobiografia. Al doilea sex a devenit insa cea mai cunoscuta carte a autoarei. In prima parte a cartii Simone de Beauvoir se ocupa de descrierea sa ca femeie in contextul lumii de dupa cel de al doilea Razboi Mondial, precum si nevoia stringenta a autoarei de a-si defini si accepta propria identitate. Aceasta carte este considerata ca fiind una dintre cele mai importante texte care au influentat Miscarea Feminista. Simone de Beauvoir a considerat ca intotdeauna barbatii au crezut, cred si vor crede ca femeia este o finta devianta, aberanta si anormala. In prezent, tot mai multi sociologi, analisti politici si psihologi sunt convinsi ca acesta carte si ideile propagate prin ea stau nu doar la baza societatii occidentale actuale, dar si la decadenta lumii postmoderniste din prezent.



Originea speciilor - Charles Darwin (1859)

Faimoasa opera a lui Darwin este considerata inca o lucrare de referinta in domeniul biologiei evolutioniste. Ideea centrala a cartii afirma ca, de-a lungul timpului, cu ajutorul procesului de selectie naturala, speciile de plante si animale evolueaza in mod continuu. Cartea fost probabil cea mai controversata lucrare scrisa vreodata, datorita faptului ca la prima vedere ar contrazice flagrant toate punctele de vedere ale religiilor cu privire la biologie. Cartea este scrisa intr-un limbaj abordabil chiar si pentru un nespecialist. In prezent multe dintre teoriile autorului sunt intens controversate din punct de vedere filozofic, stiintific si religios. Teoria stiintifica a evolutiei a evoluat mult de cand Darwin a prezentat-o in acesta carte, dar selectia naturala ramane totusi cel mai acceptat model referitor la evolutia unei specii.



Cercetarea experimentala in electricitate - Michael Faraday (1855)

Faraday a fost un reputat chimist si fizician englez ale carui experimente pe baza electricitatii au dus la inventarea tehnologiilor care folosesc electricitatea in cele mai diverse moduri. Cu toate ca a fost initial un om putin educat, iar cunostintele sale de matematica erau modeste, Michael Farady a devenit unul dintre cei mai influenti savanti ai tuturor timpurilor. Experimentele sale au fost cele care au facut ca electricitatea sa aiba aplicatii in tehnologie. In timpul vietii sale, Faraday a refuzat titlul de cavaler oferit de Regina Marii Britanii. Modestia sa l-a determinat, de asemenea, sa renunte de doua ori la titlul de Presedinte al Societatii Regale Britanice.



Manifestul Comunist – Karl Marx si Friederich Engels (1848)

Aceasta scriere, opera a doi revolutionari germani de origine iudaica, a devenit practic cea mai influenta carte in plan politic din istoria umanitatii. Manifestul Comunist este cartea care a influentat in mod indirect vietile a sute de milioane de oameni, o importanta parte a acestora devenind victime ale regimurilor comuniste din propriile tari. Probabil cel mai important citat din acesta carte este urmatorul : “Comunistii nu-si ascund niciodata scopurile si idealurile. Intotdeauna, in mod deschis, ei declara ca scopurile lor pot fi atinse doar prin schimbarea fortata sau nu a tuturor conditiilor si inegalitatilor sociale. Clasa conducatoare trebuie sa tremure la auzul apropierii revolutiilor comuniste. Proletarii nu au nimic de pierdut in afara lanturilor care-i leaga de mii de ani ! Ei au o lume de cucerit ! Proletari din toate tarile, uniti-va !”
Suna cunoscut ?

Ori/Ori – Soren Kierkegaard (1843)

Cartea cu denumire bizara de Ori-Ori, portretizeaza doua viziuni diametral opuse asupra vietii. Una este constient hedonista iar cealalta este bazata pe etica si responsabilitati. Cartea a aparut initial in doua volume separate. Fiecare stil de viata este reprezentat astfel de un caracter fictional. Cartea scrisa de catre parintele existentialismului a avut o influenta covarsitoare, nu doar asupra celorlalti autori de influenta existentialista, ci si a unui numar mare de cititori. In ciuda imensei sale popularitati nu a fost publicata in limba engleza decat in anul 1944. Existentialismul este o miscare filozofica care afirma ca fiinta umana, la nivel individual, detine singura intreaga responsabilitate asupra formarii si mentinerii propriei vieti. Miscarea a aparut initial ca o reactie impotriva filozofiilor traditionale din genul rationalismului si empirismului.

Drepturile Omului – Thomas Paine (1791)

Paine a fost un scriitor englez care a reusit sa influenteze ceea ce se cheama in prezent Democratia Americana si Democratia in general prin scrierile si ideile sale. Conform lui Thomas Paine, singurul scop al guvernului este acela de a proteja drepturile innascute ale oricarei fiinte umane. Astfel toate formele de conducere de pe urma carora nu beneficiaza cetateanul sunt inutile si prin urmare ilegale, incluzand aici monarhiile, clasele nobiliare si regimurile militare. Cand a izbucnit Revolutia Franceza, Paine a fugit in Franta unde, in ciuda necunoasterii limbii franceze, a fost ales in Conventia Nationala. Fuga sa din Anglia acelor vremuri a fost de bun augur. Publicarea Drepturilor Omului in tara natala a lansat o asemenea furie nationala incat Paine a fost judecat in lipsa si condamnat pentru subminarea Coroanei Britanice…

Summa Theologica - Sfantul Thomas de Aquino (1265-1274)

Acesta lucrare de anvergura consta intr-o multitudine de volume in care sunt descrise concis si detaliat toate doctrinele, dogmele si principiile Crestinismului de Rit Catolic. Cartea a fost atat de respectata incat, in timpul Consiliului din Trent (1545-1563), a fost cea mai citita lucrare dupa Biblie. In prezent, Summa Theologica este pricipalul obiect de studiu din cadrul seminarilor Romano-Catolice, iar autorul sau este considerat drept Doctor al Bisericii, titlu cu care a fost gratulat recent si Sfantul Isidor, considerat de catolici drept Sfant Patron al…Internetului!



Coranul - Inspiratie Divina - Profetul Mohamed (650 e.n.- 656 e.n.)

Aceasta este singura carte sfanta a religiei islamice. Fondatorul Islamului, Profetul Mohamed, a destainuit discipolilor sai ca sfintele capitole din Coran i-au fost revelate de catre insusi Arhanghelul Gabriel (Gibrail in limba araba). Revelatiile divine au durat 23 de ani, timp in care Mahomed a transcris versetele sfinte ale Coranului. Dupa moartea Profetului, survenita in anul 632 d.H., revelatiile sale au fost transmise strict prin traditie orala. Abia peste 20 de ani Coranul a fost transcris pentru prima data. Cartea Coranului este considerata de toti musulmanii ca fiind ultima mare revelatie a cuvintelor lui Dumnezeu. Destinele a peste 1,5 miliarde de oameni sunt influentate in prezent de perceptele Coranului.




Biblia - Inspiratie Divina - Diversi autori (30 en.-90e.n.)

La ora actuala se considera ca Biblia este cartea care a influentat cel mai mult istoria mondiala din ultimii 2 000 de ani. La peste doua milenii de cand a fost redactata pentru prima data, Biblia a contribuit decisiv la convertirea crestina a intregului Imperiu Roman. De atunci incoace, crestinismul a devenit cea mai raspandita religie din intreaga lume, cu peste 2,1 miliarde credinciosi de diferite confesiuni. Biblia cuprinde doua mari parti : Vechiul Testament si Noul Testament. Biblia lui Gutengerg (o copie in Latina vulgara), a fost prima carte tiparita din istorie. Sfanta Scriptura detine si recordul de cea mai vanduta carte din lume.



http://www.descopera.ro/cultura/2786046-top-10-carti-care-au-schimbat-lumea/p2

 

[magda]

Muntii Carpati.


Muntii-Carpati cu o lungime de circa 1.500 de kilometri, Muntii Carpati reprezinta cel mai mare lant muntos din Europa?

aproximativ 800 de km din lungimea Muntilor Carpati se desfasoara in Romania? Totodata, Muntii Carpati acopera 2/3 din suprafata tarii noastre.

Varful Gerlachovsky din Slovacia, masurand 2655 m, este cel mai inalt varf muntos din lantul carpatic? Cel mai inalt varf din Romania este Varful Moldoveanu care masoara 2544 m.

Muntii Carpati gazduiesc cele mai mari populatii de lupi, ursi bruni si linxi din Europa? De asemenea, pe crestele inalte ale Carpatilor traieste o subspecie a caprelor negre (Rupicapra rupicapra carpatica).

din peste 8000 de exemplare de urs carpatin care traiau in Muntii Carpati in1989, acum au mai ramas doar putin peste 2000? Braconajul excesiv si despadurirea accentuata a muntilor, care a distrus habitatul lor natural, a cauzat aceasta scadere accentuata a numarului de ursi.

exista peste 12000 de pesteri si avene descoperite in Romania? Conform membrilor Clubului roman de Speologie “Emil Racovita”, nu a fost atinsa limita maxima de pesteri cunoscute in Romania. Wikipedia prezinta o lista cu pesteri din Romania, disponibila aici.

Sfinxul romanesc din Muntii Bucegi are aceeasi inaltime cu Sfinxul din Gizeh? Acesta e unul din argumentele celor care sustin ca Sfinxul nu este o creatie a fortelor naturii fiind sculptat de om si infatisand o zeitate din trecutul indepartat.

in Muntii Carpati se afla cel mai mic oras din tara, Baile Tusnad, cu o populatie de 1728 de locuitori la ultimul recensamant? Populatia micului oras, o importanta statiune balneoclimaterica de altfel, este in continua scadere (aproximativ 15% la referendumul din 2002 fata de cel din 1992).

asa cum era si normal, Muntii Carpati mai detin si recordul pentru cea ma scazuta temperatura inregistrata oficial in tara noastra: -38.5°C la Bod, in Depresiunea Brasovului, inregistrata la 25 ianuarie 1942 ?

 

[anuk]

Civilizatii disparute: Copiii Soarelui.


In locuri innacesibile din America Centrala si Peru zac poate sute de orase fara nume, pierdute sau necunoscute, invaluite de mister.

Dupa unii cercetatori, durabilitatea arhitecturilor si splendoarea lor egaleaza splendoarea Egiptului antic.

Doua dintre acestea le vom prezenta in acest articol si anume Templul Tiahuanacu si Machu Picchu.


Templul Tiahuanacu

La sud de lacul Titicaca la o distanta de 24 km, se afla templul Tiahuanacu. Desi a fost mult deteriorat datorita cutremurelor si a unor vandalisme umane, templul ramane unul dintre cele mai misterioase, dar si pline de legende.
Interventiile recente pentru restaurare ne creaza imaginea templului, asa cum arata odinioara. Cercetarile arata ca a fost locuit in primele secole ale erei noastre. O analiza detaliata, privind orientarea astronomica a acestui templu, asa cum s-a demonstrat si pentru Stonehenge, arata ca acel loc dateaza de acum 17 000 de ani, ceea ce-l face cel mai vechi din lume.
Mitologia ne spune ca “aici, zeii au creat odata omul”.

Arthur Posnansky de la Universitatea din La Paz (Bolivia), a excavat si a facut cercetari indelungate, intre 1900 si 1940. Studiul principal a fost modul cum au fost aliniate pietrele si ce ne puteau dezvalui ele despre apusul si rasaritul soarelui de acum 17 000 de ani, atat vara cat si iarna.

Blocurile enorme de piatra, ce cantareau intre 100 si 150 de tone, arata maiestria cu care a fost realizat acest templu.

Cate natiuni au nascut si cate au pierit in aceste milenii nu avem de unde sa stim, dar cel putin 5 structuri diferite de arhitectura au fost descoperite in Peru, ultimul dintre ele apartinand incasilor.
Incasii

Incasii sunt alti Copii ai Soarelui. Civilizatia Incasa fiind cel mai mare imperiu din America precolumbiana. Si ei, traiau in caldura Soarelui dupa cum ne arata descoperirile arheologice. Se intalneau mai multe forme locale de venerare, dar cel mai important zeu fiind Inti, Zeul Soare.

Incasii aveau trei mituri ale originii. In unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas in Pacaritambo si-a trimis ci patru fii si cele patru fiice sa ridice un sat. Pe drum s-a nascut Sinchi Roca (fiul lui Manco si Ocllo), si acesta i-a indrumat spre Valea Cuzco unde si-au fondat noul oras. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut ca Manco Capac.

In alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac si Mama Ocllo sa se ridice din adancurile Lacului Tititaca si sa gaseasca orasul Cuzco. Ei cu mers prin pesteri subterane pana au gasit Cuzco fondand aici Hurin Cuzco, prima dinastie a Regatului din Cuzco.

In cel de al treilea mit al originilor un zeu incas al soarelui i-a spus sotiei lui ca era singur. Aceasta i-a propus sa creeze o civilizatie care sa il venereze si sa ii tina companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee inteleapta si l-a pus in aplicare, asa s-au nascut incasii din Lacul Cazco si au populat Anzii si si-au venerat zeul.

Miturile au fost transmise pe cale orala inca din vremurile cand incasii nu foloseau scrisul. Probabil ca a existat un Manco Capac ce a devenit sef al tribului sau. Dovezile arheologice indica faptul ca Inca era un trib relativ neimportant pana la Sinchi Roca, numit si Cinchi Roca, cel ce este prima figura importanta in mitologia incasa, existenta lui istorica fiind foarte probabila.


Machu Picchu

Un oras incas, este celebrul Machu Picchu, adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras. Invizibil de dedesubt si complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populatia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare sa fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. 610 metri deasupra, galagiosul rau Urubamba, norul infasoara ruinele palatelor, bailor, templelor, hambarelor si in jur de 150 de case, toate intr-o remarcabila stare de conservare. Aceste structuri, sapate in granitul din varful muntelui sunt minuni atat arhitecturale cat si estetice. Multe dintre caramizile cantarind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atat de precis sculptate si unite cu atata exactitate, incat imbinarile fara mortar nu permit nici macar unei lame de cutit sa intre printre ele. Se stiu putine lucruri despre utilizarile sociale sau religioase ale orasului in vremurile incasilor. Scheletele a 10 femei si ale unui barbat duc la presupunerea ca acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregatirea preoteselor si/sau a mireselor nobilimii incase. Oricum, examinarea ulterioara a oaselor a dezvaluit un numar egal de oase masculine, ceea ce indica faptul ca Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.

Una din enigmele de la Machu Picchu sunt retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata. 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reteaua romana de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase. De ce acest efort de taiere de “autostrazi” in coastele anzilor, daca incasii nu au avut vehicule, necunoscand roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 de km. Ideea utilizarii drept piste de aterizare-decolare a fost avansata de foarte multi cercetatori, dar nu exista dovezi credibile… Nici un drum special amenajat nu ducea catre Machu Picchu. Aceasta enclava (probabil a preotilor, putand adaposti doar 500 de persoane) exista parca in afara timpului si spatiului, ascunzand mistere inca de nepatruns.

 

[magda]

7 curiozitati exceptionale despre creierul uman

Creierul ascunde multe mistere si in incercarea de elucidare si descoperire a acestora sunt cateva curiozitati exceptionale care au iesit la iveala. Va prezentam unele din cele mai interesante lucruri pe care le stim despre creier.

Creierul uman ramane inca o enigma pentru cercetatori, neurologi, anatomisti, medici si pentru lumea intreaga. Se spunea ca ne folosim doar o parte din creier, inca nu se stie exact cat, insa ce se intampla cu restul nefolosit? Sau ce anume din posibilul comportament sau simturi ori interpretari se ascund in acele zone? Cum am putea explica patologiile nervoase si neurologice, bolile mintale sau, de ce nu, inteligenta? Am putea-o influenta prin manipularea materiei nervoase? Creierul ascunde multe mistere si in incercarea de elucidare si descoperire a acestora sunt cateva curiozitati exceptionale care au iesit la iveala. Va prezentam unele din cele mai interesante lucruri pe care le stim despre creier. 7 curiozitati exceptionale despre creierul uman

7 lucruri pe care nu le stiai despre creier

1. Creierul, mai rapid ca... gandul?

Se spune ca gandul are una din cele mai mari viteze, si totusi... Sa va dau un exemplu pentru a intelege mai clar: mergand se intampla uneori sa te impiedici si in mai putin de o secunda corpul tau reuseste sa se si redreseze, deci el in mai putin de o secunda interpreteaza toate modificarile tridimensionale ale echilibrului si reuseste sa identifice organele care ar putea interveni in refacerea acestui echilibru postural, trimitandu-le si semnalele pentru miscarile necesare. Abia dupa ce ti-ai reglat echilibrul te dezmeticesti si iti dai seama ca te-ai impiedicat si era sa cazi. Mecanismele sunt foarte complexe, undeva in urechea interna se alfa organele responzabile de echilibru, cel putin al capului, dar la nivel cerebral exista organe nervoase specializate in mentinerea echilibrului intregului corp etc. Ideea este ca noi ar trebui sa cititm tratate intregi pentru a intelege functia echilibrului, o functie cu care creierul lucreaza in mai putin de o secunda. Cum este posibil? Se pare ca viteza cu care circula informatiile intre sinapsele neuronale este foarte mare, de peste 270km/h. Este exceptional cum mecanisme biofizice si biochimice pot atinge o astfel de performanta!

2. Creierul este mai activ noaptea decat ziua

In urma tuturor activitatilor pe care le intreprindem ziua, raportat la odihna din timpul noptii, am tinde sa credem ca cea mai mare parte a activitatii creierului se produce ziua. Totusi, prin studii electrice si nu numai, cercetatorii au sesizat ca noaptea creierul este mult mai activ decat ziua. Oamenii de stiinta nu au putut explica cert mecanismele care stau in spatele acestui rezultat uimitor, insa ei cred ca activarea intensa cerebrala din timpul somnului se datoreaza tuturor proceselor reparatorii atat la nivel celular si energetic, cat si ca ansamblu functional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor afectivi prea puternici sau marcanti, deci practic are loc o reechilibrare atat fizica, dar si psihica, emotioanala, comportamentala.



3. Cu cat avem un IQ mai mare, cu atat visam mai mult

Avand in vedere explicatia de la subpunctul 2 devine logica aceasta concluzie. Cu cat creierul nostru reuseste sa acumuleze si sa proceseze mai multa informatie, cu atat are mai multa nevoie de a amortizeaza excesele, pe care le prelucreaza si le inhiba sau potenteaza ori elibereaza sub forma de vise. Ideea de interpretare a viselor are deci un gram de adevar, astfel ca dimineata, daca va ganditi la ce ati visat, puteti deduce unde sunt punctele de tensiune in subconstientul vostru, puncte ce va pot afecta viata, avand puterea de a le estoma si in mod constient.

4. Neuronii sunt regenerabili si continua sa creasca toata viata

Mai bine de o suta de ani s-a considerat ca neuronii nu se regeneraza. Ulterior, prin studii recente s-a ajuns la concluzia ca marea majoritate a neuronilor cresc si se dezvolta pana in jurul varstei de 7 ani, de aceea copilul mic trebuie sa aiba tot felul de activitati care sa ii puna la treaba atat capacitatile intelectuale, cat si motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesita o coordonare mai intensa, nu doar alergare). Ulterior alte studii au scos in evidenta ca unii neuroni se regenereaza chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica functia olfactiva (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice neuronii olfactivi, o buna parte din ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii olfactivi se regenreaza, mentinandu-ne functia olfactiva in bune conditii. Totodata alti neuroni din creier se regenereaza, unii insa cu o rata foarte lenta, de exemplu de 30 de ani.

Astfel, daca moartea unui astfel de neuron s-a produs la 40 de ani, teoretic regenerarea lui ar trebui sa fie finalizata undeva la 70 de ani, insa la aceasta din urma varsta este mai putin probabil datorita proceselor de senescenta (imbatranire) care intervin. Si regenerarea neuronala ramane inca neelucidata complet. S-a mai descoperit de asemenea ca axonii neuronilor cu mielina se regenereaza doar daca in continuitatea lor se afla tot teaca de mielina. Mai clar exprimat, dam un exemplu: neuronii cu mielina intra in structura nervilor membrelor. Daca un om intr-un accident isi taie mana, el se poate duce rapid la spital si mana i se pune la loc. Axonul neuronal din mana taiata (neuronul arata ca un copacel, coroana e corpul neuronal, de obicei se afla in creier, trunchiul e axonul si poate fi foarte lung, chiar un metru, iar radacinile butonii terminali unde se fac sinapse) ar trebui sa moara, insa restul axonal din bratul care a ramas legat de corp isi trimite prelungirea in continuare prin teaca de mielina care ii creaza un mediu favorabil cresterii, astfel se regenereaza.

5. Creierul nu poate simti durerea

Desi el reprezinta centrul de perceptie si interpretare a durerii, totusi materia nervoasa propriu-zisa nu prezinta receptori pentru durere. Va ganditi probabil: atunci cum ne doare capul? Sau de ce apar la un moment dat acele dureri insuportabile cand exista o tumora cerebrala care creste si apasa pe materia nervoasa? Aceste dureri apartin tesuturilor adiacente materiei nervoase, ele fiind inclusiv de natura vasculara (cand creste tensiunea intracraniana ne doare capul).

6. Creierul este cel mai mare consumator de energie

Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o mare cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele.

7. Ne folosim mai mult de 10% din creier

Exista un mit cum ca noi ne-am folosi in jur de 7% din creier si doar Einstein a folosit 10%. Cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca in orice moment tot creierul nostru are o activtate mai mult sau mai putin intensa, insa cel putin o activitate bazala, care sa-i mentina tonusul. Practic nu exista zona inactiva din creier si dupa rezultatele cercetatorilor ne folosim mai mult din materia nervoasa, practic fiecare arie intra in activare intensa in anumite situatii. De asemenea capacitatea noastra de a stoca informatii in memorie este imensa, celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica (sau cel putin asa sustin teoriile).

garbo.ro

 

[anuk]

Misterele Universului si fizicianul Zen


Alaturarea pare la prima vedere improbabila: pe de-o parte ratiunea, calculul, progresul tehnologic; de cealalta, intuitia, tacerea, meditatia. Doctor in Fizica Cuantica si Maestru Zen, Vincent Keisen Vuillemin este directorul Departamentului de Inginerie al Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare din Geneva (CERN), unde este implicat in cea mai riscanta si complexa aventura a stiintei de la Programul Apollo incoace: Large Hadron Collider, uriasul accelerator de particule aflat intre Muntii Alpi si Muntii Jura, cu ajutorul caruia oamenii de stiinta incearca sa ajunga la originile materiei.

Locul nostru in Univers

"Probabil ca CERN-ul este singurul laborator din lume unde exista un grup zen, unul format din 15 fizicieni: au fost 20, dar cinci au renuntat pe parcurs, pentru ca practica zen necesita niste eforturi", povesteste Maestrul Keisen, care la mijlocul lunii aprilie a acestui an s-a aflat la Bucuresti, pentru o serie de evenimente organizate de Centrul Seeds for Happiness si Mokusho Zen House.

In opinia fizicianului, pentru a intelege fizica cuantica trebuie sa intelegi ca nu exista numai alb si negru, sa intelegi ca trupul si mintea sunt acelasi lucru . "Stiinta, si in special fizica, au trecut prin schimbari majore in intelegerea lumii noastre (prin dezvoltarea fizicii cuantice) si a Universului (prin teoria relativitatii a lui Einstein). Notiunea noastra despre timp si spatiu a fost spulberată, la fel ca si abordarea pur determinista", a explicat el, convins ca tocmai toate acestea au schimbat viziunea oamenilor asupra Universului, apropiind-o de conceptele intuitive cu privire la natura lucrurilor din Budism si Zen.

Daca pe vremuri, omul isi ordona cosmosul dupa bunul plac, astfel incat sa nu se simta "anihilat" de teribila vastitate a anticei cosmologii, omul contemporan pare a nu-si gasi locul in interiorul Universului. Iar revolutia stiintifica din secolul trecut a minat si ea de la fundament convingerile noastre cu privire la natura universului. Odata cu Galileo, stiinta si-a schimbat in mod radical premisele de cunoastere, bazandu-se pe metoda experimentala; apoi Descartes a scindat cele doua aspecte ale realitatii, "exiland" spiritul pe taramul religiei si al speculatiei filosofice, si lasand materia in seama stiintei. In Occident, dualismul lui Descartes spirit-materie a crescut distantele dintre experimentalismul stiintific si dogma religioasa.



Ipoteza unei lumi reglate de legile mecanicii a fost acreditata timp de secole; mecanica newtoniana nu a facut altceva decat sa confirme acest dualism, propunand un univers reglat de un mecanism perfect. In primii ani ai secolului trecut, teoria relativitatii a lui Einstein a integrat in dimensiunile spatiale si cea de-a patra dimensiune a timpului, care a devenit astfel indisolubil legat de spatiu, formand o unica realitate spatiu-temporala si punand la dura incercare capacitatile imaginative ale mintii umane.



In vremea clasicilor

"Ceea ce vedeti depinde de teoriile pe care le utilizati pentru a va interpreta observatiile facute" Albert Einstein.

Prin urmare, istoria fizicii moderne poate fi impartita in doua mari perioade: fizica clasica mecanicista (Newton) si fizica cuantica si relativista (Einstein). Potrivit celei dintai, care a orientat gandirea filosofica timp de mai bine de trei secole, existau niste elemente primare, materiale, care se miscau in spatiu, ambele absolute. In plus exista conceptul de gravitatie, adica atractia reciproca intre corpurile dotate cu masa.



Ecuatiile astfel create cu privire la miscarea corpurilor au devenit baza mecanicii clasice; ele au fost considerate legi imutabile potrivit carora se miscau punctele materiale si s-a crezut ca pot explica toate transformarile observate in lumea fizica. Aceste legi au fost aplicate cu succes in astronomie, apoi la miscarea continua a fluidelor si la vibratia corpurilor elastice, si in cele din urma la caldura. In secolul XIX s-a ajuns la concluzia ca legile newtoniene definesc teoria absoluta a fenomenelor naturale; ca universul intreg este un soi de imens orologiu mecanic, care raspunde acelorasi legi obiective. Apoi insa, s-a intamplat ceva in masura sa zdruncine din temelii acest edificiu monumental.

Inaintea lui Einstein, Michael Faraday, miscand un magnet langa o bobina de cupru, a reusit sa duca stiinta la o raspantie: electromagnetismul si electrodinamica. Conceptului de forta i se va substitui cel de camp, dar trebuie asteptat Albert Einstein pentru ca revolutia sa se produca si, in primii 30 de ani ai secolului XX, sa fie rasturnate toate certitudinile fizicii clasice.



In 1905, prin doua articole senzationaliste, tanarul Einstein va demola conceptul de spatiu si timp absolute, cel de particule solide elemeneare si idealul unei descrieri obiective a naturii. Primul articol punea bazele teoriei relativitatii, al doilea declansa cercetarile in domeniul fizicii cuantice.

In aceeasi perioada, la inceputul secolului, fizicianul W. Heisemberg dezvolta si el principiul nedeteminarii cuantelor de lumina, o teorie care elucida comportamentul straniu al celulelor subatomice si particularitatea lor de a fi in acelasi timp entitati fizice si entitati probabilistice, formuland faimosul dualism unda-particula.



Universul ca o holograma

In prezent, realitatea profunda pe care fizica moderna ne-o sugereaza este o realitate intercorelata, in care nedeterminismul cuantic este controlat de constiinta umana; aceasta preia rolul fundamental pentru constituirea realitatii fizice, iar implicatiile acestui soi de teorii au o enorma valenta filosofica si ne pun in situatia de a ne redefini locul in Univers.

Realitatea este pura iluzie, ea este forma spiritului care impregneaza Universul. In pofida aparentei sale realitati fizice, Universul se comporta ca o holograma, unde o parte corespunde in detaliu intregului.



Fizica cuantica ne dezvaluie asadar un mesaj cu totul nou: acela ca realitatea este creata de observator. Experimentele specialistilor par a demonstra de-a dreptul ca materia nu exista; de fapt, mai curand ca in momentul in care o observam, ea "dispare", lasand in urma doar energie.

Particulele fundamentale sunt imprevizibile, si la fel ca fiintele umane, par a se bucura de o anumita "independenta"; iar fizica cuantica a demonstrat in laborator cum entitati imateriale (ganduri, imagini) de natura cuantica, sub efectul observatorului, al atentiei noastre, se transforma din unde probabilistice in particule vizibile. Iata asadar, cum noi suntem creatorii lumii noastre, deci a realitatii; focalizandu-ne atentia asupra a ceva, noi izolam acel lucru in mod arbitrar, dand viata, tot arbitrar, opusului sau.



In lumea subatomica se spune insa ca nu poate fi niciodata cunoscuta in acelasi timp si pozitia unei particule si viteza acesteia: cu cat cunoastem mai bine una dintre ele, cu atat mai aproximativa este cunoasterea celeilalte. Si aceeasi incertitudine se extinde si la alte concepte: in acest sens unii vorbesc despre complementaritatea contrariilor, recurgand inca o data la arhetipuri din antica intelepciune orientala, yin si yang.



Creatorii

Oamenii din pacate, sunt obisnuiti sa se uite la lume "din exterior"; dar spune fizicianul de la CERN, avand in vedere ca imediat ce faci o observatie, ea va determina ceea ce vei vedea, "daca privesti lumea cand esti fericit, ea iti va parea fericita, pentru ca te observi pe tine cand observi lumea". El crede ca oricine este liber sa creada ca Universul a fost creat de o divinitate, dar "nu exista nicio dovada a acestui lucru, de aceea tine de credinta". In fizica, de-acum se stie foarte precis cum s-a dezvoltat Universul dupa Big-Bang. "Nu stim insa si de ce sau ce era inainte".



Keisen Vuillemin practica Zen de 30 de ani, dar Zen nu este o religie, "este un mod de viata". "In Zen nu credem in vreo creatie magica a vreunei divinitati. Nu are legatura cu aceste concepte intelectuale, pe cat de interesante vor fi fiind ele, ci are legatura cu viata noastra, ce sa facem, cum sa facem, cum ne comportam. Este o disciplina foarte practica, care te ajuta sa te intelegi pe tine insuti. Spiritul in zen nu este separat de trup, si in ceea ce priveste credinta, calugarii budisti cred in ei insisi".

In opinia maestrului Zen, esentialul este sa te intelegi pe tine: "tot din atomi suntem facuti, mai complicat alcatuiti decat piatra sau apa, dar la fel". Si sub lumea pe care o vedem, vacuitatea (absenta unei existente intrinseci sau de sine statatoare a tuturor fenomenelor) contine totul: "Totul se extrage din vacuitate, in ea formele sunt deja continute, la fel cum sticla este continuta de nisip. Toate fenomenele din univers sunt potential continute de vacuitate si se intorc acolo, la fel si oamenii. Suntem vii, dar stim ca vom muri." Iar faptul ca tot ce are un inceput va avea si un sfarsit, este un lucru evident pe care oricine trebuie sa-l accepte. "De altfel, faptul ca vom muri este si singura certitudine pe care-o avem".



Cat despre particula lui Dumnezeu, bosonul lui Higgs, daca ea exista, potrivit modelului standard al fizicii particulelor, atunci LHC-ul o va descoperi, precizeaza Keisen Vuillemin. "De-abia atunci modelul va fi complet, iar cea mai importanta intrebare care se va pune va fi daca exista si alte cai de a genera particule in lumea noastra?". Dupa cum spune, pentru a afla raspunsul nu trebuie decat sa fim "zen" si sa avem rabdare: sa asteptam rezultatele experimentelor de la LHC, in urmatorii ani.

 

[anuk]

Comoara din Afganistan – adevaratul motiv al invaziei americane?


Un intelept proverb din vechime spune ca “Minciuna are picioare scurte”. O scurgere recenta de informatii privind zacamintele naturale care se ascund in subsolul afgan ne ofera o perspectiva diferita a campaniei internationale impotriva terorismului, initiata de administratia Bush dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si concretizata in ocuparea Afganistanului. Banuielile diversilor analisti politici internationali care invinuiau Statele Unite ale Americii ca doresc, de fapt, cotropirea si insusirea bogatiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense in cercuri restranse), sunt pe cale sa fie confirmate. Unii estimeaza ca valoarea bogatiilor subterane depaseste suma astronomica de 1 trilion de dolari. Se zice ca razboaiele si banii impart acelasi miros. Razboiul din Afganistan poarta cu sine aroma ametitoare a peste 1000 de miliarde...


Un simplu comunicat de presa

Cate poate spune sau cate poate ascunde un simplu comunicat de presa? Mai ales atunci cand acesta este remis cu girul oficial al Pentagonului si preluat de marile agentii de presa ale lumii? Subiectul este extrem de sensibil si actual: razboiul impotriva terorismului, pacificarea Afganistanului, vanatoarea de talibani, distrugerea Al-Qaeda, normalizarea vietii dintr-o tara care nu a mai cunoscut pacea de peste 30 de ani si, nu in ultimul rand, goana dupa metale pretioase si gaze naturale, ambele aflate la mare pret in zilele noastre.

Revenind la comunicatul in cauza, acesta a trecut aproape neobservat chiar si in presa internationala. A lasat in urma doar comentarii acide sau resemnate venite din partea analistilor specializati in politica internationala, economia mondiala si impartirea zonelor de influenta. In luna noiembrie a anului trecut, surse din interiorul Pentagonului declarau sub anonimat ca mai multe expeditii geologice americano-afgane sustineau ca rezultatele obtinute pana la acea data indica prezenta a mari depozite minerale in adancurile acestei tari din inima Asiei.



Cu toate acestea, goana dupa bogatiile unei tari sarace (!), a inceput mult mai devreme. In luna ianuarie a anului 1984, directorul Departamentului Afgan de Geologie publica un raport conform caruia subsolul tarii dispune de o mare varietate de resurse minerale, incluzand aici: fier, crom, aur, argint, sulf, talc, magneziu, marmura si lapis lazuli. Era doar o estimare superficiala, geologii afgani nedispunand la acea vreme de aparatura performanta cu ajutorul careia sa evalueze toate mineralele din subsol sau macar dimensiunea zacamintelor in cauza. Informatiile aduse de geologii afgani ajunsesera deja la urechile sovieticilor, care de la infiintarea lor in Afganistan, banuiau ca aceasta tara arida ascunde si alte bogatii in afara de uriasele depozite de gaze naturale, despre care Kremlinul avea cunostinta inca din anul 1957, cand geologii rusi investigau rezervele de gaze naturale din apropierea fluviului Amu Daria.



Guvernul afgan din acea perioada era o marioneta sustinuta de Uniunea Sovietica: prin urmare, autoritatile de la Kabul se pregateau sa dezvolte si sa exploateze resursele minerale pe baza tehnologiei de extractie si prelucrare sovietica, alaturi de inginerii pregatiti la Moscova. Evident ca U.R.S.S-ul intentiona sa-si pastreze partea leului pentru sine. O alta comoara indelung cautata dupa care jinduiau ochii sovieticilor, consta in rezervele de uraniu afgane, foarte apreciate in intreaga lume deoarece furnizau materia prima pentru armele nucleare a caror dezvoltare era la apogeu spre mijlocul anilor '80. Peste planurile sovieto-afgane s-a asternut insa praful dupa infrangerea U.R.S.S-ului de catre mujahedini, eveniment incheiat cu fuga rusinoasa a rusilor din anul 1989.



Cum sa furi un Trilion?

Pe data de 13 iunie 2010, cotidianul The New York Post titra pe prima pagina un eveniment de importanta majora pentru geo-politica mondiala. Cu putine zile in urma, cercetatori din cadrul U.S. Geological Survey (forul suprem al geologiei si mineritului american), aparati de soldatii U.S. Army si ghidati de agentii CIA, descoperisera cea mai mare parte din potentialul subsolului afgan. La o prima estimare a geologilor, zacamintele afgane valorau peste 1 trilion de dolari. Un trilion! Adica un tren de 25 vagoane incarcate ochi din podea pana la acoperis cu hartii de cate o suta de dolari!



La Washington ochii sticleau lacom, iar mainile se strangeau cu bucurie. La Moscova, privirile impasibile ascundeau noi strategii. La Teheran, ingrijorarea si temerile erau pe noi culmi. La Beijing, strategii intrau in sedinta urgenta, pe cand la Bruxelles era pe deplin stapana surpriza si surorile ei - stupoarea si frustrarea.

Doar capeteniile tribale din Afganistan nu aveau habar de ceea ce se intampla. Impasibili si aparent absenti, afganii isi vedeau de treburile si cutumele lor stravechi. Viata stapanilor de drept ai bogatiilor de sub pamantul stramosilor lor continua netulburata. De fapt, 99% dintre cetatenii afgani nu au aflat nici astazi despre descoperirea care le poate schimba vietile. Definitiv.



Sumele de bani rezultate de aici ar putea schimba din temelii Afganistanul, daca bineinteles se vrea asta... ceea ce, conform majoritatii analistilor politici, este foarte putin probabil sa se intample vreodata. Chiar si un sfert din suma colosala de bani ar fi suficienta pentru construirea unei infrastucturi moderne de secol 21, asigurarea bazelor unor economii locale durabile, alaturi de punerea la punct a unor sisteme de invatamant si sanatate eficiente.

Guvernul afgan si presedintele in exercitiu, Hamid Karzai, au fost anuntati printre ultimii de descoperire, un oficial american din Afgansitan comentand ironic ca mai era putin si Executivul afgan afla vestea de la CNN, in loc sa primeasca informatiile direct de la « prietenii » de la Washington. Intr-un sfarsit, oficialii afgani si americani au cazut de acord sa discute in privinta noii descoperiri care schimba total datele jocurilor geopolitice.



In ciuda exacerbarii conflictelor armate alimentate de ofensiva talibanilor si in ciuda suplimentarii cu trupe americane anuntata inca de anul trecut de catre Presedintele Barack Obama, ofensiva lansata de trupele americane la Marja, in sudul Afganistanului, bate pasul pe loc, cu toata superioritatea zdrobitoare a tehnicii de lupta americane. Colac peste pupaza, acuzatiile de coruptie si favoritism continua sa curga asupra capetelor membrilor guvernului Karzai. Data fiind situatia, oficialii americani se vad nevoiti sa ia in considerare faptul ca noua comoara este pe cale sa se transforme intr-o arma cu mai multe taisuri.

In loc sa aduca mult sperata pace si prosperitate, noile bogatii naturale pot determina talibanii sa se angajeze cu si mai multa furie in lupta, avand inca un motiv sa faca tot posibilul pentru recastigarea controlului asupra Afganistanului. Coruptia, care se afla deja pe un trend ascendent in randul membrilor guvernului Karzai, risca sa fie alimentata din plin de tentatia uriasa a noilor bogatii. Cu atat mai mult cu cat o mana de oligarhi locali si actuale capetenii tribale razboinice sunt deja stapani peste pamanturile care ascund bogatiile fabuloase.


Povestea comorii

Nu mai departe de anul trecut, ministrul afgan al minelor a fost acuzat de oficialii americani ca a acceptat o mita in valoare de 30 milioane de dolari, venita din partea unor afaceristi chinezi carora le acordase dreptul de a-si exploata propria mina de cupru. Ministrul a fost demis.

Luptele nesfarsite dintre armata afgana si liderii tribali continua nestingherite de posibilitatea incheierii macar a unui acord de pace pe termen scurt. Afganistanul beneficiaza de o lege nationala a mineritului, intocmita cu ajutorul consilierilor Bancii Mondiale, cu observatia ca intr-o tara ca Afganistanul legea este pur si simplu inaplicabila in contextul actual.

Observatia deputatului subsecretar pentru Aparare si Comert si lider al echipei Pentagonului care a descoperit zacamintele, Paul A. Brinkley, este mai mult decat elocventa: "Aici legile tarii nu conteaza, nimeni nu poate anticipa reactia populatiei in cazul unei confruntari intre guvernul afgan sprijinit de noi si capeteniile tribale care controleaza provinciile unde am facut descoperirile. Ministrul minelor nu este pregatit sa se ocupe de situatie. Este de datoria noastra sa-l ajutam in acesta privinta".



In anul 2004, geologi americani trimisi in Afganistan ca parte a unei echipe de reconstructie, au descoperit o serie de harti ciudate in depozitul Oficiului Geologic Afgan din Kabul. La o prima evaluare, hartile prezentau date noi asupra zacamintelor minerale ale tarii. Echipa americana a aflat, ulterior, ca datele au fost colectate de catre expertii minieri rusi detasati aici pe perioada ocupatiei sovietice a Afganistanului.

In graba retragerii din 1989, toate hartile si materialele intocmite de rusi au fost abandonate. In timpul haosului anilor '90, cand Afganistanul a fost macinat de nesfarsite razboaie civile si de regimul de fier al talibanilor, un mic grup de geologi afgani a reusit sa protejeze hartile, ascunzandu-le in propriile case. Geologii afgani le-au returnat Oficiului Geologic Afgan doar dupa invazia americana si rasturnarea regimului taliban din anul 2001.

In harta geologica de mai sus se pot observa foarte clar bogatiile afgane: cu galben este marcat deserul si zonele aride. Restul culorilor reprezinta bogatiile subsolului care zac ingropate aici

"Hartile au fost realizate cu mult timp in urma, locurile erau stiute, dar dezvoltarea mineritului a fost inexistenta in cei 30-35 ani de razboaie continue", intareste Ahmad Hujabre, un inginer afgan care a lucrat in anii '79 in cadrul Ministerului Minelor.

Inarmat cu vechile harti rusesti, U.S. Geological Survey a inceput inca din anul 2006 o serie de survolari la inaltime asupra Afganistanului. Specialistii americani s-au folosit de echipament de ultima ora bazat pe masuratori magnetice si gravitationale. Echipamentul a fost atasat pe un avion de tip Navy Orion P-3, care a survolat astfel peste 70% din suprafata tarii. Datele obtinute au fost intr-atat de producatoare de sperante pentru Wshington, incat, un an mai tarziu, echipa de geologi s-a reintors pentru un studiu si mai sofisticat, de data acesta la bordul unui avion britanic de bombardament echipat cu instrumente care ofereau imagini tridimensionale ale depozitelor minerale de mica si mare adancime. A fost cel mai detaliat si avansat studiu asupra subsolului afgan realizat vreodata.



Capitala miniera a lumii

Rezultatele au fost - aparent - uitate, pentru ca in noiembrie 2009, o forta speciala delegata de Pentagon cu misiunea de a afla datele finale asupra bogatiilor afgane s-a infiintat de urgenta in "teatrul de operatiuni impotriva terorismului".

Pana in prezent, conform datelor Pentagonului, cele mai mari depozite naturale investigate contin zacaminte majore de fier si cupru. Zacamintele sunt atat de voluminoase incat fac, teoretic, ca la ora actuala Afgansitanul sa detina cele mai mari rezerve de cupru si fier din lume. Alte descoperiri includ mari depozite de Niobiu, un metal usor, foarte rar, folosit in obtinerea de oteluri cu proprietati superconductoare.

Rezervele de gaze naturale ale Afganistanului contin aproximativ 150 de miliarde de metri cubi. Zacamintele de carbuni din acesta tara insumeaza, de asemeni, cifra enorma de peste 400 milioane de tone.

In anul 1983, in Muntii Khwaja Rawash situati la nord de Kabul, expertii sovietici erau in extaz: identificasera unul dintre cele mai mari zacaminte de uraniu din lume. In anul 2009, americanii gustau un extaz si mai mare: tocmia descoperisera ca Afganistanul mai detinea depozite similare de uraniu in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar.


De asemenea, saraca tara asiatica mai detine importante zacaminte de azbest natural, aur, argint, nichel, zinc, mercur, bauxita, potasiu, grafit, turmaline, smaralde, safire si rubine. Insa marea bogatie a subsolului afgan consta in depozitele sale de fier cu o puritate nemaintalnita. La o prima estimare, depozitele feroase contin circa 2 miliarde de tone de amestecuri din hematite si magnatite, amestecuri care contin circa 62% fier pur.

Cel mai mare depozit de cupru din Afganistan se afla undeva la 50 km nord de capitala Kabul, in valea Aynak. Zacamintele contin peste 300 milioane tone de minereu cu o puritatea a cuprului de 0,7-1,5%.

Nu mai putin de 80 % din rezervele mondiale de lapis-lazuli, o piatra semi-pretioasa, sunt inca neexploatate, fiind ascunse in subsolul afgan. Inainte de invazia sovietica din anul 1979, minerii afgani extrageau, anual, circa 6.000 tone de lapis-lazuli, o cantitate infima fata de grosul zacamintelor.



Insa, probabil cea mai ravnita comoara din Afganistan consta in imensele zacaminte de litiu descoperite de americani in toamna anului trecut. Singure, doar rezervele de litiu ar putea scoate Afganistanul din saracia crunta din prezent si - teoretic - l-ar transforma intr-o tara mai bogata decat toate statele est-europene intrate in U.E. cu ocazia ultimului val de integrare. Litiul este materia prima pentru bateriile si unele componente din laptop-uri, telefoane mobile si alte echipamente, de la cele de buzunar la navetele cosmice!

Pe plan mondial, cerinta pentru litiu este atat de mare incat Afganistanul ar putea ajunge in viitor « Arabia Saudita a litiului » dupa cum estimeaza expertii americani de la U.S. Geological Survey.

Nici zacamintele de aur ale Afganistanului nu sunt modeste. Ba din contra, unii experti estimeaza ca daca se va trece la exploatarea tuturor zacamintelor aurifere afgane, piata mondiala a aurului va scadea cu peste 50% in doar prima luna de exploatare.

Cu aceste noi date in fata, se pare ca scopurile americanilor in Afganistan sunt mai « nuantate » si nu-i vizeaza doar pe teroristi, fanaticii musulmani sau de negasitul Osama bin Laden.



Ok, Ce faceti cu chinezii si rusii?

"Oh, Doamne, este un potential absolut urias aici. Practic aceasta tara sta pe comori", exclama recent, intr-un interviu, generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, uluit si el de grandoarea datelor prezentate in raportul geologilor americani. Cum saracacioasa economie afgana consta, de fapt, in agricultura si pastoritul de subzistenta, produsul intern brut de aici este printre cele mai scazute din lume. Pe baza ultimei descoperiri, o parte a oficialilor afgani, satui de razboi, viseaza cu ochii deschisi la reconstructia tarii.



"Acest moment, va deveni coloana vertebrala a proaspetei economii afgane. Va deveni piatra pe care ne vom reconstrui patria" declara emotionat Jalil Jumriany, un consilier al ministrului afgan al mineritului. Este, totusi, greu de crezut ca presupunerile senine ale afganilor se vor transforma prea curand in realitate.

Statele Unite ale Americii au fost, deja, acuzate ca impun un monopol economic si financiar asupra firavului stat afgan. In plus, cei doi mari rivali ai Unchiului Sam, Rusia si China, nu s-au impacat deloc cu situatia si pandesc deja la orizont. Cu atat mai mult cu cat lumea nu mai este impartita in sfere clare de influenta, cum era in perioada Razboiului Rece, iar marile puteri se zbat pentru stabilirea de noi ierarhii. China si Rusia incearca sa profite din plin de criza care inca bantuie o America condusa de Barack Obama un presedinte (inca) popular dar - pana acum - slab.


In ciuda masivelor investitii din regiune si a prezentei trupelor americane, o serie de oficiali americani se tem de China - singura tara din lume care nu a simtit criza economica mondiala, ba mai mult de atat: a prosperat mai mult ca oricand in ultimii doi ani. Noul colos economic al lumii nu se sinchiseste prea tare de sentimentele si interesele americanilor. Foamea economiei chineze este tot mai mare, iar bogatiile naturale ale Afganistanului si Iranului, state aflate in imediata apropiere a Chinei, sunt singurele care o pot astampara. Iar, in prezent, China nu mai are niciun motiv sa se teama de S.U.A. Astazi, S.U.A. au ajuns sa se imprumute in dolari la Banca Chinei, iar 90% din bunurile de larg consum de pe piata americana sunt fabricate in China. Influenta Marelui Dragon de la Rasarit este atat de mare, incat pana si unele componente ale armelor din dotarea armatei americane au ajuns sa fie fabricate in China.

Beijingul nici nu a stat prea mult pe ganduri. La inceputul acestui an, chinezii au cumparat deja de la capeteniile tribale, valoroasa mina de cupru din Aynak, provincia Logar. Situatia este din ce ince mai tensionata, Beijingul nesfiindu-se sa aplice Washington-ului presiuni dintre cele mai diverse.

.

Rusii au spalat putina , in 1989, cand trupele sovietice s-au retras din Afganistan dupa un extenuant razboi de guerilla. Astazi, duo-ul de la Kremlin incearca sa recastige influenta fostului U.R.S.S. in Asia. In conditiile in care informatiile despre bogatiile subterane din Afganistan sunt adevarate, acesta devine pretendentul principal la titlul de perla coroanei tarului de la Moscova.

Nici Moscova nu se limiteaza la rolul de observator. Stapana de odinioara a comorii cunoaste inca multe secrete. Recentele tulburari din Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan si Kirghistan, concretizate in caderea regimurilor pro-americane, sugereaza o apropiere discreta, dar insistenta a Rusiei. In plus, apropierea fara precedent dintre Rusia si China, alaturi de posibilitatea tot mai clara de prefigurare a unei Eurasii unite, nu face decat sa puna bete in roata proiectellor americane in Afganistan.

Din nefericire, dupa cum putem astazi sa prefiguram viitorul, sunt slabe sperante ca afganii, proprietarii de drept ai comorii, sa se bucure de mostenirea din subsolul patriei lor.

Update! Trilionul este, mai nou, trei trilioane de dolari!!!

La inceputul lunii septembrie, anul curent, Ministrul Minelor din Afganistan, Wahidullah Shahrani a iesit la rampa cu o declaratie care, literalmente, rastoarna cursul burselor din Londra, New York si Tokyo.

Oficialul afgan afirma ca, in urma cercetarilor de ultima ora efectuate de o echipa de geologi americani si de specialisti ai Pentagonului, valoarea depozitelor de minereuri naturale, estimate initial la circa 1 trilion de dolari, este, de fapt, cu mult mai mare.

Potrivit datelor remise de catre specialistii americani, numai rezervele de litiu din Afganistan sunt mai mari decat cele detinute de Bolivia, tara considerata, in prezent, primul exportator mondial.

La fel, rezervele naturale de cupru si fier sunt cu mult peste cele estimate initial. Numai rezervele de fier din provincia Bamyan sunt mai mari decat cele din Europa occidentala.

Shahrani declara in continuare ca datele americanilor, potrivit carora rezervere minerale descoperite ar fi valorat "doar" 1.000 miliarde de dolari, au fost lansate special, deoarece pe atunci Washingtonul nu dorea sa destabilizeze pietele de profil prin anuntarea unei potentiale sume de 3.000 de miliarde $.

 

[Old DG]

Documente din Arhiva Britanica despre Romania



http://www.britishpathe.com/record.php?id=79132 Regina Maria 1914
http://www.britishpathe.com/record.php?id=76568 Regina Maria 1917
http://www.britishpathe.com/record.php?id=20502 Regele Ferdinand si Regina Maria 1924
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3733 Regele Carol si Regina mama 1930
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3737 Regele Carol 1930
http://www.britishpathe.com/record.php?id=7179 Casatorie regala 1931
http://www.britishpathe.com/record.php?id=2697 Boboteaza 1932
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3482 Concurs de bob 1933
http://www.britishpathe.com/record.php?id=18985 Moartea Reginei Maria 1938
http://www.britishpathe.com/record.php?id=12060 Cutremurul 1940
http://www.britishpathe.com/record.php?id=12852 Intrarea rusilor 1944
http://www.britishpathe.com/record.php?id=23507 Intrarea rusilor in Bucuresti 1944
http://www.britishpathe.com/record.php?id=80978 Comunistii 1949
http://www.britishpathe.com/record.php?id=1208 Romania 1961
http://www.britishpathe.com/record.php?id=1798 Standul romanesc de la Londra 1964
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71688 Tratatul de la Varsovia la Bucuresti 1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71695 Demonstratia anti-americana 1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71737 Putna 1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=72129 Vanatoare 1968
http://www.britishpathe.com/record.php?id=68164 DeGaulle la Bucuresti 1968
http://www.britishpathe.com/record.php?id=83561 Sala Floreasca 1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73289 Vizita lui Nixon 1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73219 Casa de moda 1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73235 Cerbul de Aur 1969

 

[anuk]

Cele mai neobisnuite monede din lume.


Forma general acceptata a monedelor lumii este cea circulara, dar cine spune ca nu pot fi si altfel? In fapt, exista numeroase state care, dintr-un motiv sau altul, au ales ca monedele oficiale sa aiba cu totul alta forma decat cea clasica. Si cum noncoformismul poate da nastere la cele mai nastrusnice idei, va prezentam o lista a celor mai ciudate monede ale lumii...

1.Monede tridimensionale - Somalia

2. Monede in forma de masina, animale salbatice, chitara sau de motocicleta - Somalia

3. Monede romboidale - Palau

Palau, o fosta colonia germana, a dorit sa comemoreze o serie de batalii celebre din istoria Germania. Monedele suflate cu argint si viu colorate prezinta imagini ale unor cavaleri ce au luptat la Teutoburg sau Grunwald.

4.Moneda Concorde - Tristan da Cunha

Pentru a celebra a 2-a aniversare a avionului Concorde, moneda suflata cu aur are inserata o replica minuscula de titan a celebrului avion

5. Moneda cu miros - Palau

Nu numai ca are un design unic, dar se spune ca in momentul frecarii, mica piesa de metal elimina un miros identic cu cel al oceanului.

6. Moneda cu perla - Palau

O alta moneda extravaganta din Palau, pusa recent in circulatie, are inserata o perla minuscula in structura de metal suflat cu argint.

---

7. Moneda prisma - Palau

Credeati ca imaginatia celor din Palau s-a oprit aici? Ei bine, nu. O moneda interesanta reprezinta un fluture care, in momentul in care pozitia monedei este schimbata, isi schimba culoarea

8. Moneda Las Vegas - Palau

Si pentru ca totul pare posibil in Palau, va prezentam si moneda ce ilustreaza un cazino, moneda perfect legala atat in Palau cat si in salile de jocuri de noroc din las Vegas

9. Moneda care se desface - Insula Pastelui

Faimoasele statui Moai din Insula Pastelui nu putea trece neobservata de chilieni, stat in componenta caruia se afla deja celebra insula. Astfel au fost lansate monedele in care este inserata o replica minuscula de aur a unei statui. Si asta nu e totul. Replica poate fi ridicata si admirata in format 3D.

10. Moneda marijuana - Benin

Nu stim ce parere au organizatiile internationale de lupta impotriva drogurilor despre initiativa autoritatilor din Benin. Cert este ca moneda reprezinta cat se poate de clar o frunza de canabis.

11. Moneda Piramida - Isle of Man

Este singura moneda din lume incrustata cu hieroglife si imagini din anticul Egipt. Si nu, nu a fost produsa in Egipt.

12. Moneda celor trei maimute - Somalia

Nu vad, nu aud, nu vorbesc este mesajul deja celebru al imaginii celor trei primate care isi acopera, ochii, urechile sau gura. Oare ce au vrut sa spuna oficialii somalezi odata cu lansarea acestei monede?

13. 80 de ani de televiziune - Insulele Cook

Pentru a celebra cea a a 80a aniversare a televiziunii, autoritatile din Insulele Cook au decis sa puna in circulatie o moneda comemorativa cel putin bizara. Aceasta include o imagine holografica a lui John Logie Baird, inventatorul televizorului electronic, air alaturi de el se afla imaginea unei fantome care se spune ca inca bantuie televizoarele din ziua de azi.

14. Moneda cu fildes de mamut - Coasta de Fildes

Nu numai ca reprezinta un mamut, dar bucata minuscula din fildes inserata in respectiva moneda se spune ca provine chiar din fildes de mamut.

 

[alerim_61]

Misterioasele tuneluri subterane din America de Sud

Continentul sud-american este străbătut de o gigantică reţea de galerii, de un adevărat labirint lung de câteva mii de kilometri, săpat adânc în pământ. Din acestea, doar câteva sute de kilometri au fost explorate şi măsurate, îndeosebi în Peru şi Ecuador. Descoperitorul galeriilor, Juan Moricz, un cercetător prudent şi bun prieten cu un grup de indieni peruvieni, a făcut cunoscute rezultatele explorărilor sale abia în 1969, după 3 ani de studiu în zona Morona-Santiago.

În toată această perioadă, el a reuşit să strângă o colecţie importantă de obiecte remarcabile şi să parcurgă mai mulţi kilometri de tuneluri. Accesul în peşterile care se întind între oraşele Cualaquiza - St. Antonio - Yaupi nu este uşor, intrările fiind ascunse de păduri. De-a lungul acestor galerii, săpate cu precizie şi care formează firesc unghiuri drepte, busola nu funcţionează.

Printre machetele de aur gasite in salile descoperite de marimea unor hangare imense, reprezentand animale preistorice din cuaternar, s-a descoperit si o macheta ce semana cu un aparat de zbor. Acesta testat in tunelul aerodinamic intrunea toate caracteristicile aerodinamice ale celor mai performante aparate de zbor existente la acea data in lume. La putin timp de la descoperire, programul spatial de la NASA a introdus zborul cu naveta spatiala, ce seamana izbitor cu macheta din tunelurile descoperite in America de Sud. La evaluarea cu C14 s-a stabilit vechimea civilizatiei care a construit machetele, la 240 milioane ani vechime.
Publicat de aniram la 9/12/2010

 

[anuk]

Damanhur - o incredibila utopie subpamanteana



Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici...

La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur, "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane.

Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta."

Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.

Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii.

Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza "liniile" ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos - idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura. "Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative - ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi.

Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.

"Am fost in Egiptul antic si am vorbit cu faraonul - i-am spus sa construiasca o piramida la Dendera. Asa ca, atunci cand vei citi ca a fost descoperita o piramida, vei sti cum a ajuns acolo", povesteste cu nonsalanta o femeie. Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii daman­hu­riene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina. "Raul este in noi si el trebuie indepartat; din ferici­re, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual" - spune el.

Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale.

Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput. Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata "normala" - cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea.

 

[bodo]

MIND CONTROL putina istorie nu strica!

Controlul minţii (en Mind control) (denumită şi spălare a creierului, persuasiune coercitivă sau conversia credinţei)[1] se referă la o gamă largă de tactici psihologice folosite pentru a submina controlul unui individ asupra propriilor sale gânduri, comportament, emoţii sau liber arbitrului. Spălarea creierului şi teoriile de control asupra mintii s-au dezvoltat iniţial pentru a explica modul în care regimurile totalitare au reuşit să îndoctrineze prizonieri de război prin propagandă şi tehnici de tortură. Aceste teorii s-au extins ulterior şi s-au modificat pentru a explica o gamă mai variată de fenomene, în special conversiile la noile mişcări religioase.


Formele şi modurile generale de manipulare

* persuasiunea - se înţelege acţiunea de a convinge pe cineva, într-un mod sau altul, să facă sau să aleagă un lucru. Este acţiunea prin care autorul unui mesaj susţine o idee, încercând să convingă auditoriul.
* dezinformarea - reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social.
* intoxicarea - formă de dezinformare, ea constă în suprasaturarea surselor cu informaţie falsă, în blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregăti opinia publică pentru o lovitură de proporţii, fie pentru a discredita un mesaj corect aşteptat. Instrumentele sale de bază sunt zvonurile, bârfele şi comunicatele tendenţioase.
Formele şi modurile generale de manipulare

Persuasiunea este o formă de influenţare. Este modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încerceacă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acţiuni (raţionale sau mai puţin raţionale). Persuasiunea se bazează pe discuţii şi "atractivitatea prezentării" în locul folosirii mijloacelor de forţă.

Manipularea este o formă extremă a persuasiunii, în care doar o parte beneficiază pe seama celeilate părţi.

Aristotel a afirmat că "Retorica este arta descoperirii, iar într-un caz particular, a descoperiri mijloacelor de persuasiune aflate la îndemână
Principile persuasiunii

Conform lui Robert Cialdini, citat din cartea sa despre persuasiune, pot fi definite şase "arme ale persuasiunii"

* Simpatie - oamenilor le plac oamenii care îi plac pe ei înşişi
* Reciprocitate - oameni dau înapoi celor care se poartă frumos cu ei
* Dovadă socială - oamenii urmează pe cei care le sunt similari
* Consistenţă - oameni se "aliniază" în a respecta propriile lor promisiuni
* Authoritate - oameni se "înclină" în faţa părerii experţilor
* Scarcity - oamenii doresc foarte puternic ceea ce pot avea cu greu
sursa:wikipedia

Mecanismul de modificare a mintii umane se bazeaza pe tehnologia purtatorului subliminal: Spectrul de Difuzare a Sunetelor Tacute (SDST) - în engleza SSSS, uneori numit S-quad sau Squad. El a fost dezvoltat de Dr Oliver Lowery din Norcross, Georgia (SUA) si este descris în Patentul SUA nr. 5159703, numit "Sistem de Prezentare Subliminala Tacuta", din 27 octombrie 1992. În introducerea scrisa pentru acest patent, gasim:

"Un sistem de comunicare silentios în care purtatori non-aurali (care nu se pot auzi - nn), din spectrul foarte jos sau foarte înalt al frecventelor audio sau din spectrul ultrasonor adiacent (ultrasunete) sunt modulati în amplitudine sau în frecventa cu informatiile dorite si propagati acustic sau vibratoriu, pentru a ajunge la creier, în mod traditional prin folosirea difuzoarelor, castilor audio sau traductorilor piezoelectrici. Purtatorii modulati pot fi transmisi direct, în timp real, sau pot fi înregistrati si depozitati pe medii mecanice, magnetice sau optice pentru transmisii programate si repetate catre ascultator."

Conform celor sustinute de Silent Sounds Inc., acum este posibil, folosind supercalculatoare, sa se analizeze modelul emotional regasit în electro-encefalograma umana (EEG) si sa se replice (sa se "cloneze") aceste modele, adevarate "semnaturi emotionale", pe alt calculator, si, la vointa, "sa se induca sau sa se modifice starea emotionala a fiintei umane, în mod silentios".

Compania Silent Sounds Inc. declara ca este interesata numai în emotii pozitive, dar cartelul militar american nu este atât de limitat în scopuri. Este deci evident ca acesta este un proiect al Departamentului Apararii al SUA.

Edward Tilton, presedintele companiei Silent Sounds, declara chiar el aceste lucruri despre S-quad într-o scrisoare din 13 decembrie 1996:

"Toate semnaturile si schemele (referitoare la starile emotionale - nn) au fost declarate secrete de stat de catre Guvernul SUA si nu avem permisiunea de a revela detaliile exacte... Facem casete înregistrate si CD-uri pentru Guvernul German si chiar pentru tarile fostei Uniuni Sovietice! Totul se face, evident, cu permisiunea Departamentului de Stat al SUA... Sistemul a fost folosit pe tot parcursul operatiunii Furtuna în Desert (Iraq) cu un deplin succes."

Ilustratia grafica ce apare în patent, numita "Evolutia semnaturii emotionale prin inducerea undelor alfa - theta" este identificata cu AB 116-394-95 UNCLASSIFIED si este obtinuta de la "cel mai sensibil si versatil electro-encefalograf din lume". Are un raport de amplificare de 200000, fata de celelalte EEG-uri obisnuite care au numai 50000. Este controlat prin program de "cele mai rapide calculatoare" folosind o tehnologie de anulare a zgomotului similara celei folosite de submarinele nucleare la detectia obiectelor foarte mici din apa, la distante foarte mari.

Scopul acestei întregi "creme" de tehnologii avansate este obtinerea unei "harti" a semnaturilor emotionale umane si modificarea lor prin semnale catre creier. Ilustratia arata ecranul EEG-ului de la un subiect uman, atât emisfera stânga cât si cea dreapta, simultan.

Clonarea emotiilor

Folosind aceste EEG-uri asistate de calculator, oamenii de stiinta pot identifica si izola "semnaturile emotionale" electrice de foarte mica amplitudine ale creierului, le pot sintetiza si stoca pe alt calculator. Cu alte cuvinte, studiind modelele subtile ale undelor cerebrale care apar atunci când un subiect uman experimenteaza o anumita emotie, oamenii de stiinta au identificat aceste modele ale undelor cerebrale si acum le pot duplica, oricând, la vointa. "Aceste semnaturi sunt apoi transmise folosind frecvente purtatoare de tip Silent Sound si ele vor determina exact acelasi tip de emotie în orice alt subiect uman care le primeste!"

Sistemul si aplicatiile

Aici este vorba de mai mult decât un simplu sistem de control prin semnale subliminale. Exista extrem de multe tehnologii patentate care se pot adauga în acest sistem de frecvente purtatoare, în scopul de a obtine toate tipurile de efecte.

Exista doua metode de transmisie cu acest sistem. Una este inductia directa de microunde în creierul subiectului, fiind limitata la operatiuni în imediata apropiere. Cealalta, asa cum a fost descrisa mai sus, foloseste frecventele purtatoare ale radioului si televiziunii, care sunt prezente peste tot.

Nu credem ca sistemul este folosit pentru a controla o singura persoana, însa el poate avea numeroase aplicatii pozitive. Totusi, faptul ca informatiile sunt transmise subliminal, le face virtual imposibil de detectat si, deci, periculoase pentru public.

Într-o utilizare conventionala, S-quad poate folosi comenzi vocale, ca ajutor în sistemele de siguranta. Dar, în spatele placutei melodii pe care o auziti în magazine si în supermarket-uri poate fi un mesaj secret, absolut nedetectabil în mod obisnuit, care va interzice sa furati de pe rafturi, sau va îndeamna sa cumparati cât mai multa marfa. Si chiar daca simpla comanda vocala este destul de eficienta, atunci cînd sistemul de prezentare subliminal transmite semnaturi emotionale, rezultatul este cu mult mai puternic.

Pe piata libera se foloseste acesta tehnologie pentru casetele audio de auto-educare prin afirmatii pozitive, relaxare si meditatie, precum si metode de crestere a disponibilitatilor de învatare (mai ales pentru studenti si elevi).

În context medical, aceste sisteme pot fi folosite pentru a rezolva multe probleme grave de natura psihiatrica si psihosomatica.

Se spune ca este cel mai eficient mod de a trata surzenia. Dar acestea sunt numai promisiuni, pentru ca surzii ramîn tot surzi desi metoda se foloseste de 30 ani. În schimb, cartelul militar si elita mondiala au acum o arma pe care o folosesc împotriva omului obisnuit care aude normal.

Oficialii nu recunosc nimic

De fapt, Guvernul SUA nu recunoaste nimic si a refuzat sa comenteze pe marginea existentei armelor de control mental, de ani de zile. Numai anul trecut, revista US News & World Report a publicat un articol intitulat "Arme miraculoase", care este doar o simpla trecere în revista a asa-numitelor arme "care nu ucid". Nici-un cuvânt însa despre S-quad, desi tehnologia era folosita de sase ani.

Extrase din articol:
"Charles Bernard, fost director de proiecte pentru cercetarea armelor din Marina americana: Nu am vazut înca o astfel de arma care sa si functioneze."
"DARPA (Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata pentru Aparare) a venit la noi anual pentru a vedea daca sunt cai de a suspenda functionarea sistemului nervos central de la distanta, spune Dr F. Terry Hambrecht, seful Programului de Proteze Neurale, dar nu a aparut nimic pâna acum. Totul pare prea Science-Fiction."
Poate parea ca este de domeniu SF, dar nu este deloc asa. Oricum, asta nu este decât ceea ce ei vor sa credem, ca sa-i lasam în pace sa-si urmeze planul...

Ideea care sta la baza acestor arme "care nu ucid" este de a determina ca inamicul sa-si piarda capacitatea de a rationa fara a-l ucide, pentru a-i lua ostateci, pentru a zadarnici orice forma de rezistenta fara a-i rani (fizic), de preferat chiar fara sa-si dea seama. Toate tehnologiile de modificare a starilor mentale pe cale electromagnetica sunt toate în aceasta categorie, dar din moment ce nu sunt recunoscute oficial ele pot fi folosite oriunde si oricând, dupa bunul plac al celor care hotarasc acest lucru.

Si de ce anumite companii din industria divertismentului au recunoscut ca au acces la aceste tehnologii când chiar existenta acestora este negata fata de marele public?

Chiar în februarie 1998, abordarea de tip "monolit" în negarea existetei acestor tehnologii si totala tacere în ce priveste acest subiect s-a mentinut chiar si în fata comitetelor Congresului american!

Comitetul Economic Unit, condus de Jim Saxton, s-a reunit pe 25 februarie pe tema "Audierea despre Armele de Radio Frecventa si proliferarea lor: impactul asupra economiei". Ca martori au fost invitati numeroase personalitati militare:
Dr Alan Kehs, de la Laboratoarele Militare SUA, a vorbit despre amenintarea Radio-Frecventelor, în general.
James O'Bryon, director de Testari Operationale si director de Testari Incendii de la Biroul Secretarului Apararii la Pentagon, a discutat rolul testelor la incendiu îi implicatiile acestor teste în cazul armelor de radio-frecventa.
David Schriner, inginer principal la Studii de Energie Directionala al companiei Electronic Warfare Associates si recent pensionat ca inginer pentru testarea armelor navale, a vorbit despre dificultatea construirii armelor de radio-frecventa si despre amenintarea terorista.
Dr Ira Meritt, seful Diviziei de Identificarea Conceptelor si Analiza a Aplicatiilor, al Directoratului de Tehnologie Avansata, de la Centrul de Rachete Defensive si Tehnologie Spatiala din Huntsville, Alabama (SUA), a vorbit despre proliferarea armelor de radio-frecventa venind mai ales dinspre fosta Uniune Sovietica.

Desi aceste informatii de interes tehnic sunt importante, mult mai importanta este lipsa oricaror informatii despre existenta armelor de radio-frecventa care afecteaza în mod direct creierul si sistemul nervos uman.

Psihotrinica de la KGB

Aceste tehnologii nu au aparut peste noapte. Exista o lunga istorie de dezvoltare si ascundere a acestora de catre Guvernul SUA si probabil ca înca jumatate din celelalte guverne ale lumii.

Noi stim ca fosta Uniune Sovietica era activ angajata în acest tip de cercetari. În timpul anilor 1970 KGB-ul sovietic a dezvoltat un Sistem de Influenta Psihotronic care era folosit pentru a transforma soldatii în adevarati "roboti umani" programabili. Sistemul se baza pe o combinatie de hipnoza si radio-frecventa. Proiectul a fost început ca raspuns la o schema de antrenament similara lansata în SUA de presedintele Jimmy Carter, a afirmat Iuri Malin, fost consilier de securitate al presedintelui URSS, MIhail Gorbaciov.

În cartea "Istoria Armelor Electromagnetice" s-a aratat ca timp de peste 60 ani s-au realizat numeroase cercetari în acest domeniu, iar în articolul despre telepatia sintetica am aratat ca primele cercetari în cadrul programului "vocea din creier" s-au realizat în 1961, folosind referinte din literatura stiintifica publica.

Puterea complexului militar-industrial (sau elita mondiala)

Jan Wiesemann a scris o notabila descriere a situatiei care exista acum în SUA, despre "fortele de drept" si cum s-a ajuns la aceasta situatie: "În timpul razboiului rece, Statele Unite nu numai ca s-au angajat într-o cursa deschisa de înarmare cu tehnica nucleara împotriva Uniunii Sovietice, dar si într-o cursa secreta de dezvoltare de arme neconventionale. Pe masura ce agentiile de spionaj au continuat sa-si mareasca puterea de influenta si control - de unde pâna la al doilea razboi mondial au avut doar un rol de sustinere si de servire a guvernelor - la fel au fost suplimentate si fondurile cheltuite pentru dezvoltarea tehnicilor proiectate pentru surclasarea celorlalti competitori.


"Si pe masura ce grupul american de spionaj avea sa creasca, o cultura secreta s-a raspândit, ceea ce a permis celor din spionaj sa aplice numeroasele tehnici dezvoltate de ei pentru a ocoli în mod perfid procesele si institutiile democratice..."

"Ca multe alte democratii, Guvernul SUA este compus din doua mari parti: cei care au fost votati, adica guvernatorii, judecatorii, cei din Congres si Presedintele, si, a doua parte - birocratia perpetuata de-a lungul timpului, cei care sunt în numeroasele agetii federale."

"într-o democratie bine echilibrata si care functioneaza corect, partea votata de public controleaza partea birocratica, asigurând poporului o reprezentare reala în cadrul planului guvernamental."

"În timp ce o parte semnificativa din guvernul SUA urmeaza fara îndoiala acest principiu, o alta parte opereaza într-un deplin secret si urmeaza propriul plan ascuns, fara stirea celor multi, plan care este de cele mai multe ori complet diferit de cel public."

În mesajul sau de adio adresat natiunii americane în 1961, presedintele Eisenhower a spus: "...am fost obligati sa construim o industrie de armament permanenta, care a atins proportii vaste. În plus, trei milioane si jumatate de oameni sunt direct implicati în stabilimentul apararii. Anual cheltuim pe securitate militara mai mult decât profitul net al tuturor corporatiilor americane."

"Aceasta reunire a imensului stabiliment militar cu marea industrie de armament este noua pentru americani. Influenta totala (economica, politica, chiar spirituala) este simtita în fiecare oras, în fiecare casa, în fiecare birou al guvernului federal. Recunoastem nevoia imperativa pentru aceasta dezvoltare. Totusi nu trebuie sa trecem cu vederea gravele sale implicatii. Munca, resursele si chiar viata noastra sunt deplin implicate; la fel si chiar structura societatii noastre."

"În cadrul consiliilor guvernamentale, trebuie sa veghem împotriva influentelor nedorite, voite sau nu, ale complexului militar-industrial. Potentialul unei cresteri dezastruoase a puterii acestuia deja exista si va persista. Nu trebuie sa lasam ca presiunile acestuia sa puna în pericol libertatile sau procesele noastre democratice."

Nelinisti internationale în legatura cu noile arme

Natiunile Unite a fost infiintata în 1945 cu scopul de a "salva generatiile viitoare de la pericolul razboiului". În 1975 Adunarea generala a ONU a luat în considerare o prima propunere de proiect a Uniunii Sovietice: "Interzicerea dezvoltarii si producerii de noi tipuri de arme de distrugere în masa si de noi sisteme de acest fel".

În 1979 URSS a adaugat la lista acestor sisteme de distrugere în masa:
1. Armele radiologice (cu materiale radioactive) care ar putea produce efecte similare cu cele ale unei explozii nucleare;
2. Armele cu raze de particule subatomice (neutrino, pozitroni, etc) care afecteaza tinte biologice;
3. Arme cu radiatie acustica infrasonora
4. Arme electromagnetice care opereaza prin anumite radiatii de radio-frecventa care au efecte negative asupra functionarii organelor din corpul uman.
Ca raspuns, SUA si celelalte guverne occidentale au ignorat demersul.

În articolul "Armele non-letale nu respecta tratatele", autorul noteaza ca asa-numita Conventie a Armelor Conventionale acopera multe din armele ne-conventionale; "cele care folosesc infrasunete sau energie electromagnetica (inclusiv lasere, microunde, sau radio-frecventa, sau lumina vizibila pulsând la frecvente proprii creierului - unde cerebrale)".

Harlan Gerard, Director executiv al Comitetului International Împotriva Armelor cu microunde, mi-a spus ca strategia guvernului care sta în spatele promovarii armelor non-letale este un subterfugiu. Acum se încearca un scrutin pentru aprobarea publica a acestor arme. Tehnologiile de control mental nu sunt deloc mentionale, dar ele vor fi aduse "la lumina" mai târziu, si integrate sub generoasa umbrela a "armelor non-letale".

Aceste arme au fost recent transferate de la Departamentul Apararii la Departamentul de Justitie. De ce? Pentru ca exista numeroase tratate internationale care limiteaza în mod specific sau chiar exclud folosirea armelor de acesta natura în razboi.

Cu alte cuvinte, arme care sunt interzise într-un razboi împotriva inamicilor natiunii americane (desi ele au fost folosite în razboiul din Iraq!) acum pot fi folosite împotriva propriilor cetateni de catre politia locala, împotriva unor grupuri de protestanti pasnici la adresa politicii nucleare americane.

Spre un control mental la scara planetara

Secretul în dezvoltarea tehnologiei de control mental reflecta uriasa putere care sta în ea. Ca sa o spunem direct, cine controleaza aceasta tehnologie, controleaza populatia. Toata populatia.

Exista dovezi ca Guvernul SUA are planuri de a extinde aplicatiile acestei tehnologii de control mental, pentru a îngloba pe toti oamenii, din toate tarile. Aceasta este posibil si chiar se realizeaza în aceste momente folosind celebrul proiect HAARP pentru zonele externe si reteaua GWEN pentru zonele interne ale SUA. Guvernul SUA nu recunoaste nimic. (Mai stim noi si altii care nu recunosteau nimic... - nn)

Dr Michael Persinger este profesor de psihologie si Stiinte Neuronale la Universitatea Laurentiana din Ontario, Canada. El a mai vorbit despre efectele profund nocive ale radiatiilor electromagnetice asupra creierului uman.

"Stimularea lobului temporal al creierului poate evoca în pacient sentimentul unei prezente stranii, dezorientare si dereglari de perceptie.
Poate activa imagini din memoria subiectului, inclusiv cosmaruri si monstri, care în mod normal sunt ascunsi în subconstient."

Dr Persinger a scris un articol în urma cu câtiva ani, intitulat "Despre posibilitatea accesului direct la creierul fiecarui om prin inductia electromagnetica a algoritmilor fundamentali". Citam din articol:

"Stiinta neronala contemporana sugereaza existenta unor algoritmi fundamentali prin care toate semnalele senzoriale sunt traduse într-un fel de cod specific creierului. Stimularea (sinteza) directa a acestor coduri în lobii temporali sau corticali prin aplicarea modelelor electromagnetice necesita nivele energetice care sunt deja prezente în mediul înconjurator: activitatea geomagnetica naturala a planetei si retelele de comunicatie contemporana (radio, televiziune, telefonie mobila, etc)."

"În ultimile doua decenii s-au realizat multe care în trecut erau doar la stadiul de posibilitate. Este vorba despre posibilitatea tehnica de a influenta direct cele aprox. sase miliarde de creiere umane, fara intermediere, prin generarea informatiei neuronale în mediu fizic atotcuprinzator (planeta Pamânt - nn)".

"Aparitia si dezvoltarea istorica a acestor posibilitati, începând cu praful de pusca si continuând cu fisiunea nucleara, au determinat schimbari majore în evolutia sociala care a urmat extraordinar de repede dupa începerea folosirii lor. Reducerea riscului folosirii gresite a acestor tehnologii necesita discutii deschise în ceea ce priveste implicatiile lor atât pe tarâm stiintific, cât si în plan public."

Nu poate fi mai clar de atât! Însa nu poate fi vorba de discutii deschise atâta timp cât Guvernul SUA nu recunoaste existenta acestei tehnologii.

Articol preluat dupa Resonance (Bioelectromagnetics Special Interest Group), scris de Judy Wall.

**************************************************************

Data aparitiei: 26.11.2007
Manipulare pe scara larga

Manipulare pe scara largaDezvaluiri din istoria secreta a manipularii: experimentele si planurile criminale elaborate de Institutul Tavistock

de Vlad Petreanu

"Am vazut un om de afaceri echilibrat si sigur pe el, care a intrat in laborator zambind increzator. In mai putin de 20 de minute era chinuit de ticuri si se afla in pragul unei crize de nervi. Se tot tragea de lobul urechilor si isi frangea miinile. La un moment dat si-a lasat capul in palme si a murmurat: Dumnezeule, opriti-va! Si totusi a continuat sa execute fiecare instructiune a experimentatorului si s-a supus pana la capat." S. Milgram, 1963 (concluzii in urma unor experimente de manipulare)

Subiectul conspiratiei planetare fascineaza si intriga publicul larg. Dezvaluirile facute mai ales in ultimii ani au aruncat lumina asupra faptului ca exista o gigantica si monstruoasa conspiratie care urmareste sa ia in stapanire intreaga planeta. Manipularea este una dintre armele de temut folosita de conspiratori pentru a-si ascunde scopurile reale si pentru a controla publicul larg.

Multi oameni se indoiesc ca ar putea exista o conspiratie pe o scara atat de larga. Unii cer probe, dar atunci cand le gasesc le neaga existenta sau le considera irelevante. Altii raman indiferenti, spunand ca au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravietui intr-o societate concurentiala. Vedem cum in mod paradoxal toti acestia reactioneaza exact asa cum sunt programati, in timp ce neaga in continuare existenta programarii. Bernard Levin dezvaluie in cartea sa "Time Perspective and Morale" cum au fost si sunt utilizate astfel de mecanisme.

"Profilarea" creierelor - arma razboiului psihologic

In jargonul conspiratorilor, tehnicile de influentare si manipulare se numesc "profilare". Odata ce vom intelege cat de usor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe conditionate, conspiratia nu va mai fi un mister pentru nimeni.

Profilarea este o tehnica elaborata in 1922 in Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internationale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a infiintat in cadrul Universitatii din Sussex cea mai mare institutie de "spalare a creierului" din lume - Institutul Tavistock pentru Relatii Umane.

Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Razboi Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetarilor lui Reese si-au dovedit aplicabilitatea prin faptul ca au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldati luati prizonieri de armata britanica) supusi mai multor forme de experimente.

Utilizand metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populatia SUA a fost usor de convins sa participe la al Doilea Razboi Mondial. In urma acestui succes, sub indrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost infiintat Biroul de Servicii Strategice - OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o "necesitate" pentru acele vremuri.

In timpul razboiului Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force sa se concentreze asupra bombardarii cartierelor muncitoresti din Germania, lasand intacte tintele militare tactice, cum erau fabricile de munitii. Trebuie mentionat aici ca fabricile de munitii din ambele tabere apartineau bancherilor internationali, care nu aveau nici un interes sa-si vada bunurile patrimoniale distruse.

Ideea care a stat la baza bombardarii pana la saturatie a cartierelor muncitoresti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin si echipa sa au stabilit o cifra tinta, si anume ca daca bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuintele muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea sa se prabuseasca. Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company.

Royal Air Force sub comanda maresalului Arthur Travers Harris, supranumit si "Bombardierul" a dus la indeplinire planurile lui Lewin, culminand cu teroarea bombardarii orasului Dresden, in timpul caruia au fost masacrati peste 125.000 de oameni, in majoritate batrani, femei si copii. Adevarul cu privire la raidurile ororii declansate de "Harris-Bombardierul" asupra civililor germani a ramas un secret bine pazit si a fost dezvaluit dupa multi ani de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Mai tarziu, dupa sfarsitul razboiului, NATO a ordonat Universitatii din Sussex sa infiinteze un al doilea centru de "spalare a creierului", institutie care a fost integrata in Biroul de Razboi Psihologic al Marii Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetarilor mai degraba spre aplicatii civile decat spre cele militare.

Asa a aparut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscuta ca un institut al "socurilor viitorului", titlu atribuit asa-numitei psihologii destinate sa manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente socante si schimbari foarte rapide de situatie, menite sa provoace panica, deruta si nesiguranta in randul populatiei. SPRU a fost prima dintre numeroasele institutii de acest gen infiintate la Tavistock.

Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de "administrarea" lor, se urmareste ca oamenii sa devina incapabili sa ia decizii corecte, sa-si hotarasca singuri destinele si astfel sa fie mai usor de manipulat. In cazul Statelor Unite exista deja o agentie de administrare a crizelor - Agentia Federala de Administrare a Urgentelor (Federal Emergency Management Agency - FEMA). FEMA a jucat un rol important in manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberata a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.

Crizele artificiale si "socurile viitorului"

Controlul mintii"Socurile viitorului" sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atat de rapid, incat creierul omenesc nu poate asimila toate schimbarile de situatii. Stiinta a aratat ca exista limite clar demarcate ale numarului si naturii schimbarilor carora le poate face fata mintea omeneasca. Astfel, dupa un sir continuu de socuri, grupul vizat nu mai vrea sa aleaga intre variantele existente care i se par incerte.

In urma confruntarii cu prea multe posibilitati ambigue, populatia este astfel derutata si demoralizata, cuprinsa de o violenta necugetata, determinand astfel aparitia ucigasilor in serie, a violatorilor si a rapitorilor de copii, generandu-se sentimente de frica, angoasa si teroare. Ulterior, se instaleaza o stare de apatie generala, de inertie si de indiferenta fata de orice alta schimbare. Un asemenea grup devine usor de controlat si va urma docil ordinele, fara sa se opuna.

"Socurile viitorului", spun cei de la SPRU si manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca niste "tulburari fizice si psihice cauzate de sarcina excesiva impusa mecanismului de luare a deciziilor din mintea omeneasca". La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranta fuzibila, si oamenilor incep sa li se "arda sigurantele" - sindrom pe care stiinta medicala abia acum incepe sa-l inteleaga, desi John Rawlings Reese a efectuat experimente in acest domeniu inca din anii '20 ai secolului trecut.

Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea si proliferarea consumului de droguri. Pentru ca grupul-tinta vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficienta a fost crearea "miracolului Beatles", de fapt o inventie a Institutului Tavistock si parte integranta din procesul de "fragmentare-adaptare deficitara" elaborat de profesorul Willis Harmon.

Acest proces consta in introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv si dezbinator in interiorul unui mare grup demografic, vizat sa fie schimbat impotriva propriei lui vointe."

Ceea ce a inceput cu Beatles si cu pachetelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub forma de esantioane in timpul concertelor acestei formatii, a generat un torent de droguri care si la ora actuala inunda lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fara cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de "noi idei" si "noi culturi" ce se dezvoltau in lumea artei si a muzicii.

O reclama absolut gratuita pentru LSD, firav deghizata in "arta" si "cultura", in timp ce cuvintele elaborate in contextul "muzicii rock" fabricate in aceleasi laboratoare ale manipularii nu erau altceva decat stimuli cu intelesul subliminal de a folosi droguri si a fi "cool".

"Violul multimilor" prin intermediul publicitatii si al propagandei politice

Un vechi banc spunea ca daca cineva l-ar fi intrebat pe cainele lui Pavlov ce crede despre stapanul sau, acesta ar fi spus: "Iata ce reflex conditionat i-am creat. Cand se aprinde beculetul imi aduce de mancare." Pavlov a demonstrat existenta unui tip de reflexe conditionate numite intarziate, prin care putea determina aparitia unui anumit comportament, in absenta stimulului original care crease conditionarea, dar care fusese asociat cu alti stimuli.

Extrapoland la fiinta umana experimentele facute de Pavlov pe caini, studiul starilor nevrotice ne demonstreaza faptul ca aceste stari negative sunt adesea conditionate de dezechilibre care se instaleaza la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitari la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazeaza si psihologia publicitatii.

Prin intermediul publicitatii se urmareste influentarea omului obisnuit - numit consumator, prin declansarea unor reflexe conditionate in sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea incearca sa creeze celui caruia i se adreseaza o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe conditionate abil ascunse.

Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmareste mai mult sa "frapeze" decat sa convinga, sa sugestioneze mai mult decat sa explice. Apoi apare obsesia si nevoia stringenta de a avea acel lucru caruia i se face publicitate, chiar daca cel manipulat nu este constient de aceasta si, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.

Publicitatea, ca si propaganda politica care se adreseaza maselor, speculeaza intens faptul ca nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scazut. In consecinta, utilizeaza doua principii importante: prin repetitia nesfarsita a acelorasi sloganuri, imagini, sonoritati ritmice obsedante, se creeaza o stare de oboseala mentala, care este propice supunerii la vointa celui care a initiat acest proiect; al doilea principiu consta in faptul ca majoritatea oamenilor sunt inclinati sa creada in lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar daca acestea nu au la baza nici o motivatie reala, ci sunt doar de factura emotionala. Ne aflam astfel in fata unei adevarate imposturi psihice, un adevarat viol psihic exercitat asupra individului si a maselor de oameni.

Atunci cand un ziarist scrie un articol politic, cand un om de stat semneaza un decret, cand un cetatean depune un buletin de vot in urna, cand adversarii politici se cearta si se ataca reciproc, toate aceste acte, fara exceptie, nu sunt altceva decat reflexe conditionate de diverse grade. Iata ce spune Serghei Ceahotin: "Ceea ce caracterizeaza cu adevarat epoca in care traim este mai degraba o descrestere a influentei reale a colectivitatii asupra vietii publice; ele devin mai degraba instrumente docile in mainile dictatorilor si chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoastere mai mult sau mai putin intuitiva a legilor psihologice si pe de alta parte dispunand de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astazi statul modern, nelasandu-se impiedicati de nici un fel de scrupule morale, exercita asupra indivizilor care compun un popor o actiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.

Altfel spus, acestia sunt fara incetare violati psihic. E firesc ca, din cand in cand, sa fie obligati sa recurga la manifestatii zgomotoase, in care exploateaza si fac sa se dezlantuie fortele inerente multimilor." Acest lucru - la care se refera Ceahotin in cartea sa "Violul multimilor prin propaganda politica" - se explica prin faptul ca daca un reflex conditionat nu este "reimprospatat" din cand in cand, el isi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create "socurile viitorului") care sa determine reaparitia sentimentului de frica, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lantul cu care erau inainte legati acesti "sclavi psihici" sa se stranga si mai tare.

O alta premisa pe care se bazeaza unele tehnici de manipulare este aceea ca numai o parte dintre oameni au capacitatea de a intelege si de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care isi formeaza doar opinii superficiale si trecatoare; asa stau lucrurile in privinta tuturor problemelor societatii. Reiese astfel ca irationalitatea este predominanta la nivelul constiintei publice.

Manipulatorii au profitat de aceasta constatare pentru a submina si distrage atentia oamenilor de la perceperea starii reale de fapt. Cu cat devin mai complexe problemele societatii industriale moderne, cu atat este mai usor sa se introduca diversiuni tot mai mari, astfel incat s-a ajuns in situatia absurda ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niste manipulatori abili, sa dobadeasca aparentele unor realitati stiintifice.

Controlul social prin intermediul mass-mediaControlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanta extraordinara cuvantului ca stimul in formarea reflexelor conditionate. Influenta propagandistica se realizeaza cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul "actualitatilor" de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente in a prezenta cat mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse in casele si mintile oamenilor ideile dorite.

Iar atunci cand trebuie sa se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins sa-l accepte, cineva scrie un articol, abordand acel subiect din toate punctele de vedere si dandu-i o importanta deosebita. Apoi procesul este repetat pana cand rezistenta publicului este invinsa pe toate planurile. Un ziarist trebuie sa fie inainte de toate un "muzician al sufletelor", el trebuie sa cunoasca perfect instrumentul la care canta - claviatura pulsiunilor si instinctelor umane, strafundurile si sublimarile lor.

El trebuie sa poata provoca deliberat in mase reflexele conditionate, sa le inhibe pe unele si sa dezinhibe altele, sa creeze unele noi, sa declanseze noi actiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseste de presa. Printr-o informatie mai mult sau mai putin tendentioasa se creaza o stare emotionala, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evoca reflexele conditionate pe care ziaristul urmareste sa le directioneze pentru a-si atinge scopul.

O alta metoda de manipulare consta in a organiza talk-show-uri de televiziune live, in care un grup de experti promoveaza produsul si/sau ideea, sub pretextul "dezbaterilor". Se recruteaza participanti pro si contra, discutand in punct si contrapunct si exprimandu-si sprijinul sau opozitia. Cand totul se termina fara a se ajunge la nicio concluzie pentru ca nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat in mintea telespectatorilor. Aceasta practica, noua la inceputul anilor saizeci, a devenit in prezent o metoda standard.

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

In afara de mass-media, o alta zona importanta de intersectie dintre experimentele programarii mentale si ceea ce devine politica publica este cea a "sondajelor de opinie". Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela si manipula opinia publica in modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim in ziare sau vedem la televizor a fost mai intai validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Aceasta procedura se numeste "faurirea opiniei publice".

Aceasta este perla "olimpienilor" caci, cu ajutorul miilor de specialisti in noile stiinte sociale aflati la discretia lor si tinand strans in mana toata mass-media si in special agentiile de stiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume in mai putin de doua saptamani.

Ideea simpla care sta la baza acestei metode de conditionare sociala este aceea de a afla cat de receptiv este publicul fata de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele si indivizii, oricat de puternici si de siguri pe sine s-ar crede acestia. Ea acopera finantele, domeniul apararii si partidele politice de toate culorile si orientarile. Nu exista nici o entitate pe care Comitetul sa n-o poata depista si controla, inclusiv religiile organizate ale lumii).

Manipulare pe scara largaOamenii sunt numiti "grupuri-tinta ale populatiei", iar sondajele de opinie masoara de fapt rezistenta acestora fata de ceea ce apare la stiri - care reflecta directivele transmise de la nivelul cel mai inalt al guvernului invizibil. In functie de rezultatele obtinute prin aceste barometre de opinie se iau anumite masuri, corectandu-se prin metode de programare si manipulare adecvate abaterile grupurilor tinta de la directia dorita. Oamenii traiesc cu impresia ca sunt bine informati, dar nu-si dau seama ca opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create in institutiile de cercetare de grupuri de gandire (care gandesc deci in locul lor).

Ei nu sunt lasati sa isi formeze opinii proprii, iar cei care indraznesc sa o faca sunt imediat sanctionati social. Si la acest proces contribuie chiar informatiile oferite de mass-media si sondajele de opinie. Un asemenea proces de conditionare este descris in termeni tehnici ca "mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie sa fie influentata".

Totul face parte din elaboratul proces de influentare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre expertii in sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru in Comitetul celor 300 si patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieste sa afirme in fata studentilor sai ca sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

Ideea nu ii apartine insa, ea a fost inspirata de cartea "Trend Report" a lui Daniel Naisbett, scrisa la comanda Clubului de la Roma. In aceasta carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de fauritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de stiinta angajati in procesul conditionarii sunt numiti pompos "ingineri sociali" sau "savanti ai noilor stiinte sociale" si joaca un rol crucial si deserori nebanuit in tot ceea ce vedem, auzim si citim. Inginerii sociali de "scoala veche" au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care impreuna cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrala a specialistilor noii stiinte de la Institutul Tavistock.

In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, peste o suta de cercetatori au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiinciosi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. Dupa cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA si s-a bazat pe metodologia nazista a lui Heidrich.

Guvernele Marii Britanii si Statelor Unite au deci deja de mult pregatita masinaria cu care vor sa ne aduca pe linia Noii Ordini Mondiale, posibila a fi implementata doar prin materializarea unei rezistente slabe si simbolice din partea omenirii. Aceasta "masinarie" functioneaza din 1946 si fiecare an ce trece aduce noi si noi perfectionari ale ei.

De exemplu, inainte ca Statele Unite sa intre in al doilea razboi mondial, americanii au fost conditionati sa priveasca Germania si Japonia ca pe niste dusmani periculosi, care trebuiau sa fie opriti cu orice pret. Pe baza informatiilor cu care fusesera indopati, americanii erau convinsi ca inamicii trebuiau intr-adevar sa fie Germania si Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina sa ignore adevaratul inamic. Mai recent, am vazut cat de bine functioneaza procesul de conditionare de la Tavistock, cand intr-un mod similar americanii au fost conditionati sa perceapa Irakul ca pe o amenintare si pe Saddam Hussein ca pe un dusman personal al Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut cand George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin sa atace Irakul. In doua saptamani, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape intreaga opinie publica mondiala s-a intors impotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmutirea lumii impotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip "soc al viitorului".

Demolarea deliberata a celor doua turnuri World Trade Center de catre americani pentru a crea pretextul invadarii Irakului este similara inscenarii de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repeta, iar oamenii orbiti prin manipulare si programare par sa nu invete nimic din ea.

Amenintarea cea mai grava a manipularii se adreseaza libertatii individuale si colective a omenirii. Odata cu aparitia Guvernului Mondial Unic si a Noii Ordini Mondiale, se vor pune in aplicare experimente cu raza lunga de actiune, in scopul de a-i eradica omului din minte, trup si suflet dorinta de libertate. Atacul asupra sufletului consta intr-o serie de experimente cumplite, aflate in faza de elaborare, aplicate pana acum, pe scara restransa, in locuri ca Spitalul Naval Bethesda si inchisoarea Vacaville din California.

Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stapanii acestei planete au cautat dintotdeauna sa-l submineze. Totusi dorul de libertate al fiecarei fiinte umane este atat de mare, incat pana in prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din inima omului. Experimentele care au avut loc in URSS, Marea Britanie si SUA, pentru a toci si amorti dorinta de libertate a fiintei umane, s-au dovedit pana in prezent incapabile de succes.

http://eternelle-costinel.blogspot.com

 

[anuk]

Stiati ca anumite cuvinte provin de la numele unor oameni din istorie?

Iata cateva exemple:



ADIDASI
Adolphe (Adi) Dassler (1900-1959), un cizmar german

ALEXANDRIT
Alexandru I, ţarul Rusiei (1777-1825)

ALGORITM
al-Horezmi (c.780-c.850), matematician arab

AUGUST
Octavianus Augustus (63 î. Hr.-14 d. Hr.), primul împărat roman

AXEL
Axel Paulsen (1855-1938), patinator norvegian

BAREM
Bertrand François Barrème (1640-1703), matematician francez

BATISTĂ
Baptiste de Cambrai, un ţesător din sec. 13 din Franţa

BOICOT
Charles Cunningham Boycott (1832-1897), proprietar irlandez

CAMELIE
George Joseph Kamel (1661-1706), farmacolog şi botanist austriac

CASANOVA
Giovanni Jacopo Casanova de Seingalt (1725-98), aventurier italian

CRAI
Karl (Carol cel Mare (747-814)), rege al francilor şi împărat al Occidentului

DALIE
Anders Dahl (1751-1789), botanist suedez

DECIBEL
Alexander Graham Bell (1847-1922), inventator şi fizician american

DERBI
Edward Stanley, al 12-lea conte de Derby (1752-1834)

DIESEL
Rudolf Diesel (1858-1913), inginer german

DOBERMAN
germanul Friedrich Ludwig Dobermann (1834-1894)

DOLOMIT
Deodat de Dolomieu (1750-1801), geolog francez

DRACONIC
Dracon (sec. 7 î. Hr. ), legiuitor atenian

DREZINĂ
Karl Friedrich Drais, baron von Sauerbronn (1785-1851), inginer german

FERMIU
Enrico Fermi (1901-1954), fizician american de origine italiană

FILIPICĂ
Filip II, rege al Macedoniei (382-336 î. Hr.)

FUCSIE
Leonard Fuchs (1501-1566), botanist german

GALVANIC
Luigi Galvani (1739-1798), fizician şi medic italian

GENŢIANĂ
Gentius (c.180-168 î. Hr.) rege din Iliria

GHERGHINĂ
Johann Gottlieb Georgi (1729-1802), profesor de ştiinţe naturale şi chimie rus

GHILOTINĂ
Joseph Ignace Guillotin (1738-1814), medic francez

GOBLEN
Gobelin, familie celebră de vopsitori de lână din Paris

HERTZ
Heinrich Rudolph Hertz (1857-1894), fizician german

HORTENSIE
Hortense Lepaute (1723-1788), matematiciană şi astronom franceză

HULIGAN
Patrick Hooligan, hoţ şi tâlhar de origine irlandeză

IULIE
Gaius Iulius Caesar (100-44 î. Hr.)

JACARD
Joseph Marie Jacquard (1752-1834), mecanic francez

JACUZZI
Roy Jacuzzi şi Candido Jacuzzi (1903-1986), inventori americani

JOBEN
Jobin, pălărier francez stabilit în Bucureşti la mijlocul sec. 19

JOULE
James Prescott Joule (1818-1889), fizician britanic

KELVIN
Sir William Thomson, lord Kelvin (1824-1907), fizician şi inventator englez

LAVALIERĂ
Louise François de La Baume Le Blanc, ducesă de La Vallière (1644-1710), amanta regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei

LINŞA
William Lynch (1742-1820), căpitan american

LUDOVIC
Ludovic al XIII-lea (1601-1643), rege al Franţei

MACADAM
John Loudon McAdam (1756-1836), inginer scoţian

MACHIAVELIC
Niccolò Machiavelli (1469-1527), om politic, scriitor şi istoric italian

MAGNOLIE
Pierre Magnol (1638-17175), botanist francez

MAHMUDEA
Mahmud II (1784-1839), sultan otoman

MANSARDĂ
François Mansart (1598-1666), arhitect francez

MARGHILOMAN
Mihail Marghiloman, prefect al poliţiei din Bucureşti între 1861-1863

MASOCHISM
Leopold von Sacher-Masoch (1836-1895), romancier austriac

MAUSOLEU
Mausol (377-353 î. Hr.), rege din Caria în Grecia antică

MECENA
Gaius Cilnius Maecenas (c.70-8 î. Hr.), om politic şi istoric roman

NEWTON
Sir Isaac Newton (1642-1727), fizician, matematician şi astronom englez

NICOTINĂ
Jean Nicot (c.1530-1600), ambasador francez în Portugalia

PASCAL
Blaise Pascal (1623-1662), matematician, fizician, filozof şi scriitor francez

PASTEURIZARE
Louis Pasteur (1822-1895), chimist francez

PATEFON
Fraţii Émile Pathé (1860-1937) şi Charles Pathé (1863-1957), ingineri francezi

PLATONIC
Platon (c. 427-347 î. Hr.), filozof grec

PRALINĂ
César de Choiseul, conte de Plessis-Praslin (1598-1675), mareşal francez

PUBELĂ
Eugène René Poubelle (1831-1907), prefect din Paris

RECAMIER
Jeanne-Françoise-Julie-Adelaide Bernard, Madame de Récamier (1777-1849), franţuzoaică care deţinea un salon celebru la Paris

RENGLOTĂ
Regina Claude a Franţei (1499-1524)

SADISM
Contele Donatien Alphonse François de Sade (1740-1814), scriitor francez

SALMONELĂ
Daniel Elmer Salmon (1850-1914), medic veterinar american

SANDVICI
John Montagu, al 4-lea conte Sandwich (1718-1792), diplomat englez

SAVARINĂ
Anthelme Brillat-Savarin (1755-1826), magistrat, gastronom şi scriitor francez

SAXOFON
Antoine Josephe "Adolphe" Sax (1814-1894), creator de instrumente muzicale belgian

SILUETĂ
Etienne de Silhouette (1709-1767), ministru francez de finanţe

ŞRAPNEL
Henry Shrapnel (1761-1842), ofiţer de artilerie englez

VERNIER
Pierre Vernier (1580-1637), matematician francez

VESPASIANĂ
Titus Flavius Vespasianus (9-79), împărat roman

 

[anuk]

Incredibila auto-mumificare a calugarilor Sokushinbutsu



Sokushinbutsu au fost preotii budisti care isi curmau singuri vietile astfel incat trupurile lor lipsite de suflu sa se transforme in mumii, devenind ulterior tinta veneratiilor poporului japonez in onoara spiritului si a dedicarii lor unice.

Populara in nordul Japoniei, mai ales pe raza Prefecturii Yamagato, practica devenirii Sokushinbutsu este considerata un antic ritual tantric provenit din dinastia chineza Tang si adus in Tara Soarelui Rasare de catre fondatorul Budismului Shingon.

Privit ca testul suprem de autonegare, prcedura transformarii in Sokushinbutsu presupunea traversarea de catre calugarii budisti a catorva ani de tortura autoindusa. In cadrul primului stadiu al procesului, preotul trebuia sa respecte o dieta bazata exclusiv pe seminte si nuci, prestand in acelasi timp exercitii fizice riguroase care ii eliminau toata grasimea corporala. Acest parcurs dura 1.000 de zile.

In a doua parte a procesului Sokushinbutsu, calugarul se hranea numai cu scoarta si radacinile coniferelor, consumand concomitent un ceai otravitor, obtinut din seva arborelui urushi. Folosita in general pentru lacuirea vaselor, seva contine Urushiol, o substanta ce provoca stari de voma ale calugarului, ducand la pierderea constanta de fluide din corpul acestuia. Pasul dura alte 1.000 de zile.

In cele din urma, calugarul automumificant se izola intr-un mic cavou de piatra care abia ii permitea sa pastreze o permanenta pozitie de lotus. Incaperea era sigilata si un mic tub de aer devenea singura legatura a individului cu lumea de afara. Ii era oferit si un clopotel, din care suna zilnic pentru a le face cunoscut oamenilor faptul ca este inca in viata. Atunci cand clopotelul nu se mai auzea, tubul de aer era indepartat iar cavoul complet inchis.

In timp ce strainii ar putea crede despre calugarii Sokushinbutsu ca trebuie sa fi fost nebuni pentru a indura un proces atat de indelungat si de chinuitor doar pentru a se sinucide in final, ei erau ridicati la statutul de Budha si venerati ca atare in templele Shingon de-a lungul intregii Japonii. Pentru calugari, aceasta recompensa era mai mult decat suficienta.

Inainte sa fie scoasa in afara legii, spre finele secolului al XVIII-lea, se crede ca sute de calugari au urmat calea Sokushinbutsu, dar multi dintre ei au esuat. Nu mai mult de 16 pana la 24 de mumii Sokushinbutsu au fost descoperite in Japonia. Desi aceasta practica este ileagala de ceva vreme, un nou Sokushinbutsu a fost descoperit in iulie 2010, chiar in Tokio.

Sursa: Odditycentral

 

[anuk]

Eisriesenwelt – Pestera Gigantilor de Gheata.




Alpii austrieci detin in ascuns in adancurile lor secretul magnific al unei frumuseti ireale, inghetate cu milenii in urma. Aici exista o pestera unica in lume, care fura mintile si imaginatia celor indeajuns de norocosi sa-i calce pragul. Un extraordinar fenomen natural o salveaza de verile tot mai toride din ultimii ani. Are o lungime de peste 42 de kilometri si este cea mai mare pestera de gheata din intreaga lume. Daca intrati in ea, aveti mare grija! Cunoscatorii spun de spre ea (pe buna dreptate), ca are puterea de a va fura fara de veste imaginatia, mintea, visele, dorintele, pana cand veti ajunge supusii Maretului Regat de Gheata din Eisrisenwelt! Garantat, va veti reintoarce...



Intre calcar si gheata

Ti-ai imaginat vreodata ca cea mai mare pestera de gheata din lume se afla in apropierea noastra? Nu este nici in indepartatul Imperiu de Greata al Antarcticii, nici in Arctica, Groenlanda sau Alaska. Nici macar in semetul Himalaya, cel mai inalt lant montan din lume. Nu, Natura in socotelile ei misterioase a apelat la ajutorul Timpului pentru a crea cel mai fascinant labirint de gheata al lumii, undeva in Alpii austrieci. Mai precis, pestera Eisriesenwelt se afla in inima masivului Hochogel care apartine lantului muntos Tenngerbirge din Alpi. Muntii Tenngerbirge s-au format relativ recent, la scara geologica, in Tertiar, in perioada glaciatiunii Wurm din Pleistocenul european. Acest lant muntos este, de fapt, cel mai intins platou carstic din Alpii Salzburgului, pestera Eisriesenwelt, fiind situata la baza platoului.

Cu toate ca are o lungime totala de peste 42 km, doar primul kilometru de la intrare este format din gheata, acesta find si singurul segment din pestera unde este permis accesul turistilor. Cei 41 de kilometri care serpuiesc in adancurile misterioase ale muntelui traverseaza doar straturi de calcar. Geneza Pesterii Gigantilor de Gheata (cum au numit-o dintotdeauna localnicii pe baza legendelor) este una deosebit de interesanta, parcurgerea sa dovedindu-ne inca o data activitatea "artistica" de care dau deseori dovada elementele Naturii: apa, pamantul, focul, vantul. In cazul de fata, doar apa si pamantul, sau ca sa fim mai corecti din punct de vedere geologic, gheata si calcarul. Pestera Eisriesenwelt s-a format prin intermediul raului Salzach, care si-a croit drum in inima muntelui, peste intregul fenomen de erodare a apei suprapundandu-se venirea subita a glaciatiunii Wurm.

Geologii care au avut curiozitatea sa determine varsta pesterii au dat peste un fapt deosebit de interesant. Datele oferite de mostrele prelevate atat din depozitele de gheata cat si din straturile de calcar, demonstreaza ca Pestera Gigantilor de Gheata este un "copilas" la scara geologica, si inca unul nascut recent. Daca varsta pesterii in ansamblul ei este cuprinsa intre 50-100 milioane de ani, ei bine, portiunea de gheata de la intrare care fura imaginatia vizitatorilor, are varsta de doar cateva mii de ani...
Secretul din horn

Deoarece intrarea in pestera este deschisa tot timpul anului, inclusiv vara, cand temperaturile din ultimii ani cresc tot mai mult alimentate de incalzirea globala, specialisti s-au intrebat pe buna dreptate de ce pe timpul verii, portiunea de gheata de la intrare nu se topeste? Raspunsul rezida din topografia subterana a pesterii, precum si intr-un interesant fenomen care permite mentinerea pe tot timpul anului a stratului de gheata ramas acolo din vremurile in care primii oameni vanau mamuti si ursi de pestera. Gheata pesterii s-a format in urma zapezilor aduse de catre vanturile iernii, topite initial de temperatura din interior pentru a fi reinghetate de catre geruri. Eisriesenwelt este, de fapt, un labirint de pesteri formate in timp, primele crevase si crapaturi aparand acum multe milioane de ani si devenind cu timpul din ce in ce mai extinse sub actiunea necrutatoare a reactiilor chimice ale elementelor si a eroziunii apelor.

Din punct de vedere strict carstic, Eisriesenwelt este o asa numita "pestera dinamica". Cu alte cuvinte, coridoarele si crevasele se interconecteaza unele cu altele de la intrarea joasa a pesterii, pana spre deschizaturile inalte din tavan. Acest fenomen natural permite de la sine absorbirea si recircularea aerului din exterior, similar cumva cu efectul unui banal horn. In functie de temperatura de afara, care poate fi calda sau rece in functie de anotimp, aerul va circula in josul pesterii daca este rece, sau spre tavan daca, evident, este aer cald. In perioada iernii, cand aerul din pestera este mai cald decat cel de afara, curentii de aer rece sunt atrasi in pestera din "hornurile" naturale din acoperis, reducand drastic temperatura din pestera. Odata cu venirea primaverii, zapada care se topeste deasupra pesterii, pe versantul muntelui Hochhogel, se scurge in pestera prin aceleasi crevase si fisuri cu rol de "horn racitor" pe timp de iarna. Apa care ajunge pe peretii si solul pesterii ingheata din nou in contact cu aerul rece ramas din iarna anterioara. Din fericire, in urma acestui fenomen natural salvator, lumea de gheata de la Eisriesenwelt este salvata chiar si de amenitarea zilelor calde ale verii. Fenomenul trebuie vazut pentru a fi inteles in adevarata sa dimensiune.
Adapost pentru braconieri

La sfarsitul secolului al XIX-lea, pesterile erau cunoscute si pretuite doar de catre vanatori si braconieri. Primii se adaposteau in ele cand erau surprinsi de furtuni, urmatorii faceau acelasi lucru, depozitand in plus animalele braconate a caror carne era tinuta la rece in incinta pesterilor, pana cand putea fi portionata si transportata in orase fara a atrage banuielile paznicilor de vanatoare. Nici Eisriesenwelt nu a fost exceptia de la regula... Pentru lumea stiintifica, insa, descoperirea sa a avut loc in anul 1879, cand Anton Posselt, un naturalist pasionat din Salzburg, a parcurs de curiozitate o distanta de 200 metri in interiorul pesterii, descoperind astfel, in mod oficial, "Pestera Gigantilor de Gheata". Pestera era, evident, cunoscuta si de catre localnicii care erau convinsi ca reprezinta una dintre intrarile spre Iad, neavand curajul nici macar sa-i treaca pragul.

Un an mai tarziu, Anton Possel a publicat un raport detaliat al descoperirii sale intr-o revista de alpinism, dar materialul sau a fost, in mod bizar, uitat si ignorat... Au trecut ceva ani pana cand Alexander von Mork, un pionier al speologiei din zona Salzburgului, a facut cunoscuta descoperirea lui Posselt. Expeditiile sale din anul 1920 au facut pestera celebra, atragand inca de pe atunci primele valuri de turisti.
Urna dintre gheturi

Sub indrumarea lui Alexander von Mock, in anul 1920 s-a construit prima cabana din zona, denumita Forscherhutte (Refugiul Descoperitorilor). Un an mai tarziu, numarul tot mai mare de vizitatori a impus autoritatilor construirea unei cai de aces intre Werfen si Tenneck. Inca din anul 1924, sectiunea acoperita de gheturi a pesterii era deja accesibila turistilor, o noua cabana fiind construita langa cea veche. Din anul 1953, accesul cu masina este posibil pana la intrarea pesterii in urma construirii unei sosele moderne. Iar din anul 1955 exista un teleferic cu care se poate ajunge in cateva minute la baza pesterii. La ora actuala, pestera Eisriesenwelt este detinuta si administrata de catre Comisia Nationala Forestiera a Austriei. Administrarea pesterii la fata locului se face de catre Asociatia Speologilor din Salzburg, iar o parte din venituri sunt livrate Comisiei Forestiere. Parteneriatul dintre cele doua entitati administrative este valabil din anul 1928 si functioneaza exemplar. Pestera este deschiza zilnic in perioada 1 mai - 26 octombrie, iar orele de vizitare sunt cuprinse in intervalul 9:00-16:30 in lunile iulie si august, si 9:00-15:30 in lunile mai, iunie, septembrie, octombrie. Accesul in la Eisriesenwelt se poate face cu automobilul pe autostrada A10, din Salzburg, sau cu trenul din statia Werfer. Din Werfern sunt circa 40 km pana in Salzburg, de unde se mai parcurg doar 5 km pana la parcarea auto de langa Eisriesenwelt. Din Werfern exista, de asemenea, curse locale de autobuze care te lasa pana la intrarea in pestera.

Temperatura din pestera este sub limita inghetului si in mijlocul verii, asa ca hainele groase sunt neaparat necesare. De fapt, accesul in pestera nu este permis in tricouri, pantaloni scurti si sandale din motive evidente care tin de sanatatea si siguranta turistilor. Odata intrat in pestera fotografiatul si filmatul sunt strict interzise. Turul Pesterii Gigantilor de Gheata, incepe chiar de la intrare, continuandu-se in Sala lui Posselt, o incapere uriasa cu stalactite dintre care cea mai mare a primit numele de Turnul lui Posselt, in onoarea exploratorului austriac. Dupa Turnul lui Posselt exista o placa care marcheaza locul exact pana unde a patruns prima data in pestera descoperitorul lumii de gheata din Alpi. Din acest loc se poate admira Marea Aglomerare de Gheata, o formatiune masiva de gheata care atinge inaltimea de 25 metri si reprezinta cea mai impresionata aglomerare de gheturi dintr-o pestera de pe Terra.

Imediat dupa impetuosul "munte" de gheata, apare alta formatiune fascinata denumita Castelul lui Hymir, dupa numele gigantului din mitologia scandinava. Apoi, in fata ochilor se reveleaza o formatiune de stalactite inghetate denumita Valul lui Frigga sau Orga de Gheata. Continuand parcursul, apare brusc Catedrala lui Alexander von Mock, una dintre cele mai mari incaperi ale pesterii. Aici este locul unde este depozitata intr-o urna funerara cenusa pionierului speologiei din Salzburg. Ultima oprire din tur are loc in fata incredibilului Palat de Gheata, o alcatuire naturala de gheata care te lasa afara cuvinte. Esti deja la un kilometru de intrarea pesterii, la o adancime medie de 400 metri. Feeria s-a sfarsit si trebuie sa te reintorci in lumea ta. Intreaga incursiune dus-intors in magnifica si secreta lume de gheata de sub Alpi dureaza circa o ora si un sfert.

Ajuns inapoi la lumina, sub soare si inconjurat de atmosfera primaverii, verii sau toamnei, depinde de momentul in care ai ajuns aici, foamea isi face simtita prezenta. Nu intra in panica! Imediat langa telecabina care te transporta inapoi in vale, exista un resturant denumit Dr. Oedl-Haus, cu specific alpin-austriac, iar imaginea panoramica din fata restaurantului este una care merita admirata... La baza telecabinei este un mic restaurant denumit Wimmerhutte, care poate primi pana la 70 de persoane. Lumea de gheata este inca acolo, iar tu trebuie sa mai dai gata cateva beri inainte de a te auto-asigura ca ai trait o experienta adevarata, intr-o lume in care toate simturile te avertizau ca ai intrat pe portile largi si inghetate ale Fantasticului & Irealului.

 

[anuk]

Viata in stand-by – stiinta criogeniei.




La cateva momente dupa deces, trupurile unor oameni sunt prezervate in medii extrem de reci, in speranta ca tehnologiile viitorului vor permite readucerea lor la viata. Cei mai multi dintre noi am putut observa intrebuintarea aceastei tehnici in filmele stiintifico-fantastice si, probabil, tot atat de multi am auzit de controversatul caz de criogenare al ilustrului creator de desene animate Walt Disney. Dar este oare aceasta stiinta posibila si vor putea fi resuscitati, intr-o buna zi, oameni morti de decenii, pastrati “la gheata”?


De la criogenie la vitrificare

Inghetarea oamenilor pentru a-i reinvia mai tarziu pare a fi exclusiv un scenariu potrivit pentru filme precum seria Alien, Soldat Universal, Forever Young sau Demolition Man. Suna fantasmagoric, dar, in realitate, peste 140 de oameni, intre care si unele celebritati, au fost deja puse "la pastrare" prin folosirea tehnicilor criogenice, in cadrul carora trupurile umane sunt racite pana ating temperaturi extrem de scazute si sunt depozitate in capsule speciale, pentru a fi treziti, mai tarziu, cu ajutorul progresului stiintific. Intrebarea este: ce sanse de reusita are aceasta metoda?

Sustinatorii criogeniei sunt in prima instanta preocupati de pastrarea identitatii unei persoane, a gandurilor si a amintirilor acestora, care sunt intiparite fizic in creier, sub presupunerea ca, in viitor, va fi posibila "cresterea" unui nou trup. Ca atare, in cadrul Fundatiei Alcor pentru Prelungirea Vietii, cele mai mari doua organizatii care furnizeaza aceste servicii, le ofera oamenilor posibilitatea de a-si prezerva in fie tot corpul, fie numai capul. Dar pastrarea criogenica a unui trup sau a unui creier, dupa moarte, nu mai implica in mod necesar congelarea - cel putin nu de acum incolo.

Problema cu inghetarea este aceea ca structura si formarea cristalelor de gheata in celule este foarte daunatoare - oricine a consumat macar o data mancare depozitata in congelator si apoi preparata este constienta de efectele distructive ale cristalelor de gheata. De aceea, pentru a evita formarea ghetii, criogenia a evoluat catre un proces denumit vitrificare.

Pentru a vitrifica un organism, o masinarie ii inlocuieste sangele cu o solutie ce contine o inalta concentratie de substante chimice, denumite crioprotectori, care racesc corpul si, in acelasi timp, previn formarea ghetii. Asa cum criobiologul Kenneth Storey de la Universitatea Carleton din Canada explica, secretul rezida in viteza extrema cu care tesuturile pot fi racite la temperaturi foarte scazute.

"Daca schimbi temperatura unei solutii foarte, foarte repede - cu 5.000 pana la 10.000 de grade Celsius pe minut - acea solutie se va opri in loc". Moleculele de apa nu au timp sa formeze structura cristalina rigida a ghetii, dar, in schimb, mentin un aranjament aleator considerat a fi un soi de stare sticloasa. Dupa vitrificare, laboratoarele de criogenie suspenda oamenii in nitrogen lichid la temperaturi de sub -180 de grade Celsius.

Probleme la frigider

Vitrificarea este un proces stiintific silentios - Storey il foloseste in propriile cercetari asupra animalelor tolerante la inghet. Dar nu este de acord ca procesul poate fi intrebuintat cu succes in prezervarea oamenilor si readucerea lor ulterioara la starea originala. "Poti vitrifica o singura celula umana si apoi ai sanse sa o aduci inapoi. De fapt, poti vitrifica straturi intregi de celule umane, dar nu poti vitrifica un organ uman urias; sunt prea multe celule, prea complicate si nu li se poate schimba temperatura suficient de repede", sustine Storey.

Totusi, Fundatia Alcor si Institutul de Criogenie se opun acestei pareri. Pagina de internat a Alcor sustine ca vitrificarea poate fi efectuata indiferent de scara, la orice rata de racire, daca exista suficienta apa care sa fie inlocuita de crioprotector. Inainte de 2001, Alcor a folosit glicerol pentru a preveni formatiunile de gheata, dar aseameanea celor mai multi crioprotectori, acesta devine toxic cand se afla la temperatura camerei. De aceea, se foloseste acum un amestec din doi crioprotectori diferiti, care este mai putin potent.

Chiar daca un intreg organ ar fi cu succes vitrificat, decongelarea sa va cauza destul de probabil pagube din cauza recristalizarii. Mici cristale de gheata care se formeaza in jurul temperaturii de 0 grade Celsius se fac tot mai mari si mai mari, este de parere Storey. Cercetatorul studiaza animale precum broasca de copac ce traieste in climate foarte reci si atinge un stadiu adanc si inghetat de hibernare pentru a supravietui iernii.

Criogenia deja exista in Natura

Ficatul acestor animale produce glucoza, un criptoprotector, care este circulat in celule astfel incat gheata sa nu se formeze in interiorul lor. Concomitent, circulatia lor sanguina se opreste, bataile inimii inceteaza si animalele nu mai au activitate cerebrala detectabila timp de mai multe saptamani; insa atunci cand vine timpul dezghetului, isi recapata toata functiile vitale in numai cateva ore.

Insa aceste animale dispun de cateva mecanisme de adaptare pentru a gestiona temperaturile de inghet, care oamenilor le lipsesc. Ele isi pot activa diferite gene care produc proteine speciale pentru a-si ajuta celulele sa suporte stresul inghetului si dezghetului. "Reglarea prin inginerie genetica a tuturor acestor mecanisme ar fi o probleme infinit de dificila", mai specifica Storey.

Cu toate acestea, apologetii criogeniei sunt de parere ca viitoarele tehnologii vor oferi raspunsuri si solutii tuturor acestor probleme nascute de vitrificare si dezghet, ca sa nu mai vorbim despre vindecarea diverselor probleme de sanatate care au condus la moartea trupului conservat.

"Criogenistii au fantasme legate de repararea sporita a celulelor prin medicamente, enzime sintetice, virusuri si macrofage inca din anii '60", povestesc cei de la Alcor. Astazi, sperantele se sprijina in totalitate pe aria nanomedicinei - folosirea dispozitivelor microscopice in tratarea afectiunilor - iar Alcor este de parerea ca dezvoltarea in aceasta directie a nanotehnologiei ar putea readuce la viata, sanatosi, pacienti crioprezervati.

Alti experti in criogenie nu sunt convinsi de aceasta teorie: "Desi nimeni nu sustine ca asa ceva este imposibil, probabilitatea sa se intample este extrem de joasa - in parte din cauza complexitatii proceselor biochimice care au loc atunci cand celulele si tesuturile au de-a face cu inghetul si in parte din pricina a ceea ce inca nu cunoastem", este de parere John Baust, directorul Institutului de Tehnologie Biomedicala al Universitatii Binghamton din New York.

Multi cercetatori cred ca, bazandu-se pe viitoare tehnologii pentru rezolvarea problemelor, pozitioneaza criogenica in afara spectrului stiintific si, mai degraba, pe taranul credintei si al religiei. "Criogenia nu este rea sau diavoleasca, dar nu este stiintifica; este o initiativa bazata pe credinta", crede Storey.

Chimia mortii si a invierii

Moartea apare atunci cand chimia vietii devine atat de dezorganizata incat functionarea normala a unui organism nu mai poate fi reabilitata. In ce masura i se poate supravietui dezordinii chimice depinde de tehnologia medicala.

Cu o suta de ani in urma, stopul cardiac era considerat ireversibil. Oamenii erau considerati morti atunci cand inimile incetau sa le bata. Astazi, se considera ca moartea survine abia la 4 pana la 6 minute dupa ce inima nu mai pompeaza sange - nu neaparat inima, ci creierul ramane cel mai greu "convins" sa fie resuscitat.

Totusi, cu noile tratamente si proceduri ale medicinei de urgenta, astazi se poate supravietui si in situatii de peste 10 minute de stop cardiac, fara leziuni cerebrale. Viitoarele tehnologii pentru reparatii moleculare ar putea extinde frontiere resuscitarii dincolo de pragul de chiar 60 de minute.

Moartea are loc cu adevarat atunci cand structura celulara si chimica a corpului devin atat de haotice incat nicio tehnologie nu poate restabili ordinea lor initiala. Obiectivul criogeniei este acela de a preveni moartea prin prezervarea suficienta a structurii celulelor si a proceselor chimice din corpul uman, astfel incat recuperarea (inclusiv cea a memoriei si a personalitatii) sa fie posibila prin tehnologii anticipative. Daca, intr-adevar, pacientii tehnologiilor criogenice vor fi recuperati in viitor, atunci, in mod clar, ei nu au fost niciodata cu adevarat morti. Doctorii zilelor noastre, pur si simplu, se vor fi inselat sau nu au avut cunostintele si mijloacele necesare resurectiei atunci cand au proclamat decesul, asa cum s-a mai intamplat si in trecut.

Tenebrele miracolului

Apologetii criogeniei sustin ca viata poate fi oprita si repornita daca structura sa fundamentala este prezervata. Pastrarea embrionilor timp de ani de zile la temperaturi care opresc complet procesele chimice este deja o rutina. Au existat cazuri de adulti care au supravietuit inghetului la temperaturi care le-au oprit inimile, creierele si functiile celorlalte organe pret de o ora sau, in cazuri exceptionale, chiar mai mult. Aceste exemple, cat si numeroasele inovatii care au loc aproape zi de zi in cercetarea medicala ne invata, de fapt, ca nu stim mai nimic despre viata sau despre corpul uman.

Trebuie mentionat ca mai mult de 100 de cercetatori de renume si eticieni din toata lumea au semnat Scrisoarea Deschisa a Oamenilor de Stiinta, document care sustine bazele stiintifice ale criogeniei. Telul criogeniei este depasirea bolilor grave prin prezervarea si protejarea vietii. Criogenia este, ca atare, bazata pe principii pro-viata, atat medicale cat si religioase.

Victime ale hipotermiei au fost inviate dupa mai mult de o ora in care au ramas fara oxigen, puls sau activitate cerebrala. Inghetarea profunda este uneori folosita pentru "oprirea" pacientilor pe perioade lungi in timpul neurochirurgiei - procedeu pentru care inima trebuie oprita.

Daca criogenia functioneaza, acest fenomen se datoreaza faptului ca ea este fundamental la fel ca si celelalte forme de "animare suspendata", cunoscute deja de medicina. Pacientii in asemenea stari sunt considerati in profunda stare de coma, dar nu morti. Pacientii tehnicilor criogenice sunt, tehnic, echivalentul pacientilor aflati in stare de inconstienta intr-un spital.

Desigur, practica criogeniei este, inevitabil, una controversata, atacabila si criticata din multe considerente si perspective, caci poate fi incadata in setul ambitiilor omului de a fi un mic Dumnezeu, care manipuleaza legile naturii si decide cand, cum si de ce moare.

Insasi afirmatia companiilor ce ofera acest serviciu ridica la fileu o chestiune delicata de discutat: apologetii criogeniei declara ca oamenii criogenati nu sunt morti - caci, pana la proba contrarie, oamenii nu pot si nu vor putea fi vreodata sculati din morti -, ci numai intr-o profunda stare de coma. Dar are cineva dreptul (chiar si o persoana care consimte pentru propriul corp), mai ales in masura in care avem o viata religioasa si consideram ca exista o dimensiune spirituala care isi intra in drepturi dupa moartea noastra trupeasca, sa blocheze cumva intre lumi, suspendata, o constiinta, sa condamne un suflet unei lungi perioade de zbatere intre viata si moarte?

 

[magda]

Pestera pe Marte descoperita de niste elevi din SUA

Un grup de elevi din California au descoperit o pestera pe Marte cu ajutorul unei camere cu infrarosu.

Elevii americani au observat cu ajutorul unei camere cu infrarosu instalata pe sonda Mars Oddyssey a celor de la NASA o pestera pe Marte.

Acestia au vazut cu ajutorul camerei instalate chiar si gaura din acoperisul pesterii.

Potrivit expertului Glen Cushing, de la US Geological Survey, cavitatea surprinsa pe Marte seamana cu alte zone ale Planetei Rosii.

Cushing este de parare ca in locul acestor gauri era de fapt acoperisul pesterii care a fost distrus din cauza unor eruptii vulcanice, deschizandu-se in acest fel poarta catre "cer".

aoropo.ro