• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

Bolovanii de la Moeraki


Dacă te duci la Koekohe plajă, în Noua Zeelandă poti fi sigur de o mare surpriză. În faţa ta,sunt sute de roci gigant sferice. Sau sunt coji de ouă de dragoni ? Bolovani Moeraki ne prezinte cu un mister - ceea ce sunt ele şi cum pe pământ au ajuns acolo.

2985446795_9dd7307568_o.jpg


2986300900_fa950fec86_o.jpg


Unele dintre acestea sunt izolate, dar pot apărea în grupuri. Că sunt aici este rezultatul a trei lucruri - eroziune, concreţiune şi timp.

2774467301_a9f075118f_b.jpg



moeraki4.jpg



Multi dintre bolovani Moeraki dau impresia de a fi complet sferici . Ei sunt concretiuni septarian - o roca sedimentara, care a avut spaţiul dintre boabele sale individuale umplut de minerale, care a acţionat ca ciment.

moeraki5.jpg


moeraki6.jpg


Ceea ce este semnificativ cu privire la aceste concretiuni este dimensiunea lor. Ele sunt mari. Deşi nu este unice pe planeta, unele dintre ele sunt de până la un metru în diametru, dar majoritatea au 1.5 - 2.2 metri metri în diametru. Cele mai multe dintre ele sunt sfere aproape perfect.
moeraki8.jpg


moeraki9.jpg


După cum vă puteţi imagina, există multe legende Māori privind acesti bolovani .
Se spune că acestea sunt coşuri de anghilă care a venit pe tarm, cand o canoe mare a fost scufundat. Realitatea este probabil mai ciudata decat legenda.

moeraki10.jpg


http://www.kuriositas.com/2010/09/mysterious-moeraki-boulders.html
 
De ce nu ingheata pestii din Oceanul Arctic?


Vand Workstation Dell Dual Xeon (2x2400)450 RON
Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro
Politist incoltit de cainiDavid Beckham a vrut sa bata un fanCel mai bun actorPericol la ZOO
Cercetatorii de la Ruhr-Universitaet-Bochum, Germania, sustin ca o proteina din sangele pestilor determina moleculele de apa sa ramana fluide si sa nu inghete. Nu e vorba de nicio legatura care se formeaza intre aceasta proteina si apa ci numai de prezenta ei. De aceea pestii care inoata in apele din Oceanul Arctic nu ingheata.

De-ce-nu-ingheata-pestii-din-Oceanul-Arctic-.jpg

O temperatura de -1,80 C ar trebui sa fie suficienta pentru a ingheta orice peste. Asta pentru ca sangele lor ingheata la -0,9 grade Celsius. Cu 50 de ani in urma s-au descoperit in sangele unor pesti din Antarctica niste proteine care au proprietati anti-inghet. Modul in care functioneaza a ramas insa necunoscut, informeaza pubs.acs.org

Pentru a evidentia mecanismul, cercetatorii de la Bochum au folosit o tehnica spectroscopica speciala. Asta pentru ca radiatia terahertz ajuta la inregistrarea miscarii colective a moleculelor de apa si a proteinelor.

Astfel, expertii arata ca simpla prezenta a proteinelor determina moleculele de apa sa aiba o miscare mult mai ordonata. Coreografic vorbind, dansul zvapaiat devine menuet, dupa cum sustine unul dintre cercetatori.

Lucrarea intitulata "Antifreeze glycoprotein activity correlates with long-range protein-water dynamics" a fost publicata in Journal of the American Chemical Society

http://www.ziare.com/magazin/studii/de-ce-nu-ingheata-pestii-din-oceanul-arctic-1048514
 
6 fenomene ciudate din natura.

5197_1_1281301830.jpg


In timpul verii, lacul de langa Osoyoos (British Columbia) seaca si scoate la iveala formatiuni care au devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi din intreaga lume, dar si pentru cercetatori care s-au incumetat sa desluseasca misterul fundului care abunda in culori, minerale si forme geometrice. "Lacul patat" este de o frumusete rara, iar fenomenul prin care el ajunge in forma din imagine este unic. Exista concentratii foarte mari de sulfat de magneziu, de sodiu si de calciu, fiecare precipitand diferit cand apa se evapora.



5198_2_1281301831.jpg

Cine muta pietrele in Valea Mortii? Iata un mister care inca ii fascineaza pe oameni, chiar daca cea mai plauzibila explicatie a fost data de cercetatori: vantul. Exista pietre si de o suta de kilograme care calatoresc prin desertul arid cu o lungime de 120 de kilometri, asezat in California. Ele inainteaza usor, uneori schimbandu-si directia la 90 de grade, lasand urme vizibile in spate. Oamenii de stiinta sustin ca deplasarea se face numai dupa ploaie, cand namolul este moale si permite o inaintare de cativa milimetri. Totusi, nu putini sunt aceia care pun totul in carca paranormalului, spunand ca forte inexplicabile actioneaza asupra pietrelor...


5199_3_1281301831_thumb.jpg

In 1839, Charles Darwin calatorea prin Argentina, croindu-si drum printre "los penitentes", formatiuni de gheata aflate in Anzi, la peste 4.000 de metri altitudine. Acestea au aspectul unor lame de cutit, unele inalte si de cinci metri. Se formeaza prin trecerea directa a vaporilor de apa din ceata in stare solida (sublimare) dar si datorita vanturilor puternice care modeleaza campuri albe. Liboutry a intrat in detaliu, explicand fenomenul si prin puterea de refractie a suprafetelor, care cresc punctul de ceata, aflat initial la sub zero grade. Betterton a descris si o formula matematica pentru los penitentes; fenomenul ramane inca un mister, chiar daca a fost destul de studiat .


5200_4_1281301831.jpg

Aurora boreala
Oamenii care locuiesc spre poli le numesc "dansuri ale spiritelor". Aurorele se vad mai bine noaptea, ele putand si monocrome sau policrome. Termenul provine de la Aurora, zeita romana a zorilor si Boreas, vantul de nord al grecilor. Fenomenul se produce prin ionizarea oxigenului (da culoarea verde sau rosu inchis) si azotului (da culoarea albastru sau rosu) in ionosfera, la aproximativ 80 de kilometri altitudine. Aurorele boreale reprezinta un adevarat spectacol ceresc, ele atragand anual zeci de mii de turismi spre cercurile polare, acolo unde se observa cel mai bine.


5201_5_1281301831.jpg

Tornadele reprezinta fenomene relativ des intalnite in America. Uneori, ele se pot forma in ocean, absorbind apa in vortex si devenind "trompe de apa". Putini stiu insa ca si in cazul incendiilor pot aparea astfel de fenomene spectaculoase si deloc prietenoase. Un caz celebru este cutremurul din 1923 din Japonia, atunci cand cartierul Hifukusho-Ato a luat foc. Din cauza diferentelor uriase de temperatura, s-a format o tornada care a inceput sa "soarba" flacarile, distrugand totul in calea ei. Au murit atunci aproximativ 40.000 de oameni, in numai cateva minute...


5202_6_1281301831.jpg

Apar ca niste diverticuli la baza norilor si creaza un fenomen impresionant. Aveti in imagine norii mammatus, numiti si "norii san". Ei apar prin modificari in stratul inferior al unor nori care intalnesc conditii meteo speciale, cu temperaturi precise in interiorul norilor, respectiv sub acestia. Au fost lansate numeroase teorii, insa niciuna nu a clarificat fenomenul. Multi au spus ca norii respecta undele de gravitatie ale Pamantului. Exista zece ipoteze, insa niciuna completa. Se pare ca natura nu se lasa usor descoperita, lucru care nu poate decat sa ne incante. Misterele sunt mai frumoase atunci cand sunt lasate in pace...
 
Cum arată prima casă de un miliard de dolari din lume

Un om de afaceri indian a construit cea mai scumpă casă din lume, evaluată la un miliard de dolari, care are trei heliporturi, propriul turn de control aerian, o parcare de şase etaje, o grădină verticală pe patru etaje, un cinematograf şi 600 de angajaţi, relatează Sydney Morning Herald.

casa_miliard_1antilla_16473800.jpg

Casa, cu o înălţime de 173 de metri, se numeşte Antilia, după o insulă mitică din Oceanul Indian, iar construcţia ei a durat şapte ani.

Proprietarul, Mukesh Ambani, soţia sa Nita şi cei trei copii ai lor urmează să se mute în opulenta clădire de 27 de etaje, după ce vor da o petrecere de inaugurare pe 28 octombrie, la care au fost invitate personalităţi din elita Indiei, inclusiv premierul Manmohan Singh şi vedeta de crichet Sachin Tendulkar.

Clădirea se ridică deasupra Mumbaiului, oferind rezidenţilor ei o vedere panoramică a capitalei, inclusiv a mahalalelor, dar şi o vedere spre Marea Arabică.

Casa a fost construită să suporte explozii de tip militar şi un cutremur cu magnitudinea 8, a relatat presa indiană.
casa_miliard_1antilla_16473800.jpg

casa_miliard_2antilla3_17364700.jpg
casa_miliard_3antilla4_04417500.jpg
casa_miliard_4antilla1_19300400.jpg
casa_miliard_6antilla2_91918400.jpg


"Am văzut câteva case, inclusiv pe cea a lui Lakshmi Mittal (mogulul indian al industriei siderurgice şi unul dintre cei mai bogaţi din lume - n.r.). Dar Antilia este uimitoare. Îmi aduc aminte de o casă care avea o pictură de Picasso, era ceva de genul ăsta", a declarat un om de afaceri pentru The Times of India.
Ambani, în vârstă de 53 de ani, este pe locul al patrulea în ierarhia bogaţilor lumii, averea lui personală fiind estimată la 27 miliarde de dolari, dar are şanse să devină cel mai bogat om din lume în 2014, potrivit estimărilor Forbes. El este preşedintele Reliance Industries, cea mai mare companie din sectorul privat al Indiei, care are afaceri în domeniul petrolului, gazelor, textilelor, retail şi telecomunicaţii. Ambani este, de asemenea, proprietarul echipei de crichet Mumbai Indians, care face parte din liga primelor 20 de echipe indiene.

Ridicarea efectivă a casei a costat 77 de milioane de dolari, dar cum preţurile pe piaţa imobiliară a Mumbai-ului au explodat, Antilia este estimată acum ca având o valoare de 15 ori mai mare, de aproape un miliard de dolari.

Ambani a evitat până acum să-şi expună opulenţa, deşi presa a relatat că i-a cumpărat soţiei în 2007, la a 44-a aniversare, un avion Airbus de 60 de milioane de dolari.

Antilia, supranumită de presă "casa din cer", a fost construită împreună cu două firme americane de arhitectură. Construcţia ei ar fi fost influenţată de Vaastu, o fostă credinţă indiană asemănătoare Feng Shui-ului chinezesc.

Fiecare etaj este de două ori mai înalt decât unul obişnuit. Niciun etaj şi nicio cameră nu sunt la fel. Materialul folosit la un etaj nu a mai fost folosit la construcţia altui etaj.

Primele şase etaje sunt ocupate de o parcare în care pot încăpea 168 de maşini. Etajul următor este un fel de lobby, cu cele nouă lifturi care deservesc clădirea. La etajul al optulea se află o sală de teatru cu 50 de locuri. La un alt etaj este sala de bal, având candelabre de cristal. Urmează etaje ce găzduiesc un spa cu sală de fitness şi studio de dans, piscine, saloane şi, desigur, camerele de oaspeţi.

Familia Ambani va locui propriu-zis la ultimele patru etaje ale clădirii, ocupând o suprafaţă de 37.000 de metri pătraţi.

Casa lui Ambani este cea mai scumpă din lume, dar indianul nu este singurul care şi-a construit o reşedinţă luxoasă. Villa La Leopolda, de pe riviera franceză, a fost construită în 1902 de regele Leopold al II-lea al Belgiei. A fost evaluată la cel puţin 524 de milioane de dolari şi se pare că este deţinută în prezent de un miliardar rus. Mai există apoi, în California, castelul Hearst, evaluat la circa 165 de milioane de dolari şi care are 29 de dormitoare, dar numai trei piscine. A fost numit după fostul său proprietar, mogulul media William Randolph Hearst. În prezent, este de vânzare pentru 70 de milioane de dolari, după ce actualul proprietar a cerut declararea falimentului. O locuinţă din Hyde Park, în Londra, care are numai şase dormitoare, a fost vândută în august pentru suma de 226 de milioane de dolari. Are ferestre antiglonţ, cameră de refugiu şi sistem de securitate care poate fi recunoscut pe plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor din parcul propriu. Proprietarii vor fi păziţi de gărzi de securitate antrenate de SAS (forţele speciale britanice) şi vor fi serviţi de personalul hotelului Mandarin Oriental, cu care se învecinează proprietatea.

http://www.money.ro/cum-arata-prima-casa-de-un-miliard-de-dolari-din-lume_740551.html
 
10 fenomene care nu au putut fi explicate pana in prezent


Sunt langa noi, se petrec in jurul nostru iar multe dintre ele le-am trait fara a le da o prea mare importanta. Sunt atat de comune incat le consideram parte din viata noastra de zi cu zi, uitand ca stiinta a esuat atunci cand a trebuit sa le explice. Sunt enigmatice, sunt inspaimantatoare si sunt atat de bine inchise in carcasa lor de mister incat, probabil, nu le vom dezvalui niciodata tainele. Ele sunt fenomenele a caror explicatie nu a putut fi oferita pana in prezent, si asta in ciuda sutelor de experimente si studii efectuate de oamenii de stiinta din toate colturile lumii. Mai jos va prezentam 10 dintre cele mai cunoscute astfel de bizare intamplari...

10. Amfibieni vii inchisi in piatra

Pana in prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toata lumea, in care amfibieni vii au fost descoperiti in carcase ermetice de carbune sau piatra. In peste 40 dintre ele a fost vorba de broaste sau mormoloci. Cercetatorii care au documentat cazurile respective sustin ca batracienii erau acoperiti de mucus si capatasera o culoare alba a pielii, asta ca o reactie a privarii de lumina. Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca animalele, odata intrate in contact cu aerul, au revenit la viata, chiar daca pentru scurt timp. In majoritatea cazurilor, subiectii au decedat in decurs de 24 - 72 de ore, desi exista mentiuni despre exceptii in care animalele au supravietuit pe termen nelimitat.
piatra.jpg

In mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales cand implica o vertebrata, sa poata supravietui mii sau chiar milioane de ani - atat cat este nevoie pentru formarea unei roci - privat de oxigen, hrana si apa, intr-o carapace ermetica de piatra sau carbune. O posibila explicatie ar fi aceea conform careia amfibienii isi pot incetini functiile organismului atat de mult, incat sa poate supravietui luni de zile fara elementele necesare vietii. In plus, aceiasi amfibieni ar fi trebuit sa patrunda intr-un anume tip de mal, capabil sa se solidifice rapid, mai ales in contact cu o apa puternic mineralizata. Si totusi, nu toate cazurile intalnite implinesc aceste conditii. Cert este ca fenomenul este mult mai comun decat ne-am putea inchipui...
broasca-2.jpg



9. Imaginile periferice surprinse de ochiul uman

Fenomenul a fost descris pentru prima data in secolul al XVI-lea de catre alchimistul Jackob Bohme, si prezentat ca o capacitate a oamenilor de a surprinde figuri si siluete enigmatice, asemenea unor umbre, cu coltul ochiului. Siluetele au, in cele mai multe cazuri, forme umane, intunecate, si sunt foarte agile. Adevarul este ca aproape fiecare persoana a trait acest sentiment cel putin o data in viata, iar observatiile de acest gen au fost insotite de stari de neliniste, fiori si sentimentul ca un lucru neobisnuit tocmai s-a intamplat. Oamenii de stiinta au sugerat faptul ca atari senzatii pot fi perceptii false sau halucinatii de scurta durata, dar nu au putut explica de ce acestea au loc.
silueta.jpg

Este posibil ca, in incercarea sa de a reda realitatea, creierul uman sa transmita informatii false, prin prisma capacitatilor sale de analiza, si astfel sa apara asemenea senzatii stranii. Nu putine sunt vocile care sustin, insa, ca oamenii au capacitatea de a descifra "realitatile" unei dimensiuni paralele. Cu secole in urma, o opinie tributara superstitiilor si credintelor vremii sustinea ca silueta intunecata care apare uneori nu este altceva decat moartea, iar de aici si pana la aparitia unor interpretari care sa sustina ca aceeasi silueta este un mesager al carui rol este acela de a transporta sufletul celor decedati in lumea de dincolo, un suflet ratacit intre dimensiuni sau un demon rauvoitor, nu a mai fost decat un pas. In realitate, nimeni nu poate explica de ce majoritatea oamenilor traiesc asemenea senzatii...

8. Urme imposibile

Atat arheologii, cat si paleontologii sau chiar simplii amatori, au descoperit urme de dinozauri incrustate in piatra. Astfel de urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de ani, dupa ce uriasele animale ar fi calcat pe un sol moale care, cu timpul, s-a solidificat transformandu-se in piatra. Nimic neobisnuit pana acum cu privire la acest proces natural. Misterul apare odata cu descoperirea in mai multe site-uri arheologice a urmelor de dinozauri alaturi de... urme umane. Cel mai renumit sit este Paluxy, sit aflat in apropiere de Glen Rose, Texas, Statele Unite ale Americii. Aici, alaturi de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se regasesc urme cat se poate de clare ale unui om. Controversele sunt cu atat mai aprinse cu cat, din datele pe care le detinem, este imposibil ca un om sa fi trait in perioada uriaselor reptile dinozauriene. In fapt, oamenii au aparut acum circa 200.000 de ani, pe cand ultimii dinozauri si-au dat sfarsitul in urma cu aproape 65 de milioane de ani. Si totusi, cum se pot explica astfel de urme? Ei bine, oamenii de stiinta nici nu vor sa discute posibilitatea autenticitatii unei astfel de coexistente umano-dinozauriene. Ei considera totul o farsa bine pusa la punct, si asta in ciuda faptul ca urme identice au fost descoperite si in siturile de la Antelope Spring, Nevada si Stinnet, Texas.
urme.jpg



7. Oameni care dispar fara urma

In fiecare colt al lumii exista oameni care dispar fara urma in fiecare zi. Nu trebuie decat sa incercati o simpla cautare pe internet pentru a vedea proportiile acestui fenomen. Unii dintre cei disparuti sunt gasiti in cele din urma, dar marea lor majoritate dispare pentru totdeauna. Nu la aceste persoane ne vom referi, insa, aici de fata. Mult mai bizara este disparitia oamenilor in fata a zeci sau sute de martori. Exista, in prezent, sute de marturii cu privire la persoane care dispar, pur si simplu, ca si cum s-ar volatiliza in fata unei audiente. Nu exista niciun motiv aparent al disparitiei lor, cei mai multi erau multumiti de viata pe care o duceau, aveau familii si nici nu dadeau semnele unei depresii care sa ii impinga catre acte necugetate. Si totusi, fie ca se aflau pe strada, ca faceau jogging in parc sau ca lucrau pe camp, oamenii au disparut in fata a cel putin un martor. Tema a fost deja preluate de mai multe productii hollywodiene dar oamenii de stiinta nu au putut oferi o explicatie plauzibila nici pana in prezent...



6. Zgarieturile si vanataile care apar din senin

V-ati trezit vreodata dimineata ca sa observati ca pe corp v-au aparut zgarieturi sau vanatai fara o explicatie prealabila? Ei bine, atunci faceti parte dintre sutele de milioane de oameni care au patit acelasi lucru. De fapt, sunt atat de multe cazuri de acest gen incat pe internet au aparut forumuri specializate in care oamenii posteaza fotografii cu ranile aparute din senin si incearca sa le gaseasca o explicatie plauzibila. Cei mai multi dintre noi pun aceste rani pe seama intepaturilor de insecte, a unei reactii alergice, a unor lovituri pe care nu le-au sesizat in timpul zilei sau pe seama miscarilor necontrolate din timpul somnului. De cele mai multe ori, zgarieturile dispar dupa cateva ore sau zile, nu au complicatii si nu sunt luate in seama. Si totusi, persoane care sufereau constant din cauza unor asemenea rani, au fost supuse unor teste repetate pentru a se afla cauza bizarului fenomen. Chiar daca au dormit cu manusi de cauciuc, daca intreaga casa a fost curatata de insecte si chiar daca subiectii in cauza nu prezentau alergii, ranile au continuat sa apara. Este de notorietate cazul unei femei din Marea Britanie care a cerut sa fie supravegheata in timpul somnului pentru a putea afla daca isi producea singura ranile. Nici de aceasta data nu s-a putut oferi o explicatie...
zgarietura.jpg

Medicii au inaintat ipoteza prezentei unei boli a pielii, Pityriasis Rosea, dar aceasta interpretare nu si-a gasit un fundament real. Evident, ca nu putem accepta nici teoriile fantasmagorice cu privire la prezenta demonilor, goblinilor sau a stravechilor incubus si succubus despre care unii cred ca ar fi autorii semnelor misterioase. Cert este ca acesta, desi extrem de des intalnite, raman inca un mister pentru toti cei care au incercat sa le descifreze tainele.

5. Infrasunetele naturale

Infrasunetele sunt descrise ca orice frecventa audio mai joasa de 20Hz - frecventa ce poate fi perceputa de urechea umana, Nu exista niciun dubiu cu privire la existenta lor. Mai mult, ele pot fi detectate si chiar create cu ajutorul tehnologiei moderne. Pot calatori pe distante uriase si sunt, adeseori, asociate cu fenomene naturale precum eruptiile vulcanice sau cutremurele. Acesta poate fi si motivul pentru care unele animale pot anticipa producerea unui asemenea dezastre naturale. Studiile au aratat, insa, ca expunerea oamenilor la infrasunete poate duce la aparitia depresiei, fricii, anxietatii si a atacurilor de panica. Unii cercetatori au avansat chiar ideea ca frecventa de 19Hz este asociata, in general, cu fenomenele paranormale si ca poate duce la halucinatii. Daca sursa infrasunetelor este suficient de puternica, vibratiile imprimate obiectelor pot lasa senzatia ca acestea se misca singure si chiar, in cazul celor de sticla, acestea sa se sparga. Chiar daca infrasunetele au fost deja folosite ca arme psihologice, sau ca metode pentru a stimula multimile de oameni, studiile efectuate pana in prezent nu au reusit sa explice originea lor si nici efectele complete pe care le au asupra organismelor vii.



4. Luminile din Hessdalen

Fenomene stranii pentru cei mai multi dintre noi au loc zi de zi pe cer. Cele mai multe si-au gasit deja o explicatie stiintifica in timp ce altele sfideaza, parca, orice logica. Fenomenul la care ne vom referi astazi a devenit cunoscut in Norvegia, in localitatea estica Hessdalen, acolo unde, inca din anii 1940, au inceput sa isi faca aparitia pe cer globuri luminoase care par a se aprinde in aer si care dureaza doar cateva fractiuni de secunda. Intensitatea lor a crescut simtitor in anii 1980, atat de mult incat se inregistrau chiar si 20 de astfel de aparitii pe saptamana.
lumini.jpg

Chiar daca numarul lor s-a redus in ultimii ani, globurile de foc sunt inca aparitii curente pe cerul Norvegiei si asta in ciuda lipsei unei explicatii plauzibile. Luminile se aseamana cu niste pungi de gaz care se aprind brusc in aer dar care dureaza mai mult decat o simpla scaparare a unui chibrit sau a unei brichete. Zeci de teorii, plecand de la ipoteza unor portaluri extraterestre si pana la mult mai umanele gaze naturale sau incarcaturi electrice, au fost avansate, niciuna dintre ipoteze nereusind sa explice pe deplin cauza acestui fenomen. In fapt, fenomenul se aseamana cu nu mai putin misterioasele fulgere globulare, diferenta fiind data de faptul ca luminile de la Hessdalen sunt mult mai lente si dureaza mai mult decat fulgerele in cauza.

3. Alunecarile prin timp

Conform marelui fizician din secolul XX, Albert Einstein, timpul nu este deloc atat de stabil pe cat il cred cei mai multi dintre noi. Ca fiinte umane, ne-am adaptat timpului si ne-am stabilit programele zilnice in functie de timpul pe care il cunoastem, viata noastra este in intregime guvernata de timp dar ... totusi, exista si exceptii de la aceasta regula.

Evident, fenomenul la care ne vom referi nu a fost experimentat de cei mai multi dintre noi, dar marturiile care sa ii sustina existenta nu sunt deloc putine. Ca sa fim mai exacti, vom incerca sa explicam pe scurt ceea ce se intampla. Ati avut vreodata senzatia ca intrand intr-un loc sa nu recunoasteti nimic din timpul vostru, ba mai mult, senzatia pe care o traiti sa fie aceea ca va aflati cu ani sau poate chiar secole in urma? Unii asociaza astfel de fenomene cu aparitiile fantomatice sau cu portaluri care sa faca legatura intre dimensiunile universului nostru.
In general, astfel de "vedenii" nu dureaza mai mult de cateva minute si sunt considerate, in general, simple halucinatii. Si cu toate acestea, rapoartele care mentioneaza trairi de acest gen sunt cat se poate de numeroase. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel trait de britanicul Archie Carmichael, personaj care, in anul 1953, a intrat intr-o cafenea, in satul Cotswold. Omul a fost socat sa observe ca oamenii din cafenea erau imbracati dupa o moda veche de cel putin 100 de ani si, mai mult, nimeni nu parea sa ii observe prezenta. Totul a durat cateva minute, pana in momentul in care Archie Carmichael s-a trezit in bratele unui barman care chemase deja ambulanta, ingrijorat de starea clientului sau. Alte marturii aflate in afara oricarui dubiu vorbesc despre armate fantomatice care traverseaza stravechi campuri de lupta, despre avioane de mult iesite din uz care inca survoleaza cerul deasupra locatiei unor vechi aeroporturi sau interioarele unor cladiri vechi de secole care, pentru cateva secunde, redevin ceea ce erau in urma cu sute de ani. Desi acceptate in lumea stiintifica, nici aceste fenomene nu au putut fi elucidate pana in prezent.

2. Hiperperceptia

Majoritatea oamenilor experimenteaza hiperperceptia cel putin o data sau de doua ori in viata. Asemanatoare cu senzatia de deja vu, hiperperceptia se deosebeste de aceasta prin durata sa si prin intensitatea trairilor din acel moment. Ea poate fi definita prin cunostintele pe care o persoana si le poate aminti in momentul contactului cu un loc sau un obiect cu care nu a avut niciodata de a face. In comparatie cu senzatia de deja-vu sau cu alunecarile in timp, hiperperceptia da nastere unor stari care cresc gradual si care duc uneori la aparitia unor amintiri extrem de clare despre intamplari care nu au avut loc niciodata.
Nu de putine ori s-a intamplat ca persoane care vizitau castele sau cetati sa isi aminteasca interioare pe care nu le vazusera niciodata, statui care fusesera mutate cu secole in urma sau detalii care nu mai existau cu mult inainte ca persoanele in cauza sa se nasca. Chiar daca nu au fost explicate de catre oamenii de stiinta, starile de hiperperceptie sunt acceptate si, uneori, asociate cu fenomenul de clarviziune...

1.Senzatiile de deja vu

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar o data, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.
Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale - imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte dintre studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasele senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.
 
Cele mai ciudate specii descoperite in ultimii ani

Aproximativ 1,8 milioane de specii au fost denumite si clasificate in ultimii 300 de ani, de cand suedezul Carolus Linnaeus a pus bazele sistemului modern de clasificare a plantelor si animalelor. Cu toate astea, acest numar este recunoscut ca o subestimare a numarului total de specii existente. Cei mai multi oameni de stiinta sustin ca, in realitate, exista 10 milioane de forme de viata. In anul 2007, conform The Independent, au fost descoperite peste 18,500 de noi specii.

Dintre acestea, un grup de oameni de stiinta ce lucreaza la clasificarea lor a extras cele mai ciudate 10 fiinte si plante, pentru a evidentia diversitatea vietii pe Pamant. Dintre noile specii descoperite, 75% sunt nevertebrate, 11% sunt plante vasculare si aproape 7% reprezinta vertebratele.

“Clasificarea speciilor lumii si ale caracteristicilor lor unice reprezinta etape esentiale din intelegerea istoriei vietii. Acest lucru este in propriul nostru interes, avand in vedere ca trebuie sa infruntam provocarile traiului pe o planeta intr-o rapida schimbare” a declarat Quentin Wheeler, directorul Institutului International pentru Explorarea Speciilor, de la Arizona State University.

Doamnelor si domnilor, fara alte prezentari inutile, faceti cunostinta cu cele mai ciudate noi specii!

Planta de cafea fara cofeina

Coffea charrieriana este prima planta de cafea…fara cofeina. Ea a fost descoperita in America Centrala si denumita dupa expertul in cafea Andre Charrier, de la Institut de Recherche pour le Développement, Franta.

Limaxul fantoma

Selenochlamys ysbryda este 'limaxul fantoma', de un alb inspaimantator. Acesta a fost descoperit, spre surprinderea oamenilor de stiinta, intr-o zona foarte populata – Cardiff.

Cea mai batrana mama

Materpiscis attenboroughi este cea mai veche vertebrata despre care se stie ca a nascut pui vii. Aceasta specie a trait acum 380 de milioane de ani, iar fosilele i-au fost descoperite in vestul Australiei.

Micul cal de mare

Hippocampus satomiae nu creste mai mare decat un bob de mazare, ajungand la o lungime de 13,8mm si o inaltime aproximativa de 11,5mm. Aceasta specie miniaturala a fost descoperita langa insula Derawan, Indonesia.

Cel mai mic sarpe de pe pamant

Leptotyphlops carlae a fost descoperit in Barbados si este, probabil, cel mai mic sarpe din lume. El nu ajunge sa masoare mai mult de 10,4cm.

Cea mai lunga insecta din lume

Corpul unui Phobaeticus chain poate creste pana la 36,6cm, care, adaugand picioarele, ajunge la o lungime mai mare de 55cm. Insecta, asemanatoare unui bat, a fost descoperita in Borneo, Malaezia.

Minunea albastra

Chromis abyssus a fost descoperit intr-un habitat de pe coasta insulei Ngemelis, din Pacific. Aceasta descoperire arata cat de putine lucruri se stiu, de fapt, despre adancurile oceanelor.

Palmierul care moare inflorind

Tahina spectablilis este o specie gigant de palmier, care se usuca imediat dupa ce infloreste. Doar 100 de specimene au fost descoperite in habitatul sau natural din Madagascar, semintele sale fiind de-atunci distribuite in toata lumea.

Bacteria din sprayul de par

Microbacterium hatanonis este o bacterie neobisnuita, descoperita de oamenii de stiinta japonezi. Aceasta isi are habitatul in…sprayurile de par.

Melcul complex

Opisthostoma vermiculum este o specie deosebita de melc deoarece cochilia sa se rasuceste de-a lungul a patru axe diferite. El a fost descoperit pe dealurile calcaroase ale Malaeziei.

http://www.dob.ro/Articole/Smart News/2442/Cele-mai-ciudate-specii-descoperite-in-ultimii-ani
 
Cu siguranta nu le stiati :P



1-11.jpg



2-4.jpg



3-4.jpg



4-8.jpg



6-5.jpg



7-6.jpg



8-13.jpg



9-5.jpg



10-5.jpg


11-3.jpg



12-3.jpg



13-2.jpg




14-3.jpg



15-3.jpg



16-2.jpg




17-3.jpg



18-1.jpg



19-2.jpg



20-1.jpg


24.jpg



25.jpg



26.jpg



21-1.jpg



22-2.jpg



23-1.jpg



27.jpg



28.jpg



29-1.jpg



Sa nu spuneti ca nu v-au placut :D:
 
Viaţa în Transilvania, acum 70 de milioane de ani.






Speciile de animale de pe o insulă, copii în miniatură ale celor de pe continente, îi uimesc pe paleontologii care au studiat teritoriul format în prezent de Transilvania şi sudul Ungariei.
Reptila zburătoare avea o deschidere a aripilor de 12 metri. Dimensiunile lui Hatzegopteryx thambema au o explicaţie: zborul nu o obliga să se adapteze la condiţiile de pe micuţa insulă

În Cretacicul târziu, în perioada numită Maastrichtian (72-65 de milioane de ani în urmă), relieful Pământului arăta mult altfel. Europa de astăzi nu era nimic altceva decât un arhipelag compus din zeci de insule mai mici sau mai mari. America de Nord era şi ea fragmentată, iar Africa se despărţise de America de Sud, dar nu avea forma actuală: bucata de nord-vest, cea pe care se află acum Marocul, era o insulă.

Pe această hartă a trecutului îndepărtat, insula "româno-maghiară" era cât un vârf de unghie, greu de observat. Oasele fosilizate şi dinţii descoperiţi în patru regiuni transilvănene (Haţeg, zona Sebeş - Alba-Iulia, zona Jibou - Someş Odorhei şi Rusca Montană) au permis cercetătorilor să-şi facă o idee despre cum arăta acest spaţiu în urmă cu 70 de milioane de ani, înainte de momentul extincţiei dinozaurilor.

Cele mai multe dintre animale erau adaptate la condiţiile de insulă şi străine de evoluţia semenilor de peste mări, din America de Sud sau Asia, de exemplu, unde întinderile de uscat aveau dimensiuni uriaşe. "Dacă trăiau pe o insulă, erau destul de puţin evoluate. Au rămas în urmă în acest proces", spune Zoltan Csiki, de la Laboratorul de Paleontologie al Universităţii din Bucureşti.

Harta Pământului în Cretacicul târziu. Sursa: Ron Blakey (http://jan.ucc.nau.edu/~rcb7). Insula despre care vorbim în articol este încercuită cu roşu. Click pe imagine pentru a lărgi.


pamcretacicfirst-1.jpg



ERBIVORII

Cel mai mare dinozaur, greu cât o vacă

"Piticul" cu cioc de raţă. Telmatozaurul, care putea fi întâlnit doar în Transilvania, făcea parte din familia dinozaurilor cu cioc de raţă. Numai că telmatozaurul, un erbivor de circa patru metri şi 500-600 de kilograme, era tare ciudat, cu un aspect primitiv, în comparaţie cu "fraţii" hadrozauri ai lumii. "E ca şi cum am avea un om de Neanderthal printre noi", spune Zoltan Csiki.

"Ruda" lui din Asia acelor vremuri, hadrozaurul Shantungosaurus, măsura 14 metri şi avea o masă de 16 tone. Oasele telmatozaurului sunt primele urme ale dinozaurilor scoase la iveală pe actualul teritoriu al Transilvaniei: paleontologul Franz Nopcsa făcea această descoperire la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Haţeg.

Zalmoxes, peste tot. Al doilea dinozaur confirmat este Zalmoxes. Dacă telmatozaurul combina mersul pe patru picioare cu cel pe două, Zalmoxes mergea numai pe două picioare. A fost descris tot de Nopcsa, la începutul secolului al XX-lea, şi este asemănător unor dinozauri ale căror resturi au fost descoperite în Franţa şi în Spania.

Zalmoxes era cel mai des întâlnit dinozaur de pe insulă. Nopcsa a identificat iniţial specia Zalmoxes robustus, un dinozaur cu o lungime de 2,5-3,5 metri. Apoi a fost descoperit şi Zalmoxes shqiperorum, specie mai robustă decât robustus: măsura mai bine de patru metri.

Dinozaurul cu armură. Struthiosaurus era un dinozaur patruped, descoperit atât în Transilvania, cât şi pe teritoriul actual al Austriei. Struthiosaurus transilvanicus era erbivor şi ieşea în evidenţă prin spinii osoşi care îi acopereau corpul, mai ales în jurul coloanei vertebrale.

Măsura aproximativ 2,5 metri, la o masă de 800 de kilograme. Nu era foarte rapid, dar era foarte greu de răpus, datorită constituţiei sale robuste.

Marele pitic. Magyarosaurus dacus, numit astfel deoarece Nopcsa era maghiar şi a găsit oasele dinozaurilor pe fostul teritoriu al Daciei, era un titanozaur pitic, oricât de ciudat ar suna asta.Astfel, în timp ce acest erbivor cântărea 800-900 de kilograme şi măsura maximum 7 metri, "fratele" său sud-american, Argentinosaurus, avea 80 de tone şi o lungime de 30 de metri.

Dacus mergea pe patru picioare, avea gâtul şi coada foarte lungi, dar corpul nu era mai masiv decât cel al unei vaci.

Alte două specii, care seamănă cu Magyarosaurus, sunt în curs de verificare. Una dintre ele este un adevărat gigant, dacă ne raportăm la dimensiunile animalelor de pe insulă. "A fost descoperit un femur lung de un metru şi se pare că era de la un dinozaur aflat încă în creştere", spune Csiki.

Estimarea paleontologilor este că această specie putea atinge şase tone, o masă ce l-ar face de 6-7 ori mai greu decât orice alt animal care trăia pe insulă.

PRĂDĂTORII

Cel mai impresionant animal de pe insulă era o reptilă zburătoare, cu o deschidere a aripilor de 12 metri. Dar nu putea vâna dinozauri pentru că şi-ar fi rupt oasele "goale"

Vânătorul teribil. Balaur bondoc este unul dintre cei mai bizari dinozauri prădători descoperiţi vreodată.

"Înainte de descoperirea oaselor, aveam doar dinţi descoperiţi izolat şi începusem să ne imaginăm că avem aici o rudă de Velociraptor. Şi ni-l imaginam ca un Velociraptor. Numai că Balaur ne-a schimbat această impresie", arată Csiki. Balaur era masiv şi un pic mai greoi faţă de velociraptori. Însă ce îl transformă într-un "prădător teribil", aşa cum îl numesc paleontologii, era forţa pe care o avea în membrele inferioare, prevăzute cu două gheare de seceră (o caracteristică a velociraptorilor), şi cele două gheare mari şi arcuite de la mână (Velociraptor avea trei gheare).

Deşi avea numai 40 de kilograme şi aproximativ 2,2 metri, Balaur era, se pare, cel mai mare dinozaur prădător de pe această insulă.

Alte opt specii de prădători au fost identificate aici, printre care şi Elopteryx nopcsai.

Cei mai mulţi dintre prădători cântăreau între 12 şi 27 de kilograme, dar aveau o viteză excelentă. Se pare că aceştia vânau în grupuri şi, în general, se orientau spre pui de dinozaur sau mamifere.

Crocodilul - stăpânul insulei. În insula ciudăţenilor, cel mai mare prădător de apă şi uscat era un crocodil, din specia Allodaposuchus, lung de aproape 3 metri.

"În trecut, se credea că oasele de dinozaur pe care le descoperim provin din locurile de hrănire ale crocodililor", spune Csiki.

Crocodilii obişnuiesc să vâneze prin atragerea prăzii într-o capcană, dar o altă specie ce trăia pe insulă, Doratodon - lung de maximum 1,5 metri - ieşea la vânătoare pur şi simplu, asemenea unui dinozaur prădător. Dinţii săi nu erau conici şi curbaţi la capăt, cum se întâmplă de obicei la crocodili, ci aveau formă de cuţit, ca la dinozauri. Mai mult, el era "mai curând terestru decât acvatic", completează paleontologul Csiki.

Uriaşii din aer. Am văzut că Magyarosaurus avea o lungime de şapte metri. Dar, din aer, o reptilă zburătoare (pterozaur) cu aripi articulate cam ca la liliacul de astăzi reuşea să pună dinozaurul în umbră.

Hatzegopteryx thambema "este una dintre cele mai mari zburătoare cunoscute, cu o deschidere a aripilor de 10-12 metri", spune Csiki. Oasele sale goale pe dinăuntru nu îi permiteau însă să vâneze dinozauri. "Risca să-şi rupă oasele, iar dacă prada se mai şi zbătea, era şi mai grav pentru el", spune Csiki. În aceste condiţii, se pare că Hatzegopteryx, care cântărea în jur de 20 de kilograme, prefera să pescuiască sau să caute cadavre.

Urmele unei alte reptile zburătoare transilvănene au fost descoperite de clujeanul Matei Vremir (cel care a descoperit şi fosilele scheletului de Balaur bondoc), iar paleontologii studiază fragmentele osoase pentru a stabili ce fel de specie este.

Încă fără nume, reptila era chiar mai mare decât Hatzegopteryx: deschiderea aripilor era de 16 metri, crede Vremir.

Păsări dispărute astăzi. Păsările de pe insulă nu reprezentau o concurenţă pentru Hatzegopteryx, deoarece erau mult mai mici, de dimensiunea unui porumbel de astăzi. Au fost descoperite două specii de păsări, care făceau parte din grupe cu largă răspândire în lume, cu exemplare prezente în Asia, America de Nord şi America de Sud.

Mamiferele, cât veveriţele. Toate mamiferele descoperite pe această insulă aparţin unor specii care nu au descendenţi în prezent. Dinţii lor prezentau numeroşi tuberculi (noduli), motiv pentru care au fost numite multituberculate. Aceste mamifere cântăreau mai puţin de un kilogram şi se hrăneau în special cu insecte. Este singurul loc din Europa în care au fost descoperite multituberculate în Cretacicul târziu. Se întâmpla în 1985, când a fost descoperit un dinte al lui Barbatodon transylvanicum, un omnivor de mici dimensiuni.

Un deceniu mai târziu, aveau să iasă la iveală părţi bine conservate din scheletul unui alt mamifer, Kogaionon ungureanui, tot micuţ, numit astfel după muntele sfânt al geţilor şi geologul român Costin Ungureanu.

Broaşte ţestoase din alt peisaj. Kallokibotion bajazidi era o ţestoasă care a locuit pe insulă în Cretacicul târziu. Numai că toate rudele ei dispăruseră cu milioane de ani înainte ca ea să se nască. "În cazul ei, e ca şi cum ar trăi un australopitec (strămoş al Homo sapiens, mai îndepărtat decât omul de Neanderthal - n.r.) printre noi", spune Csiki.

Celelalte ţestoase din Cretacicul târziu sunt rude ale celor de astăzi, în timp ce Kallokibotion a dispărut definitiv. Avea o carapace de până la 40 de centimetri, iar picioarele erau dezvoltate, deoarece se deplasa mult pe uscat.

Numele se traduce prin "cutia frumoasă a lui Baiazid", Dodas Elma Bajazid fiind secretarul paleontologului Nopcsa.


FLORA

Palmieri de Transilvania

"Au fost puţine resturi vegetale descoperite în Haţeg, însă sunt frecvente în Rusca Montană. Dar ştim că era o zonă subtropicală, iar vegetaţia era corespunzătoare", arată Zoltan Csiki.

Cadrul natural era dominat de întinderile de câmpie, acoperite cu ferigi. Cei mai răspândiţi dintre arbori erau palmierii, iar peisajul verde era colorat din loc în loc de magnolii. Pădurile de conifere erau destul de rare, ca şi pâlcurile de juglandacee (arbori asemănători cu nucul de astăzi).



http://www.evz.ro/detalii/stiri/viata-in-transilvania-acum-70-de-milioane-de-ani-908510.html
 
Giuliano Stroe, copilul roman culturist, noul Arnold Schwarzenegger


Presa britanica vorbeste despre Giuliano Stroe, in varsta de 6 ani, care a doborat 2 recorduri mondiale, comparandu-l cu Arnold Schwarzenegger, dupa ce pozeaza in pozitii specifice actorului.

Potrivit dailymail.co.uk, Giuliano Stroe si fratele sau Claudiu, in varsta de numai 4 ani, se antreneaza cu greutati cate doua ore pe zi. Tatal celor doi, Iulian Stroe, a inceput sa-i antreneze pe amandoi de la varste foarte fragede, cu acordul sotiei sale. [VIDEO] Un pusti roman de 5 ani, cel mai puternic copil din lume]

Giuliano, cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei Stroe, spune ca succesul nu l-a schimbat si ca inca ii place sa faca lucrurile obisnuite pe care le fac copii, cum ar fi sa deseneze, sa se joace in parc sau sa se uite la desene animate. Totusi, baietelul recunoaste ca ii place foarte tare sa fie aplaudat dupa ce isi face numerele, scrie MEDIAFAX.



9am.ro
 
Se opresc vanturile pe Glob. De ce?

Vanturile de pe intreg cuprinsul globului bat cu mai putina putere, se "sting", iar vinovati ar putea fi copacii nou-aparuti. Incetarea brizelor usoare poate perturba directiile aerului poluat, dar nu va aduce pierderi industriei energetice eoliene.

Studiul, extins pe o durata de 30 de ani, a cules date de la 800 de statii meteorologice de pe intreg cuprinsul emisferei nordice, informeaza National Geographic.

Viteza medie a vantului in tari precum SUA, China si Rusia a scazut cu pana la 15%, de la 17 km/h la 14 km/h.

Vanturile din emisfera sudica incetinesc probabil si ele, deoarece masele de aer ale atmosferei terestre sunt interconectate.

Daca se "sting" si vanturile de altitudine, imprastierea poluantilor atmosferici este periclitata, la fel si raspandirea semintelor plantelor.

"Nu spunem ca este un lucru bun sau rau. Noi doar am constatat asta", declara Robert Vautard, cercetator climatolog din Franta.

Regiunile in care s-a constatat incetinirea vanturilor au cunoscut, in ultimii 30 de ani, explozii ale suprafetelor impadurite. Dar impaduririle explica numai 60% din reducerea vanturilor la nivel mondial. Schimbarile in circulatia aerului sunt responsabile de restul.

Vor continua vanturile sa scada in intensitate in deceniile urmatoare? Depinde de evolutia factorilor care au condus la "stingerea" lor.

In Rusia, ca mostenire de la fosta URSS, exista numeroase ferme intinse care au fost abandonate si natura (copacii) a pus stapanire pe ele.

Daca vanturile de la inaltime isi pierd din viteza, centralele eoliene ar putea fi afectate, pentru ca turbinele se afla la distanta fata de sol. Dar expertii sunt de parere ca vanturile care "alimenteaza" cele mai moderne turbine, aflate la inaltimi record, nu au scazut in intensitate.

Regiunile din SUA cele mai prielnice amplasarii centralelor eoliene, Texasul si zona centrala, nu vor inregistra cresteri ale suprafetei impadurite, pe viitor.

http://www.ziare.com/magazin/studii/se-opresc-vanturile-pe-glob-de-ce-1050007
 
Primul aeroport spatial, aproape finalizat

202158_articol.jpg

Amatorii de senzatii tari vor avea curand o noua optiune: turismul spatial! Primul aeroport spatial privat din lume este aproape gata, se numeste Spaceport America si este situat in desert, in New Mexico.
Cladirea, cu arhitectura futurista si o structura de ecologica va fi gata in 2011. Aeroportul spatial a fost in mod special ridicat intr-un mediul la fel de neprimitor precum cel selenar, transmite Realitatea.

Turistii care pleaca de aici pot sa efectueze zboruri de aproximativ doua ore pentru 200.000 dolari de persoana, scrie El Mundo.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...rimul-aeroport-spatial-aproape-finalizat.html
 
Esti curios? Discovery raspunde la cateva intrebari care au fragmentat mintea oamneilor de-a lungul timpului

Se pot oamenii vindeca prin rugaciune, cum functioneaza centrul placerii din creier, ce factori determina reactia copiilor la violenta sau de ce sta curcubeul arcuit pe cer? Sunt doar cateva dintre intrebarile la care Discovery ofera un raspuns, atingand domenii precum fizica cuantica, psihologie, nanotehnologie, neurostiinta, religie, cosmologie sau paleontologie.

Iata cateva exemple:
Se pot oamenii vindeca prin rugaciune?

Un experiment facut in San Francisco de fizicianul Randolph Byrd, in anul 1988, arata ca rugaciunea poate avea efecte miraculoase. Ce a facut Byrd: a cerut unui grup de oameni credinciosi sa se roage pentru cativa bolnavi cardiaci dintr-un spital. Rezultatele au aratat ca acestia s-au refacut mai repede si intr-un procent mai mare decat restul pacientilor cardiaci pentru care nu s-a rugat nimeni.

Pot computerele sa traga concluzii?

Raspunsul este da, daca dispun de suficiente date si timp. La Cornell University din SUA un computer a reusit, in 24 de ore, sa deduca legi elementare ale fizicii dupa ce a studiat miscarea unui pendul.
Sunt experientele traite in moarte clinica doar halucinatii?

Cativa cercetatori sustin ca “experientele in preajma mortii” (Near Death Experience – NDE) sunt cauzate de procese declansate in creier de lipsa oxigenului. Mai exact, lipsa oxigenului ar putea declansa eliberarea unei substante neidentificata inca, menita sa previna distrugerea neuronilor, un aflux de endorfine sau o intensificare a proceselor electrice din creier care pot duce la halucinatii. Alta teorie sustine ca un efect similar poate fi declansat de cresterea nivelului de dioxid de carbon in sange. Totusi, toate aceste teorii arata ca nu orice individ privat de oxigen sau cu un nivel crescut de dioxid de carbon in sange poate experimenta fenomenul NDE.

Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea Kentucky, explica ca experientele spirituale traite in moarte clinica pot fi declansate de o ‘disfunctie’ cauzata in sistemul de operare a creierului – perceputa ca o activare simultana a somnului de tip REM (Rapid Eye Movement – miscare rapida a globilor oculari) si o stare de supraconstiinta.
Cum pot afecta norii temperatura?

In timpul zilei, norii reflecta inapoi in spatiu 20% din caldura care vine de la soare. Ei absorb, de asemenea, pe langa vaporii de apa si alte gaze atmosferice, alte 20 de procente din radiatia solara. O mare parte din caldura este reflectata de norii de joasa altitudine, de aceea zilele innorate sunt mai racoroase. Noaptea, insa, un cer innorat aduce cu sine o crestere usoara a temperaturii. De data aceasta ‘vinovati’ sunt norii de la mare inaltime care creeaza efectul de patura protectoare. Ei absorb caldura pe care Pamantul o elibereaza in timpul noptii si o reflecta inapoi pe suprafata sa.

Vezi aici raspunsurile Discovery la alte cateva sute de intrebari esentiale ale omenirii. http://curiosity.discovery.com/
 
Miraculoasa poveste a Prinzatorului de Suflete.


Ideea ca trupul uman ar putea servi drept recipient pentru un suflet fizic ce supravietuieste mortii a fost, intr-un timp, foarte rar contestata. Apoi, la un moment dat, au inceput sa infloreasca discipline stiintifice precum anatomia, chimia si fizica, ale caror rigori au inceput sa ridice intrebari tot mai insistente cu privire la locul anume din corp in care un suflet ar putea trai si in ce forma ar face-o.


In lipsa oricaror dovezi medicale existente sau macar intrevazute, in 1854, anatomistul german Rudolph Wagner a sugerat ca trebuie sa existe "o substanta speciala din care este facut sufletul" in corp, a carui existenta ar trebui dovedita prin experimentare. Wagner a fost mult ridiculizat pentru convingerile lui si, ani mai tarziu, rivalul sau Ernst Haeckel a zis in batjocura chiar ca in momentul mortii ar putea fi posibila lichefierea sufletului prin inghetarea lui si "stocarea ulterioara intr-un recipient, ca fluid nemuritor".



Natura sufletulul uman a fost un subiect indelung discutat mai ales in interiorul comunitatilor victoriene de cercetare stiintifica, ai caror multi membri erau cercetatori eminenti. S-a ajuns la concluzii filosofice divergente, niciuna bazata pe dovezi empirice, masurarea oricareia dintre presupusele proprietati fizice ale sufletului fiind considerata mult prea dificila. Dar nu toata lumea era dispusa sa accepte aceasta situatie, iar in iarna lui 1896 doctorul Duncan MacDougall, un chirurg din Massachusetts, a iesit la rampa cu o idee inovatoare. "De ce nu", a intrebat el "cantarim foarte exact un om in exact momentul mortii sale?".

Rudolph Wagner

MacDougall a fost un membru al Societatii Americane de Cercetare Medicala, fascinat de ideea ca personalitatea umana ar putea supravietui mortii. Asemenea altora din profesia lui, nici el nu cunostea o localizare fizica in corpul omenesc a sufletului; dar era de parere ca este "de neconceput ca personalitatea si identitatea personala continuanda sa existe fara sa ocupe un spatiu". MacDougall a denumit cu aceasta ocazie spatiul ipotetic ocupat de personalitatea umana "substanta sufleteasca", sugerand ca, deoarece aceasta nu parasea trupul pana in momentul mortii fizice, ea trebuie sa fie tinuta in loc printr-o conexiune organica. Aceasta, a mai adaugat chirurgul, insemna ca substanta sufleteasca avea probabil o oarecare forma de masa si "devenea astfel detectabila in momentul mortii prin cantarirea fiintei umane decedate".



Cu sufletul la cantar

Pana in 1901, MacDougall a adaptat un set de cantare industriale (cu o precizie de cinci grame), astfel incat un taler sa sustina o platforma pe care sa poata fi asezat un pat usor de spital, iar pe celalalt taler sa stea greutati individuale care pot fi adaugate sau inlaturate pentru a masura orice schimbare de masa. Odata instalate in spitalul sau, chirurgul a abordat cativa pacienti bolnavi in stare terminala pentru a le cere permisiunea sa ii cantareasca in ultimele ore de viata. In 10 aprilie 1901, aproximativ la ora 17:30, un barbat suferind de tuberculoza a fost amplasat pe aparat. A fost asistat de cel putin patru indivizi, intre care MacDougall si dr. John Sproull, un coleg care simpatiza cu teoriile chirurgului. La fel ca majoritatea celor suferinzi de aceasta afectiune, pacientul epuizat si-a pastrat calmul in timp ce trecea in nefiinta, orice modificare a greutatii sale fiind imediat notata.



Pe durata a trei ore, a exista o timida dar constanta scadere in greutate, care a fost insa pusa pe seama deshidratarii datorate transpiratiei si respiratiei. Apoi, in jurul orei 21:00, conditia barbatului s-a agravat si cateva minute mai tarziu a decedat. MacDougall a explicat intocmai ceea ce a urmat: "In secunda in care viata a parasit trupul, talerul cu greutati a coborat cu o repeziciune uluitoare - ca si cand ceva ar fi fost ridicat de pe corp". MacDougall si colegii sau au masurat cu exactitate o reducere a greutatii cu fix 21 de grame.

Imediata si masurabila reducere a greutatii din momentul mortii l-a incitat pe MacDougall dar, fiind primul experiment de acest fel derulat vreodata, chirurgul a dorit sa exploreze toate posibilele explicatii ale fenomenului. Pacientul nu defecase, dar isi golise vezica - desi urina s-a imbibat in asternuturile de sub el si nu a parasit patul. Oricum, aceasta nu era de ajuns pentru a cauza o usurare subita iar inspirarea si expirarea, chiar fortate, nu ar fi putut cauza o influentare de acel fel a cantarului. Pentru MacDougall, cele 21 de grame lipsa din momentul mortii erau inexplicabile prin orice cunostinte medicale conventionale dar, asa cum el insusi a declarat, era doar cazul unui singur pacient.



In noiembrie, MacDougall a facut cunostinta cu cel de-al doilea pacient al sau, de asemenea suferind de tuberculoza si muribund in ultimele ore de viata. Masuratorile au durat timp de patru ore si un sfert, interval dupa care omul a incetat sa mai respire, chiar daca fata lui a continuat sa aiba usoare convulsii inca 15 minute. "Odata cu ultima miscare a musculaturii faciale", a scris MacDougall, "greutatea a scazut. Pierderea de greutate a fost calculata la o jumatate de uncie (aproximativ 14 grame)." Ca si in cazul anterior, chirurgul a incercat sa explice modificarea in termeni conventionali, dar a conchis ca este inexplicabila.

Intre ianuarie si mai 1902, alti patru pacienti au consimtit sa moara pe cantare. In doua dintre cazuri, scaderi bruste de 10 si 14 grame au fost inregistrate in momentul morti, in timp ce un experiment pare ca a trebuit abandonat deoarece "au existat mari interferente produse de cei impotriva activitatii noastre." Iar in cazul celui de-al patrulea pacient nu s-a constatat nicio reducere de masa, lucru pus de MacDougall pe seama faptului ca acesta s-a aflat pe cantar doar foarte putin timp inainte sa moara. Chirurgul credea ca rezultatele sale nu pot fi explicate prin mijloace naturale si ca scaderea in greutate a fost provocata de parasirea trupului in timpul mortii de catre "substanta sufleteasca".



21 de grame

Comunicarea cu doctorul Richard Hodgson, presedinte al Societatii Americane pentru Cercetare Medicala, l-a convins pe MacDougall ca se afla pe un drum bun, dar i-a intiparit grija ca "alte experimente vor arata ca totul este o sursa de cosmaruri." MacDougall si-a repetat experimentele, folosind insa 15 caini, care au fost intai anesteziati si apoi ucisi pe un cantar. (Nu se stie de unde proveneau toate aceste nefericite animale, dar se pare ca toate erau sanatoase). Spre deosebire de cazurile subiectilor umani, nu s-au sesizat in niciuna dintre aceste situatii scaderi de greutate. De aici, chirurgul a concluzionat ca reducerea de greutate in momentul mortii este o trasatura specific umana - lucru ce ar fi avut sens numai daca oamenii ar fi dispus de o substanta sufleteasca absenta in cazul altor animale.


De la conceperea experimentului, MacDougall a avut parte de numeroase pierdici din partea superiorilor sai din spital, fiind in cele din urma impiedicat sa isi execute proiectele. A decis sa lucreze cu rezultatele de pana atunci timp de mai multi ani, din motive necunoscute, inainte sa faca publice stiri despre descoperirile sale in ziarul "New York Times", care a oferit povestii sale un articol consistent in editia din 11 mai 1907.

Reactia publica a fost previzibila, oamenii impartindu-se imediat in doua tabere, cea a scepticilor adepti ai explicatiilor rationale si tabara sustinatorilor adaugandu-si propriile teorii si dovezi anecdotice. Ca urmare a acestui tumult, MacDougall si-a notat rezultatele intr-o lucrare publicata in prodigioasele jurnale stiintifice "American Medicine" si "Journal of the American Society for Physical Research". In aceasta, el a prezentat dovezile experimentelor derulate si a deschis spre dezbatere o discutie in care a avansat posibilitatea ca substanta sufletului sa fie mai usoara decat aerul. MacDougall i-a invitat cu aceasta ocazie si pe altii sa ii repete experimentul, iar concluzia obtinuta a fost in favoarea ideii ca o substanta spirituala reprezinta cauza modificarii de greutate observata.



Corespondenta postala a continuat, mai ales in "American medicine", ai carui multi cititori au infierat jurnalul pentru ca a acceptat sa publice rezultatele inca de la inceput. Acestea nu au fost niciodata confirmate sau explicate, dar ideea ca un doctor a cantarit sufletul uman a alunecat in memoria colectiva sub forma unei dovezi stiintifice a imortalitatii umane. Opera de cercetare a lui MacDougall a inspirat mai tarziu poemul "Greutatea unui suflet" al Laurei Gilpin, dar si pelicula din 2003, intitulata "21 de grame" (pierderea de greutate a primului pacient cantarit).



Dificultati tehnice

Date fiind implicatiile filozofice ale experimentelor doctorului MacDougall, nu este surprinzator faptul ca ele au produs un vuiet urias si ca, pana si astazi se mai vorbeste despre ele. Totusi, munca lui nu a mai fost nicicand repetata iar respingerea ei imediata de catre comunitatea medicala nu inseamna nimic altceva decat ca foarte putina atentie, formal, a fost directionata spre aceste rezultate de pionierat.

Nu este o sarcina usoara deducerea a ceea ce s-a intamplat exact in laboratorul lui MacDougall cu peste un secol in urma. Totusi, o posibila introspectie s-ar putea face gratie corespondentei scrise dintre MacDougall si Righard Hodgson. Sirul acestor scrisori a inceput in noiembrie 1901, in urma primului experiment al lui MacDougall, si a continuat pana in mai 1902, atunci cand intregul proiect a fost stopat. Scrisorile contin descrieri complete ale metodelor chirugului, rezultatele si circumstantele mortii tuturor celor sase pacienti, toate acestea facand ceva lumina in solutionarea misterului.



Scrisorile lui MacDougall fac limpede faptul ca, exceptand cazul primului pacient, toate experimentele au fost influentate de probleme ce se pot incadra, in mare, intr-una dintre urmatoarele doua categorii. Prima problema a constat in certificarea momentului exact al decesului, o situatie care pare sa fi afectat cazurile pacientilor doi, trei si sase. MacDougall a inteles acest lucru de la al doilea pacient, pentru care durata incertitudinii decesului a durat 15 minute. Numai din scrisorile doctorului se afla insa ca in cazul pacientului al treilea, o destabilizare a talerelor cantarului a avut loc in momentul incercarii de determinare a infarctului pacientului. In cazul voluntarului cu numarul sase, MacDougall remarca faptul ca "sunt inclinat sa cred ca a murit chiar in timp ce ajustam cantarul", ceea ce sugereaza iar nesiguranta cu privire la momentul exact al decesului.

A doua chestiune a fost o problema legata de echipamentul de masurare in sine, pe care MacDougall insusi l-a acuzat de influentarea rezultatelor pentru pacientii patru si sase. Totusi, cu al cincilea pacient, cantarul a suferit o defectare evidenta, deoarce talerele nu au mai putut fi ulterior balansate corect. In orice experiment obiectiv, aceasta nesiguranta ar fi sabotat rezultatul. Din toate aceste cauze, dintre toti cei sase pacienti, numai unul, primul, pare sa fi fost masurat fara eroare, si chiar si acest caz este supus scepticismului date fiind ulterioarele probleme de functionare ale aparaturii intrebuintate. Prin urmare, mai degraba decat cercetarea unei cauze fizice pentru scaderea de greutate in momentul mortii, este de acceptat posibilitatea ca ea sa nu fi existat deloc sau sa nu fi coincis cu clipa decesului. Numai o repetare completa a experimentului cu pacienti umani va putea raspunde acestor intrebari, iar acest lucru este departe de a fi infaptuit.



Obiectiv privind lucrurile, se pare ca experimentele pe oameni ale lui MacDougall s-au aflat, fara speranta, sub incidenta dificultatilor tehnice, de natura sa dea rezultatelor cercetatorului un caracter lipsit de credibilitate. Este posibil ca experimentele pe caini sa se fi desfasurat in conditii mai controlate, mai ales dat fiind faptul ca moartea lor a fost indusa (deci, probabil, momentul decesului mai bine identificat) si de aceea sa nu se fi inregistrat schimbari de greutate in niciunul dintre cazuri... un rationament un pic fortat, dar nu de neglijat. De asemenea, aceste experimente pe animale au fost derulate cu ajutorul unui set diferit de cantare, cu o senzitivitate incepand de la 1,75 de grame ( si nu de la 5 ca in cazul celuilalt echipament) si nici chiar asa nu s-au constatat modificari de greutate. La fel s-a intamplat in cazul incercarii din 1915 a lui H. Twining, care a ucis 30 de soareci intr-o varietate de moduri, cantarindu-i continuu, fara a percepe vreo schimbare de masa. A mai existat, totusi, un alt experiment, coordonat de Lewis Hollander, care a observat o variatie de greutate intre 18 si 780 de grame la cateva secunde dupa moartea indusa a sapte oi. Dar fenomenul nu se intampla, se pare, permanent si nu a putut fi masurat la miei sau in cazul unei capre.



Fotografierea sufletului

Poate ca munca lui Duncan MacDougall nu a transformat lumea medicala, dar cu siguranta i-a inspirat si pe altii sa isi conduca propriile proiecte de cercetare a dovezilor existentei unui suflet uman. Un asemenea episod a inceput in 1910, atunci cand Walter Kilner, un tehnician medical din Spitalul londonez St Thomas, a anuntat ca ar fi creat un set special din filtre de sticla care, cu instruirea potrivita, le-ar fi permis oamenilor sa observa aura umana sau Dublul Eteric, asa cum l-a denumit el.

Experimentele lui Kilner au fost publicate intr-o carte care, in 1911, l-a influentat pe Patrick O'Donnell, un "expert in raze X" din Chicago, in crearea unor filtre de sticla in stilul Kilner, prin care se putea observa aura omeneasca. Avand in minte experimentele lui MacDougall, lui O'Donnell i s-a dat permisiunea, de catre Spitalul Mercy, sa isi foloseasca filtrele pentru a observa un muribund.



"Medicul asistent a anuntat decesul omului. Aura a inceput sa se imprastie din trup, disparand. Observatii ulterioare ale cadavrului nu au mai dezvaluit niciun semn al prezentei aurei. Exista o oarecare forma de radioactivitate vizibila prin intrebuintarea ecranului chimic. Experimentele mele, totusi, par sa dovedeasca faptul ca exista o putere animatoare, sau un curent al vietii fiintelor omenesti", a declarat O'Donnell in urma experimentului. La scut timp, presa a inceput sa alimenteze zvonuri despre o cursa intre O'Donnell si Duncan MacDougall, pentru cel care reuseste sa fotografieze primul sufletul uman. Totusi, atunci cand a fost intervievat de "NewYork Times", MacDougall a replicat ca "nu am de gand sa conduc experimente pentru fotografierea sufletului; desi reprezinta o substanta si ocupa un spatiu, acesta nu poate fi transformat in subiectul fotografiei", deoarece indicele sau de refractie este identic cu acela al "eterului din spatiu".

Misiva usor furioasa din iulie 1911 este ultimul comentariu al lui MacDougall, gasit pe marginea subiectului cercetarilor sale, dar pare sa confirme ca parerea lui despre suflet a ramas neschimbata in timp.
 
Madagascar, piatra pretioasa de la capatul lumii




Madagascar, piatra pretioasa de la capatul lumii

Insula Madagascar este una speciala in multe privinte. Desi se afla la o distanta de numai 400 de kilometri de coasta de sud-est a Africii, nu a fost calcata de om pana in urma cu aproximativ 2.000 de ani. Si nici atunci de africani, ci de marinarii aventurieri din Arhipelagul Indoneziano-Malaez, aflat la o distanta de 6.400 kilometri spre Orient. Astazi, populatia tarii este un freamat tumultos si cosmopolit de malaezieni, africani, arabi, francezi, chinezi si indieni.



Comorile stravechi uitate de istorie

Madagascar este recunoscuta ca unul dintre cele mai diverse locuri de pe planeta, din punct de vedere biologic. In timp ce insula, de dimensiunile Californiei, reprezinta doar 0,4% din totalul de suprafata uscata a Pamantului, numeroasele specii de animale si plante pe care le gazduieste constituie 4% din totalul tuturor celor de pe planeta noastra. Dintre toate aceste specii, 80% sunt endemice, ceea ce inseamna ca nu se mai gasesc in niciun alt loc. De asemenea, desi Madagascar ocupa numai 1,9% din regiunea de uscat a Africii, insula este acoperita de mai multe orhidee decat intregul Continent Negru, fiind locul de bastina pentru mai mult de 25% dintre toate plantele Africii. Si, desigur, aproape 99,9% dintre toate speciile de lemuri se gasesc tot in Madagascar.
01-lemuri.jpg

Insula isi datoreaza diversitatea biologica geologiei. Cu peste 165 milioane de ani in urma, Madagascar era un platou inconjurat de uscat, fara iesire la mare, aflat in centrul supercontinentului Gondwana. In acele vremuri, reptile gigant domneau pe Pamant, iar primele plante cu flori si primele pasari incepeau sa apara. Gondwanaland s-a fragmentat apoi treptat, lasand Madagascarul izolat in Oceanul Indian, populat de multe dintre aceste specii antice. Acestea au intrat in contact cu plante, animale si oameni care au ajuns intr-un fel sau altul pe insula, creand astfel un melanj magnific, deosebit de oricare altul de pe Terra.
02-gondwana.jpg

Ce este insa cu spectaculoasa diversitate de rubine si smaralde pe care le ascund galeriile subterane din Madagascar? O ocheada rapida pe harta Gondwanalandului ofera raspunsul. Inainte de marea fragmentare a masei de uscat, cei mai apropiati vecini ai insulei erau estul Africii, sudul Indiei si Sri Lanka de astazi. Aceste regiuni reprezinta unele dintre cele mai bogate depozite de pietre pretioase de pe planeta. Madagascar se afla chiar la intretaierea acesor comori naturale. Doua regiuni principale unde se exploateaza si se prelucreaza pietrele pretioase in Madagascar sunt Ilakaka, in sudul indepartat, si Andilamena, la o zi de condus spre nord fata de capitala Antananarivo.
03-rubin.jpg

Pentru a intelege calatoria prin Madagascar este suficient de imaginat un drum "bun" de la Bucuresti la Arad si un altul, "rau", de la Arad la Zalau: un total de aproximativ 800 de kilometri. Sunt singurele drumuri decente care pot fi parcurse cu masina.

Ilakaka – paradisul safirelor

Inainte de descoperirea safirului in octombrie 1998, Ilakaka era doar un punct pe drum. Astazi, el reprezinta centrul universului Madagascarean al safirelor. Accesul este posibil printr-un drum de doua zile la volan dinspre sudul capitalei. Deoarece aceasta zone are granita si se intinde in parcul National Isalo, ingrijorarile de natura ecologista au complicat situatia exploatarilor.
04-harta.jpg


Zona miniera Ilakaka este uriasa, acoperind, proababil, peste 4.000 de kilometri patrati. Aceasta suprafata include localitatile Ilakaka, Sakaraha, Manambo, Voavoa, Fotiyola, Andanolava si Murarano. In prezent, cea mai prolifica activitate miniera are loc in sudul autostrazii dintre Ilakaka si Sakaraha, dar exploatari de aceeasi natura au loc de-a lungul unei intregi centuri pe distanta dintre cele doua localitati. Cantitati enorme de safire roz, albastre, violet, portocalii, galbene si incolore sunt produse aici. In timp ce Ilakaka este faimoasa pentru productia sa prodigioasa de safire roz, si unele exemple extrem de rafinate de safire albastre pot fi descoperite aici. De asemenea, safirul de tip Geuda din aceasta regiune raspunde bine tratamentului termic.

05-ilakaka.jpg

Cele mai multe safire din Ilakaka se disting printr-un numar mare de basici interioare din zirconiu, care apar izolat sau in clustere. Materialul dur este netezit sau indepartat de apa, prezentand putine urme ale formei originale a cristalului. Majoritatea pietricelelor tind sa aiba sub o carata dupa taiere, dar si pietre mai mari sunt, ocazional, descoperite. Pietrele pretioase taiate care sa aiba peste cinci carate sunt, in general, rare.

Desigur, vizitarea localitatilor miniere ale Lumii a Treia se dovedeste adesea "o treaba murdara", unde conditiile de acomodare sunt primitive, iar calitatea mancarii lasa de dorit. Totusi, langa Ilakaka, cu placuta surprindere va fi descoperit de vizitatori Relais de la Reine, o statiune ca o... bijuterie. Conceputa ca popas intermediar pe drumul dintre Tulear si Fianarantsoa, Relais de la Reine a fost construita la intrarea in Parcul national Isalo cu mult inainte ca safirele sa fie descoperite in Ilakaka.

06-relais.jpg

Vizitatorul isi poate petrece dimineata plimbandu-se incoace si incolo, de-a lungul unor drumuri aride spre mine indepartate, pentru a-si petrece apoi dupa-amiza, relaxant, la Relais de la Reine, unde se va bucura de vinurile fine si de preparatele rafinate ale bucatariei franceze. Este o placere simpla, care trebuie experimentata la prima mana.


Apologie pentru Africa

Calatorind prin Madagascar, vezi oameni si regiuni care te obliga sa iti pui intrebarea, deja existentiala, "cum se face ca unele locuri sunt atat de prospere si cu oameni atat de fericiti, iar altele asa sarace si triste?" Raspunsul ar putea fi: geografia. Aliniamentul est-vest al unor continente, versus cel nord-sud al altora a jucat, probabil, un rol important in determinarea bogatiei natiunilor.
07-eurasia.jpg


In timp ce dovezile fosile sugereaza ca originile tuturor oamenilor se afla in Africa, de unde s-au raspandit apoi in toata lumea, doar anumite regiuni s-au dezvoltat. Responsabila este vremea. Eurasia, cu marea sa expansiune latitudinala (est-vest), le-a permis oamenilor sa calatoreasca pe distante uriase, impartasindu-si atat culturile agricole, cat si ideile si bolile. Acest transfer intr-o "piscina" geografica, genetica si intelectuala, de-a lungul a mii de ani de istorie umana, a produs oameni cu avantaje in surplus atunci cand s-au mutat in alte parti de lume.
08-the-thing.jpg


Geografia le-a permis societatilor europene si asiatice nu doar sa dezvolte tehnologii superioare, dar si o rezistenta superioara la boli. In contrast cu Europa si Asia, Africa, Americile si chiar Australia se desfasoara mai ales longitudinal (nord-sud), de-a lungul unor zone climatice foarte diferite, facand calatoria in teritoriu dificila pentru oameni, culturi si animale. Acest lucru a restrictionat intinderea populatiilor umane, limitandu-le accesul la idei si inventii straine si transformandu-le in tinte usoare atunci cand au intrat in contact cu "armele, microbii si otelul" eurasiatic. Aceasta teorie, apartinandu-i omului de stiinta Jared Diamond, ofera o posibila explicatie a faptului ca Madagascar, la numai 400 kilometrei de Africa, a fost initial populata nu de africani, ci de marinari polinezieni, care au calatorit peste 6.400 de kilometri pentru a ajunge pe insula.


Andilamena - Goana dupa Aur

Micutul oras Andilamena se afla, fata de capitala Madagascarului, la o distanta de aproximativ o zi de condus. In acest loc, zacamintele de rubin si de safir sunt cunoscute de peste cincisprezece ani, dar numai recent a devenit posibila exploatarea lor. Satul minier principal, Moramanga, este amplasat la o zi de mers spre nord-estul orasului. Cererea din Thailanda pentru rubine de calitate joasa care sa poata fi imbunatatite prin umplerea crapaturilor cu sticla a motivat in buna masua activitatea curenta la mina de aici. Un alt punct minier din zona, Andrbabe, este recunoscut pentru safir. Vizitarea minelor de pe raza orazului Andilamena presupune permise speciale, a caror obtinere poate dura o zi intreaga. In general, turistii sunt asistati de cel putin doi politisti atunci cand abordeaza aceste locuri, deoarece jafurile se intampla des si chiar crime au loc.

09-moramanga.jpg

Exceptand regiunea Ilakak-Sakaraha, de departe cea mai intensa activitate miniera din Madagascar are loc pe dealurile din jurul Moramangai. Traseul pana aici implica aproximativ o ora de mers cu masina, combinata cu mers pe jos prin jungla si parcurs ape cu barca. Cu putin noroc, cel care paraseste Andilamen dimineata devreme, are sanse sa fie in Moramanga pana la caderea noptii. Desigur, in mod normal, drumul poate dura si doua zile. Muste tsetse si sobolani mari pot fi intalniti in aceasta aventura, nelipsita de traversarea unor mari noroaie.

10-moramanga2.jpg

Odata ajuns in Moramanga, turistului i se va desfasura sub priviri o vale de dimensiuni apreciabile, cu o multime de corturi si colibe ingramadite haotic una in cealalta, prin tot luministul lasat de lipsa din acel loc a vegetatiei, ca un fel de sarpe maroniu urias care se taraste prin jungla. Peisajul pare desprins fix din marea goana americana dupa aur... doar ca este intalnit in jungla. Astazi, aproximativ 15 - 20.000 de oameni sapa dupa rubin si safir prin dealuri, pe fundurile raurilor si pe varfurile muntilor. Sapa chiar si campurile inundate ale orasului. Literalmente, aici mii de mineri traiesc si muncesc unii peste ceilalti.

Andrebabe – taramul vrajitorilor pigmei

O zi de mers la sud de Andilamena ii dezvaluie calatorului o mica tabara din inima junglei, la Andrebabe, unde se dezgroapa safire de inalta calitate. Locul este, se pare, mina de safir din centrul Insulei "de la capatul Universului". Se spune ca zona a fost populata de pigmei, oameni descendenti din primii locuitori ai Madagascarului. Se mai zice si ca erau vrajitori, oameni cu abilitatea de a aparea si a disparea dupa voie. Cei care vor sa viziteze acest spatiu sunt avertizati sa fie extrem de atenti la "fady", unul dintre cele mai curioase obiceiuri din Madagascar. In traducere aproximativa "tabu", termenul caracterizeaza, pe intelesul nostru, superstitiile si obiceiurile localnicilor.
11-andrebabae.jpg

In timp ce unele "fady" sunt destructive - in trecut, gemenii erau uneori ucisi sau abandonati - altele sunt benefice; cum ar fi interdictia uciderii anumitor animale sau a perturbarii zonelor dimprejurul morminetelor. Obiceiurile "fady" variaza de la o regiune la alta, chiar de la o familie la alta, avand, in final, baza individuala. Acest lucru face cumva problematica introspectia calatorului strain prin aceste locuri, deoarece nu poate sti niciodata ce este bine sau rau sa faca. Drumetii sunt instruiti expres de autoritati sa respecte absolut toate "fady"..., dar trebuie sa le si cunoasca pentru a face asta. Se pare ca cele mai importante masuri de luat includ eliminarea culorii rosii din tinuta, a uciderii de animale si a muncii in anumite zile ale saptamanii.

Drumul spre Andrebabe este sinuos si cetos, iar din padurea tropicala apropiata razbat constant zgomote bizare. Poate de la lemuri, sau poate sunt cantecele taraganate ale vrajitorilor retrasi.
12-end.jpg

In mare, cam aceasta este insula Madagascar: minele desertice din Ilakaka, jungla si raul din jurul asezarii Moamanga, Andrebabe, cele mai pure safire si rubine din lume. Si lemuri. Alte locuri de pe insula unde se exploateaza pretioasele pietre sunt Andranondambo, nordul indepartat, Vatomandry si Ambohiamandroso. Se pare ca prima mentiune a bogatiilor din Madagascar a fost facuta de capitanul francez Jean Fonteneau (sau Jean Alphonse), care pretindea ca a gasit acolo pietre pretioase in 1547. Pana in 1658, Etienne de Facourt vorbea deja despre topaz, acvamarin, smarald, rubind si safir cum ca s-ar gasi pe insula. Dar toate au fost uitate cu totul pana la inceputul anilor '90, cand interesul pentru bogatia Madagascarului a renascut.
 
Cum functioneaza calendarul ?

Timpul este, dintotdeauna, constanta principala si, poate, unica ce caracterizeaza Creatia si la care oamenii s-au raportat din vremuri imemoriabile. Treptat, acestia au inceput sa observe o serie de fenomene ciclice peste tot in jurul lor, a caror periodicitate au simtit nevoia sa o masoare cumva.

Astfel, s-au nascut primele versiuni de calendare, vechi de 30.000 de ani, perfectionate in timp si unificate, pana la cel modern si comun, folosit astazi pe toata planeta. Poate pentru omul modern pare desuet si banal, dar, in structura lui de baza, calendarul este si astazi acelasi de milenii, doar ca... mai precis. Pentru ca scurgerea zilelor, a saptamanilor, lunilor si anilor se raporteaza tot la miscari si fenomene astronomice observabile. Mersul Soarelui si al Lunii reprezinta, inca de la inceputul lor, baza tuturor calendarelor.

Este important de stiut ca cele aproximativ 30 de zile ale lunii au fost stabilite de astronomii babilonieni, iar anul a fost impartit in 365 de zile de egipteni. De asemenea, romanii sunt cei care au determinat cu precizie durata zilei si au hotarat anul bisect odata la patru ani, stabilind bazele calendarului iulian. Acesta, inca inexact, a fost reformat de Papa Grigore al XIII-lea in sec. XVI, poarta denumirea de calendar gregorian si este chiar cel pe care il intrebuintam, cu totii, astazi.


Video ,clic pe link
http://www.tare.ro/descoperadavinci/504149-descopera.ro-calendarul
 
O gena le permite pestilor sa... dispara

O-gena-le-permite-pestilor-sa----dispara.jpg

Cercetatorii au descoperit o noua gena care are un rol important in pigmentarea si controlul greutatii corporale. Aceasta le permite pestilor sa isi schimbe culoarea in diferite situatii, in doar cateva minute.

Gena recent descoperita face parte din categoria celor denumite "agouti". Alte doua gene din aceasta familie au mai fost identificate la oameni, in trecut, informeaza site-ul sciencedaily.com.

Una dintre aceste gene ajuta la stabilirea culorii pielii si a parului, iar cealalta poate juca un rol important in obezitate si in cazul unori boli ca diabetul. Ultima gena descoperita este denumita "agrp2" si a fost identificata doar la unii pesti, printre care pastravul si somonul.

Aceasta gena permite, printr-o proteina, ca astfel de pesti sa isi schimbe culoarea in mod radical si sa se adapteze mediului in care se afla. Cercetatorii care au identificat proteina controlata de aceasta gena au crezut initial ca ea controleaza senzatia de foame in timpul zilei.

Insa, cercetarile ulterioare au aratat ca proteina in cauza este implicata in schimbarea rapida a culorii pestilor, in functie de mediu. Acelasi mecanism apare si in cazul mamiferelor, cum ar fi un iepure arctic, si ii permite acestuia sa isi schimbe culoarea pentru a se putea camufla mai bine.

Pestii, insa, isi schimba culoarea in doar cateva minute. Studiul a fost publicat saptamana aceasta in publicatia Proceedings of the National Academy of Sciences.

http://www.ziare.com/magazin/descoperire/o-gena-le-permite-pestilor-sa-dispara-1052225
 
Halloween, sarbatoarea dovlecilor luminosi si a copiilor costumati


In noaptea de 31 octombrie, americanii, si, de ceva timp, si alte popoare de pe glob, sarbatoresc Halloween, "Sarbatoarea tuturor sfintilor".

Halloween este o sarbatoare de origine celtica ce s-a raspandit in secolul al XIX-lea prin intermediul imigrantilor irlandezi din Statele Unite ale Americii.
In principiu, se sarbatoreste in noaptea de 31 octombrie, desi in unele tari data sarbatorii variaza - de exemplu, in Suedia este sarbatorita in prima sambata din noiembrie.

Numele provine din limba engleza, de la expresia All Hallows' Even, numele sarbatorii crestine a tuturor sfintilor. Halloween-ul a ajuns sa fie asociat cu aceasta sarbatoarea in tarile unde predomina crestinismul occidental - catolic si protestant, deoarece in aceste culte crestine, ziua tuturor sfintilor este sarbatorita pe 1 noiembrie.

Celtii credeau ca in data de 31 octombrie spiritele intrau in comunicare cu cei vii si coborau pe pamant. Pentru a nu fi posedati de spirite, oamenii se deghizau in monstri, iesind pe strazi si facand mult zgomot pentru a le speria.

Dincolo de semnificatia religioasa, Halloween este o sarbatoare pe sufletul copiilor si adultilor deopotriva. Specificul sarbatorii este dovleacul scobit si impodobit cu o lumanare plasata inauntrul sau, care reprezinta Lanterna lui Jack (Jack-o-Lantern).

Copiii sunt incurajati sa se mascheze in vrajitori, zane, mumii, persoanje de desene animate dar si obiecte neinsufletite, pentru a colinda pe la case intreband "Trick or Treat?" (Pacaleala sau dulciuri?). Intrebarea lasa sa se inteleaga ca daca nu primesc dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsa.

Adultii au preluat si ei sarbatoarea, organizand in mod frecvent sarbatori si petreceri de Halloween, in cadrul carora costumatia este obligatorie - cu cat mai traznita, cu atat mai bine.


halloween-65.png
 
ADN-ul se modifica
O noua forma a omului ?


Dupa cum am aratat in articolul Centura fotonica, intreg sistemul solar intra intr-o zona galactica in care exista o energie spatiala cu o frecventa mai inalta. Ce implicatii are aceasta adevarata "baie" energetica? Dr. Berrenda Fox furnizeaza dovezi ale modificarilor ADN-ului si a celulelor in acest interviu acordat Patriciei Resch. Dr. Fox a dovedit prin teste de sange ca unele fiinte au dezvoltat noi lanturi in ADN.
Patricia Resch: Care sunt schimbarile ce se petrec in momentul acesta pe planeta, si cum sunt organismele noastre afectate?
Dr. Berrenda Fox: Exista schimbari majore, mutatii care nu s-au mai petrecut, dupa geneticieni, de cand se presupune ca viata s-a ivit din apa. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului. Ni se intampla cu siguranta o transformare evolutiva, numai ca inca nu stim in ce anume ne transformam.
PR: Cum este aceasta schimbare de ADN?
Dr. Fox: Fiecare are o spirala dubla de ADN. Ceea ce noi aflam acum este ca exista si alte spirale care s-au format. In interiorul spiralei duble exista doua filamente (lanturi) de ADN rasucite intr-o spirala. In intelegerea mea, noi vom dezvolta douasprezece spirale. In aceasta perioada, care pare ca ar fi inceput cu 5 pana la 20 de ani in urma, am fost transformati prin mutatii. Aceasta este explicatia stiintifica. Este o mutatie a speciei noastre in ceva nou pentru care rezultatul final nu este inca cunoscut.
Schimbarile nu au fost facute publice, deoarece comunitatea stiintifica se teme sa nu inspaimante populatia. Totusi, oamenii se schimba la nivel celular. Lucrez cu copii, chiar acum cu trei care au 3 spirale de ADN. Mare parte dintre oameni stiu si simt asta. Multe religii au vorbit despre aceasta transformare si acum ea devine realitate, in moduri diferite. Stim ca este o mutatie pozitiva chiar daca fizic, mental si psihologic poate fi inteleasa gresit si poate inspaimanta.
PR: Acesti copii prezinta caracteristici diferite de ceilalti copii?
Dr. Fox: Acestia sunt copii care pot muta obiecte in camera doar concentrandu-se asupra lor, sau pot umple pahare cu apa doar privindu-le.
Sunt telepatici. Poti sa te gandesti ca acesti copii ar fi angelici sau supraumani, dar nu sunt. Eu cred ca ei sunt ceea ce vom deveni noi, ca specie, in cateva decade.
PR: Crezi ca asta ni se va intampla tuturor?
Dr. Fox: Sistemele noastre imunitare si endocrine sunt cele mai bune evidentiatoare ale acestor schimbari. Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrez la cercetari din domeniul testarii si terapiei imunologice. Cativa adulti pe care i-am testat au de fapt inca o spirala de ADN in formare. Cativa o au chiar si pe a treia. Acesti oameni trec printr-o multime de modificari majore care se petrec in constiinta si in organismul lor, pentru ca de fapt cele doua sunt una. In opinia mea, Pamantul si orice exista aici isi inalta vibratiile. Multi dintre copii recent nascuti au trupuri care sunt luminatori magnetici. Aceia dintre noi care sunt mai in varsta si aleg sa se schimbe trebuie sa treaca prin multe transformari fizice.
PR: Ce anume cauzeaza transformarea in organismele nascute cu cele doua lanturi normale de ADN?
Dr. Fox: Cel mai usor mod de a produce mutatia ADN-ului nostru este printr-un virus. In consecinta, virusii nu sunt neaparat rai. Virusii traiesc doar in tesuturi vii. Virusii ADN-ului, cum ar fi Epstein Barr sau Herpes #6 schimba structura celulara. Virusul HIV nu este un virus al ADN-ului. In loc sa transforme organismul, el il devoreaza. Cei mai multi dintre oamenii care trec prin acest proces si ies de partea cealalta a valului, cum s-ar spune, au o noua profesie, un nou mod de a gandi, sau cel putin un inceput al unui nou mod de viata.
Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment dat, acesta e un dar. Li s-a acordat o sansa de a-si schimba structura ADN-ului si organismul intr-unul mai sanatos, mai luminos, ceea ce-i poate integra in noua generatie. Asa cum inteleg eu, vom putea desavarsi acest proces pana in anul 2012.
Modificari in ADN si remediile lor
Susanna Thorpe-Clark a scris un articol intitulat "Viziunea intreaga" in care dezvolta implicatiile schimbarilor ADN la fiintele umane. Iata mai jos un extras din acest articol: In prezent ne modificam structura ADN (care are acum 2 spirale), de tip vechi, intr-una noua, ce va cuprinde mai multe spirale intrepatrunse. Dar nu numai noi, oamenii, ne schimbam. Intreaga viata de pe planeta sufera aceleasi modificari, pregatindu-se pentru o noua stare de existenta. Noile conditii necesita sa renuntam la vechile concepte mentale si emotionale, numite "de vibratie joasa". Ca si moartea, renuntarea la vechile concepte este foarte importanta in procesul de schimbare, de evolutie umana. Astfel ca trecerea la un nou mod de viata ne cere sa renuntam la modul actual de a vedea lucrurile, la modul de a forma relatii interumane. Mai ales ca majoritatea modelelor curente nu pot face fata la noile conditii de viata. Nu e de mirare deci ca exista deja foarte multa frica, anxietate, neliniste in legatura cu viitorul nostru, mai ales ca deja aceste schimbari au inceput sa se simta, desi multi dintre noi nu le putem constientiza. De asemenea, modificarile fiziologice ale corpului uman incep sa se intensifice si din aceasta cauza apar diverse simptome temporare.
Unele dintre acestea sunt:

1. simptome gen raceala (febra, transpiratie, dureri osoase sau articulare) dar care nu raspund la tratamentul clasic;
2. Migrene, dureri de cap care nu se amelioreaza cu tratamentul clasic;
3. Ameteala, palpitatii, tiuituri in urechi, senzatia ca intreg corpul vibreaza interior (mai ales noaptea);
4. Spasme musculare (involuntare), dureri de spate, pierderea puterii musculare a bratelor (datorate schimbarilor in sistemul circulator);
5. Respiratie greoaie sau zgomotoasa;
6. Modificari in sistemul limfatic si in cel imunitar;
7. Oboseala nejustificata, tendinta de a dormi mai des decat in mod normal;
8. Unghiile si parul cresc mai repede decat in mod normal;
9. Episoade depresive fara motiv, fascinatia trecutului (relatii, evenimente, oameni);
10. Tensiune, neliniste, stress (senzatia ca ceva se petrece dar nu stii ce).
Multe dintre aceste simptome sunt prezente la foarte multi oameni. Majoritatea dau buzna la medicul lor dar afla cu stupoare ca totul e in regula. Toate aceste simptome sunt doar temporare, dispar de la sine si indica faptul ca aceste modificari fiziologice sunt in plina desfasurare.
Remedii pentru noile simptome
Incrancenarea si lupta nu vor duce decat la cresterea si agravarea simptomelor. Trebuie sa lasati corpul sa isi poarte singur de grija, stie sa o faca foarte bine. Daca sunteti obosit, odihniti-va si dormiti.
Consumati multa apa de izvor, pentru ca in aceste momente corpul se purifica si elibereaza toxine mai intens decat pana acum. Nu trebuie sa intrati in panica. Nu veti muri, e vorba doar de o schimbare fiziologica si subtila a corpului. Totusi, daca nu sunteti siguri, apelati la un sfat medical, faceti analize si veti vedea ce e de facut. Daca trebuie sa urmati un tratament, preferati o abordare naturista, renuntati la medicamentele de sinteza chimica in favoarea remediilor naturiste care va vor ajuta mai bland sa treceti peste disconfort.
Acest proces de schimbare interioara este cunoscut sub numele de "Ascensiune", pentru ca implica cresterea frecventei de vibratie specifica a corpului, ceea ce face sa apara aceste simptome temporare.
In aceste momente exista procese care se desfasoara in corp pentru a realiza schimbarile necesare adaptarii la noile conditii de viata. ADN-ul exista nu numai biologic, ci si in alte dimensiuni, pe alte frecvente de vibratie. Oamenii de stiinta cerceteaza ADN-ul uman si au invatat multe despre el. Dar ei inca nu sunt capabili sa inteleaga ca ADN-ul este mai mult decat atat, este semnatura personala armonioasa a fiecaruia dintre noi, valabila universal.
Daca ar fi sa auzim tonurile, sunetele generate de fiecare segment de ADN, am descoperi ca impreuna creeaza o colectie de frecvente armonioase, care este ca un identificator universal al fiecaruia. Nu mai exista nimeni care sa aiba aceeasi frecventa, identica, in tot universul. Astfel, se poate spune ca fiecare fiinta umana exista datorita rezonantei armonice cu structura informationala ADN.
Structura genetica opereaza ca un sistem de transmisie - receptie prin satelit. Fiecare componenta a ADN-ului rezoneaza specific pe o anumita frecventa de vibratie, iar acest ansamblu reprezinta de fapt conexiunea ta biologica si energetica cu toate lucrurile care exista, nu numai din mediul imediat inconjurator, ci chiar universal. Frecventele acestor componente genetice sunt foarte inalte, vibratiile lor sunt foarte fine. Practic, sunt lumina.
Modificarile care au loc in aceste momente in corp sunt o re-armonizare, o noua calibrare a frecventelor proprii la cele de referinta din intreg universul. Este vorba de procese de natura electrochimica si electromagnetica. In primul rand, relatiile de tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifica ducand astfel la alte conexiuni intre componentele ADN, formand un alt fel de spirala.

Aspectele electromagnetice corespondente noilor legaturi electrochimice sunt de fapt cresteri ale frecventelor de vibratie specifice. In consecinta, intregul corp va avea o frecventa rezonanta mai inalta. Pe masura ce procesul cunoscut ca "Ascensiune" are loc, intreaga fiinta este deja pregatita (de pe "parcurs") pentru a face fata tranzitiei.
Un alt fapt important, care apare ca urmare a acestei cresteri a frecventei specifice, este folosirea unei parti mult mai importante din creier. Se stie azi ca omul obisnuit nu foloseste mai mult de 10% din intreg potentialul creierului, astfel ca pe masura ce se realizeaza "Ascensiunea", vor deveni operationale anumite zone din creier care au fost inactive timp de multe milenii, si care nu sunt raspunzatoare de modul rational de gandire ci de cel intuitiv si subtil de intelegere si actiune superioara.
Celebrele frecvente cerebrale (de tip alfa, gamma, etc) care sunt astazi cunoscute ca determinand starile mentale umane, au un rol important in acest proces de "acordare". Undele de tip gamma sunt cele mai importante, ele fiind cheia catre celelalte realitati (subtile, invizibile). Aceste noi modele urmeaza un proces format din trei stadii.
Primul stadiu este denumit "initierea". Este vorba de inceputul folosirii intentionate a constiintei in afara corpului fizic. Odata cu acest proces apare si constientizarea celorlalte forme de realitate. A doua faza este "comuniunea". Este vorba despre o adevarata interactiune si comunicare directa (non-verbala) in celelalte realitati dimensionale. Cel mai adesea va fi sub forma telepatica, dar continutul nu va fi cu mult diferit de cel obisnuit, din prezent. A treia faza este "ascensiunea". Din acest stadiu al constiintei vei putea sa faci adevarate calatorii plecand din realitatea aceasta obisnuita, spre realitatea Superioara Ultima. Toate cele trei stadii trebuie experimentate gradat, pe rand, in ordinea expusa

Pentru a realiza "Ascensiunea" nu e suficient si nici necesar sa te gandesti la ceva anume sau sa ai un anumit tip de emotie. Este o calatorie constienta. Este renuntarea la vechile modele comportamentale pentru a deveni cu adevarat liber in a alege noi moduri de interactiune cu ceilalti, cu celelalte realitati invizibile.



sursa: Active Information Media
www.aim.active.ws
 
Inteviul in engleza
http://propredict.blogspot.com/2005/01/dr-berrenda-fox-provides-evidence-of.html
V-as ruga sa cititi cu atentie comentariul la articol, comentariu scris chiar de Dawn Fazende, editorul revistei in care s-a publicat interviul.
Si cate ceva in plus http://jlnavarro.blogspot.com/2010/05/dr-berrenda-fox-is-fraud.html

Adica, tanti asta, Berrenda Fox a fost arestata la scurt timp dupa ce a aparut acest articol in 2005, pentru frauda, pentru vanzare de medicamente ilegale (medicamente de slabit si testosteron injectabil), falsificarea rezultatelor testelor pe care niciodata nu le-a facut, injectarea pacietilor (fara stirea lor) cu steroizi.
 
Back
Top