CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

[anuk]

Top 10 cele mai sinistre locuri de pe Pamant .

Fara indoiala, oamenii sunt niste creaturi fascinante, plamadite din ratiune, suflet si materie, capabile de savarsirea unora dintre cele mai remarcabile frumuseti. Nenumarate exemple prezente in intreaga lume certifica incontestabil potentialul creator de bine al umanitatii. Aceasta dimensiune admirabila nu pare insa a exclude deprinderile aflate la antipodul sau, aceleasi creaturi “divine” virand cu lejeritate si spre grotesc, pe care il modeleaza cu o maiestrie similara. Iata cateva exemple ale unora dintre cele mai sinistre locuri de pe Pamant, atent conturate de sumbrul geniu omenesc.

In acest articol
10. Muzeul de Istorie Medicala Mütter
9. Laguna Truk
8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic
7. Insula Pastelui, Chile
6. Mlastina Manchac, Louisiana
5. Catacombele Parisului
4. Casa Winchester din San Jose, California
3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh
2. Abatia din Thelema, Sicilia
1. Prypiat, Ucraina
10. Muzeul de Istorie Medicala Mütter

A fost fondat in anul 1858, in orasul Philadelphia din statul american Pennsylvania, de catre medicul Thomas Dent Mütter, pentru a-i initia pe studentii scolilor de medicina in tainele anatomiei umane si ale anomaliilor pe care aceasta le poate manifesta. Muzeul este unul al patologiei, al vechilor instrumente medicale si al exponatelor biologice. Institutia este cunoscuta mai ales pentru vasta sa colectie de cranii, dar prezinta si numeroase elemente biologice unice. Intre acestea, cadavrul unei femei transformata in lesie in pamantul in care a fost ingropata, gemenii siamezi ce impart acelasi ficat sau acelasi craniu, scheletul unui copil cu doua capete si multe alte exponate hidoase.





9. Laguna Truk

O mare parte din fosta flota aviatica japoneza zace in prezent in adancurile Lagunei Truk, din Micronezia, aflata in oceanul Pacific, la sud-est de Arhipelagul Hawaii. Fundul acestei lagune, pe care Jacques Yves Cousteau a explorat-o in 1971, este acoperit aproape in intregime de epave ale vaselor de razboi scufundate in anul 1944, la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Laguna a devenit o mare atractie pentru scafandri, desi multi se tem de posibila influenta nefasta a spiritelor echipajelor care nu si-au parasit niciodata posturile de lupta. Recifuri de corali au crescut in jurul distrugatoarelor si al aeronavelor, insa multi scufundatori nu se mai intorc la suprafata din aventurarile lor subacvatice intreprinse pentru explorarea acestora.





8. Piata de vrajitorie din Sonora, Mexic

Vrajitoarele din Sonora sed ca niste stranii statui de piatra si asteapta rabdator in micile lor dughene din piateta mexicana, vesnic inconjurate de un aer sumbru. Atunci cand nu mediteaza taciturn, isi promoveaza cu pricepere marfa si harul, fagaduindu-le clientilor entuziasti si creduli ca ii pot scapa de saracie sau de infidelitatea partenerilor de viata pentru numai 10 dolari. Piata este zilnic deschisa pentru pelerinii din Mexic, dar si pentru turistii straini, care vin in Sonora special pentru a afla mici amanunte referiatoare la viitorul lor. Oricine poate cumpara de aici statuete blestemate, potiuni misteroase, sange de reptila sau pasari-colibri mumificate pentru a-si stimula norocul.





7. Insula Pastelui, Chile

Insula Pastelui reprezinta unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pamant. Desi se afla in Oceanul Pacific, la 4.200 de kilometri departare de statul sud-american Chile, este considerata teritoriu al acestuia. Insula este cel mai bine cunoscuta pentru Moai, statuile sale uriase sculptate in piatra, cu un aspect misterios si cu priviri indreptate simbolic spre cer, spre ocean sau spre anumite obiective de pe insula. Nimeni nu stie cu exactitate cine le sunt autorii, care a fost soarta lor si pentru ce au sculptat masivele statui. Niciun locuitor al insulei nu poseda cunoasterea artei prelucrarii lor si nimeni nu poate explica felul in care a fost posibila crearea acestor colosi din piatra inalti de pana la 20 metri si grei de pana la 90 tone. Mai mult de atat, ulterior sculptarii statuilor in apropierea carierei de unde erau extrasi monolitii, uriasele corpuri erau transportate pe distante de pana la 20 de kilometri de la sursa, lucru de nerealizat astazi.





6. Mlastina Manchac, Louisiana

Mlastina Manchac, situata in statul american Louisiana, in apropierea orasului New Orleanes, mai este cunoscuta si sub denumirea de “mlastina fantomelor”. In imprejurimi circula convingerea conform careia aceasta mlastina sinistra a fost blestemata de o adepta de rang inalt a cultului voodoo, la inceputul anilor ’20 ai secolului trecut, atunci cand localnicii au intemnitat-o, sub acuzatia de vrajitorie. Trei mici sate aflate in apropierea mlastinii au fost rase de pe fata pamantului in urma unui uragan ce a maturat totul in cale la scurt timp dupa presupusul descantec al femeii. In prezent, locul este izolat, are un aspect sinistru si prezinta o incarcatura stranie pentru toti cei care il viziteaza.


5. Catacombele Parisului

Catacombele Parisului sau Catacombes de Paris resprezinta un faimos osuar subteran, amplasat sub capitala Frantei. Peretii lungilor coridoare subpamantene sunt intesati de cranii si oase. Aerul este extrem de uscat si transporta o usoara “aroma” de descompunere. Abia atunci cand patrunzi in catacombele de sub Paris, incepi sa intelegi de ce autori de renume mondial, precum Victor Hugo si Anne Rice, au tratat in celebrele lor romane subiectul acestor temnite. Galeriile de oase structurate pe trei nivele se intind pe o distanta de aproximativ 187 de kilometri pe dedesubtul intregului oras, dar numai o mica parte este disponibila spre vizitare publicului larg. Se spune chiar ca legendara politie subtera patruleaza aceste catacombe, desi legiunile de zombie si vampiri par a fi mai potrivite decorului.





4. Casa Winchester din San Jose, California

Misterioasa casa Winchester este atat o constructie colosala, cat si caminul mai multor mituri si controverse. Se pare ca o ghicitoare i-a spus candva lui Sarah Winchester, mostenitoarea unei companii producatoare de arme, ca va fi bantuita de fantome pentru tot restul vietii sale, asa incat va trebui sa plece din localitatea natala Connecticut si sa calatoreasca spre vest, unde va avea sa construiasca o casa foarte mare, a carei ridicare sa dureze pe toata durata vietii femeii. Construirea casei a inceput in San Jose in anul 1884 si nu a incetat timp de 38 de ani, atat cat Sarah a mai trait. In prezent, cladirea este locuita de fantome ale nebuniei ei: scari care duc spre tavane, usi in mijlocul peretilor, candelabra uriase si carlige infipte in grinzi. Din pricina decorului sumbru, chiar si cei sceptici cu privire la fenomenul poltergeist, sustin ca au auzit sau au vazut lucruri ciudate in timpul vizitelor facute in casa Winchester.





3. Domeniul lui Mary King, Edinburgh

Este vorba despre cateva strazi cu trecut sumbru, ascunse in Vechiul Oras medieval al Edinburghului, din Scotia. Acest loc, unde victime ale ciumei au fost lasate sa moara in secolul al XVII-lea, este cunoscut pentru pronuntatul fenomen poltergeist care se manifesta in limitela teritoriului sau. Turistii care viziteaza bizara locatie sustin ca o entitate invizibila ii atinge in mod sesizabil. Localnicii cunosc bine fenomenul si sustin ca vinovata de acesta se face fantoma unei fete pe nume Annie, ai carei parinti au plecat din oras in anul 1645, lasand-o prada ciumei. O mare cladire a fost construita pe “Domeniul lui Mary King” cu o suta de ani mai tarziu, iar de atunci locul este bantuit de stafia acestei fete. Spatiul s-a deschis pentru turisti in 2003.





2. Abatia din Thelema, Sicilia

Este vorba despre un mic stabiliment fondat in anul 1920, in Sicilia, de catre infamul ocultist Aleister Crowley si folosit de acesta pe post de templu pentru organizarea unor ritualuri pagane. Numele a fost inspirat din satira Gargantua si Pantagruel, a lui Francois Rabelais, unde un loc cu acelasi nume era descris ca fiind un centru de promovare a existentei independente de religie si reguli, ghidandu-se in schimb dupa legea liberului arbitru si a placerii individului. Crowley a vrut sa faca din Abbey o scoala de magie, de practici ritualice de adoratie a soarelui, dar si de munca fizica. In jurul creatiei sale au inceput insa sa planeze suspiciuni si acuzatii ce vizau orgiile sexuale, sacrificiile sataniste de animale si de copii, consumul de droguri si mutilarea. Cladirea exista si astazi, dar se afla intr-o stare precara, fiind total dezafectata si concentrand in jurul sau o energie grea si cu rezonante malefice.





1. Prypiat, Ucraina

Prypiat este un oras parasit din Ucraina nordica, in regiunea Kiev, in apropiere de frontiera cu Belarus. Orasul a fost abandonat in anul 1986 din cauza calamitatii nucleare de la Centrala Atomoelectrica Cernobil, care se afla la 14,5 km spre nord-vest de localitate. La data de 26 aprilie 1986, ora 01:23 noaptea cel de-al patrulea reactor al Centralei a explodat si toti locuitori permanenti ai orasului si imprejurimilor acestuia au fost evacuati pentru ca nivelul de radiatie in aria respectiva devenise extrem de periculos. Chiar daca orasul este in principal nelocuit, cativa oameni traiesc inca acolo. O mica parte a orasului a fost restaurata, iar acum acolo traieste o populatie de aproximativ 2.000 locuitori, inclusiv vizitatori si turisti. Casele ocupate nu sunt diferite fata de cele nelocuite, insa pe ele se afla scrieri care declara ca „proprietarul acestei case traieste aici”.

---

 

[bodo]

Noua Ordine Mondiala?

Efectele dramatice ale crizei mondiale au facut sa se auda mai des ca niciodata in ultimele doua decenii voci care invoca, mai mult sau mai putin imperativ, venite din directii de mai mare sau mic calibru, necesitatea unei noi ordini financiare/mondiale. In absenta unei viziuni concrete despre cum ar trebui sa arate o asemenea "ordine", dezbaterile pe aceasta tema ramin simple intentii.

Acum vocile care sustin necesitatea unei schimbari dramatice de paradigma in privinta economiei globale nu mai vin preponderent din zona "lumii a treia", cum se intimpla in anii '70 - fostele colonii, mai ales, considerindu-se excluse de la masa avutiei comune - ci chiar din interiorul marilor natiuni care compun G-8 sau G-20.

Pentru a intelege ce anume ar trebui schimbat - si de ce - ar trebui sa vedem mai intii cam ce inseamna "ordine financiara/mondiala" astazi.

Din punct de vedere economic exista doi colosi care domina (impreuna) comertul mondial: unul este un jucator national (SUA) iar al doilea unional (Uniunea Europeana, cu marile sale motoare statale - Germania, Franta, Regatul Unit, Olanda, etc).

Numai consumatorii din SUA cumpara in fiecare an marfuri echivalente cu aproape o treime din tot produsul intern al lumii, sustinind, asadar, zeci si sute de milioane de locuri de munca din afara Americii.

Mai exista colosul economic numit Japonia (ale carei forte de jucator regional/global sunt sporite prin existenta Tratatului de Securitate Japonia-SUA).

Pe o harta a puterii economice gasim apoi Rusia, cu imensele sale resurse energetice, o China in plina ascensiune, "jaguarii" Americii latine de tipul Braziliei si Argentinei, capitalul tarilor arabe exportatoare de petrol.

In topul primelor zece banci din lume inainte de criza (2007) gaseam o banca din China, doua din Marea Britanie, patru din SUA, una din Spania, una din Elvetia si una din Italia (dupa valoarea de piata).

Daca alcatuim topul in functie de valoarea activelor, dispare din peisaj China si intra Franta, Japonia si Germania, ultima prin Deutsche Bank. La rindul sau, banca spaniola - Banco Santander - desfasura o bogata activitate in America latina. Asadar, vedem cam aceeasi "jucatori" din G-8/G-20 si pe piata capitalului.

Grupul Bancii Mondiale si Fondul Monetar International - nascute in 1944 la Bretton Woods, in SUA - reprezinta cel mai important grup de monitorizare, analiza/expertiza si imprumuturi de pe Glob, avind ca membri peste doua treimi din cele aproximativ 200 de natiuni existente in lume.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) este cel mai inalt - macar teoretic - forum de decizie in privinta securitatii globale, prin rezolutiile Consiliului de securitate.

In rest exista zeci, sute si mii de organizatii de anvergura regionala/continentala/globala, formale si informale, care tes pinza de paianjen a complicatelor relatii mondiale in virtutea principiilor dreptului international.

In istoria ultimelor decenii, acestea s-au dovedit mai fragile sau mai dinamice, in functie de conjunctura. Uneori jucatorii statali si-au subliniat mai apasat rolul, alteori institutiile internationale au reusit sa-si impuna punctul de vedere.

Cum ar arata o ALTA ordine globala?

In privinta avutiei/capitalului, ar fi dificil de redesenat, macar pe termen mediu, pentru ca marii jucatori se bazeaza atit pe resurse (hard) cit si pe expertiza adunata in secole si decenii (soft).

Cei mai multi dintre ei cumuleaza puterea financiara cu una militara pe masura. Este limpede ca rolul ONU s-a diminuat pina la dilutie in unele situatii conflictuale din ultimele doua decenii, insa ramine ceea ce este, in conformitate cu scopul care a dus la nasterea sa dupa cel de-al doilea razboi mondial.

La fel, puterea militara - macar conventionala - este sever concentrata de o alianta (NATO) de o anvergura unica in istorie, alianta care dezvolta un parteneriat (chiar daca uneori sincopat) cu fostul mare inamic al razboiului rece, Rusia. Nici aceasta situatie nu se va schimba, previzibil, in viitor, pentru ca bugetele militare ale "marilor puternici" cresc, nu scad, pe masura fortei economice.

Identificare unor chestiuni globale, de tipul pandemiilor, efectului de sera sau crizei alimentare impun abordari globale si nu secventiale. Or asta inseamna institutii si cadru de dialog si nu secventializarea mai accentuata a acestora.

Chiar si criza economica a devenit, destul de rapid, o problema globala si nu aceea a unei natiuni sau a unui grup de natiuni. Ce soi de institutie/institutii ar trebui sa inlocuiasca ONU, de pilda sau care ar fi coordonatele unei reforme interne ale acesteia? Dar pentru FMI&BIRD?

In absenta unor raspunsuri coerente la acest gen de intrebari, apelurile patetice la o noua ordine mondiala au o rezonanta de tinichea. In aceste conditii, corectarea unor deficiente interne ale acestor organizatii ramine o miza rezonabila si nu inlocuirea lor cu un cadru deocamdata lipsit de baze conceptuale solide.

Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici

http://www.bloombiz.ro/finante/noua-ordine-mondiala

 

[anuk]

Hotelul confectionat din 200.000 de carduri de acces

Hotelul Holiday Inn Key Card din New York a fost construit de catre excentricul artist Bryan Berg, din 200 000 de carduri de acces, colectate de la hotelierii care aveau de gand sa se descotoroseasca de ele.

Pentru a marca relansarea lantului de hoteluri Holiday Inn, compania care detine 1.200 de cladiri a inaugurat primul hotel din cartele de plastic, in Manhattan, New York. Acesta consta dintr-o camera de oaspeti, o baie si un culoar, fiind amenajat pe interior cu mobila in marime naturala, realizata tot din carduri.



Bryan Berg, care a stabilit un record cu prima sa casa din carduri la varsta de numai 17 ani, in 1992, sustine ca acesta a fost cel mai solicitant proiect al sau, deoarece nu a mai creat niciodata pana acum structuri la scara umana. Hotelul Key Card a fost deschis spre vizitare din 17 pana pe 21 septembrie. In timpul evenimentului de cinci zile, Bryan Berg a mai construit si o replica a Empire State building, in interiorul excentricului hotel.

Sursa: Oddee

---

uji

---

ji09

---

bu8

---

mkop

 

[emerem]

Stiinta si spiritualitate: ADN-ul este influentat de cuvinte

Cele mai recente cercetari rusesti explica fenomene ca intuitie, clarviziune, vindecari miraculoase spontane, autovindecari, influenta mentalului asupra climei, etc.

Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicina in care ADN-ul poate fi re-programat folosind cuvintele si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Chirurgia genetica are un concurent redutabil!

Doar 10 % din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar aceasta mica parte face obiectul cercetarilor occidentale deja cunoscute Si popularizate. Restul de 90 % este considerat “material de balast”, adica fara importanta. Cu toate acestea, cercetatorii rusi, convinsi ca natura nu este deloc risipitoare, s-au alaturat unor lingvisti si geneticieni hotarati sa descopere adevaratul rol al celei mai mari parti din adenomul uman. Rezultatele si concluziile acestor cercetari sunt revolutionare!

Cuvintele care vindeca
Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.

Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut “la intamplare”, ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!

Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu “in vitro”) reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.

Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag “chirurgical” anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.

Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au “capturat” modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom. Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!

In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum “barbare” de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa “lucreze” asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.

Fiecare face propria revolutie interioara
Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele “gauri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor “poduri” Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua pucte foarte indepartate, un fel de scurtatura.

Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.

Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces Si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.

Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.

Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.

Efectul de ADN fantoma
Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul “ADN fantoma”. “Gauri de vierme” microscopice

Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa “curga” prin “gaurile de vierme” activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.

Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vinedecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.

In cartea lor “Vernetzte Intelligenz” (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.

Constiinta de grup superioara
In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.

Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.

Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de “copii indigo” datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.

In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri de clarviziune (conform cartii “Copii indigo din China” de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare “in aceeasi faza”. Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!

Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria “Civilizatiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o “Civilizatie de tipul II” ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie.

Constiinta de grup superioara creeaza ordine
Si acum, o adevarata “bomba”: atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!

Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html

ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 Si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.

In ceea ce priveste asa-numitele “gauri de vierme” (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de “gauri de vierme” se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.

Puterea constiintei
Esista anumite zone din Rusia unde astfel de mingii radiante apar foarte des. Rusii au inceput programe masive de cercetare care au condus la cateva concluzii uimitoare. Foarte multi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingii stralucitoare care apar pe cer. Privesc atent la ele si se intreaba ce ar putea fi.

Odata am gandit : “Salut! Daca sunteti OZN-uri, zburati in triunghi”. Si, dintr-o data, sferele au format un triunghi. Cu alta ocazie, le-am spus ca sa accelereze de la zero la viteza infinita, si asa au facut. Evident, am crezut ca sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au facut ce le-am rugat eu, ca sa-mi faca pe plac.

Acum, rusii au gasit in acele zone unde apar sferele luminoase, ca aceste mingii pot fi ghidate prin gand. Pentru ca s-au detectat frecvente foarte joase in jurul acestor sfere, frecvente similare cu cele produse de creierul nostru. Din cauza acestei similitudini, sferele reactioneaza la gandurile noastre!

Trebuie sa va avertizez ca nu este o idee prea buna sa sari pe una dintre aceste mingii care este asezata pe sol. Pentru ca energia pe care o detine este asa de mare incat ar putea sa ne provoace mutatii genetice… Sau ar putea sa nu. Pentru ca, spre exemplu, se stie ca multi invatatori spirituali produc astfel de sfere vizibile de energie atunci cand se afla in stari adanci de meditatie, declansand astfel stari placute si inaltatoare spiritual.

Este deja celebru cazului unui invatator spiritual care medita pe scaunul lui, iar cand cineva a vrut sa-l fotografieze, in poza nu se vedea decat un nor alb-stralucitor, ca o ceata. Pur si simplu, acest fel de fenomene trebuie sa fie in legatura cu gravitatia si anti-gravitatia, cu acele “gauri de vierme” care sunt stabilizate prin gand, si cu hipercomunicatia, adica o legatura cu energii din afara structurii noastre spatio-temporale obisnuite. Generatiile anterioare, care au avut astfel de experiente de contact prin hipercomunicare si sfere luminoase, le numeau experiente cu ingeri. Desi multe din aceste interactiuni se crede ca au fost doar transferuri de energie spirituala dinspre acele sfere inspre om, asta nu inseamna ca nu exista ingeri!

Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %. Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea “Vernetzte Intelligenz”). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer.

Referinta: “Vernetzte Intelligenz” de Grazyna Fosar Si Franz Bludorf, ISBN 3930243237, http://www.fosar-bludorf.com/

SURSA: Active Information Media

---

link-vecini

 

[bodo]

Marea criza economica din perioada 1929-1933


In ultimele luni s-a tot vorbit despre marea criza economica din perioada interbelica si am considerat ca ar fi util pentru toti cititorii acestui blog sa scriu un articol pe aceasta tema, in care sa explic ce si cum s-a intamplat. Iar dupa cateva zile de documentare, a „iesit” articolul de mai jos – cam lung, dar mai scurt nu se putea avand in vedere intentia mea de a explica mai pe larg situatia. Deci, sa incepem.

I Premisele crizei

America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active – actiuni si imobiliare in principal.

Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii.

Insa conform NBER, toata aceasta perioada de crestere economica a fost marcata de trei recesiuni de mai mica amploare: prima recesiune a durat 18 luni, in perioada ianuarie 1920 – iulie 21 si a dus la scaderea PIB cu 2%, a doua a avut loc intre mai `23 si iulie`24 iar a treia intre octombrie `26 – noiembrie`27, insa fara sa aiba implicatii economice serioase. Tot in aceasta perioada, FED a inceput sa utilizeze politica monetara in scopul atenuarii fluctuatiilor ciclurilor economice iar sfarsitul primei recesiuni mentionate anterior a fost grabit de noua atitudine a FED care, prin imprumuturile pe care le-a acordat in special bancilor, a dus la cresterea investitiilor in economie, cu efect direct in cresterea PIB.

In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929, indicele Dow Jones crescand cu peste 600% (de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 sept. 1929) iar motivele au fost urmatoarele (cf American History 102):

1. Cresterea numarului investitorilor

Investitiile la bursa au fost vazute drept o cale usoara de imbogatire (easy money) si se estimeaza ca in orice moment al perioadei 1925-29, cel putin 4 milioane de americani detineau actiuni la bursa. Intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora, a asigurat un flux continuu de „bani noi” in piata ceea ce a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor.

2. Cresterea ratei de economisire

Datorita cresterii economice, tot mai multi americani isi permiteau sa faca economii, iar o parte din aceste economii erau investite la bursa

3. Politica banilor ieftini

In aceasta perioada, bancile ofereau americanilor posibilitatea contractarii de imprumuturi mult mai usor decat inainte si este foarte probabil ca pe langa masini si case, multi dintre cei care au luat credite au investit o parte din bani si la bursa

4. Investitiile companiilor au creat supraproductie

In 1925, in industrie au devenit vizibile primele semne ale supraproductiei (cresterea stocurilor). Insa, anticipand cresterea cererii, managementul companiilor a decis reinvestirea profitului in noi capacitati de productie, accentuand o problema deja existenta. Au fost angajati noi muncitori care la randul lor au inceput sa cumpere pe datorie produse si servicii, generand astfel o crestere a productiei si implicit o crestere a pretului actiunilor.

5. Lipsa reglementarilor privitoare la activitatea bursiera

La momentul respectiv, cadrul legal era unul extrem de permisiv si drept urmare, companiile isi cresteau dupa voie capitalul social prin emiterea de noi actiuni care erau vandute investitorilor. Tranzactionarea „in marja” a explodat, investitorii, convinsi de continuitatea trendului ascendent, cumparau actiuni in marja (platind doar o fractiune din valoare) urmand sa le vanda peste cateva luni la un pret mai mare si sa castige diferenta, ceea ce a dus la crearea unui urias joc piramidal avand in vedere ca majoritatea banilor care erau investiti la bursa de fapt nu existau.

6. Psihoza consumului

Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce iar drept exemplu, am sa va dau cateva cifre: productia de masini a crescut de la 2M in 1920 la 5.5M in 1929 iar numarul biletelor de cinema vandute a crescut de la 40 la 100 de milioane pe saptamana, cinematografia devenind a zecea industrie ca importanta. Americanii cumparau orice, de la masini, aparate de radio si aspiratoare, la bilete de cinema si excursii in Europa, deci nu este de mirare ca actiunile companiilor de orice fel au crescut la bursa intr-un mod complet necontrolat.

Optimismul in ceea ce priveste evolutia economiei era atat de mare incat, la alegerea sa in 1928, presedintele Hoover a declarat ca „America se afla astazi mai aproape de triumful bogatiei asupra saraciei decat a fost in toata istoria sa” iar la inceputul anului 1929, John Jacob Raskob, CEO General Motors, a scris un articol numit „Toata lumea trebuie sa se imbogateasca” in care a sugerat ca orice american poate deveni bogat daca va investi saptamanal la bursa $15, desi la momentul respectiv venitul unui muncitor nu depasea $17-$22/saptamana.

Nota: recunoasteti in cele spuse mai sus o parte din Romania anilor 2004-2008?

II Cifre si fapte

In luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 10 ani. Bursa s-a prabusit cu 40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor: 24.10 – black Thursday – joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) si, in special, 29.10 – black Tuesday – martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial. In trei ani, indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare, scazand de la 381.17 puncte in 03.09.1929 la 41 de puncte in 05.07.1932 si ii vor trebui 26 de ani pentru a isi depasi din nou maximul atins inaintea crizei.

Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 – $87 miliarde; 1930 – $75 (-13%); 1931 – $59 (-21%); 1932 – $42 (-29%); 1933 – $40 (-5%).

Ca urmare a scaderii activitatii industriale, in 1933 aproximativ 25% (15 milioane) dintre americanii apti de munca erau someri iar venitul mediu al celor care aveau totusi de lucru a scazut cu 43%.

In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din sectorul bancar a avut trei faze:

1. octombrie-decembrie 1930, moment in care pentru prima data, unele banci au inceput sa dea semne de slabiciune iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau posibilitatea de a lupta impotriva unei recesiuni economice prin imprumuturi acordate prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar.

2. iunie-decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci austriece, Kredit-anstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie), indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7% iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%.

3. decembrie 1932 – martie 1933. Aceasta a treia faza a reprezentat apogeul Marii Crize. Comparativ cu 1929, datele macroeconomice aratau astfel: rata somajului a crescut de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele preturilor a scazut cu 33% iar o treime dintre banci ori au dat faliment, ori au fost preluate.

III Renasterea

Sfarsitul crizei a coincis cu instalarea la putere a presedintelui F.D. Roosevelt, care a venit la Casa Alba cu un plan ce a ramas in istorie: The New Deal. Printre masurile luate de noul guvern se regasesc: (i) infiintarea Reconstruction Finance Corporation, o entitate prin intermediul careia au fost furnizate lichiditati sistemului financiar; (ii) adoptarea Securities Exchange Act prin care s-au reglementat tranzactiile in marja si s-a stabilit cadrul legal in ceea ce priveste imprumuturile pe care bancile le pot acorda pentru astfel de tranzactii; (iii) bancile de investitii s-au separat de cele comerciale prin Glass-Steagal Act.

Pentru combaterea somajului, noul guvern a infiintat „Civilian Conservation Corps”, o organizatie care angaja tineri intre 18 si 25 de ani pentru munca in folosul comunitatii (plantare de copaci, ecologie, etc), tineri care erau platiti cu $30 pe luna. Se estimeaza ca aproximativ doua milioane de americani au fost inrolati in acest program.

In ceea ce priveste agricultura, Congresul a aprobat legea numita Agricultural Adjustment Act, prin care statul acorda fermierilor o compensatie baneasca pentru ca acestia sa renunte la cultivatea unei parti a pamantului (avand in vedere scaderea preturilor din perioada anterioara, scadere care a dus la falimentul agriculturii, acum statul incerca sa creasca pretul alimentelor prin reducerea productiei). Intre 1932-35, venitul fermierilor americani a urcat cu 50% iar pana in 1940, se estimeaza ca aproximativ 6 milioane de fermieri au primit un astfel de ajutor.

Industria a beneficiat de aparitia in 1933 a „the National Industrial Recovery Act (NIRA)” prin care guvernul a stabilit noi reguli de business si a incurajat crearea a noi locuri de munca insa, NIRA a fost declarat neconstitutional in 1935 datorita faptului ca incuraja formarea cartelurilor si favoriza companiile mari.

Toate aceste masuri (si multe altele), au dus la o crestere foarte rapida a economiei in anii care au urmat insa in 1935, productia industriala inca era cu 25% mai mica decat in 1929, in timp ce somajul scazuse de la 25% la 17%. Doar in 1940 se poate spune ca economia SUA si-a revenit complet dupa aceasta criza.

IV Concluzii

Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua:

- da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam, creditele subprime au declansat aceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, descoperim ca bogatia mondiala s-a redus cu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet depasit.

- nu, pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de 3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de acum 80 de ani si veti vedea de ce situatiile nu se compara daca discutam in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde.

Nu stiu nici cand si nici cum se va termina aceasta criza, insa sunt convins ca in perioada urmatoare, in SUA se vor pune bazele unui nou „New Deal” prin care vor fi reglementate tranzactiile la bursa, piata bancara si modul in care se evalueaza valoarea activelor depuse drept garantii pentru credite.

La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi si reguli pentru a functiona. Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat limitele iar pentru a continua sa produca bogatie, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Vor invata guvernele si investitorii ceva din actuala criza mondiala? Doar timpul ne-o va arata

Interesant articol si obesrvam ca exista multe similitudini cu situatia actuala.

http://khris.ro/index.php/01/2009/marea-criza-economica-din-perioada-1929-1933/

 

[bodo]

A doua mare depresie economica 2007-2020

Omul, motorul economic
Fie ca esti in Romania sau aiurea ai auzit probabil vorbindu-se de actuala "criza". Incercand sa deslusesti ce se intampla probabil ai trecut cu vederea faptul ca fenomenul este descris incomplet. Ce fel de criza ?
Felul in care cuvintele descriu fenomene sau evenimente din viata reala are semnificatie foarte mare pentru perceptie, cu cat cuvintele sau frazele sunt mai vagi cu atat au darul de a stimula partea emotionala a creierului trecand peste cea cognitiva, rationala.
Retine, cuvintele vagi pot impresiona emotional !

Pentru acest motiv politicienii vorbesc vag, enuntand idei care au sens la modul general dar pe care fiecare individ le interpreteaza asa cum crede de cuviinta. De aceea Obama a electrizat electoratul.
Spre exemplu daca un politician spune "ma voi ocupa de ridicarea calitatii invatamantului", el se poate bucura de consensul unei intregi audiente, desi unii membri din audienta pot intelege prin aceasta fraza ca politicianul doreste sa investeasca bani in scoli, iar altii cred ca e vorba de a mari salariile profesorilor, in timp ce altii sunt convinsi ca politicianul vrea schimbarea programei scolare cu una superioara.


Termenii vagi sunt deosebit de inselatori in comunicare, fiind niste entitati incomplete, creierul le da o conotatie metaforica, si atunci au efect imediat asupra subconstientului sau partii emotionale din creier.

Notiunea de criza descrie incomplet ce se intampla acum, da senzatia ca exista o criza generalizata. Ceea ce se intampla este o "criza economica".
Atunci cand atentia noastra este focalizata corect asupra unei probleme, exista sanse de a-i gasi si rezolvarea. Sa incepi acum sa rezolvi o ecuatie asa la modul general este imposibil. Dar daca ti se spune ca ecuatia are nu stiu cate necunoscute si mai este definita si de alti parametri numai atunci poti lucra la rezolvarea ei.

Mai mult, atunci cand trebuie sa rezolvi o problema bine definita, cum este cea de a deslusi ce se intampla acum cu criza economica, te poti inarma cu cunostintele necesare, iar informatia iti da putere. S-ar putea sa iti pierzi serviciul oricum, sau sa dai faliment, dar intelegand ce se intimpla la nivel macro, te ajuta cu siguranta in pasii urmatori pe care ii vei face.

Daca esti un observator atent al societatii ai putea sa observi ca de la Vest la Est lumea este cuprinsa de un fenomen de masa: FRICA. Frica de a pierde serviciul, frica datorata incertitudinii economice, frica de pierderi banesti, frica de regres economic. Canalele de stiri erau pline pana de curand de stiri negative, si vor fi din nou in curand estimez eu, lumea e confuza si nu stie ce se intampla. Frica este o emotie foarte puternica, este mai puternica decit sora ei mai mare, dar care se afla la polul opus: lacomia.

In vremurile de avant economic oamenii cauta sa se extinda, pe masura ce progresul avanseaza oamenii devin tot mai increzatori, au planuri pe termene tot mai indelungate si sunt convinsi ca totul va merge bine, viata lor, viata celor apropiati, locul unde lucreaza si economia in care se afla. Oamenii incep sa afiseze trasaturi optimiste, se imbraca intr-un stil mai deschis, prietenos, construiesc mai mult si mai mare, cheltuie mai mult si mai ales se imprumuta mai mult! Imprumutul atrage dupa sine o si mai mare crestere economica, se deschid noi piete si se fac noi investitii (Romania?) si se proiecteaza capacitati de productie care sa tina seama de cereri de produse viitoare.
Companiile se unesc sau se cumpara unele pe altele, natiunile se unesc sau formeaza aliante puternice, monedele sufera transformari pozitive (Euro), cultura, arta, filmele, sunt optimiste iar oamenii nu sunt chiar asa de deranjati de politicienii care nu se tin de promisiuni. In final se asterne o complacere generalizata, nimic nu pare sa tulbure ordinea obsteasca si apare "proiectia liniara", fiecare presupune ca daca anul asta are de doua ori mai mult decit anul trecut, tot astfel si anul viitor ar putea avea de doua ori mai mult decat anul asta. Aproape toata lumea proiecteaza trecutul liniar in viitor. Oamenii detesta incertitudinea. In mediul de afaceri, si in viata financiara a fiecaruia apetitul pentru risc creste, ce se poate intimpla rau la urma urmei, se intreaba fiecare ?

Cand riscul este crescut apar si castiguri colosale, pentru ca se gasesc metode tot mai sofisticate de imprumut, cu magnificare tot mai mare, poti sa imprumuti 100 de dolari punind ca gaj doar 1 dolar, care si ala poate fi imprumutat din alta parte. Bancile sunt increzatoare ca isi vor recupera datoriile, iar oamenii doresc ca guvernele lor sa nu se amestece in treburile financiare, pentru ca sistemul de productie al "prosperitatii" sa mearga la capacitate maxima. Se insista pe ideea de liberalism economic, desigur din nou un termen vag.

Apar si proiecte grandioase. Apar cei mai mari zgarie nori (alo, Dubai?), viziuni grandioase pentru orase ("metropola Bucuresti"), planuri pentru calatorii spatiale cat mai indepartate (proiectul Marte), cuceriri tehnice deosebite, mijloace noi de comunicare. Oamenii vor sa stea in contact unii cu altii, mijloacele de comunicare prolifereaza.
Vanzarea si cumpararea de bunuri cunoaste tot mai putine ingradiri, economia de piata devine cuvant cheie, fiecare considera ca e dator sa aiba mai mult decat poate cumpara cu banii din buzunar. Valorile mobiliare (burse) si imobiliare sunt in continua crestere. Sa nu uitam, bancile maresc creditele crescand in acest fel masa monetara, acesti bani trebuie sa se duca undeva...
Totul culmineaza cu lacomia. Nu toti sunt lacomi, pentru ca nu toti au posibilitati. Dar "noile valori" au asemanari puternice cu lacomia. Devine inadmisibil (de fapt si imposibil) sa nu platesti mancarea sau mobila pe cartea de credit, sa nu ai masina cumparata cu maximul de bani de care te poti imprumuta, sau sa nu locuiesti intr-un apartament pe care il vei putea achita doar peste 20 de ani. Intreaga societate traieste acest lucrul neverosimil, poate sa cumpere orice si sa plateasca mai tarziu !

Publicul larg este needucat in materie de credit si masa monetara, unul din 10.000 de oameni intelege cum functioneaza sistemul bancar modern, in care bancile creeaza bani din promisiunea de a plati, teoretic maximul de bani care poate fi creat este atat cat poate fi dat cu imprumut. Banii pe care bancile ii dau cu imprumut in fapt nu exista. Se poate ajunge in situatia actuala in care toata lumea pare sa fie indatorata simultan, atat guverne cat si indivizi.

Undeva la punctul culminant al expansiunii economice unele credite care trebuie sa fie restituite devin neperformante la scurt timp dupa ce au fost emise, atragand vanzarea bunurilor care au fost puse ca gaj (sa zicem terenuri, materii prime, titluri, etc) , ceea ce face ca alte credite date nu cu mult timp in urma sa poata deveni si ele neperformante, atragand noi vanzari de bunuri. Astfel se intra intr-o spirala a contractiei creditului, masei monetare si economiei. Mai pe larg in urmatoarele mesaje.

Aceste bunuri nu sunt doar apartamente sau lucruri pentru care in mod obisnuit se dau credite, ele pot fi o linie de credit pentru fabricile GM, sau un imprumut pentru Romania, sau unul pentru a salva o banca de pe Wall Street, da si chiar pentru zgarie norii din Dubai.

Crizele economice apar intotdeauna in momente de maxim optimism, si iau pe toata lumea prin suprindere. Sunt persoane sau analisti care avertizeaza ca urmeaza schimbari profunde, dar acestia sunt luati in deradere inaintea crizelor.
Lumea nu vrea sa asculte decat de cei care le fac promisiuni placute. Cu toate acestea se asteapta sa fie cu totii castigatori de pe urma avantului economic ce pare fara de sfarsit.

Inaintea crizei economice majoritatea oamenilor este optimista. Apoi urmeaza un drum lung in care majoritatea urmeaza sa devina pesimista, iar economiile in general mult mai mici.
Oamenii devin din optimisti tristi. Formele de exprimare in masa, arta, filmele, discursurile se schimba. De la "Gladiator" se trece la "Codul lui DaVinci". Frica ii face pe oameni conservativi, presa se straduie sa ii educe pe oameni sa nu mai cheltuie ci sa devina economi, lucru care inrautateste de fapt contractia economica. La un moment dat, oamenii vand panicati case, titluri sau afaceri, unii uitand complet motivele pentru care au cumparat initial. Se cauta cai de investitii "sigure" de data asta, nimeni nu mai vrea sa riste nici pentru cea mai buna idee de afacere, si sunt tratate cu dezgust orice instrumente financiare bazate pe credite ipotecare sau de alt fel. Guvernele realizeaza ca programele lor grandioase nu se mai pot realiza si fie taie din costuri, fie ridica taxele, sau mai rau se imprumuta, amanand momentul scadentei inca o data. Ideile extremiste isi fac loc in politica, tot astfel si demagogii, pentru ca oamenii cauta explicatii la ce se intampla, si aceste doua categorii ofera exact mesajele pe care electoratul le cauta, cele emotionale.
Cei care pana mai ieri erau considerati genii financiare ajung la zidul infamiei sau la inchisoare, sau sunt de rasul multimii, pentru ca ei erau de fapt milionari pe hartie. Acelasi public adulant care le urmarea atent miscarile in presa de can can, ii priveste acum cu dezgust si ii considera mincinosi. Valorile se schimba.

Guvernele nu pot face nimic, ele sunt totdeauna in URMA evenimentelor, ele fiind prin definitie consensul unanim, multimea. Trebuie ca un grup de oameni majoritar sa isi doreasca o actiune din partea guvernului pentru ca acesta sa o execute, deci guvernul nu poate fi conducatorul fenomenelor economice, el vine doar la urma impunand masuri ca sa nu se mai intample ceea ce deja s-a intamplat si s-a si incheiat. Legile date de catre guvernul american pentru a preintampina o depresie economica au fost date la incheierea depresiei, cand nu mai era nevoie de ele.

Una peste alta, simplificat, ciclul economic are la baza ciclul optimism - pesimism. Aceste doua stari emotionale subconstiente sunt motoarele expansiunii creditului si al economiei. Se trece de la pesimism de masa la optimism de masa si invers.

Se stie ca "Marea Depresie din 1929 a ramas adanc inradacinata in constiinta omenirii"; e clar ca doar perceptia a ramas inradacinata, consecintele economice insa nu, pentru ca cei care au saracit atunci nu au ramas si ei perpetuu saraci, ci s-au redresat. Perceptia adanc inradacinata a fost de fapt frica.

http://mareadepresie.blogspot.com/

 

[anuk]

Descoperiri
SCHELETE SI OASE IMPOSIBILE


Printre amprentele misterioase pe care arheologii le-au gasit pe Terra se afla fosile “umane” aproape pretutindeni in lume cu care ne pun cu adevarat pe ganduri si ne lasa perplecsi.
Iata o succinta lista, prezentanta cronologic, cu ceea ce consideram ca merita intr-adevar atentia dumneavoastra, a acestor descoperiri absolut stranii.

1837 : resturi de pigmei
Schelete care masora 0,90 si 1,35m inhumate in cosciuge din lemn, au fost descoperite in Ohio in 1837. Alaturi de ele nu se afla insa niciun obiect pentru a permite datarea culturii acestor pigmei.
Numarul lor i-a facut pe oamenii de stiinta sa considere ca trebuie sa fi apartinut locuitorilor unor aglomerari umane considerabile.

1880 : cranii cu coarne
Cranii umane cu coarne au fost gasite pe un pamant funerar din Sayr (Pennsylvania). In afara de acestea si de arcade sprancenate, aceste schelete poseda o anatomie normala. Dar marimea lor era dincolo de medie, adica aveau circa 2,10m. Cercetatorii cred ca au fost inhumati in jurul anului 1200 e.n.
Aceasta descoperire este surprinzatoare. Unele dintre aceste oase au fost trimise la American Investigating Museum din Philadelphia.

1973 : doua schelete de 100 de miloane de ani
In statul american Utah, buldozerele au scos la lumina zilei doua schelete in perfecta stare. Ele au fost examinate de profesorul de antropologie J.P. Marwitt. In opinia sa, formatiunea in care au fost inhumate scheletele dateaza de cel putin 100 de milioane de ani. Oasele nu au fost nici sparte, nici deranjate si nu au fost transportate din acel loc de inundatii. Aparent, cele doua personaje au murit in acelasi loc unde s-au gasit scheletele lor. Avand un aspect relativ modern, fosilele nu au fost cele ale unor hominizi primitivi.
Ceea ce este misterios in aceasta poveste este ca osemintele au fost fotografiate si filmate apoi trimise la universitatea din Utah. Dar, nimeni nu a cunoscut rezultatele datarii. Se stie ca seful lucrarilor, Lin Ottinger, a recuperat osemintele lasate negligent, dintr-un motiv necunoscut de Marwitt.

Amprente misterioase
Nicio teorie nu poate fi considerata viabila daca nu se bazeaza pe probe solide. Printre anomaliile din lumea in care traim, amprentele si fosilele stranii ne obliga de a revedea cele mai solide convingeri ale noatre.
Printre aceste urme si aceste schelete incredibile, unele descoperiri nu pot fi respinse. Nu le putem explica, insa trebuie sa le intelegem. Le putem oare ignora? Aceste anomalii sunt prea numeroase pentru a fi tratate intr-un singur dosar. Sa patrundem deci in aceasta calatorie a imposibilului. Descoperile pe care vi le prezentam sunt clasate in ordine cronologica.
Amprentele trecutului
Amprente de 270 milioane de ani
Pe o placa de calcar , de pe malul vestic al raului Mississippi la Saint Louis, in 1817, George Rappe a gasit amprente stranii. Ele masurau 266 milimetri lungime, 101 milimetri latime. Aceste amprente au fost studiate de etnologul Henry R. Schoolcraft care a facut urmatorul raport in 1822 : “Degetele de la picioare erau foarte departate si amprenta piciorului se afunda asa cum se vede la oamenii obisnuiti de a face marsuri lungi fara incaltaminte. Amprentele sunt de o mare precizie. Ele arata detaliile musculaturii si umflaturile calcaiului si degetelor. Toate indiciile conduc la concluzia ca aceste amprente dateaza din epoca in care solul era destul de mobil pentru a le conserva prin presiune si ca ele sunt autentice”.
Dupa datare, acest calcar ar fi trebuit sa se intaresca acum aproximativ 270 de miloane de ani.

1880 : amprente in Carbonifer
In muntii Cumberland (Kentucky), o pista de carute a scos la lumina zilei un strat de gresie din Carbonifer. Acest strat, vechi de 300 de milioane de ani, a revelat o serie de amprente : amprente de urs, amprentele unui animal apropiat de un cal mare si amprente de picioare de oameni. Degetele lor erau net marcate. Aceste urme au fost studiate de profesorul J.F.Brown, de la Colegiul Berea.


1938 : zece amprente de picioare
Dr. Wilbur Burroughs, de la facultatea de geologie a Colegiului Berea, a anuntat in 1938 descoperirea a zece amprente de picioare umanoide, intr-o gresie carbonifera de la Rockcastle. Picioarele masurau 240 de milimetri in lungime si 152 milimetri in latime. Marimea pasilor era de 45cm. Nu a gasit nicio urma de coada sau de membre anterioare. Microfotografia si infrarosiile nu au aratat nicio urma de fasonare artificiala. Numaratoarea microscopica a grauntelor de nisip a indicat o compresie a solului sub amprente. Asta indica, fara contestare, ca a avut loc o presiune a unui picior uman, imposibil de reprodus prin sculptura.
Roca care purta amprentele a fost estimata la 250 de miloane de ani. Din nefericire, aceasta roca a fost distrusa.

1968 : cea mai veche amprenta din lume
Un colectionar amator de fosile a descoperit in 1968 amprenta unui picior incaltat cu o sandala care zdrobea un trilobit.
Daca aceasta amprenta este ceea ce pare a fi, ea ar data de 300-600 milioane de ani. Amprenta a fost descoperita la Antilope Spring (Utah, S.U.A.). Sandala care zdrobeste un trilobit masoara 262 milimetri in lungime si 77 in latime. Calcaiul este putin mai uzat decat talpa.
La 20 iulie 1968, dr. Clifford Burdick, geolog la Tucson, a acceptat de a veni pe sit. El a descoperit la randul sau, intr-un strat de sist, amprenta unui picior de copil. El a aratat aceasta amprenta la doi geologi si la un paleontolog. Unul dintre geologi a admis ca ea a parea a fi cea a unui fiinite umane, dar paleontologul a respins descoperirea. Niciun om de stiinta nu a acceptat de a studia aceasta amprenta.


1971 : amprenta si vulcan
Amprenta unei fiinta umane parand a fugi de o eruptie vulcanica in directia fluviului Gediz, a fost descoperita in cenusa vulcanica in 1771 in Turcia.
Institutul de cercetare mineralologica din Ankara, a evaluat varsta cenusei la 250.000 de ani. Laboratorul medico-legal din Suedia a declarat amprenta de origine umana. Nimeni nu stie insa carui tip de umanoid apartine aceasta amprenta.

1976 : urme de picior si de dinozauri
Se pot observa pe fundul raului Paluxy (Texas, S.U.A.) urme de dinozauri. Autenticitatea acestor urme de-a lungul raului nu a fost contestata.
Geologul Jack Walper a masurat urma dintre amprente. El estimeaza ca aceasta a fost lasata de un dinozaur biped. In acelasi timp, acolo unde paleontologii nu mai sunt de acord, este ca aceste urme sunt insotite de amprente umane.
Se stie ca a fost dezvaluita o frauda. Mai multe persoane din regiune au declarat ca au sculptat amprente umane pentru a le vinde turistilor in timpul crizei din 1930.
Totusi, ei au declarat ca au realizat aceste copii plecand de la originale.
In 1976, Jack Walper si Jon Grun au explorat fundul acestui lac. Cu ajutorul unor diguri si pompe, ei au scos la suprafata amprente de dinozauri si de picioare umane. Ceea ce surprinde este ca amprentele erau scufundate . Ar fi trebuit deci de a lucra sub apa pentru a realiza amprentele false. Dupa observatiile lor, toate urmele prezentau pe conturul lor o perna insemnand ca corespunde presiunii unui picior, care se afunda in mal. Amprentele masoara in medie 455 milimetri in lungime si 125-175 milimetri in latime.


1931-1981 : amprente gigantice
In 1931, s-au descoperit amprente apartinand oamenilor in New-Mexico. In anul urmator, patru cercetatori care au studiat urmele au descoperit 13 amprente. In pofida marimii lor mari, le-au atribuit unei origini umane. De forma ovala, ele masurau 40-55 centimetri in lugime si 20-27 centimetri in latime. Pe acest sit s-a revenit in 1972, 1974 si 1981. S-au descoperit noi amprente in muntii San Andres. Nu este nicio indoiala asupra provenientii lor umana. Urmele au fost protejate in vederea cercetarilor viitoare.

Teorie privind formarea amprentelor inexplicabile
Dr. William Greely Burraughs, de la Colegiul Berea (Kentucky), a emis urmatoarea ipoteza :
Daca o depresiune se formeaza intr-o roca purtatoare de fosile, ea se poate umple timp de mult timp cu sedimente. Aceste sedimente devin materialul in care se fosilizeaza amprenta unui picior. Aceasta faza secunda de fosilizare fiind incheiata, roca de formatie recenta poate sa apara din soclul vechi. Noile fosile par deci contemporane primelor.

O obiectie majora la aceasta teorie
Fosilele anormale se intalnesc la jonctiunea stratelor sedimentare insa si in adancimea rocii care nu arata niciun semn de formare discontinua. Studiul straturilor nu arata nicio discordanta in majoritatea cazurilor.
Principiul de baza al stratigrafiei este ca straturile cele mai tinere se depun pe cele mai vechi. Aceasta ordine poate fi uneori bulversata. De exemplu, deriva continentelor sau formarea muntilor creand cateodata rasturnari ale straturilor.
O discordanta este deci o veche suprafata de eroziune care este situata intre doua straturi ca urmare a unui fenomen neasteptat. Dar aceste discordante complica enorm seria straturilor si deci reconstituirea istoriei Terrei. In cazul amprentelor noastre stranii, nu a fost observat niciun fenomen de acest gen.

 

[bodo]

Mizele si efectele crizei


Ceea ce face actuala criza din zona Euro cu totul speciala e miza enorma. O miza mult mai mare decit in celelalte cazuri, pentru ca in joc nu mai e doar o tara, ci intreaga constructie europeana.

Lumea e intr-o mare agitatie in aceste zile. La Bursa New York am asistat la momente dramatice, o cadere fara precedent, de peste 1000 de puncte - ulterior partial recuperata, la Bruxelles liderii politici ai tarilor din zona euro, reuniti de urgenta, au anuntat vineri ca sint hotariti sa introduca un mecanism de stabilizare financiara menit sa descurajeze speculatiile care vizeaza moneda unica europeana, iar in Islanda o noua intensificare a emisiilor de cenusa vulcanica da fiori intregii industrii aeronautice. Si Romania e in mare parte in stare de soc, dupa severele masuri de austeritate anuntate de presedintele Basescu ca parte a demersului de a impiedica explozia deficitului bugetar.

Daca punem lucrurile cap la cap, avem o prima lectie. O lume tot mai interdependenta si circuitele mass media globale fac ca unda de soc provocata de evenimente aparent disparate sa aiba efecte generalizate. Spre exemplu, in Europa exista temeri majore ca daca Grecia va intra in incapacitate de plata, vor urma, in lant, alte economii cu distorsiuni majore din flancul de sud al continentului, precum Portugalia si Spania. Ceea ce ar putea pune in discutie nu doar viitorul Euro, ci si chiar al Uniunii Europene in ansamblu. Asa se si explica activitatea frenetica de la Bruxelles, unde ministrii de finante ai tarilor membre s-au intilnit intr-o reuniune de urgenta pentru a stabili un plan de masuri concrete menit sa impiedice escaladarea crizei financiare alimentate de situatia din Grecia.

La drept vorbind, nu e prima data cind o tara se confrunta cu acest gen de probleme
. Cu noua ani in urma, Argentina chiar a intrat "in faliment", ceea ce inseamna ca de atunci are accesul blocat, ca tara, la toate pietele financiare internationale. La un moment dat, si Mexicul a trecut prin acelasi gen de momente dramatice, fiind salvata in ultimul moment printr-o interventie masiva a Statelor Unite. Ceea ce face actuala criza din zona Euro cu totul speciala e miza enorma. O miza mult mai mare decit in celelalte cazuri, pentru ca in joc nu mai e doar o tara, ci intreaga constructie europeana.

In ceea ce priveste Romania, prin forta lucrurilor, e prinsa si ea in tot acest virtej economic si politic care zdruncina din temelii toata arhitectura institutionala a Uniunii Europene. Desi nu are nici pe departe o datorie publica de dimensiunea celei a Greciei (care procentual e de aproape 4 ori mai mare), Bucurestiul se confrunta cu doua probleme structurale severe, care agraveaza lucrurile: 1. are o baza fiscala restrinsa (e vorba de raportul dintre buget si PIB); 2. statul roman, la nivel central si local, e un foarte prost administrator al banilor publici. Ca sa nu mai amintim coruptia din acest system, care face ca multe din proiectele finantate din bani publici sa fie nu doar adesea mult mai scumpe decit ar fi normal, ci si prost executate. Acesta e si motivul pentru care, desi pare logic si inteligent ca taierile bugetare sa nu fie facute in bloc, asa cum s-a anuntat recent, ci individualizat, in realitate acest lucru sa nu fie posibil. Pentru ca, pur si simplu, un instrument atit de greoi si ineficient ca administratia publica din Romania nu e in stare sa actioneze asa.

Acest ultim aspect trebuie avut in vedere ori de cite ori discutam situatia din tara si eventualele solutii. In Franta, de pilda bugetul de stat reprezinta circa 55 de procente din PIB. Un model excesiv de etatist, fara indoiala. Insa institutiile statului francez functioneaza. Serviciile publice sint bine puse la punct si, in ansamblu, statul francez se dovedeste a fi un administrator relativ eficient al banilor publici. Problema e ca, daca incerci sa aplici un astfel de model in alte tari, precum Grecia sau Romania, rezultatele vor fi dezastruoase. Dupa cum se vede deja in aceste zile la Atena si dupa cum arata de fapt lucrurile si la noi. Din pacate, aceste distorsiuni nu tin de o anumita echipa ministeriala. E o boala de sistem care in cel mai fericit caz poate fi partial vindecata doar intr-o perioada destul de lunga de timp.

Masurile anuntate de presedinte vor provoca, cu siguranta, multe valuri sociale, dar, in realitate, in ciuda previzibilelor discursuri de infierare venite atit din zona politica cit si din cea sindicala, exista putine alternative in situatia concreta in care se afla tara in acest moment. Pentru ca putem vorbi, de pilda, cu indreptatire, de risipa banilor alocati proiectelor finantate de la buget. De ceea ce se intimpla la licitatiile publice. Dar este iluzoriu sa credem ca un fenomen atit de extins si de generalizat poate fi readus sub control intr-un timp scurt. Chiar daca s-ar face imediat toate demersurile necesare in plan legislativ si la nivelul executivului, ceea ce in sine e indoielnic.

Nu trebuie sa vedem insa totul in negru. Intr-o astfel de situatie de criza exista si oportunitati. Datorita imensei presiuni sociale asupra clasei politice, e, poate, un moment unic in care acest gen de masuri de reforma, de reasezare a administratiei pe baze mai rationale si mai eficiente, demersuri blocate in trecut pe fata ori in culise, au sanse sa fie pina la urma promovate.

http://www.ziaruldeiasi.ro/

 

[anuk]

Canionul Bryce – poate cel mai frumos canion al Terrei.



Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei.

La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta.

Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta.

Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.

---

 

[anuk]

GIULGIUL DIN TORINO

GIULGIUL DIN TORINO
De cateva secole, Giulgiul din Torino constituie obiectul unor aprinse controverse. Credinciosii crestini sustin ca ar fi lintoliul cu care Iisus ar fi fost acoperit dupa coborarea de pe cruce, scepticii ca ar fi un fals rafinat.

Avand imaginea lui Iisus intiparita pe el, giulgiul are o istorie zbuciumata si a starnit controverse aprige în lumea cercetatorilor.

A treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioana si Petru au intrat in mormant, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus disparuse, dar giulgiul in care fusese infasurat era aruncat pe jos si intr-un colt, impaturita, se afla panza cu care chipul Mantuitorului fusese sters de sudoare si sange. Istoria giulgiului din Torino ramane invaluita in mister.

Prima dovada a existentei giulgiului apare intr-una din scrisorile Episcopului din Saragosa, la mijlocul secolului al VII-lea.
Pana in secolul al XII-lea, in Occident, nu s-a stiut mai nimic despre Giulgiu, in Rasarit, evlavia pentru panzele infasurarii, venerarea pentru marama si inchinarea la Chipul Domnului erau mijloace si cai de verificare a credintei, mai ales dupa Sinodul VII Ecumenic (787).

In anul 944 giulgiul a fost dus de la Edessa in capitala Bizantina, Constantinopol.

In anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, insotit de cronicarul Wilhelm de Tyr vin la Curtea Bizantului. Imparatul Manuil Comnenul, obisnuit cu vizite si cu faste ceremonii, arata oaspetilor comorile Bizantlui din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian etc. Cei doi raman uimiti de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, sulitei, buretilor pentru otet si Giulgiului, lucruri atat de cinstite in Cetatea sfanta eliberata cu atatea jertfe omenesti.



In jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curtii Bizantine si patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capela Sf. Maria pune Giulgiul, alte relicve si numeroase obiecte sfinte intr-o ladita si le transfera pentru mai multa siguranta in Biserica Manastirii Vlahernelor, notand: Giulgiul este din panza obisnuita de in, miroase inca tare a smirna….

Cel mai mult au fost atrasi de mirajul Giulgiului apusenii. Cavalerul Roberto de Clari, cronicarul cruciadei a IV-a, scria inca din 1203: desi am vederea slaba cred ca am vazut chipul lui Hristos pe o panza din Bizant…. Armata cruciatilor, in 1204, cucereste Constantinopolul si avida dupa obiecte sfinte pentru comert. Othon de la Roche, pe ascuns a impachetat Giulgiul sub hainele sale de cavaler si l-a trimis tatalui sau, Donche de la Roche, care il primeste in 1206, la Lirey (Franta).

Acesta daruieste panza episcopului Amedeo de Bessancon. La randul sau Bessancon o depune in Biserica Sf. Stefan.

In 1349, un fanatic aprinde focul langa incinta si un incendiu mistuie biserica; ca prin minune, Giulgiul este salvat fara a suferi vreo stricaciune. Nobilul Geofrey de Charny plateste sume mari de bani si ridica relicva de la Lirey, ducand-o la Trieste.

Dupa putina vreme, panza este depusa in biserica Sf. Ipolit, transportata cu mare cinste la Chymy(Belgia).

Prima prezentare publica a Giulgiului in Europa a avut loc in anul 1357 la Lirey.
In 1450, Contesa Margareta, nepoata de fiu a lui Giofrey de Charny, ofera Panza ducelui Ludovic I.

Acesta, mai rece si strain de sensibilitatile crestine, daruieste Panza familiei Savoia. In cinstea Panzei, considerata cu adevarat sfanta, Casa de Savoia ridica o capela la Chambery, care, in 1532 este mistuita de flacari, dar din nou Panza iese nevatamata.
Cu un ceremonial deosebit Panza este dusa, in 1578, la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul din Torino.

In 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia panza sfanta pentru publicitate in toata lumea, dar pe negativ in loc de fasii obisnuite, a aparut imaginea unui om in suferinta.

Cei credinciosi n-aveau nevoie de demonstratii fotografice, cei curiosi au navalit asupra panzei si valva declansata a determinat municipalitatea din Torino sa inchida lada cu relicva. Pentru prudenta, giulgiul nu a mai fost expus.
In 1931 cardinalul din Torino iarasi a incuviintat expunerea panzelor, nu numai giulgiul, ci si alte fasii banuitoare, care ar poseda puteri miraculoase (husa cu care a fost invelit giulgiul). De data aceasta, savantii de diferite indeletniciri au inceput investigatiile.

Cand toata lumea credea ca pe panza a fost pictat chipul Domnului, iata ca biologii si antropologii constata fantasticul: chipul aparut este al unui om si inca din sange nu din vopsele.
In 1946, Giulgiul a fost expus din nou in acelasi loc. Cu toata amaraciunea razboiului pelerinajul s-a reluat.

Un raport de medicina legala publicat in anii1970 in U.S.A., inaintea analizelor din 1978, a constatat urmatoarele: anatomic (indiferent de felul cum au luat nastere) amprentele nu sunt false.

Patologic si fiziologic corespund unor detalii care in urma cu 150 de ani nu putea fi cunoscute de un falsificator. Persoana a avut 1.80 m inaltime, cca. 77 kg., de tip semitic. Pe cap, pe ceafa si pe frunte se observa o multime de rani mici din care s-a scurs sange. Incheietura de la mana stanga (negativul imprimat pe giulgiu este proiectia inversa a corpului ! ) arata o rana destul de mare.

Mana dreapta este acoperita de mana stanga. Rana mainii stangi este tipica modului roman de rastignire. Ranile si umflaturile de pe umeri arata ca condamnatul a trebuit sa poarte un obiect destul de greu. Pe partea dreapta a pieptului (pe fotografie pe partea stanga !) se observa o rana ingusta (locul unde a fost intepat de lancea lui Longinus !). Ranile de la picioare corespund locului prin care s-au fixat cuiele.

Se pot constata, deci, paralele intre raportul de medicina legala publicata in anii 1970 si relatarile Evangheliilor asupra executiei lui Iisus. Totusi, rezultatele acestui raport nu au fost suficiente pentru a confirma autenticitatea Giulgiului.

O comisie de specialisti urma sa stabileasca daca amprentele sunt autentice (urme ale unui corp uman), daca persoana a fost crucificata (pe vremea luin Iisus sau mai tarziu) sau daca este unfals. Spre mijlocul anilor 1970 s-a constituit in U.S.A. o grupa de cercetatori, care si-a propus elucidarea prin mijloace moderne a misterului Giulgiului din Torino.

Inainte de deplasarea la Torino, pe baza unei fotografii din 1973, s-a constatat (prin studiu microscopic) ca culorile de pe Giulgiu nu indica directii anumite, cum sunt totdeauna culorile pictate cu pensula, ci sunt neorientate. Chipul de pe giulgiu nu a luat nastere, nici prin pictura cu ulei, nici cu vopsele de apa. Fotografia a fost analizata si cu un microcomputer, obtinandu-se o imagine tridimensionala nedeformata a persoanei crucificate (picturile obisnuite ofera si ele pe computer proiectii tridimensionale, dar puternic deformate, ireale !).

Persoana crucificata de pe Giulgiu apre intr-o imagine nedeformata, ceea ce presupune dozarea naturala a luminii si umbrelor. Imaginea prezinta cu siguranta un om crucificat. cu o expresie prietenoasa a fetei, cu par lung, cu barba si mustata.
In 1978, cu prilejul implinirii a 400 de ani de la predarea giulgiului Domului din Torino, biserica a permis studiul giulgiului de catre doua comisii independente: una americana si una italiana.

Timpul de studiu a fost limitat la 5 zile, Giulgiul fiind expus in acest rastimp intr-o sala a Palatului Reale de langa Dom, fosta resedinta a familiei Savoya din Torino.

Giulgiul are lungimea de 4,36 m, latimea de 1,10 m ,si este alcatuit din fire de in tors manual, iar tesatura urzita (tot manual). Pe tesatura apar doua amprente: partea din fata si din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat.

Corpul a fost asezat pe spate, pe jumatatea inferioara a giulgiului, petrecandu-se cealalta jumatate a giulgiului pe deasupra. Materialul prezinta numeroase gauri (in prezent peticite), locurile arse la incendiul din 1532 si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu. Cercetatorii au fost siguri ca pe giulgiu se afla imprimat intr-adevar un om martirizat si crucificat, ca nu poate fi vorba de un fals, insa s-a pus problema datarii corecte a varstei materialului si a urmelor imprimate pe giulgiu, spre a se constata daca giulgiul are vechimea crezuta.

Pentru determinarea varstei relative s-au executat cateva analize de polen, constatandu-se ca doua specii de polen provin din Palestina. Prin spectroscopie de reflexie s-au pus in evidenta urme de murdarie pe talpi, ceea ce denota ca condamnatul a umblat descult in ultimele ore de viata, urme invizibile ochiului, excluzandu-se prin aceasta posibilitatea adaugarii lor intentionate pe tesatura.

Unul dintre membrii comisiei a sustinut insa ca substanta galbena ca paiul, cu care este impregnat giulgiul, ar fi un amestec de oxizi de fier si gelatina, folosit de catre falsificator si aplicat cu mana pe tesatura. Afirmatiile sale s-au bazat insa numai pe analize nechimice, microscopice. Alti membrii ai comisiei au sustinut din contra, pe baza analizelor chimice, ca acea substanta este un compus organic, iar pe alocuri (langa rani) ar fi urme sigure de sange. Comisia a mai constatat rani la nas si la barbie (datorate unei probabile cazaturi), urme de lovituri pe fata, cat si fluierele picioarelor intacte.

Neclarificata a ramas problema modului cum s-a putut imprima pe tesatura conturului crucificatului si daca sangele provine din rani vii ,sau daca e sange coagulat al unui om deja mort la intinderea pe panza. In urma rezultatelor provizorii, cercetatorii si-au pus logica intrebare: giulgiul a invelit un om mort sau un om inca viu ?

In pofida dubiilor exprimate, analizele spectrale au indicat existenta sigura a unor pete de sange pe giulgiu. Se stie ca un cadavru nu mai sangereaza.

Interesantaeste analiza sangelui, care pe pelicula are numeroase mutatii in functie de intensitatea luminii, de radiatii.Abia acum este indreptatit, dupa doua secole, si Secondo Pia care a observat, cand a primit negativele, ca petele de sange se deosebesc de imagine.

Partile de sange, de obicei apar in alb pe negativ, ceea ce dovedeste ca acestea sunt pozitive, in timp ce imaginea trupului este, dupa cum am vazut, negativa.Alta enigma intre sange si trup: cand s-a desfacut partea din spate a giulgiului, specialistii, inmarmuriti, au observat ca un lichid vascos a patruns prin panza.

Totusi, imaginea trupului nu poate fi vazuta prin spatele giulgiului. Concluzia: cele doua suprafete au fost pregatite in mod diferit. Supuse razelor X si ultravioletelor, imaginile dovedesc ca sunt pete de sange si reactioneaza in acelasi mod.

Cei care cred in autenticitatea giulgiului au primit cu indignare rezultatele testelor cu carbon radioactiv, potrivit carora panza nu ar avea mai mult de 700 de ani, datand din perioada 1260 -1390.

Rezultatele acestor teste au fost insa spulberate de recentele descoperiri ale unui grup de cercetatori de la Societatea Americana de Microbiologie, care, dupa ce au examinat monstre de dimensiuni microscopice, au constatat ca firele giulgiului erau impregnate cu bacterii si ciuperci mai tinere decat panza. Din acest motiv, varsta aratata de teste este de fapt media dintre cea a panzei si cea a microorganismelor.

In mai 1933, dr. Leoncio A. Garza Valdes, seful echipei de cercetatori americani, a calatorit la Torino si a examinat o monstra din lintoliu, cu aprobarea Bisericii Catolice.

De indata ce am privit bucatica de panza la microscop, am descoperit ca era foarte contaminata, a spus dr. Garza. Mi-am dat seama imediat ca testele cu radiocarbon au stabilit data unui amestec al inului cu bacteriile si ciupercile care au crescut pe fire de-a lungul secolelor.

In Evanghelia de la Ioan se arata ca, intrand in mormant, apostolii au vazut giulgiul aruncat pe jos si stergarul, cu care a fost infasurat chipul lui Iisus Hristos, impaturit si pus intr-un colt.

In prezent, acest stergar se afla in catedrala din Oviedo. Relicva din Oviedo este o bucata de panza masurand aproximativ 84x53 cm, dar pe care nu este imprimata nici o imagine. Istoria stergarului este bine documentata si mult mai simpla decat a giulgiului. Studiile efectuate asupra acestei relicve de o echipa de cercetatori spanioli sugereaza ca omul a carui fata a fost infasurata cu el a murit in pozitie verticala.

Mai mult, cercetatorii au descoperit urme de mir si aloe, mirodenii despre care Biblia afirma ca sunt folosite pentru a unge trupul lui Hristos. Petele au fost studiate si din punct de vedere antropologic si s-a constatat ca chipul cu care panza a venit in contact avea trasaturi tipice evreiesti (pometii obrajilor pronuntati si nas proeminent).

Analizele asupra stergarului din Oviedo au dezvaluit informatii suficiente pentru a sugera ca acesta a fost in contact cu fata lui Hristos dupa rastignire. Insa dovezile cele mai fascinante, afirma oamenii de stiinta, ies la iveala atunci cand aceasta panza este comparata cu giulgiul din Torino. Prima si cea mai frapanta coincidenta este aceea ca sangele gasit pe ambele panze apartine aceleiasi grupe, AB. Lungimea nasului, calculata dupa asezarea petelor de fluid pe stergar, are 7 cm, adica exact aceeasi dimensiune cu nasul barbatului de pe giulgiu.

Cercetatorii au aplicat diverse tehnici de suprapunere a imaginilor si au descoperit ca 70 de pete de pe fata stergarului si 50 de pete coincid cu cele de pe giulgiu. Singura concluzie posibila, afirma savantii spanioli, este ca relicva din Oviedo a acoperit aceeasi fata ca si giulgiul din Torino.



Controversele pe aceasta tema nu au incetat nici in ziua de azi, in ciuda nenumaratelor teste stiintifice la care a fost supusa pretioasa relicva. Disputa poate fi sintetizata în declaratia cercetatorului american John Walsh: "Giulgiul din Torino este fie cea mai cutremuratoare si instructiva dovada ca Iisus a existat... fie este una dintre cele mai ingenioase produse ale mintii si mainilor umane cunoscute pana astazi. Ori este una, ori alta. Nu exista cale de mijloc."

 

[bodo]

Cele mai ciudate afectiuni medicale

Omul care nu se poate ingrasa

Domnul Perry de 59 de ani sufera de o boala de care multe femei ar vrea sa se molipseasca. Poate sa manance orice, de la cartofi prajiti si hamburgeri la zeci de prajituri, si nu se poate ingrasa.

Copil fiind era mai dolofan insa la varsta de 12 ani a slabit aproape peste noapte. Dupa aceea s-a chinuit sa se ingrase la loc, a mancat cat de mult a putut, cat de gras posibil, insa fara niciun rezultat. Nu putea nicicum sa se ingrase. Dupa zece ani de teste, medicii au reusit sa-i puna un diagnostic bolii. Se numeste lipoatrofie si face ca corpul sa arda extrem de repede grasimea, neputand sa se ingrase. Corpul sau produce de sase ori nivelul normal de insulina.

Omul care nu simte frigul

Wim Hof din Olanda este cunoscut mai degraba cu porecla Iceman. A inotat sub gheata, a stat intr-o lada plina de gheata, a urcat pe Mt. Blanc in pantaloni scurti, a depasit orice record mondial legat de indurarea frigului. Medicii nu prea pot sa-si explice gradul uimitor de ridicat in care barbatul de 48 de ani indura frigul, insa este clar ca rezista in fata unor temperaturi scazute care pentru noi, oamenii obisnuiti, ar fi fatale.

Fata alergica la apa

Cu totii stim ca exista hydrophobia, insa in cazul fetei de 19 ani Ashleigh Morris nu este vorba de o fobie. Ea este alergica la apa. Daca inoata, face dus sau are cel mai mic contact cu apa ii apar pe piele iritatii dureroase. Sufera de o afectiune rara numita urticarie acvagena, existand cazuri extrem de rare in toata lumea cu acesta boala ciudata.

Femeia care nu poate uita

AJ, cum a fost poreclita femeia de 40 de ani care doreste sa-si pastreze anonimatul, isi poate aminti cu lux de amanunte ce i s-a intamplat in fiecare zi de mai bine de 25 de ani. Memoria ii lucreaza fara incetare, automat si incontrolabil astfel ca, daca alegi o data la intamplare din ultimii 25 de ani, iti va putea spune cu cele mai mici detalii ce i s-a inmplat ei in ziua respectiva, chiar si evenimentele din acea zi care i-au atras atentia, ce zi din saptamana era si starea vremii.

Fata care mananca doar Tic Tac

Meet Natalie Cooper este o fata de 17 ani care nu poate manca nimic fara sa i se faca rau. Nimic inafara de Tic Tac. Micutele bombonele sunt singurele pe care stomacul ei le accepta. Doctorii nu pot sa dea o explicatie acestui fenomen. Si cum nu poate trai doar din Tic Tac, fata este hranita printr-un tub cu un amestec nutritiv special creat de catre doctori.

Fata care se prabuseste cand rade

Kay Underwood, de 20 de ani, sufera de cataplexy, aduca orice fel de sentiment puternic face ca muschii sa i se slabeasca dramatic. Frica, bucurie, nervozitate, supriza, uimire, orice sentiment puternic o poate face sa cada din picioare pe loc. In unele zile Kay poate sa cada si de 40 de ori fiind slabita de sentimentele ei.

Femeia alergica la tehnologie

Pentru majoritatea dintre noi este cat se poate de firesc sa vorbim la mobil, sa lucram la computer, sa ne uitam la televizor, sa gatim la cuptorul cu microunde. Insa pentru Debbie Bird tote aceste lucruri normale o afecteaza extrem de tare. Femeia de 39 de ani este alergica la campul electromagnetic, asa ca de fiecare data cand se afla in preajma computerelor, telefoanelor mobile, cuptoarelor cu microunde, chiar si a unelor masini pielea i se irita dureros si pleoapele i se umfla de trei ori marimea normala.

http://www.media1.ro/magazin/cele-mai-ciudate-afectiuni-medicale/

 

[anuk]

Simbolistica oculta .

Un simbol reprezinta simplificarea unui concept, a unei idei etc. intr-o forma grafica acceptata general ca un reprezentant al ideii respective. Spre exemplu, recunoastem crucea ca simbol al crestinatatii, simbolul “+” ca simbol al adunarii in matematica iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite.

Ce se intampla totusi atunci cand reprezentarea general valabila este una gresita? Ce se intampla atunci cand simbolurile carora le atribuim un anumit inteles reprezinta mai mult decat ne imaginam?

Exista 7 astfel de simboluri in acest articol:

1. Crucea intoarsa
2. Svastica
3. Steaua lui David
4. Pentagrama
5. Simbolul infinitului
6. Inima
7. Caduceul


1 Crucea intoarsa sau Crucea Sfantului Petru.

Simbolul din figura 1.1 este vazut in genere ca un simbol satanic, probabil datorita negatiei martiriatului lui Hristos. Media si legendele moderne legate de apocalipsa si conspiratii satanice intretin intelegerea incorecta (sau poate doar incompleta) a simbolului.

In fapt, reprezentarile din figurile 1.1 si 1.2 sunt numite de cunoscatori “Crucea Sfantului Petru”. Se spune despre Sfantul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ca a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinta. Ca rezultat, sfantul a fost martirizat invers.
Figura 1.3 reprezinta “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea intoarsa prin compozitia grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine (de unde si numele), a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei.

In 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistentei Franceze, simbol opus svasticii naziste

---

2 Svastica.


departe unul dintre cele mai controversate si prost intelese simboluri in cultura europeana recenta, svastica este un simbol ce traverseaza culturile intregului pamant. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios.

Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” inseamna “bun” iar “vasti” insemna viata. Traducerea aproximativa ar fi “Viata buna”.

Figurile 2.1 si 2.2 sunt reprezentari ale simbolului hindus Manji, reprezentand legatura universului cu pamantul si a binelui cu raul , toate aflate intr-un echilibru dinamic, dat de terminatiile crucii solare.

Figura 2.3 : civilizatiile precrestine din Europa vedeau Svastica drept un simbol solar, al fertilitatii si puterii. Grafismul din figura 2.3 este reprezentarea “crucii tunetului”, marca zeului tunetului Perkons.

Figura 2.4 este o svastica decorativa. Un simbol mai nou, derivat din svastica nazista este simbolul neonazist din figura 2.6. Acest simbol este format din 3 cifre 7, ce formeaza impreuna “777″, simbol al biruintei asupra anticristului.
Figura 2.5 a fost marca sectei Raelitilor pana in 1991. Grafismul descrie o galaxie ce se invarte intr-o Hexagrama. Simbolul a fost considerat nepotrivit si a fost redesenat in 1991. De mentionat ca
secta raelitilor nu are nicio legatura cu miscarea neonazista,

---

3 Steaua lui David.

Steaua lui David sau “Magen David” in ebraica, este o hexagrama ce apare ca simbol in perioada 800-600 i.H. Simbolul este recunoscut ca marca a iudaismului si imagine a Israelului. Hexagrama este compusa din alaturarea a 2 triunghiuri, orientate in sus, respectiv in jos. Cele 2 triunghiuri au fost folosite in evul mediu de catre alchimisti pentru a simboliza apa respectiv focul.

Ce altceva simbolizeaza cele doua triunghiuri? uniunea intre femeie si barbat, echilibrul intre bine si rau, relatia dumnezeu - om si in acelasi timp, in Kabala - perfectiunea, “Sefirah Tifaret” .

In antichitate simbolul hexagramei a fost cunoscut ca semn al imperiului ebraic. Odata cu cucerirea acestuia si imprastierea poporului evreu, a inceput sa se raspandeasca si simbolul.

“Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua in lumea araba si in practicile oculte, este simbolizata, contrar aparentelor, prin litera 7, formata prin adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei.

Figura 3.1 reprezinta simbolul poporului evreu, adoptat in 1948 alaturi de culoarea albastra.

Figura 3.2 este un simbol Rasta, aparut in aceasta religie prin practicile si credintele zioniste.

Figura 3.3 este denumita Hexagrama Unicursala, numele fiind dat de posibilitatea de a desena acest simbol fara intrerupere. Este un simbol creat de Aleister Crowley, ocultist, francmason si scriitor. Simbolul este purtat de adeptii miscarii religioase Thelema.

Figurile 3.4, 3.5 si 3.6 sunt in ordine: Steaua Mesianica (imagine folosita de primele miscarile crestine), Hexagrama Raelitilor (descrisa la punctul II) si Sigiliul Mesianic (compus din simbolul mesianic al pestelui, folosit de primii crestini pentru a-si declara apartenenta la crestinatate, steaua lui David si Menorah, unul dintre cele mai vechi simboluri religioase iudaice).

Pe ultimul rand gasim Shatkona, in figura 3.7, o imagine hindusa folosita pentru a simboliza creatia si legatura intre barbat si femei, apa si foc.

Cea mai interesanta reprezentare a hexagramei o gasim in figura 3.8, alaturarea intre un echer si un compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice. Alaturarea simbolizeaza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei. De multe ori simbolul este prezentat avand litera “G” (God) in centru. Daca veti cerceta veti descoperi ca hexagrama insasi este des folosita in simbolistica masonica.

---

4 Pentagrama.

Pentagrama - un simbol transcultural, ce se poate gasi in cultura hindusa, greaca, romana, babiloniana etc. In ultimul secol insa a fost legat de trei mari concepte cultural - religioase: Satanismul, miscarea Wicca si Francmasoneria.

De notat este ca in general pentagrama reprezinta in multe culturi cele 4 elemente (pamant, foc, apa, aer) plus ceea ce este numit “suflet”. Alaturarea acestor 5 elemente da nastere luminii, ordinii in univers.

In genere pictograma satanica este reprezentata asemeni figurilor 4.1 , cu un colt indreptat in jos iar in interiorul stelei - Capra Sabatica, gresit asemanata zeitatii oculte Baphomet. Uneori simbolul este reprezentat inconjurat de 2 cercuri si numere pitagoreice. Un amanunt important este ca steaua satanica nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferentierea orientarii colturilor (sus sau jos) este o diferentiere moderna, aceasta neexistand pana in secolul 19.

Pictograma Wicca este incadrata intr-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol al credintei adeptilor. Totusi, tinerii adepti ce se tem de raspunsul social negativ pe care l-ar putea avea convingerea lor religioasa poarta obiecte ce reprezinta pentagrame stilizate asemeni celor din figura 4.2 .

Pentagrama este de asemenea un puternic simbol in Masonerie unde este folosita atat cu un colt orientat in sus cat si cu el in jos in cazul
simboluilui" Steaua Estului" simbol al Grupurilor Masonice Feminine
(figura 4.3 )

---

5 Simbolul Infinitului

Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit in anul 1655 de catre matematicianul John Wallis si a fost botezat 40 de ani mai tarziu de catre Bernoulli “lemniscus”, ceea ce in latina inseamna “funda”.

Partea interesanta vine atunci cand privim simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul in alchimie al sufletului uman. Totusi, odata cu acapararea simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea Pontificala a lui Satan’.

---

5 Simbolul inimii.

Un simbol vechi, de asemenea transcultural, asociat mai degraba judecatii si sentimentelor decat organului ca atare, simbolul inimii dateaza dinaintea epocii de gheata si reprezinta un semn al apropierii, afectiunii si iubirii. Totusi, este de notat intelesul hazliu pe care simbolul il are in Suedia, unde este asociat toaletelor si defecarii. Nu trimiteti suedezilor inimioare.
Cea mai comuna reprezentare a inimii ca simbol semn al dragostei este cea din figura 6.1. Simbolul se gaseste si in cultura greaca, aici repezentandu-l pe Dionysos, zeul vinului.

Figurile 6.2 si 6.3 sunt variante africane ale simbolului, prima reprezentand intoarcerea iar cea de-a doua durere si suferinta.

Printre multele interpretari pe care le poate gasi simbolul se afla: insemn al placerii carnale, al penetrarii si pasiunii cand este reprezentata strapunsa de o sageata (figura 6.4), simbol religios Voodoo (figura 6.5 - insemnul zeitei Erzulie, patroana a dragostei), sau simbolul prieteniei in cultura Irlandeza - Claddagh (figura 6.6). Claddagh este format din 2 maini apropiate de o inima, simbolizand prietenia si o coroana deasupra inimii, simbolizand loialitatea.

In crestinism exista 2 reprezentari deosebite ale inimii, de multe ori incurcate de necunoscatori. Prima (figura 6.7) este cunoscuta sub numele Sacre-Coeur (inima sacra) si este cunoscuta inca din secolul al saptesprezecelea, nascuta din viziunile sorei Maria Margareta. Imaginea simbolizeaza legatura intre uman si divin conform viziunilor sfintei. Interesanta este si legatura cu simbolul sulfului ( vezi V. SIMBOLUL INFINITULUI ), daca ar fi sa inlocuim inima cu funda lui Bernoulli. O dovada ca stiinta empirica si religia se impleteau inca din acea perioada.

O alta inima caracteristica religiei crestine catolice este Inima Imaculata a Fecioarei Maria ( figura 6.7 ), simbol al durerii si al suferintei. Inima este prezentata strapunsa de un pumnal (uneori de 7, ca simbol al celor sapte dureri ale Fecioarei) si inconjurata de trandafiri si flori de liliac.

---

7 Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei .


Trei simboluri, reprezentand in aparenta acelasi lucru:

Caduceul (figura 7.1) - simbolul zeului grec Hermes (Mercur la romani), ocrotitor al comertului si al hotilor. Caduceul este intruchipat de 2 serpi incolaciti in jurul unui toiag ce prezinta in partea superioara 2 aripi.

Simbolul este folosit in mod eronat de anumite institutii medicale in locul Toiagului lui Asclepios (figura 7.2). Asclepios sau Esculap este zeul medicinei si este cunoscut ca fiul al lui Apollo. Se spune despre Asclepios ca ar fi fost educat in arta vindecarii prin medicina de catre centaurul Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei grece, medicul argonautilor, atat de priceput in arta vindecarii incat putea aduce la viata mortii.

Se mai spune despre Esculap ca avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia and Panacea, simboluri ale medicinei, igienei si vindecarii. De la Hygeia vine cel de-al treilea simbol al medicinei - Pocalul Hygeiei ( figura 7.3 ), simbol al vindecarii si regenerarii.

VIII. La sfarsit

Simbolistica este un domeniu ametitor. Atatea informatii si atatea concepte inradacinate in noi si in lumea ce ne inconjoara. Am discutat despre 7 simboluri insa exista zeci, poate sute de mii de simboluri uitate, ascunse, abia asteptand sa isi spuna povestea. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa o asculti.

 

[bodo]

TOTUL DESPRE CRIZĂ: „Trăim eşecul intervenţionismului masiv al statului în economie”

Cum putem denumi situaţia economică actuală? Este o criză, o sumă de crize sau depresie economică? Care sunt rădăcinile şi cât de adânci în istorie sunt ele? Care sunt soluţiile viabile? Pentru a găsi răspunsuri la aceste de întrebări am stat de vorbă cu deputatul Varujan Pambuccian pentru primul dintr-o serie de INTERVIURI CAPITAL.RO cu specialişti care oferă explicaţii de profunzime legate de criza economică.

Cunoscut pentru activitatea sa legată de industria IT&C (fiind membru al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor din cadrul camerei inferioare a Parlamentului), pentru faptul că este reprezentantul minorităţii armene din România şi - de ignoranţi - pentru faptul că are acelaşi prenume ca liberalul Varujan Vosganian, Pambuccian îşi prezintă concepţiile sale asupra evenimentelor economice la care suntem martori. În timp ce mulţi caută justificări în trecutul apropiat şi cred că această criza nu va mai dura mult, el vede mai în profunzime, identificând rădăcinile acestei depresii economice în prima parte a secolului trecut.

De la „New Deal”-ul din SUA, la cota de impozitare de 4% în România

Depresia aceasta poate fi un final al perioadei începute odată cu proiectul „New Deal” al preşedintelui SUA Franklin Delano Roosevelt, care a introdus intervenţionismul excesiv al statului în economia liberă, program alimentat de renunţarea la legătura strânsă dintre dolar şi aur şi de creditarea lejeră din ultimii ani. În acelaşi timp, depresia poate marca începutul unei noi perioade economice. Astfel, argumentele nu stau numai creditarea lejeră, dar şi în deciziile majore pe plan economic ale secolului XX, precum şi în punctul central al economiei: chiar conceptul de bani.

Soluţiile imediate ar fi în deplin acord cu agenţii economici sufocaţi de lipsa banilor şi în totală contradicţie cu politicienii dependenţi de fiscalitatea excesivă: o cotă de impozitare de 4% şi o Taxă pe Valoarea Adăugată de 25%.

În discuţia capital.ro cu Varujan Pambuccian, am încercat să identificăm cauzele, motivaţiile, justificările, argumentele şi soluţiile. Interviul apare sub forma a două versiuni. În varianta multimedia am redat pe suport video punctele nodale ale discuţiei, iar în cea de-a doua vă prezentăm transcrierea clasică a întregului interviu.

„Sfârşitul socialismului lejer”

Am putea considera această criză drept un final al socialismului politic lejer şi a celui monetar apărute după Marea Depresie din 1929-1933, odată cu programul „New Deal” al preşedintelui american Roosevelt, crede Varujan Pambuccian. Soluţia miraculoasă de atunci a funcţionat cu rezultate bune pe termen scurt, dar a fost apoi continuată în timp, îmbunătăţită, acaparând astfel pârghiile economice şi înlocuind piaţa liberă 100% cu o piaţă liberă în care statul intervenţionist are un cuvânt greu de spus.

Asemănările dintre socialismul în care statul este unicul jucător, cum a fost cel trăit de noi, şi socialismul în care statul intervine constant, cum se întâmplă acum, pot fi surprinzătoare. Situaţia actuală poate fi un sfârşit al acestui tip de socialism lejer.

Pambuccian consideră că socialismul de acest tip a fost promovat de politicienii care au văzut în el metoda ideală de a-şi mulţumi foarte uşor electoratul. Folosind capacitatea statului de a interveni în economie, politicienii aflaţi la putere după programul „New Deal” au făcut mai mult proiecte pe termen scurt. Din nefericire, în această manieră a fost conservată în timp ideea de intervenţionism.

„Ajung doi ani la guvernare ca folosind o forţă a statului să poţi realiza nişte proiecte? Da, dacă forţa statului este suficient de mare şi dacă economia este suficient de dependentă de stat. Ce poţi să faci? Protecţie socială. Cum? Redistribuind. Luând bani masiv cu taxe şi impozite din economie şi redistribuind după cum ai tu electoratul. Este cel mai simplu lucru. Poţi să te implici direct în economie, făcând fabrici, uzine, autostrăzi şi alte lucruri. Pe care nu contează dacã le faci prost sau bine, contează că angajezi lume, că se vede ceva! Toate generaţiile de politicieni care s-au succedat dupã New Deal au gândit în felul acesta. Şi lucrul acesta, pas cu pas a dus la o mai masivã intervenţie a statului în economie şi au necesitat în continuu resurse financiare din ce în ce mai mari”, apreciază el.

„Totul a început de la creditarea foarte facilă a orice”

Momentul de astăzi şi depresia economică de acum au rădăcini istorice. Mai întîi eliminarea dolarului emis privat în SUA, crearea Fed-ului la începutul secolului XX, programul „New Deal” din 1933, conferinţa de la Bretton Woods din 1944, ruperea dolarului de aur în 1971. Pentru a compensa şocul de încredere care a lovit pieţele în acel moment, preşedintele Richard Nixon a garantat dolarul cu totalitatea depozitelor băncilor americane.

„În 1971, SUA aveau datorii mari, pe care trebuiau să le plăteascã. Erau datorii mari externe, era războiul din Vietnam, Nixon era preşedinte. La un moment dat a trebuit să aleagă cum să-şi plătească datoriile. Dar cum? Bani nu mai erau. Ce putea să facă era să mobilizeze o cantitate de aur pe care o avea şi să o transfere.

A preferat un lucru bun pe termen scurt, dar care pe termen lung e chiar un lucru periculos. A rupt legătura dintre aur şi dolar. S-a numit „Nixon shock” şi a luat multă lume pe nepregãtite. Era un şoc de încredere. Până atunci, o mare putere, SUA, garantau o convertibilitate la o rată fixă a propriei monede cu o marfă tangibilă de foarte mare încredere care era aurul. În momentul acela nu mai exista această legătură. Legătura acesta trebuie fãcutã cu altceva. Foarte simplist explicând - acesta este sistemul în care trăim acum - garantarea monedei s-a fãcut prin totalitatea depozitelor băncilor comerciale la banca centrală”, precizează Pambuccian.

Dar tocmai acest sistem de garantare a banilor a dus la situaţia în care băncile puteau să creeze, practic, bani din nimic. Împrumutând bani în valoare de şase ori mai mare decât cea a depozitelor constituite la banca centrală, băncile puneau în circulaţie bani creaţi din promisiuni.

Lovitura de graţie a venit în momentul în care administraţia americană a iniţiat un program prin care orice american îşi putea lua o casă pe credit. Astfel a început creditarea foarte facilă a orice.

„Pe sfârşitul mandatului lui Clinton a fost un mesaj de genul acesta. A fost campanie electorală, se spun multe într-o campanie. Partea proastă e cã mesajul a fost reluat în administraţia Bush într-o intensitate mult mai mare. În mod absolut surprinzãtor, cu un an înainte de realegerea preşedintelui Bush, Fed a avut cea mai mică taxă de scont din istoria lui: 1%. Iar condiţiile bancare au fost relaxate major. Şi dublate de mesajul acesta cum că orice american merită o casă. Orice om merită orice, cã e un om. Dar problema este dacă şi poate. Dacă îşi permite ce merită.

Toată nebunia care a apărut atunci, dezvoltare pe un credit insolvabil de la început stă la originea accelerării finalului pe care îl vedem acum. Oricum s-ar fi ajuns aici, dar mai lent. Adică s-a trecut din viteza întâi în viteza a doua sau a treia la socialismul de care vorbim acum. Sigur că lucrul acesta a fost foarte repede stopat pentru că Greenspan şi-a dat seama că nu e în ordine. Dar deja apucase să-şi facă efectul. Şi a început creditarea foarte facilă a orice.

În continuare, băncile au găsit oportunitatea de piaţă pentru a putea face profituri imense utilizând aceste mecanisme, precum şi oportunităţile date de piaţă prin programe de genul „o casă pentru fiecare”. De asemenea, mediul concurenţial a alimentat dorinţa cât mai multor bănci de a credita, mai mult temându-se de eventualele succese ale concurenţei.

Cea mai periculoasă criză: cea a cash-ului operaţional

Probleme care au început să apară ca urmare a creditelor neperformante au fost absorbite prin diverse instrumente financiare, mai exact achiziţionarea de datorii, explică Pambuccian. Apoi, când sistemul s-a prăbuşit, s-a apelat la stat pentru a acoperi daunele şi a salva situaţia.

Pambuccian consideră că, tocmai din cauza ideii că statul poate să vină oricând şi să plătească oalele sparte s-a ajuns la astfel de mutări riscante.

Depresia economică de acum este o încrengătură de crize, generate de lipsa banilor din piaţă. Cea mai periculoasă criză în opinia lui Varujan Pabuccian este cea a cash-ului operaţional. Efectele devastatoare s-au văzut anul trecut în SUA.

În România cel puţin, lipsa banilor de la buget poate să creeze grave probleme. Dincolo de problemele sociale, politicienii pot avea probleme în alegeri. În opinia lui Pambuccian, lipsa de bani ar putea fi compensată de stat prin emiterea de monedă în plus. Astfel, banii în plus ar acoperi temporar lipsa de bani, dar ar crea inflaţie. Cel puţin teoretic ar putea să echilibreze balanţa, în situaţia în care ne-ar aştepta o perioadă de deflaţie ca urmare a scăderii consumului. Dar, în mod practic, Pambuccian se teme de reacţii stranii ale economiei. În fond, teoria ca teoria, dar practica ne omoară...

Statul-problemă

Statul ajunge el însuşi să pună probleme economiei, prin blocajul financiar pe care îl creează, spune Pambuccian: „Prima criză a fost cea de cash bancar, a doua de cash operaţional. A treia, pe care deja o trăim şi noi, şi la rădăcina acestei crize este însuşi statul. Este blocajul financiar. Deja îl trăim şi-n foarte multe zone, la rădăcina blocajului financiar este statul”. Astfel, într-o asemenea perioadă, în care supravieţuirea este o reuşită, mediul de afaceri nu se mai gândeşte la profit ci la păstrarea afacerii pe linia de plutire, ajungem în situaţia în care cetăţeanul este mai solvabil decât statul.

Într-o asemenea fundătură, soluţia pe termen scurt poate fi impozitarea excesivă pentru a putea acoperi rapid neajunsurile, dar creând dezechilibre economice majore pe termen lung. O altă soluţie este reprezentată de relaxarea fiscală, pentru atragerea puţinelor investiţii disponibile încă pe piaţă şi relansarea consumului. Cu o cotă unică de 4% România ar deveni o destinaţie atractivă de afaceri, trasformându-ne astfel în ţara care ar putea chiar să profite de pe urma crizei.

Această măsură trebuie urmată de cea prin care statul să ia TVA la încasare, nu la facturare. Astfel, companiile nu mai sunt vlăguite de puţinii bani pe care îi au şi care sunt necesari menţinerii pe linia de plutire.

„Mai avem 4-5 ani până să ieşim din criză”

Ne mai aşteaptă o perioadă de scădere, crede Pambuccian. Momentul critic al depresiei, de la care puteam lua în calcul creşterea economică este, în opinia lui Pambuccian, cel în care criza banilor va atinge ultima redută a economiei: alimentaţia. Atunci când oamenii îşi vor reduce drastic cheltuielile cu mâncarea.

„Nu ieşim repede din chestia asta. Este logic ce spun. Legătura dintre descreşterea consumului şi disponibilizări, asta e cheia. Chestia asta se va tot duce până când se va stabiliza la un anumit nivel. De abia de acolo poate începe creştere. Care va fi nivelul, când va fi momentul acela? Momentul acela va fi când o să fie afectat producãtorul agricol. Până acolo o să meargă pârjolul acesta care este depresia economică pe care o trăim acum. Până atunci mai e mult. Eu cred că vom mai avea 4-5 ani de trăit aşa ceva”, analizează Pambuccian.

Viitorul se arată sumbru în continuare. Marele pericol este reprezentat de regimurile politice autoritare, care promit peste măsură pentru a atrage voturi, dar sunt incapabile să realizeze ceva. Mulţi dintre oameni vor crede deoarece speră ca visele îndeplinite pe credit să revină în actualitate.

„Este nevoie de un Copernic pentru economie”

În definitiv, soluţia este reprezentată de modificarea structurală a sistemului. Varujan Pambuccian dă exemplul lui Copernic, care a reuşit sã revoluţioneze astronomia modificând structural concepţiile. Până când nu se va întâmpla în economie ceva similar, nu se vor găsi decât soluţii alicabile pe termen scurt şi neviabile pe termen lung. Un moment plin de speranţã a fost întrunirea G20 de la Londra, când nu s-a modificat structural sistemul.

„Când Ptolemeu a fãcut sistemul geocentric, a plecat de la două ipoteze simple. Că planetele se mişcă pe cercuri, având centrul în centrul Pământului, şi că cercurile astea sunt descrise uniform. Modelul lui a funcţionat. A dat predicţie bună vreo 50 de ani. Dupã care nu a mai dat predicţie bună. Atunci, elevii lui au zis că sistemul era perfect, era cu cercuri, era foarte frumos... Dar era mai complicat decât s-a gândit el. Era primul pas.

De fapt, au spus ei, planetele se mişcă pe cercuri având centrul pe un cerc cu centrul în centrul Pãmântului. Adică au mai adãugat un cerc. Sistemul a dat o predicţie bună mai mult timp, dupã care iar nu a mai dat o predicţie corectă. Şi tot s-a adăugat, până se ajunsese la unele planete pe vremea lui Copernic care aveau 5-7 epiciclii din aceştia.

Copernic a constatat cã e mai simplu să muţi centrul decât să mai adaugi cercuri. Eh, G20 a mai adăugt un epiciclu. Noi suntem acum în perioada în care, la sistemul geocentric, sau mai bine zis, la sistemul egocentric al fiecăruia dintre noi, se mai adaugã un epiciclu. Şi va trebui să vină un moment în care un Copernic în economie să mute centrul sistemului acolo unde locul lui firesc”, explică Varujan Pambuccian în finalul primei întâlniri din seria INTERVIURILOR CAPITAL.RO.

http://www.capital.ro/

 

[anuk]

Crime celebre

Crime care au fascinat lumea si au atras atentia atat presei cat si populatiei, au ramas in istorie cu semnatura ‚autorului necunoscut'. Cateva sunt foarte cunoscute, savarsite de personaje devenite legendare, ale caror povesti au inspirat scrierea de carti sau realizarea de filme.

Topul celor mai cunoscute crime cu autor necunoscut:

1. Cazul tinerei de doar 6 ani, JonBenet Ramseys a impresionat lumea. Aceasta era cunoscuta deoarece participa la mai multe consursuri pentru copii in Statele Unite. Fetita a fost gasita moarta in subsolul casei in care locuia impreuna cu parintii, la aproape opt ore de cand fusese data disparuta. Politia nu a reusit sa identifice autorul, crima fiind clasata cu 'autor necunoscut'. Insa in anul 2003 au fost gasite noi probe, printre care si ADN-ul criminalului, identificat ca apartinand unui barbat caucazian. Insa cautarea ADN-ului pentru o potrivire in baza de data interntionala, unde se afla mai mult de 1.6 milioane de persoane inregistrate, majoritatea fosti criminali, nu a adus niciun rezultat. Acum, saptamanal cautarea este reluata pentru a se incerca prinderea si tragerea la raspundere a autorului.

2. Elisabeth Short in varsta de 22 de ani fost ucisa la data de 15 ianuarie 1947 in parcul Leimert din Los Angeles. Crima savarsita intr-un mod oribil a atras atentia presei si astfel a avut un impact foarte mare asupra populatiei. Acest lucru a inspirat realizarea mai multor filme care dezbateau acest eveniment socant din iarna anului 1947. Crima insa avea sa ramana cu autor necunoscut. Desi peste 60 de oameni au marturisit ca ei sunt adevaratul criminal, printre care si femei, niciunul nu a putut fi acuzat. Datorita impactului enorm asupra opiniei publice, mai multe nume mari ale vremii au fost suspectate. In Statele Unite povestea a inceput sa fie asociata cu cea a legendarului Jack Spintecatorul.

3. Crima petrecuta in dimineata zilei de 4 august 1892 a socat comunitatea locala a orasului Fall River, Massachusetts. Andrew si Abby Borden au fost gasiti morti in propria casa. Andrew fusese lovit de mai multe ori in cap in timp ce se afla pe canapea, iar sotia sa fusese omorata in acelasi mod, in dormitor. Cei doi soti au fost gasiti de fata lor, Lizzie, care se afla si ea in casa la momentul producerii crimei. Mai tarziu, s-a aflat ca aceasta a incercat sa cumpere cu o zi inainte otrava, iar dupa incident a ars o rochie care ii apartinea, in cuptor. Arma crimei nu a fost gasita niciodata. Desi acuzata de crima, Lizzie nu a primit condamnare din lipsa de probe. Insa societatea orasului in care traia a renegat-o si a devenit un paria.

4. Cazul “The Zodiac killer” reprezinta un caz de crime in serie care s-au produs la sfarsitul anului 1968 si inceputul anului 1969. 5 victime au fost atribuite acelusi criminal. Desi s-a facut asocierea intre victime ale “zodiacului” si a alte victime, acest lucru nu a fost dovedit. In incercarea de identificare a criminalui au fost interogati mai mult de 2500 de posibili suspecti, insa nici pana astazi nu a fost nimeni condamnat.

5. Primul loc in topul celor mai renumite crime al caror autor nu a fost identificat niciodata este bineinteles Jack The Ripper. Se crede ca acesta a omorat 5 femei in Londra in anii 1888-1889. Tehnica sa era de fiecare data aceeasi, mai intai strangulandu-si victimele, pentru ca apoi, dupa ce le aseza, sa la taie artera jugulara. Dupa moartea victimei, Jack Spintecatorul incepea un poces de mutilare in care anumite parti ale corpului erau indepartate. De la fiecare victima pastra cate o parte ca suvenir. Acest caz a ramas in istorie ca fiind cel mai renumit caz de crime in serie. Multe filme au fost realizate avand ca sursa de inspiratie povestea lui “Jack Spintecatorul”

 

[bodo]

Criza financiara mondiala - un fenomen ciclic

Crizele economice nu se incadreaza intr-un anumit model
Teoriile economice moderne resping ideea unei teoretizari generale a crizelor economico - financiare, conform carora acestea pot fi incadrate intr-un model general valabil, considerandu-se ca fiecare criza financiara este unica, fiecare reprezentand de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, intr-o anumita conjunctura social - economica și politica. Conform acestor teorii crizele nu pot fi anticipate, astfel incat efectele negative ale acestora sa fie aduse la un nivel minim. Cu toate acestea, istoria ne arata ca, desi crizele economico - financiare nu apar si nu produc efecte in parametrii identici, ele sunt strans legate de caracterul ciclic al proceselor economice. Desi cauzele evolutiei ciclice a proceselor economice nu au fost inca identificate, caracterul ciclic al acestora este evident. Ciclurile economice, indiferent ca sunt pe termen scurt, mediu sau lung se compun din doua faze - expansiunea si recesiunea. In faza de expansiune are loc o crestere a eficientei economice, generata de introducerea in circuitul economic a unor inovatii tehnologice semnificative, in timp ce in recesiune are loc o slabire a resorturilor care au produs propulsia economica. Daca ciclurile economice pe termen scurt (cu durata intre 10 și 40 de luni) si lung (asa- numitele cicluri seculare, care dureaza intre 40 și 60 de ani) se incheie cu perioade de recesiune caracterizate printr-o incetinire a creșterii economice, ciclurile decenale ( denumite și cicluri de afaceri, care dureaza de la 4 și 6 ani, pana la 10 - 12 ani) se caracterizeaza prin prezenta fenomenului de criza, in cadrul careia cererea, productia, gradul de ocupare al fortei de munca, produsul intern brut, lichiditatile, scad in mod dramatic, iar nivelul de trai se inrautateste. Crizele economico-financiare au aparut inca din timpul Imperiului Roman, iar gradul lor de complexitate a crescut odata cu dezvoltarea societatii capitaliste in general, respectiv odata cu configurarea economiei mondiale - incepand cu sec. al - XVI - lea - și formarea relatiilor de interdependenta intre statele lumii, atingand un punct de maxima complexitate in actuala criza economico - financiara. In continuare, insa, vom aborda crizele economico-financiare semnificative din punct de vedere al spatiilor geo - economice afectate, precum si al duratei și efectelor economice și politice pe care le-au produs.

Criza economica din 1929 - cea mai severa!

Ca amploare teritoriala, durata si efecte economice si politice, criza din anul 1929, cunoscuta si sub denumirea de Marea Depresiune, consideram ca pana la momentul actual este cea mai severa. Marea Depresiune economica, declanșata in Statele Unite ale Americii, a fost precedata de o perioada de 9 ani (intre 1920 și 1929) de dezvoltare economica, ce a avut ca suport creșterea masei monetare in circulatie de catre Banca Centrala a Americii - Federal Reserve (FED) precum și o politica de relaxare a creditelor și de reducere a ratei dobanzilor. Urmare a acestei politici monetare și financiare a FED, populatia a cumparat masiv actiuni, care au inregistrat o creștere constanta la bursa, pana la momentul septembrie 1929, cand s-a produs marele crah bursier de pe Wall Street. FED intervine prin restrangerea masei monetare și prin restrictionarea creditelor, iar urmarea a fost producerea de falimente in toate sectoarele economiei : agricultura, industrie, banci. Productia nationala a scazut la jumatate și a crescut șomajul. Statele Unite ale Americi au adoptat o politica de restrangere a importurilor prin masuri protectioniste, fapt care a condus la extinderea crizei și in Europa, statele europene fiind afectate in calitate de state exportatoare. La randul lor, statele europene au adoptat masuri prohibitive fata de exportul american. Primele programe de reconstructie a economiei SUA apar in 1931. Cea mai grava consecinta a crizei o constituie adoptarea de catre unele state europene a politicilor de extrema dreapta sau stanga, care au favorizat venirea la putere a unor dictatori (Adolf Hitler, Benito Mussolini, Iosif Vissarionovici Stalin).
Dupa cel de-al -II - lea razboi mondial și pana la inceputul anilor 70 - timp de 25 de ani - economiile tarilor industrializate au cunoscut o foarte puternica dezvoltare, urmare a unor factori economici și politici favorabili. Dintre factorii economici mentionam existenta și mentinerea unui raport corect intre cerere și oferta, promovarea politicilor economice de ocupare completa a fortei de munca, crearea unui cadru institutional international stabil ( ale carui baze au fost puse la conferinta de la Bretton Woods din 1944). Iar dintre factorii politici mentionam existenta unui consens intre statele puternic industrializate in ceea ce privește adoptarea politicilor economice. Dupa aceasta perioada de puternica dezvoltare economica a statelor din America de Nord, Europa Occidentala și Japonia, la inceputul anilor 70 s-a declanșat o perioada de recul, care a durat 10 ani, perioada cunoscuta sub denumirea de Marea Stagflatie. Mentionam ca perioadele de stagflatie economica se caracterizeaza in principal prin creșterea inflatiei și scaderea creșterii economice, respectiv scaderea produsului intern brut. La baza acestor tulburari economice au stat o serie de factori conjuncturali specifici perioadei respective : adoptarea de catre SUA a unor politici macroeconomice inflationiste ( generate de decizia administratiei americane de acoperire a costurilor conflictului din Vietnam prin supraevaluarea dolarului ). O decizie corecta ar fi fost acoperirea costurilor generate de escaladarea conflictului din Vietnam printr-o politica fiscala de creștere a impozitelor . Un alt factor il constituie declanșarea in 1973 a primei crize a petrolului, care a produs creșterea enorma a pretului la petrol. In toata aceasta perioada productivitatea muncii in tarile industrializate a scazut și a crescut șomajul. Pe scurt, aceasta situatie se poate caracteriza in termenii economiei de piata prin scaderea ofertei pe fondul reducerii productivitatii muncii, reducerea consumului pe fondul reducerii veniturilor, a creșterii șomajului și a creșterii inflationiste a preturilor. Perioada de recul a luat sfarșit odata cu triumful bancilor centrale (americana, germana și japoneza) care au promovat politici stricte anti-inflatie. Un moment de referinta al deceniului 70 il constituie inlocuirea sistemului monetar international al cursurilor fixe , institutionalizat la conferinta de la Bretton Woods din 1944, cu un sistem al cursurilor flexibile. Mentionam ca odata cu introducerea sistemului monetar international a cursurilor flexibile, au aparut și derivativele, ca instrumente bancare menite sa asigure investitorii impotriva evolutiei fluctuante a cursurilor de schimb.

N-a scapat nici Asia
O alta criza financiara de proportii internationale s-a produs la sfarșitul anilor 90 (1997) - criza financiara din Asia de Sud - Est, care a cuprins Thailanda, Indonezia, Hong - Kong, Coreea de Sud . Factorul determinant al acestei crize - cu efecte economice și financiare devastatoare pentru tarile respective, și nu numai l-a constituit retragerea masiva a capitalului investitorilor straini, care la inceputul anilor 90 au facut investitii de miliarde de dolari pe pietele emergente ale Asiei de Sud Est. Retragerea capitalului strain s-a datorat slabirii increderii investitorilor in sistemul bancar și financiar al tarilor din Asia de Sud Est, prea afectat de lipsa de reforme, de capitalismul de familie, de nepotism și practici discutabile.
O serie de economiști celebri au dezvoltat inainte de 1997 teorii conform carora, datorita schimbarilor economice și institutionale produse la nivelul economiei globale, crizele financiare au o probabilitate mica de producere, iar daca totuși acest lucru se intampla, acest fapt se datoreaza unor imprejurari istorice de exceptie, și nu modului de functionare a sistemului capitalist. Lipsa unei viziuni și a unor puncte de vedere in consens a majoritatii economiștilor de profesie in ceea ce privește problematica crizelor financiare și economice explica de ce nu s-au putut anticipa tulburarile financiare din Asia de Sud - Est din anul 1997, și mai ales cum a fost posibila producerea actualei crize financiare. Milton Friedman (1912 - 2006) , laureat al premiului Nobel pentru Economie in 1976, promotor al teoriilor cu privire la economia de piata și la minimalizarea rolului statului in coordonarea economiei, a sustinut ca intrucat actorii economici sunt intotdeauna rationali, intr-o economie de piata nu sunt posibile speculatiile, iar așa - numita “speculatie” reprezinta incercarea investitorilor de a se proteja impotriva actiunilor irationale ale guvernelor.
Charles P. Kindleberger (1910 - 2003) in lucrarea sa “Manii, panici și crize : o istorie a crizelor financiare”, arata ca și daca s-ar accepta rationalitatea investitorului individual, istoria a demonstrat in repetate randuri ca pietele au un comportament uneori irational, cea mai buna explicatie a “maniilor” financiare fiind oferita de “psihologia multimilor” : cu toate ca actorii economici individuali pot fi rationali, speculatia financiara este un fenomen de turma, in care actiunea rationala a mai multor indivizi produce consecinte irationale. Kindleberger considera crizele financiare ca fiind o trasatura inerenta a capitalismului international.
Hyman Minsky, un economist neconformist , sustine , intr-o serie de articole, teoria “instabilitatii financiare” ca factor de producere a crizelor financiare. Conform acestei teorii, crizele financiare reprezinta o trasatura inevitabila a sistemului capitalist și urmeaza un curs vizibil și previzibil. Astfel, primul semn care anunta o viitoare criza financiara il constituie un șoc din exterior asupra economiei, care poate imbraca forma unui razboi, a unei recolte foarte bogate sau foarte sarace, inventarea și raspandirea unei noi și importante tehnologii. Acest factor exogen puternic, conduce la creșterea șanselor de profit intr-unul din sectoarele majore ale economiei și reduce oportunitatile economice din alte domenii. Creșterea șanselor de profit intr-un anumit sector economic atrage sursele de finantare, generand o explozie sau o manie a investitiilor. Febra investitiilor este alimentata de creșterea substantiala a creditului bancar precum și de atragerea fondurilor personale și ale firmelor. Atragerea creditelor conduce la creșterea impulsului de a specula, manifestat prin creșterea preturilor la activele și bunurile cu mare cautare. Creșterea preturilor conduce la creșterea șanselor de profit, atragand noi investitori pe piata. In goana lor dupa profit, tot mai multi investitori ignora regulile de comportament rational și investesc intr-o piata care este deja riscanta prin supraevaluarea activelor. Intr-o urmatoare etapa, o parte dintre investitori observa ca piata a atins un punct de maxim și cauta sa-și transforme activele supraevaluate in bani sau active de calitate. Ulterior, tot mai multi investitori sesizeaza pericolul și cauta sa-și vanda activele riscante și supraevaluate, fapt care conduce la o prabușire a preturilor. Evenimentul care anunta pericolul și creeaza panica poate fi caderea unei banci sau falimentul unei corporatii. Dupa declanșarea crizei in investitii urmeaza o criza a creditului provocata de faptul ca bancile nu mai acorda credite. Falimentele se declanșeaza in lant, iar economia poate intra in recesiune sau chiar in depresiune economica. In final starea de panica se calmeaza, economia se reface iar piata revine la o stare de echilibru, dar cu plata unui pret foarte mare.

Actuala criza americana este criza “de manual”?
Criza financiara actuala, declansata in SUA, a izbucnit in anul 2007, deci la zece ani de la ultima criza financiara de proportii din Asia de Sud - Est. S-ar putea spune ca reprezinta finalul unui ciclul decenal (mediu) sau de afaceri despre care am mentionat la inceput. Daca ar fi sa comparam modul in care s-au desfașurat evenimentele in timpul scurs de la declanșarea crizei (2007 - 2008) cu modelul lui Minsky, putem constata ca “faptele” s-au derulat conform modelului. Astfel, socul exogen asupra economiei l-a constituit crearea cadrului legislativ favorabil constructiei de locuinte personale și cladiri precum și a unui cadru financiar relaxat, care a permis accesul la credite pentru locuinte a populatiei cu venituri mici. Pe acest cadru creat, tot mai multe banci, fonduri de investitii, societati de asigurare, au acordat imprumuturi considerabile pentru cumpararea de locuinte unor clienti care nu aveau posibilitatea sa-si achite creditele. Pe fondul incurajarii creditarii ipotecare prin scaderea repetata a ratei dobanzilor de catre Federal Reserve, bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare, au fost stimulate sa-și mareasca profiturile. Și acest lucru l-au facut prin acordarea de imprumuturi (cu dobanda foarte mare) la un numar tot mai mare de clienti cu grad mare de risc. Pentru a se asigura impotriva riscurilor de neincasare a ratelor, bancile mai sus enuntate au procedat la vanzarea (profitabila) a imprumuturilor și a dobanzilor, sub forma de produse financiare viabile, unor entitati financiare specializate in operatiuni cu grad mare de risc (tip hedge) . Disponibilitatea excesiva a fondurilor de credit a aruncat multe produse financiare pe piata : credite pentru case individuale, cladiri, terenuri, mașini, carti de credit. Domeniul de actiune s-a extins cu timpul și la imprumuturi facute de administratiile regionale și locale, la creditele industriale și comerciale. Cu alte cuvinte aici este vorba de acea etapa a crizei in care se manifesta irationalitatea investitorilor. Pe masura ce bancile, fondurile de investitii, societatile de asigurare nu și-au mai incasat ratele de la clienti, nu și-au mai putut desfașura activitatea și au intrat in faliment. Acum se manifesta semnalul de alarma pe piata creditelor imobiliare. Semnalele au fost percepute ca un pericol de catre societatile bancare de tip hedge care cumparasera produsele financiare . Acestea au incercat sa valorifice titlurile detinute prin vanzare pe piata bursiera. Numarul mare de titluri din domeniul imobiliar de pe piata bursiera a determinat scaderea pretului acestora. Manifestarea fazei de panica .
Au urmat falimentele in lant, despre care am auzit nu demult, la sfarșitul anului 2008, criza creditelor, declanșata ca urmare a pierderii de catre banci a capitalului, dar si datorita aplicarii de politici prudentiale, de protejare a activelor. Putem spune ca ne aflam in ultima etapa a crizei, cand panica s-a calmat, iar acum se evalueaza consecintele dezastrului și se adopta masurile de reconstructie.
Putem spune ca aceasta criza a creat conditiile propice pentru o urmatoare perioada de recesiune (care poate imbraca forma stagflatiei) la nivelul economiei mondiale, si se va resimti ca atare in special de catre tarile puternic dezvoltate. Economiile acestora deja se preconizeaza ca vor creste intr-un ritm foarte lent, productivitatea muncii și consumul vor scadea in timp ce preturile vor crește. Se vor dezvolta in special activitatile legate de cercetare, invatamant, sanatate, mediu, cu alte cuvinte cele care nu sunt direct productive, ci cele care pregatesc conditiile pentru o viitoare reașezare ramurilor in economiile nationale dar și in cea mondiala. Necesitatea unor perioade cu creștere economica lenta decurge din imperativul protejarii a resurselor planetei, mai ales in contextul actual cand asistam la o escaladare a consumului.

http://gandeste.org/

 

[bodo]

Deja vu-urile Deja vu-ului
Teorii vechi si noi


Ati avut vreodata sentimentul ca, desi va aflati intr-un loc pentru prima data, totul va este foarte familiar? Sau vi s-a intamplat vreodata sa aveti senzatia ca subiectul pe care il discutati cu un prieten a mai fost dezbatut o data, desi stiti sigur ca nu este asa? Sau poate l-ati vazut pe unul din colegi facand ceva, un lucru minor, deschizand o usa sau intinzand mana dupa cana cu cafea si ati avut busc sentimentul ca stiati dinainte ca asta urmeaza sa se intample? Acest fenomen a fost numit de catre societate si oamenii de stiinta �Deja vu". Desi nu reprezinta un fapt de maxima importanta pentru omenire, in sensul ca nu poate aduce nici o revelatie in problemele majore cu care aceasta se confrunta, deja vu-ul are un impact profund asupra multora dintre noi. Aproximativ 60 - 70% din populatia globului admite ca a avut cel putin un deja vu, sub diverse forme, de la forme minore ca cele mentionate mai sus, pana la serii intregi de deja vu-uri, reprezentand conversatii sau evenimente de amploare.

Dar ce este un deja vu? Termenul a fost consacrat in 1876 de catre savantul francez Emile Boirac, in cartea sa intitulata "L'Avenir des Sciences Psychiques" (�Viitorul Stiintelor Paranormalului"). Desi a fost primul om de stiinta care a studiat bizarul fenomen, despre care stim atat de putin datorita complexitatii creierului uman, acesta nu a aprofundat studiile in privinta deja vu-ului. Deja vu se traduce �deja vazut"; variatiile termenului deja vu includ �deja vecu", adica �deja trecut prin/trait", sau �deja senti", adica �deja simtit". Deja vu este, simplu spus, perceptia umana asupra unui lucru trait sau vazut recent, ca si cand s-ar mai fi intamplat odata, desi persoana implicata stie ca nu este adevarat. O interpretare gresita a termenului este legata de experientele sau visele precognitive, in care persoana stie exact ce se va intampla intr-o anumita situatie si se dovedeste ca aceasta are dreptate. Aceasta teorie a avut multi sustinatori, incepand cu omul de stiinta elvetian Arthur Funkhouser, apoi inginerul de aeonautica J. W. Dunne care a efectuat, la randu-i, studii asupra acestui subiect in 1939 si Nancy Sondow in 1988,
care a desfasurat, de asemenea, un studiu, obtinand rezultate asemanatoare cu predecesorii. Cu toate acestea, distinctia majora intre cele doua este ca deja vu-urile sunt traite IN TIMPUL evenimentului, iar fenomenele precognitive au loc INAINTE ca evenimentul sa aiba loc.

Incercand sa definim acest fenomen in termeni medicali, ne aventuram pe un teren foarte alunecos datorat, in primul rand elusivitatii fenomenului deja vu din punct de vedere stiintific. Una dintre cele mai des intalnite si, sa spunem, contemporane definitii ale deja vu-ului a fost data in 1983 de catre Dr. Vernon Neppe, Directorul Institutului Pacific de Neuropsihiatrie din Seattle, care a definit patru subcategorii ale deja vu-ului: tipul asociativ este cel mai des intalnit, experimentat de persoane sanatoase si normale, acesta fiind bazat pe faptul ca subiectul vede, aude, miroase sau traieste efectiv un eveniment care ii produce senzatia ca a mai vazut, auzit, mirosit sau trait odata evenimentul in cauza. Deja vu-ul biologic este des intalnit la suferinzii de epilepsie de lob temporal, care experimenteaza deja vu-uri chiar inainte de inceputul unei crize. Bolnavii de epilepsie le permit doctorilor sa identifice care parte a creierului produce deja vu-ul. Celalalte doua subcategorii, cea subiectiva si formele schizofrenice nu sunt chiar asa de greu de imaginat datorita denumirilor: deja vu-ul are loc ca urmare a conditiei psihiatrice a subiectilor, ca anxietatea, depresia (in primul caz) si schizofrenia (in cel de-al doilea), cazuri in care oamenii cred cu tarie ca au avut o viziune a viitorului.

Motivul pentru care fenomenele deja vu sunt dificil de studiat, si deocamdata nu prezinta explicatii adecvate, este pentru ca pur si simplu nu exista simptome care sa le anunte aparitia, episoadele sunt scurte, se intampla doar unora, nu tuturor, nu exista manifestari fiziologice, in afara de faptul ca persoana in cauza afirma ca a avut un deja vu. Studiilor de cercetare din acest domeniu le lipseste fie informatia fie credibilitatea. De exemplu, Sigmund Freud, cel permanent obsedat de subconstient, a afirmat ca aceste experiente de tip deja vu sunt consecinta unor dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a reprimat. Aceasta teorie, a ceea s-a numit �paramnezie", a dominat stiinta secolului 20 in acest domeniu. (Legat de acest aspect, eu recunosc ca nu reusesc sa inteleg modalitatea in care o simpla imagine a cuiva care apuca manerul unei clante sau ia o ceasca de cafea in mana, sau orice alt fapt trivial, poate sa fie consecinta unei amintiri sau dorinte reprimate in legatura cu un eveniment traumatic, dar pe de alta parte, nu sunt Freud, si nu sunt nici de acord cu el). Cu toate ca, la un moment dat, oamenii de stiinta au renuntat sa mai investigheze episoadele de deja vu, pentru ca acestea au inceput sa fie asociate cu experiente dintr-o alta viata, PES (perceptiile extrasenzoriale) si chiar... rapiri ale extraterestrilor, recent, episoadele de deja vu au inceput sa-si castige popularitate printre oamenii de stiinta, care au inceput sa foloseasca tehnologia imagisticii pe creierul uman pentru a intelege o data pentru totdeauna ce sunt aceste deja vu-uri.

Si, deci, ce au descoperit aceste studii pana la urma? Nimic original (un deja vu as spune) si nimic exact. S-a descoperit ca, de exemplu, fenomenul se intampla unui procent de 60 la suta din populatie, dar este si mai frecvent la adolescenti, cu varste cuprinse intre 15 si 25; ca cei care au sanse mai mari sa li se intample sa aiba un deja vu, au salarii mai mari (oricare ar fi importanta acestui amanunt pentru acest fenomen), calatoresc mai mult, au studii superioare, au o imaginatie activa si capacitatea de a-si aminti cu exactitate visele, sunt mai obositi si stresati (sau invers, sunt mai relaxati si mai odihniti). Oamenii care au fost intr-adevar interesati de acest subiect, ca Alan Brown si Elizabeth Marsh de la Universitatea Duke si SMU, au condus o serie de teste pe un grup de studenti, bazandu-se pe ideea ca episoadele de deja vu isi au originea in sugestia subliminala. Ceea ce au reusit sa elaboreze a fost teoria telefonului celular (sau a atentiei distributive) care presupune ca, de fiecare data cand atentia noastra ne este distrasa de ceva, reusim totusi sa fim constienti de ceea ce se intampla in plan secundar sau tertiar in jurul nostru, cu toate ca nu inregistram constient acele lucruri care se intampla. Cand ne intoarcem la ceea ce faceam inainte ca atentia sa ne fie distrasa, orice lucru care apartine mediului inconjurator ni se pare mult mai familiar, desi nu ar trebui. Hermon Sno, un psihiatru olandez, a venit cu alta teorie, asa numita teorie a hologramei, care spune ca amintirile sunt ca niste holograme, insemnand ca oricine poate sa recreeze o imagine intreaga dintr-un fragment. Dupa parerea lui, episoadele de deja vu apar cand un detaliu mic din mediul in care ne aflam este similar sau identic unei �ramasite" de amintiri din trecutul nostru, ceea ce impulsioneaza creierul sa creeze o intreaga imagine bazandu-se doar pe acel fragment .

Il avem si pe Robert Efron, care a venit cu o alta teorie, la fel de valida, in 1963, si care poarta numele de procesare duala (sau imagine intarziata). Potrivit lui, creierul uman, sau ca sa fim mai exacti, lobul temporal al emisferei stangi a creierului, primeste informatii pe atat de multe canale in acelasi timp incat este cateodata posibil ca informatiile sa nu se sincronizeze adecvat si asta poate sa dea nastere la aceste episoade de deja vu. Au fost altii care au adoptat teorii identice cu cele referitoare la originile viselor. Cu alte cuvinte, episoadele de deja vu pot fi generate de amintiri din vietile noastre personale, dar si din filme, poze pe care le-am vazut si ne-au impresionat, sau carti pe care le-am citit.

Fie ca sunt vise precognitive, dorinte sau traume reprimate, holograme, bucati de informatii prost sincronizate, reminiscente din trecut sau luate din carti, filme sau fotografii, episoadele de deja vu sunt foarte fecvente, si, in ciuda acestui fapt, raman frustrant de evazive in ceea ce priveste cauzele lor. Asta inseamna ca fiecare dintre noi are o sansa sa vina cu o idee sau teorie mai buna, daca sunt interesati de acest subiect... despre care, a propos, cred ca am avut un deja vu!

http://news.softpedia.com/

 

[anuk]

Fetita de 7 ani, in corp de bunica! Imbatraneste de 8 ori mai repede

In interior este la fel ca orice alt copil de 7 ani, insa exteriorul seamana cu infatisarea unei batrane. Ashanti Elliott-Smith sufera de o boala extrem de rara, care o face sa imbatraneasca de opt ori mai repede decat un om normal.
tAGurI: curiozitati, boli

Asta inseamna ca atunci cand va avea 10 ani, din punct de vedere fizic va fi ca o femeie de 80 de ani. Insa chiar si acum, cand se joaca impreuna cu prietenii sai, sau cand danseaza pe muzica ei favorita, micuta Ashanti se lupta cu problemele unui om batran: artrita, sau inima prea fragila.

Insa Phoebe, mama de 24 de ani a lui Ashanti este hotarata sa ii ofere micutei sale o copilarie cat mai normala si mai fericita.

Cumplita boala ii scurteaza durata vietii la doar 13 ani, insa chiar acest lucru i-a determinat pe membrii familiei Elliott-Smith sa traiasca fiecare zi la maxim!

Ashanti masoara putin peste 1 metru, iar greutatea pe care o are este cea corespunzatoare unui copil de 3 ani, iar din acest punct de vedere parintii ei sunt foarte atenti la alimentele pe care micuta la mananca.

Anul trecut, parintii au dus-o pe Ashanti la o clinica specializata cu tratarea acestor afectiuni din Franta, insa tratamentul la care este supusa fetita nu ii poate lungi viata, insa cu siguranta i-o imbunatateste.

"Cel mai greu lucru din lume este sa ii spunem fiicei noastre ca va pleca dintre noi prea curand...", au declarat indurerati cei doi parinti.

http://stirileprotv.ro/stiri/intern...-bunica-imbatraneste-de-8-ori-mai-repede.html

---

 

[anuk]

Biserica din oase de om.

Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.

Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.

Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.

Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.


In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.

In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).

Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.

In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.


Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.


Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!

---

 

[anuk]

De la Ingerul Mortii, la pradatoarea sexuala

Multa vreme s-a crezut ca femeia este incapabila sa ucida. Se sustinea existenta unui soi de diferenta biologica intre cele doua sexe: corpul feminin, predispus sa dea viata, nu putea fi capabil s-o ia. Infanticidul, in mod deosebit, era de neconceput: femeile: care totusi il comiteau nu puteau fi altfel decat nebune si “nefemei”, intrucat doar pierderea feminitatii si a instinctului matern ar fi putut oarecum justifica o astfel de fapta.
In acest articol

* Femeia dezlantuita
* Profilul femeii criminale
* Tipolgia femeilor-killer

Femeia dezlantuita

Potrivit psihiatrului italian Vittorino Andreoli, timp de secole societatea le-a tinut "in frau" pe femei. Barbatul era educat sa fie razboinic, ea sa aduca copii pe lume. "A fost suficient sa li se dea femeilor un pistol, in miscarile de rezistenta din timpul ultimului razboi mondial si mai apoi in anii terorismului, pentru a se constata cat de capabile erau si ele sa ucida. Acum se folosesc de arme la fel si chiar mai bine ca barbatii, iar egalitatea sociala le permite sa se apere si sa-si descarce agresivitatea prin metode care pe vremuri erau de competenta exclusiva a barbatilor."

Disparitatea cantitativa intre delincventa feminina si cea masculina a fost observata inca de la primele studii criminologice care s-au ocupat de asasinii in serie. Incidenta statistica mai redusa a criminalitatii feminine a primit multiple interpretari, de unde se poate banui ca nici una nu s-a dovedit suficient de convingatoare. Si ar putea fi mai mult aparenta decat reala.

Poate ca, spun "gurile-rele", femeile doar au avut mai multe posibilitati de a-si "acoperi urmele", de a-si ascunde crimele comise de obicei in mediul familial, acolo unde ele traiau si se afirmau si unde isi dezlantuiau si pasiunile criminale. Realitatea este ca, in mod traditional, femeile nu erau educate sa fie agresive, ci mai degraba pasive, si toate conditionarile sociale faceau astfel incat femeile sa ajunga mai rar la crima.

Rudyard Kipling scria ca femela din orice specie animala este mult mai feroce decat masculul si de-a lungul timpului au existat si unii cercetatori ai fenomenului care au considerat femeia mai cruda decat barbatul in razbunare, neobosita in urmarirea victimei si cu mai putine scrupule si procese de constiinta. S-a mai spus si ca femeile care ajung sa ucida gasesc solutii extreme la probleme cu care mii de alte femei convietuiesc pasnic in fiecare zi; sau ca o asasina este doar o femeie obisnuita care a facut o criza de nervi.

Intr-un studiu asupra criminalitatii feminine devenit clasic, psihiatrul Cesare Lombroso a infatisat femeia criminala ca ansamblul tuturor caracteristicilor criminale masculine insumate celor mai mari defecte ale femeilor: in opinia acestuia, siretenia, ranchiuna si inselatoria. Lombroso mai credea si ca femeia criminala se joaca cu ideea ca dispune de victima din motive pe care le considera intemeiate, dar care pot sa nu fie asisderea pentru un barbat; atunci cand aceasta decide sa ucida este capabila sa-si justifice actul in fata propriilor ochi, inventandu-si o moralitate proprie, adecvata cazului respectiv.



Profilul femeii criminale

Sunt persoane aparent normale, de cele mai multe ori casatorite si cu un loc de munca. La fel ca barbatii, si ele cresc in familii cu probleme, aproape toate suportand vreo forma de abuz in copilarie. La multe dintre ele se dezvolta o sexualitate precoce si intensa, insotita de o personalitate agresiva, violenta si dominatoare. Apoi, in timp ce barbatii isi aleg in general victime cu care sa nu fi avut niciun tip de raport anterior, femeile "prefera" sotii, amantii sau rudele si cunoscutii. Motivatiile acestora sunt diferite de cele ale barbatilor, dupa cum diferita este si tipologia victimelor.

Daca, in general, barbatii sunt destul de "flexibili" in alegerea victimelor, sunt activi ca "pradatori sexuali" si isi selecteaza vitimele din randul femeilor adulte, femeile nu-si aleg victimele in functie de sex; ele sunt "stabile" din punct de vedere geografic, adica au tendinta de a ucide intotdeauna in acelasi loc, aceasta diferenta datorandu-se probabil traditionalei concentrari a activitatilor feminine in jurul casei si al familiei. Asadar, ele nu se deplaseaza pe distante lungi pentru a-si comite delictele: mai degraba isi atrag victimele in "vizuina" lor printr-o tehnica cunoscuta in criminologie drept "tehnica paianjenului"; atunci cand crimele nu se consuma in spitale sau case de batrani.

Cele care dau dovada de cea mai mare mobilitate sunt femeile care ucid in cuplu sau in grup, care decid de fapt sa-si urmeze barbatul in deplasarile lui.

De asemenea, in general, femeile nu-si tortureaza victimele inainte de a le ucide si nici nu se gratifica sexual asistand la suferintele acestora, desi o otravirea lenta (modalitatea preferata de reprezentantele sexului frumos) cauzeaza o lunga agonie considerata de multi o forma mai "subtila" de tortura.

Pe de alta parte, daca motivatiile si traseele delictului feminin erau diferite pana in urma cu circa 50 de ani, azi seamana din ce in ce mai tare cu cele comise de barbati. Mania, razbunarea, rivalitatea invidia, ura, interesul. Doar recent unii criminologi au inceput sa ia in considerare importanta influentei structurilor sociale asupra crimei feminine. Si printre aceste influente, banul pare a fi motivul fundamental al omuciderilor comise de reprezentantele sexului frumos. Intr-un studiu realizat in Statele Unite pe 22 asasine in serie, motivele in ordinea relevantei s-au dovedit a fi: banii, razbunarea, placerea de a ucide, sexul, drogurile.

La ora actuala, fenomenul "serial killer"-ului este unul in crestere in toata lumea, si cu precadere in tarile industrializate. Intr-un top al ororilor comise de reprezentantele sexului frumosi, locul I este detinut de Statele Unite, urmate de Marea Britanie, Franta, Canada, Japonia si Italia.

La nivel mondial, se considera ca femeile serial killer sunt un numar cuprins in 5% si 10% din cel total al asasinilor in serie. Potrivit estimarilor, in America, femeile serial killer reprezinta circa 8% din numarul total, dar cele americane reprezinta 75% din totalul criminalelor in serie din lume.



Tipolgia femeilor-killer

Vaduva neagra

Incepe sa ucida la maturitate, este foarte inteligenta, manipulatoare, extrem de organizata si rabdatoare. Cea care se descotoroseste de soti sau amanti omorandu-i reprezinta cea mai atenta si meticuloasa categorie de asasina in serie, iar motivatia ei este cel mai adesea interesul economic.

Isi incepe cariera de obicei dupa 25 de ani, ucizand soti, amanti, rude, cunoscuti. De obicei ucide pe parcursul a 10-15 ani inainte de a fi identificata, cu un numar de victime care oscileaza intre 6 si 8. Arma preferata este otrava, utilizata inteligent, astfel incat sa induca simptome care sa fie confundate cu cele ale unor boli usor diagnosticabile. Succesul actiunii face asasina sa intre in posesia averii victimei.

*

Ingerul mortii

Asa-numita "inger al mortii" este cea care ucide persoane aflate in ingrijire, sau de care trebuie sa se ocupe; se considera ca este motivata in principal de dorinta de a domina, obsedata de nevoia de a controla vietile celor din jur.

Acest tip de asasina are tendinta de a discuta despre crime infaptuite cu alte persoane, fiind capabila sa gaseasca justificari crimelor, transformandu-le in "acte de compasiune"

Ingerul mortii ucide adesori in spitale si case de batrani, atacand pacientii de care se ocupa, persoane slabe si lipsite de aparare, copii si batrani. Incepe sa ucida de obicei pe la 20 de ani, in locuri unde moartea constituie un eveniment natural: spitale, clinici, case de batrani. Unde crima poate fi cu usurinta ascunsa, iar asasina poate experimenta puterea de a decide cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Aici si mijloacele sunt la indemana: e suficienta adaugarea unui medicament la terapie, marirea dozei, intreruperea fluxului de oxigen. O inclinatie perversa de a se lauda cu propria omnipotenta ii scurteaza "cariera" la un an-doi, cu un numar mediu de victime in jurul a opt persoane.

*

Pradatoarea sexuala

Este cel mai rar tip de asasina in serie, actioneaza singura si isi alege victimele in functie de sex. Cel mai probabil, cu trecerea timpului, aceasta tipologie este destinata sa devina mai "populara", considera specialistii, cu o progresiva apropiere a modalitatilor feminine de cele masculine.

*

Razbunatoarea

Potrivit studiilor facute asupra acestui gen de serial killer, aceasta isi incepe cariera in jurul varstei de 22 de ani, si ataca atat membrii familiei, cat si persoane identificate simbolic cu contextul in care a fost maltratata sau umilita. Victimele sunt trei-patru, intr-o perioada de doi ani, desi in anumite cazuri pot trece si cinci ani inainte de a fi prinsa. Desi razbunatoarea este suficient de capabila sa-si controleze emotiile pentru a-si duce la bun sfarsit actiunile, de multe ori se dovedeste incapabila de o planificare meticuloasa. In mod paradoxal, cand este capturata, poate manifesta remuscari profunde pentru crimele comise, intr-o tentativa de a compensa intensitatea faptei. Si acesta este un tip destul de rar de serial killer femeie, dar si in general, intrucat vendetta prin definitie se consuma violent intr-un unic episod.

*

Asasina pentru bani

Isi ucide sistematic victimele in decursul comiterii altor infractiuni, actioneaza singura si nu este asimilabila vaduvei negre. Isi concentreaza energia distructiva asupra unor persoane straine familiei sale si intotdeauna pentru un profit economic. Este o asasina foarte organizata, plina de resurse si atenta la detalii, prin urmare foarte greu de prins. Incepe sa ucida la o varsta intre 25 si 30 de ani, si "cariera" ei poate dura un deceniu sau chiar mai mult.

*

Asasina psihopata

Suferind de o psihoza, ucide ca reactie la un delir cu halucinatii. Crimele sunt comise aleatoriu, fara un mobil clar si univoc. Dotata cu o inteligenta superioara mediei si introvertita, se simte neinteleasa si considera ca astfel i-si ia revansa fata de viata, isi exprima superioritatea si devine celebra. De obicei aceasta asasina nu are copii si nici o viata de familie stabila, si chiar si atunci cand este casatorita, relatia este una care nu functioneaza. Nu este deloc integrata in societate, chiar daca uneori nu se vede.Este o asasina foarte organizata si isi premediteaza cu foarte mare grija delictele.

Delictele nu sunt de obicei descoperite imediat. Victimele lor par a fi murit din cauze naturale si de obicei nu sunt prinse inainte de opt ani de la primul delict, o perioada dubla fata de cea in care sunt prinsi barbatii De asemenea, daca un barbat criminal in serie comite prima crima inainte de 30 de ani, femeia de obicei dupa 31.

 

[bodo]

Energii malefice.

Exista numeroase teorii despre puterea subconstientului si influenta lui in descoperirea suferintelor oamenilor si in vindecarea acestora. Dna Silvia Pirvulescu, din Ploiesti, membru al Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare din Romania, nu este un simplu teoretician in materie, ci un practician al unor astfel de tratamente: “Fiecare caz intilnit nu seamana cu altul. Fiecare om are specificul lui, iar cauza imbolnavirii difera de la om la om. Pentru a realiza vindecarea unui om a carui boala, din punct de vedere medical, nu are leac, metoda de tratament trebuie gasita cea mai corespunzatoare cazului respectiv. Pentru aceasta, bolnavul trebuie sa intre intr-o comuniune perfecta cu mine, chiar telepatic. Am foarte multi pacienti care, dupa o perioada de ani de zile de cind au fost la mine, isi regleaza singuri tensiunea arteriala si isi revin din starea de rau utilizind puterea subconstientului”.
Dna Pirvulescu pretinde ca 80 la suta dintre pacientii care ii solicita ajutorul sint bolnavi din cauza trimiterilor malefice. Prin sedintele de comunicare cu subconstientul pacientului, ea intra in legatura cu cei care au facut acest rau si le pune chiar sa “desfaca”, asa cum se spune, ceea ce au facut cu ani de zile in urma: “Comunic perfect cu subconstientul persoanei care a facut raul si aflu chiar si cine a pus-o sa faca rau, raspunsul la orice intrebare de-a mea fiind de o sinceritate perfecta. Obtin, in acelasi timp, informatii utile pentru a alege metoda potrivita de tratament care sa vindece persoana in cauza”.
Cele mai grave trimiteri, spune dna Pirvulescu, sint acelea care se fac cu demoni care patrund in corpul fizic. Acestea nu se petrec imediat, ci in timp si totul depinde de credinta celui pentru care au fost trimise. Pe un om cu credinta puternica, aceste trimiteri malefice nu il pot patrunde dar se pot fixa la o alta persoana din familie, apropiata sufleteste de acesta. “Am avut cazuri cind asemenea trimiteri s-au facut pentru o mama, aceasta fiind nora persoanei care a fost la vrajitoare, iar efectul a fost asupra fiului, adica asupra nepotului persoanei care a dorit sa moara nora. Acesti demoni se localizeaza in cap, in abdomen, se pot plimba prin casa de la unul la altul, afectind si pe ceilalti din familie. Reactiile sint de tot felul: lipsa de viata, discutii nervoase, lipsa somnului, indemnuri de a face rele, de a se certa, de a bea. O persoana care are deja acesti demoni asupra ei nu are putere singura de a iesi din impas, dar, familia trebuie sa lupte pentru curatirea spatiului, adica a casei, prin sfestanii, Sfintul Maslu, rugaciuni si alte ritualuri de dezlegare facute de cei cu un nivel spiritual foarte ridicat”.
Analizele medicale nu reflecta in nici un fel aceste “facaturi” sau vreo prezenta a demonilor. Numai persoana in cauza poate realiza acest lucru sau numai cei care au cunostinte despre aceste fenomene: “O pensionara simtea in abdomen dureri groaznice dar analizele erau perfecte. Cind am pus ambele miini, conform pozitiei din tehnica radianta: ficat-pancreas, a inceput sa vibreze tot corpul de parca era racordata la o priza electrica. Un baiat de 10 ani, in timp ce ii faceam tratament, pe masa de masaj, s-a ridicat si a inceput sa latre exact ca un ciine. Unei alte persoane care avea fixate astfel de maleficitati in abdomen, i-am facut pase de scoatere si, mentalizind indepartarea, acestea au fugit in cap; am incercat sa fac pase de scoatere din cap si au fugit in abdomen. Operatiunea de indepartare definitiva, mai ales acolo unde demonii s-au fixat la toti membri familiei, este foarte grea. In primul rind, cei care sint posedati trebuie sa se roage din suflet si sa faca fapte bune, pentru ca sa echilibreze raul si chiar aceste fapte sa depaseasca raul”.
Dna Pirvulescu ne-a marturisit ca nu a cunoscut in timpul vietii sale o perioada atit de puternic dominata de aceste energii malefice, cum este cea din ultimii ani. Multa ura si energii negative care duc la multe nenorociri, o lume plina de victime ale unor idei bolnave, cu atitea persoane satisfacute ca au distrus un om, o familie, care au lasat in urma numai jale pentru urmasii celor care mor din cauza acestor facaturi diavolesti: “Ramin uimita in fata unor cazuri de trimiteri malefice care vin de la cei apropiati: sora pentru sora, sora pentru frate, cumnata pentru cumnata, nora pentru soacra, vecina pentru vecina, toate determinate de niste idei diavolesti”. Nimeni nu se gindeste, spune dna Pirvulescu, ca aceste facaturi, blesteme sau farmece se rasfring, imediat sau in timp, asupra urmasilor celui care a ordonat raul.

sursa : evenimentul.ro