• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

Si ceva ce pariez ca multi dintre voi nu stiati.

Oceanul pietrificat din statia de metrou

Pentru un nou episod din aceasta rubrica ne-am aventurat in subteranele Bucurestiului, pentru o calatorie in timp cu... metroul. Nu multi stiu ca in Bucuresti o calatorie in timp, pana in Cretacicul superior, in urma cu 180 de milioane de ani, costa cat o cartela de metrou. Asta pentru ca statia de metrou Politehnica, inaugurata in 1983, este pavata cu placi de marmura pline de fosile, care au trait cand pe Pamant nu exista viata decat in apa.

Acest lucru transforma statia de metrou intr-un adevarat muzeu sau intr-un sit paleontologic spectaculos, pentru cei care au curiozitatea de a se uita pe unde calca. La Politehnica mii de bucuresteni pasesc zilnic peste un ocean pietrificat, fara sa stie.


Se pare ca in marea graba de a da in folosinta statia de metrou, pe constructori nu i-a mai interesat ce fel de marmura folosesc. Asa ca marmura extrasa din muntii Apuseni, de la Rosia, a fost intinsa pe jos ca un covor rosu plin de "firimituri" mai vechi de 80 de milioane de ani. Aspectul interesant al marmurei nu i-a facut pe constructori sa banuiasca ca fiecare bucata continea fosile de scoici si animale marine. Acestea poarta numele "vaccinites" si "hippurites" si provin din perioada cretacica, iar vechimea lor a fost estimata la 65 si 180 de milioane de ani.

Astfel ca in statia de metrou de la Politehnica se gaseste un intreg recif de Rudisti, dar si din alte specii acvatice.


Specialistii in geologie de la Universitatea Bucuresti au confirmat ca in placile de marmura din statie exista fosile cu o valoare paleontologica inestimabila. Avand in vedere acest lucru, ne gandeam ca statia de metrou ar putea fi transformata in muzeu, cu panouri care sa explice formele ciudate din marmura de pe jos si ecrane pe care in loc de reclame si stiri despre vedete, sa se difuzeze documentare despre "oceanul pietrificat" si despre creaturile care au trait aici, in podea, pentru ca oamenii sa stie pe ce "comoara" pasesc.

Din cate stim, intentia de a pune in valoare statia Politehnica exista de prin 2003, dar probabil ca si aceasta ideea s-a "fosilizat".

Aveti aici si niste poze :http://metropotam.ro/Locuri-de-vizi...etrificat-din-statia-de-metrou-art4943834915/
 
Tinand cont de faptul ca materialul asta e metalic, e o chestie. Si mai absoarbe si energie la greu. Se pare ca ar putea avea ceva utilitati.

A fost creat cel mai usor material din lume


O echipa de ingineri sustine ca a creat cel mai usor material solid din lume, de o mie de ori mai subtire decat parul uman.

Substanta este realizata din mici tuburi metalice goale, dispuse pe diagonala, relateaza BBC. Pe langa faptul ca este cel mai usor material din lume, acesta are o putere extraordinara de absorbtie a energiei, ceea ce ii confera multe aplicatii. Ar putea fi folosit la bateriile de ultima generatie, dar si ca material care sa absoarba socurile.

Cercetarile care au condus la aceasta descoperire s-au realizat la Universitatea California, un raport in acest sens fiind publicat de cea mai recenta editie a revistei Science.

Materialul rezultat are o densitate de 0,9 miligrame pe centimetrul cub, astfel ca, asezat pe o planta cum ar fi papadia, aceasta nici macar nu se indoaie sub greutatea sa. El consta, in proportie de 99%, in aer, si este de 100 de ori mai usor decat spuma poliuretanica.

Cel mai usor material solid cunoscut pana in prezent avea o densitate de 1 mg pe centimetru cub.

http://www.ziare.com/magazin/descoperire/a-fost-creat-cel-mai-usor-material-din-lume-1135095
 
Misterul Manuscriselor de la Marea Moartă – în sfârşit, descifrat?


Manuscrisele de la Marea Moartă au fost scrise cu aproximativ 2.000 de ani în urmă şi conţin aproape 900 de texte. Au fost descoperite între 1947 şi 1956, iar lumea ştiinţei continuă să fie marcată de controverse referitoare la autorii textelor.

Manuscrisele, sub forma unor suluri, au fost descoperite în peşteri aflate în apropierea localităţii Qumran, din Cisiordania. Cele mai multe dintre texte sunt scrise pe pergament, iar câteva pe papirus.

O ipoteză sugerează că autorii manuscriselor au făcut parte dintr-o sectă evreiască de la Qumran, din deşertul Iudeii.
Alţi specialişti cred însă că manuscrisele ar fi fost redactate la Ierusalim sau alte regiuni din Israel şi că ar fi fost ascunse în peşteri atunci când populaţia s-a refugiat în anul 70 e.n., fugind din calea romanilor, care au înăbuşit o răscoală a evreilor din provincia romană Iudeea şi au distrus Templul lui Solomon din Ierusalim.
Unii cercetători consideră că autorii au fost esenienii, oameni ce aparţineau unei secte religioase a fraternităţii, care a existat între secolele II şi I î.Hr.; alţii cred că nu există argumente suficiente pentru a afirma clar că a fost vorba despre esenieni.



Noi descoperiri, legate de data acesta de textilele găsite în peşteri, au reaprins polemica între arheologi.

S-a descoperit că toate fragmentele de materaile textil găsite sunt ţesute din in şi nu din lâna, care era ţesătura cea mai larg utilizată în acea vreme în Israel. În plus, s-a descoperit că, iniţial, materialul făcuse parte din articole de îmbrăcăminte şi, deşi oamenii obişnuiau la acea vreme să poarte ţesături colorate, mare parte din pânza găsită în peşteri a fost albită în mod special şi este lipsită de decoraţiuni.

Orit Shamir, de la Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi, şi Naama Sukenik, de la Universitatea Bar-Ilan, consideră că autorii manuscriselor purtau îmbrăcăminte foarte simplă, în dorinţa de a se deosebi de romani (care purtau veşminte colorate), de a se distanţa de cultura acestora.
Nu era vorba despre o alegere impusă de lipsa mijloacelor materiale, deoarece, consideră cei doi arheologi, cei care au purtat hainele respective nu erau săraci. Dintre cele cca. 200 de fragmente de textile, unul singur arăta că ar fi fost peticit - un indiciu care arată, cred Orit Shamir şi Naama Sukenik, că era vorba despre oameni cu o stare materială bună.

Robert Cargill, profesor la Universitatea din Iowa, SUA, care a scris mult despre Qumran, e şi el de părere că locuitorii din regiune nu erau săraci, judecând după artefactele - precum monede şi sticlărie - descoperite aici. El crede că era vorba despre oameni care producea bunuri în cantitate îndestulătoare şi făceau şi comerţ cu aceste produse.

Alţi doi arheologi, Yitzhak Magen şi Yuval Peleg, de la Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi, care au efectuat recent cercetări în regiune, cred că situl de la Qumran n-ar fi putut fi locuit de mai mult de câteva zeci de persoane şi că nu are de-a face cu manuscrisele. Ei sunt susţinători ai ideii că sulurile au fost aduse şi ascunse aici de oameni din alte părţi ale provinciei, care fugeau din cale armatei romane, după ce aceasta cucerise Ieruslimul, în anul 70 e.n.

Shamir şi Sukenik, în schimb, susţin ideea că textele au fost redactate chiar la Qumran. Dacă ele ar fi fost aduse, odată cu alte bunuri proprii, de către refugiaţi, atunci s-ar fi găsit în peşteri şi fragmente textile din lână, cea mai comună fibră utilizată atunci.

Faptul că s-au găsit resturi de pînză albă de in trimite cu gândul la descrierea făcută esenienilor de către Iosephus Flavius, un scriitor evreu antic, care spune că esenienii se îmbrăcau întotdeauna în alb (dar nu şi că ar fi purtat veşminte de in).
Robert Cargill crede că textilele găsite sunt un argument în favoarea ideii că manuscrisele ar fi fost create de o sectă care trăia la Qumran. Totuşi, "dacă era sau nu vorba despre esenieni, asta e o altă chestiune", a declarat el.

Identitatea celor care au redactat manuscrisele de la Marea Moartă rămâne, în continuare, subiect de dezbateri în lumea arheologilor.

Analizele arată că unele dintre suluri ar putea data din secolul al III-lea î.e.n., în vreme ce altele ar fi fost scrise în secolul I e.n. Faptul că unele datează dintr-o vreme în care Qumran nu exista încă l-a condus pe Cargill la o teorie de compromis: unele dintre manuscrise ar fi putut fi create de membrii unei comunităţi din Qumran care, în paralel, ar fi colecţionat şi alte manuscrise, mai vechi, redactate de oameni din afara comunităţii.

http://www.descopera.ro/dnews/8997406-misterul-manuscriselor-de-la-marea-moarta-in-sfarsit-descifrat
 
Pentru ca se apropie sfarsitul de an si se fac bilanturi, iata unul cu cele mai spectaculoase morti din 2011

10 morţi care au zguduit lumea în 2011


Anul 2011 şi-a luat tributul. Politicieni, sportivi, artişti, oameni de afaceri, dar şi terorişti se află printre cei care şi-au încheiat socotelile cu lumea anul acesta.

Liderul al-Qaida Osama bin Laden a murit pe 2 mai, victima unei misiuni speciale a trupelor americane
Imaginea 1/10
»
Mohamed Bouazizi, un vânzător tunisian, şi-a dat foc pe 4 ianuarie protestând faţă de regimul tunisian. A fost scânteia care a pornit Primăvara arabă
Muammar Gaddafi a murit pe 20 octombrie după ce a fost împuşcat de rebelii care l-au înlăturat de la cârma Libiei
Steve Jobs, CEO al Apple, a murit de cancer pe 5 octombrie, la 56 de ani
Dubla laureată cu Oscar, Elizabeth Taylor, a murit pe 23 martie din cauza problemelor de inimă. Avea 79 de ani./ Foto: cinemarx.ro

Steve Jobs, Amy Winehouse, dar şi Osama bin-Laden sau Muammar Gaddafi se află printre cei care au ieşit din marea scenă a vieţii în 2011.

Intră în GALERIA FOTO pentru a vedea zece morţi care au zguduit lumea în 2010.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/10-morti-care-au-zguduit-lumea-in-2011_890462.html#ixzz1ezIZovNb
 
Mai asteptam explozia de la CERN si ne intoarcem de unde am plecat. Sau ne suje gaura neagra? :P

Cele mai mari explozii din istoria lumii


Cele mai puternice explozii cunoscute in istoria lumii s-au produs fie ca urmare a activitatii oamenilor, fie din cauze naturale. Dintre acestea amintim explozia de la Tunguska, eruptia vulcanului Tambora sau evenimentele intamplate dincolo de planeta noastra, in Univers.

In fiecare film de actiune exista o explozie spectaculoasa. In lumea reala au fost numeroase explozii, insa mult mai puternice decat cele din filme, potrivit Listverse.

Va prezentam mai jos o lista a celor mai mari explozii din istoria omenirii.

1. Big Bang

Teoria Big Bang reprezinta modelul care explica aparitia Universului. Big Bang-ul nu a fost din punct de vedere tehnic o explozie. Evenimentul s-a produs acum circa 13,7 miliarde de ani si explica formarea materiei, a energiei, a spatiului si a timpului.

2. Cea mai mare explozie de raze gama

Cea mai puternica explozie cunoscuta in Univers a fost explozia razelor gama, cunoscuta sub denumirea GRB 080916C si s-a produs pe 16 septembrie 2008. Ea a avut loc la o distanta de aproximativ 12,2 miliarde de ani-lumina si a durat 23 de minute.

3. Explozia unei supernove

Pe 16 septembrie 2006 a fost descoperita cea mai mare supernova cunoscuta, SN2006gy. Supernovele apar cand stelele au ramas fara combustibil si explodeaza. Aceasta explozie s-a produs la o distanta de 230 de milioane de ani-lumina de Pamant.

4. O explozie a razelor gama

Exploziile razelor gama sunt printre cele mai violente evenimente din Univers. Pe 19 martie 2008, s-a produs o explozie de raze gama, numita GRB 080319B, care a fost vizibila cu ochiul liber timp de 30 de secunde.

Explozia a avut loc la distanta de 7,5 miliarde de ani-lumina de Pamant. Ea a fost estimata a avea de 10.000 de ori greutatea Soarelui, de TNT detonata o singura data.

5. Explozia din era cretacica

Acum aproximativ 65 de milioane de ani s-a produs evenimentul Cretacic-Tertiar, care a provocat disparitia multor specii, printre care si dinozaurii. Multi oameni de stiinta considera ca acesta s-a petrecut din cauza impactului unui asteroid, care a creat craterul de la Chicxulub, din peninsula Yucatan.

Forta exploziei este estimata la 96 teratone de TNT sau de 1,7 milioane de ori mai mare decat "bomba Tarului".

6. Eruptia muntelui Tambora

In data de 5 aprilie 1815, muntele Tambora a erupt in Indonezia, producand cea mai mare explozie vazuta de om in istorie, pe Pamant. Eruptia a fost estimata la o putere de 800 de megatone de TNT.

Eruptia a fost auzita pana in Sumatra, la o distanta de 2.600 de kilometri. Inaintea eruptiei, muntele Tambora avea o inaltime de 4,3 kilometri, iar dupa de doar 2,85 kilometri.

Vulcanul a produs un nor de cenusa de 43 de kilometri inaltime si a imprastiat cenusa in intreaga lume. Aceasta a facut ca anul 1816 sa fie al doilea cel mai friguros an din istorie. S-a estimat ca au murit aproximativ 10.000 de oameni din cauza eruptiei si alti 70.000 in urma schimbarilor climatice.

7. Bomba tarului

Aceasta a fost o bomba cu hidrogen construita de catre Uniunea Sovietica si testata pe 30 octombrie 1961. Cu o putere de 57 de megatone, ea a fost cea mai puternica bomba detonata vreodata.

Bomba a fost lansata in regiunea Novaya Zemlya si a produs pagube pe distante de zeci de kilometri. Explozia a creat o ciuperca atomica de 64 de kilometri inaltime, iar unda de soc a facut inconjurul planetei de trei ori.

8. Impactul de la Tunguska

La 30 iunie 1908, o uriasa explozie s-a produs in apropierea raului Tunguska din Rusia. Explozia a avut puterea estimata de 10-15 megatone de TNT sau de aproximativ 1.000 de ori mai mult decat bomba de la Hiroshima.

Marea majoritate a oamenilor de stiinta sustin ca aceasta explozie a fost provocata de un meteorit, care a explodat in aer. Chiar daca evenimentul s-a produs in atmosfera, fenomenul este considerat a fi un impact.

9. Minor Scale

Minor Scale a fost un test efectuat de catre Statele Unite pe 27 iunie 1985. Americanii au detonat aproape 5.000 de tone de nitrat de amoniu, pentru a simula efectul unei bombe atomice.

10. Bomba ruseasca

Bomba este o arma tactica ruseasca conceputa sa fie detonata in aer si sa produca o unda de soc in zona tinta. Aceasta echivaleaza cu puterea a 44 de tone de TNT, ceea ce o face sa fie la fel de puternica, precum cele mai mici bombe nucleare existente.

Bomba nu creeaza reziduri radioactive, precum armele nucleare. Arma a fost produsa de Rusia in anul 2007, ca un raspuns la o alta bomba creata de americani, denumita MOAB, dar care avea o putere de 11 tone de TNT.

http://www.ziare.com/cultura/documentar/cele-mai-mari-explozii-din-istoria-lumii-1136694
 
Partea interesanta o sa vina cand o sa inceapa sa inventeze profetiile din ciudatul manuscris. Si cum limba respectiva nu poate fi inteleasa decat de "marele profet" al Lerului :D, daca omul are si ceva imaginatie (si cred ca are :P ), va starni nitica isterie printre amatorii genului.


Manuscrisul Voynich, necitit de secole, a fost descifrat


Un manuscris din secolul al XV-lea, scris intr-o limba indescifrabila si care foloseste niste litere necunoscute, a intrigat de-a lungul secolelor criptografii si oamenii de stiinta. Acum, se pare ca un finlandez ar fi reusit sa-l descifreze.

Viekko Latvala, un om de afaceri din Finlanda, care s-a autodescris ca "un profet al lui Dumnezeu", spune ca a decodificat secretele acestui manuscris, unul dintre cele mai misterioase din lume, informeaza Fox News.

Ari Ketola, un asociat al omului de afaceri, a declarat ca aceste caractere nebunesti sunt de fapt "niste unde sonore si silabe vocale".

"Cartea este o lucrare de o viata si un fel de tratat stiintific de medicina, care ar putea fi util si astazi. Scriitorul a fost un om de stiinta, specialist in plante, farmacie, astrologie si astronomie. Ea contine profetii pentru zeci si sute de ani", a spus Ketola.

Cu alte cuvinte, manuscisul Voynich, care in prezent este detinut de catre Biblioteca Universitatii Yale, din New Haven, reprezinta o lucrare herbologica, in care scriitorul a urmarit evolutia plantelor si utilizarea acestora in scopuri stiintifice sau medicale. Dar este si o profetie.

"Domnul Latvala a spus ca niciunul dintre oamenii obisnuiti nu ar putea decoda aceasta carte, pentru ca nu exista un cod sau o metoda de a citi acest text, ci este un limbaj al profetiei. Aceste persoane sunt extrem de rare, totusi ele au trait mereu pe Pamant, de-a lungul mileniilor si pana astazi si domnul Latvala a primit acest dar, in ultimii 20 de ani", a spus Ketola.

Mai multi criptografi, contactati de FoxNews, au refuzat sa comenteze explicatiile lui Latvala.

"Limba acestei carti este destul de dificila. Silabele sonore sunt un amestec de spaniola si italiana, combinate cu un limbaj folosit doar de scriitor. Aceasta limba proprie este rara si este un dialect babilonian, care s-a vorbit intr-o regiune din Asia", a declarat Ketola.

http://www.ziare.com/magazin/cercet...ch-necitit-de-secole-a-fost-descifrat-1137495
 
Daca s-a declarat ''Profetul lui Dumnezeu" ,nu comentez,s-au mai vazut cazuri :D:

Exista foarte multe ipoteze asupra originii si sensului manuscrisului.

Cercetatorul Robert Brumbaugh, de la Universitatea Yale, a afirmat ca textul ar fi fost scris in secolul al XVI-lea, pentru a-l pacali pe Rudolf al II-lea, regele Boemiei. El mai considera ca spatiul lasat intre cuvinte nu foloseste decat pacalirii cititorului.

Jorge Stolfi, de la Universitatea braziliana Campinas, considera ca manuscrisul lui Voynich ar putea
fi o transcriere fonetica a limbii chineze, facuta de catre o delegatie in trecere prin Europa.

Pentru alti cercetatori, documentul ar fi scris intr-o limba ucraineana, dar fara a fi folosite vocale.

Altii presupun ca manuscrisul este scris intr-un alfabet vechi si secret, fiind opera catarilor.
Rusul Leone Levitov afirma cu convingere acest lucru. Imaginile femeilor din sectiunea de anatomie ii amintesc de o ceremonie catara numita "enduro", ce consta intr-un sacrificiu ritual. Plantele ar fi, de asemeni, simboluri catare. Stelele seamana foarte mult cu cele desenate in alte manuscrise medievale despre catari.

Ce -mi pare mie interesant e ca imagini ca acestea din manuscris
manuscris-2.jpg
seamana f bine cu desenele ce apar peste noapte in lanurile de grau :P
 
Fenomene extraordinare ale naturii (Video si galerie foto)


Natura a uimit dintotdeauna omenirea, si nu doar prin frumusetea unor peisaje, ci si prin ineditul unor fenomene, care aproape ca par incredibile, venite parca din alta lume.

Gheizerul Old Faithful, care arunca apa fierbinte pana la circa 30 de metri in aer, este doar unul dintre ele.

Urban Titan a intocmit o lista cu cateva dintre cele mai impresionante fenomene ale naturii.

1. Gheizerul Old Faithful

Situat in Parcul National Yellowstone, care se intinde pe teritorii din trei state americane, acest gheizer erupe foarte des. A fost descoperit in 1870, iar de atunci au fost inregistrate peste 30.000 de eruptii, mii de turisti venind in fiecare an sa vada minunea (un astfel de moment poate fi vazut si in filmuletul de mai jos).



2. Lacurile Kelimutu

Este vorba despre trei lacuri, situate in insula Flores, Indonezia, pe varful unui vulcan de 1.639 de metri. Acestea isi schimba culoarea frecvent, in functie de perioada din an si de continutul de minerale existent la un moment dat.

Culorile de baza ale lacurilor Tiwu Ata Polo si Tiwu Nuwa Muri Koo Fai sunt rosu-maroniu si verde. Tiwu Ata Mbupu, asezat la vest de acestea, este de cele mai multe ori turcoaz.



3. Insula Surtsey

In august 1883, insula Krakatoa s-a "evaporat" in urma unei singure eruptii a vulcanului cu acelasi nume. La exact 80 de ani mai tarziu, o noua insula vulcanica, Surtsey, a aparut in locul ei, parca de nicaieri.

Ulterior, s-a descoperit ca aceasta s-a format in urma mai multor eruptii vulcanice de intensitate mai slaba, in doar doua zile. La inceput, insula Surtsey avea o lungime de circa 530 de metri, dar cu timpul s-a mai erodat, dimensiunile ei fiind mai mici in prezent.

Fenomene extraordinare ale naturii (Galerie foto, video)


4. Marea Moarta

Asa cum se poate vedea si in imaginea de mai jos, in aceasta mare oamenii pot pluti fara teama ca se vor scufunda, datorita continutului ridicat de sare - circa 25% (apa de mare are, in general, aproximativ 4 - 6% sare). Din aceasta cauza, insa, aici nu exista viata, de unde si numele. Marea Moarta este si cel mai jos punct de pe Pamant.

Fenomene extraordinare ale naturii (Galerie foto, video)


5. Padurea impietrita

Situata intr-o zona desertica din statul american Arizona, padurea impietrita este alcatuita din copaci fosilizati, in special Araucarioxylon arizonicum - o specie antica de conifere, care s-au transformat in calcedonie si cuart.

Fenomene extraordinare ale naturii (Galerie foto, video)


6. Giant's Causeway

Este vorba de o portiune de pamant irlandez acoperita de coloane din bazalt si de stanci. Acestea au niste forme atat de regulate incat cu greu poti crede ca nu au fost facute de oameni. Cele circa 38.000 de coloane au fost create de eruptia unui vulcan, in urma cu aproximativ 60 de milioane de ani.

Fenomene extraordinare ale naturii (Galerie foto, video)


7. Lacul Pitch

Acest lac din Trinidad (in apropierea coastei de nord a Americii de Sud) reprezinta una dintre cele mai impresionante destinatii turistice din zona, atragand peste 20.000 de vizitatori pe an. Spre deosebire de celelalte lacuri de pe Terra, acesta este plin cu o mixtura groasa, cleioasa, ce contine bitum, argila si apa sarata.

Se intinde pe o suprafata de peste 400.000 de metri patrati, iar amestecul din el a fost folosit in diverse scopuri inca din 1595. Sir Walter Rayleigh a luat atunci putin din acest amestec pentru a astupa crapaturile din nava sa. Asa cum era de asteptat, nici in acest lac nu exista viata.

Fenomene extraordinare ale naturii (Galerie foto, video)


8. Arborele General Sherman

Acesta este un sequoia gigant, ce se gaseste in California, fiind cel mai mare de pe Pamant. Arborele, o minune a naturii, are undeva intre 23 si 27 de secole vechime, o inaltime de circa 83 de metri, un diametru de peste 10 metri la baza si aproximativ 1.480 de metri cubi de masa lemnoasa.

A fost numit asa de naturalistul James Wolverton, in onoarea generalului William Sherman, din Razboiul Civil american, sub comanda caruia a servit.



9. Aurora boreala

Luminile nordice (asa cum mai este numita aurora boreala) reprezinta unul dintre cele mai spectaculoase fenomene de pe Pamant (asa cum se poate vedea si in filmuletul postat mai jos). Numele vine de la zeita romana a zorilor, Aurora, si denumirea greceasca pentru vantul de nord, Boreas.

De asemenea, exista si Luminile sudice sau aurora australa. Luminile, de diverse culori (galben, rosu, verde), apar datorita particulelor de vant solar si a campului magnetic terestru.


Deschideti link, sunt si niste filmulete interesante http://www.ziare.com/vacanta/atract...are-ale-naturii-video-si-galerie-foto-1137478
 
O parte nestiuta a istoriei,cel putin pt mine :D:


Sub zvastică şi semilună: tătarii lui Hitler Sub zvastică şi semilună: tătarii lui Hitler Galerie

La prima vedere, simpla idee conform căreia naziştii ar fi avut divizii în care ”Untermensch” de religie musulmană şi rasă asiatică ar fi luptat cu frenezie pentru al treilea Reich şi arienii cei superiori, pare una de-a dreptul imposibilă, nu-i aşa? Ei bine, adevărul istoric este cu mult mai neaşteptat şi mai complex decât pare. Iar povestea Legiunilor Tătare se constituie într-unul dintre cele mai interesante şi demne de atenţie episoade din cel de al Doilea Război Mondial. Uniţi, deopotrivă sub zvastică şi semilună, grupaţi într-unele dintre cele mai temute legiuni străine ale Wermachtului, musulmanii au dat o replică dură bolşevismului şi Armatei Roşii, chiar dacă sfârşitul acestei ciudate alianţe a fost unul dezastruos pentru urmaşii lui Ginghis Han.


Musulmanii nu iubeau comunismul

Spre surprinderea multor soldaţi de rând şi ofiţeri îndoctrinaţi de propaganda nazistă, conform căreia celelalte rase erau inferioare din toate punctele de vedere, iar comunismul o doctrină satanică (aici cam aveau dreptate...) care trebuia stârpită cu orice preţ, realitatea de front, precum şi încurcata politică a alianţelor militare, i-a pus pe aceştia în faţa faptului împlinit de a fi devenit camarazi taman cu "Untermensch"-ii cu care le împuiaseră capul politicienii nazişti în cadrul campaniilor furibunde de propagandă puse în scenă de neîntrecutul Goebbles.

Aşa s-a întâmplat încă din ziua de 22 iunie 1941, dată la care armata germană a invadat Uniunea Sovietelor condusă de Stalin. Militarii germani au fost uimiţi să descopere bucuria sinceră cu care mulţi localnici i-au întâmpinat, ca pe nişte eliberatori, nu invadatori. Unul dintre grupurile etnico-religioase care s-a bucurat cel mai mult de apariţia Wermachtului au fost musulmanii, iar între ei, minoritatea tătară.
Musulmanii cantonaţi în spaţiul geografic cucerit întâi de Imperiul Ţarist şi desăvârşit ulterior de sovietici urau de generaţii dominaţia ruso-sovietică. Nu doar că aveau încă în memorie propria periodă glorioasă de dinaintede expansiunea Impaeriului Ţarist, dar interzicerea drepturilor religioase şi a tradiţiilor milenare, impusă forţat de regimul sovietic, le producea mari suferinţe.

Pentru ei, sosirea armatei germane alimenta speranţa privind crearea propriilor state independente şi chiar făurirea ulterioare a unei mari Confederaţii Pan-Turanice.
Nu doar tătarii musulmani s-au grăbit să se alieze cu germanii, ci mai toate etniile de religie musulmană din Caucaz precum azerii, cerchezii, tabasaranii, balkharii, cecenii, inguşii... Chiar şi creştinii care aveau de suferit din pricini similare din partea regimului sovietic, s-au aliat cu Berlinul în speranţa eliberării de jugul comunist. Şi merită să amintim aici diviziile cazacilor şi georgienilor din Waffen SS.

Din punct de vedere cronologic, musulmanii din spaţiul ex-sovietic nu au aşteptat apariţia germanilor la orizont, pentru a se opune sovieticilor. În Asia Centrală, autoproclamata confederaţie a triburilor turco-tătare din Kokand instalase deja un guvern liber al Turkestanului istoric, în timp ce emirii de Khiva şi Buhara îşi declaraseră la rândul lor independenţa. Chiar dacă Armata Roşie doborâse, una după alta, fragilele entităţi statele turcomane, musulmanii din regiune păstraseră încă un puternic sentiment anti-comunist. Multe revolte locale au izbucnit, alimentate de silniciile şi atrocităţile sovieticilor. Între acestea, se remarcă răscoala cecenilor condusă, de un activist ex-comunist cecen, pe numele său Hasan Israilov, care, văzând diferenţa între vorbele şi faptele comuniştilor, a răsculat populaţia locală împotriva "apostolilor lui Marx, Engels şi Lenin".

Această complexă situaţie nu a scăpat atenţiei strategilor de la Berlin, care l-au informat pe Hitler de existenţa a numeroase naţionalităţi din URSS care se opuneau puternic comunismului. Nebun şi paranoic, dar deloc prost, Hitler a trecut peste natura de sub-oameni" (cum îi considera el) a musulmanilor şi i-a dorit drept aliaţi - vremurile şi contextul militar o cereau.
În consecinţă, pe data de 1 decembrie 1941, un memorandum secret, emis de Hitler personal, autoriza crearea a două mari unităţi musulmane: Turkestanisch Legion, compusă din voluntari musulmani proveniţi din Asia Centrală, precum turkmeni, uzbeci, kazahi, kirghizi, tadjici şi karakalpaci, şi Kaukasisch-Mohammedan Legion, alcătuită din azeri, daghestanezi, avari, lezgini, ceceni, karaceai şi inguşi.

Pe lângă aceste legiuni, a fost alcătuită o unitate separată destinată încorporării voluntarilor tătari. Celebra Wolgtatarische Legion avea să fie fondată în ianuarie 1942 pe pământul Poloniei de azi.
Aprecierea dată de nazişti musulmanilor sovietizaţi cu forţa făcea, de fapt, parte din planul lui Hitler de a cuceri simpatia Turciei şi a atrage acest stat de partea sa, în speranţa de a controla astfel bogatele câmpuri petrolifere din Orientul Mijlociu şi Caspica. De fapt, Fuhrer-ul declarase cu gura lui în decembrie 1942:
"Consider că între aliaţii noştri doar musulmanii sunt oameni demni de încredere. Mă pot baza oricând pe ei, nu văd deloc un pericol în crearea unor unităţi complete de musulmani". N-aţi fi crezut, nu-i aşa?




Proiectul naziştilor musulmani

Pătrunderea unităţilor Wermacht-ului în Caucaz şi largul sprijin oferit acestora de etniile din cei mai înalţi munţi ai Europei a creat o mare panică la Kremlin. Scrisoarea emisă de Konstantin Oumansky, ambasadorul sovietelor la Washington, descrie cum nu se poate mai bine situaţia liderilor comunişti:
"Trebuie să vă mărturisesc că sunt îngrijorat în privinţa Caucazului... Iar tătarii din Crimeea sunt rebeli prin definiţie, niciodată nu le-a plăcut comunismul. Este un fapt ştiut că, în perioada Războiului din Crimeea, aceşti tătari au colaborat cu mare bucurie cu forţele britanice şi franceze. Problema cea mai mare este însă reprezentată de factorul religios, pe care sunt sigur că germanii îl vor exploata la maximum, cu toate că este total opus ideologiei naziste. Nu avem încredere nici în popoarele de munte din Caucaz sau în georgieni. Precum tătarii, toate etniile de aici sunt musulmane, cu excepţia georgienilor, osetinilor şi armenilor, dar cu toţii îşi aduc încă aminte de cucerirea ţaristă a Caucazului, proces încheiat în anul 1863."

Germanii au contactat rapid reprezentanţii naţionalităţilor musulmane din Caucaz. În privinţa cecenilor, karaceailor, inguşilor şi balkarilor, Wermacht-ul a adoptat o poziţie extrem de liberală, comparativ cu proverbiala ordine şi disciplină prusace.
Le-au promis noilor aliaţi închinători la Allah desfiinţarea urgentă a colhozurilor, redeschiderea moscheilor şi îngăduirea serviciului religios complet, plata oricăror bunuri şi alimente rechiziţionate de armata germană şi, mai ales, excluderea totală a vreunei femei de la orice post de conducere, fapt pe care musulmanii îl considerau intolerabil.

Germanii le-au acordat inclusiv dreptul de a-şi face dreptate singuri, după cutumele locale, precum şi dreptul de creare a unor unităţi proprii pentru păstrarea legii şi ordinii.
Prima entitate organizatorică promisă de germani a luat naştere în regiunea Karaceai, unde Comitetul Naţional al Karaceailor era condus de Kaki Baieramutov, un anti-bolşevic feroce.
Colaborarea a fost sărbătorită prin celebrarea Kurban Bairam-ului, o sărbătoare musulmană, la Kislovosk. Acolo, în octombrie 1942, oficialilor germani cu rang de mari oaspeţi li s-au făcut daruri preţioase, în cea mai pură tradiţie caucaziană. La sfârşitul petrecerii, se înfiinţase deja primul escadron de călăreţi karaceai care urma să intre în luptă alături de germani.
Aceeaşi linie de acţiune a fost urmată în Kabardino-Balkaria. Un comitet naţional condus de Selim Shadov era responsabil cu restabilirea vechilor tradiţii şi legi, alături de vânzarea de alimente, combustibili şi alte bunuri către Wermacht.

Lucrurile se derulau asemănător în tot Caucazul de Nord. Înţelegerile erau sărbătorite fastuos, conform obiceiurilor fiecărei etnii. Iar la sfârşitul petrecerilor, generalii germani primeau în dar armăsari extrem de rari şi valoroşi din rasele locale, ofiţerii germani întorcând gestul căpeteniilor tribale prin cadouri care constau în Coranuri legate în aur şi arme automate de ultimă generaţie.
Noua situaţie din teritoriile stăpânite odinioară de Imperiul Otoman impresionase Ankara şi atrăgea atenţia unor importanţi lideri militari turci, precum Mareşalul Cakmak.
Din nefericire, dezastrul de la Stalingrad a distrus planul germanilor de a cuceri petrolul Orientului. Turcii şi-au reconsiderat politica, adoptând o poziţie neutră, în timp ce Wermach-ul s-a retras cât mai repede din Caucaz, pentru a preveni un al doilea Stalingrad. Mulţi dintre colaboratorii musulmani au urmat fideli trupele germane.


Legiunile musulmane în focul luptelor

Cu toate că ambiţiosul plan al lui Hitler în privinţa musulmanilor sovietizaţi căzuse odată cu Stalingradul, Fuhrerul avusese dreptate în estimările sale: extrem de loiali, cumplit de porniţi împotriva comunismului, războinicii din Caucaz şi Crimeea se aflau încă de partea germanilor. Wermacht-ul mai beneficia de aportul a zeci de mii de soldaţi şi ofiţeri din diviziile musulmane. Cei mai mulţi dintre aceştia erau de origine central-asiatică, fiind încartiruiţi într-o singură divizie denumit 444 Sicherungs Division.

În timpul războiului, circa 70.000 de combatanţi originari din Asia Centrală au luptat de partea germanilor. 40.000 dintre aceştia au fost soldaţi şi 30.000 asistenţi militari şi trupe auxiliare. În anul 1943, musulmanii aveau 15 batalioane proprii, iar un an mai târziu numărul lor s-a ridicat la 26.
A intrat în legendă celebra divizie 162 Turkestanish Infanterie Division, compusă din germani, azeri şi turkmeni; divizia era condusă de carismaticul general Oskar von Niedermayer, un fel de autodidact Lawrence of Arabia, fost ataşat militar german în Persia.
Divizia a fost antrenată şi pregătită la Kruzsnyna, în Polonia, după care a fost transferată în spaţiul iugoslav, pentru a se înfrunta cu dârjii partizani ai lui Tito. Ulterior au fost transferaţi în Italia, unde au luptat cu regimentele americano-japoneze (este vorba de regimente compuse în egală măsură din americani şi fii imigranţilor niponi din SUA). Conform rapoartelor de front, divizia musulmană era la fel de ordonată şi capabilă precum orice divizie compusă din etnici germani a Wermacht-ului.


Tătarii crimeeni nu doar că au colaborat cu mare bucurie cu armatele germane, dar din proprie iniţiativă le-au asigurat acestora importante cantităţi de provizii.
Circa 20.000 de nogai crimeeni luptau sub flamura zvasticii. Aceşti urmaşi ai lui Ginghis Han s-au făcut remarcaţi în egală măsură prin bravură şi cruzime, mai ales în decursul operaţiunilor anti-partizani. În Munţii Yaila din Crimeea, maiorul V.I. Maltzev a format un batalion tătar de pedepsire contra bolşevicilor din Yevpatoria. Batalionul Khimi, cum a fost botezat, a exterminat partizanii comunişti din Yaila, distrugând bazele acestora şi ucigând şi numeroşi civili.

Impresionaţi de spiritul combativ al tătarilor, germanii au dislocat batalionul Khimi în nord-vestul Franţei, pentru a lupta cu partizanii din maquis (Rezistenţa franceză). Încă o dată, ferocitatea urmaşilor lui Batu Han s-a făcut simţită, îngrozindu-i pe francezi.
Un exemplu rămas încă în memoria acestora este episodul din data de 21 iulie 1944, când satul Dortan a fost ars complet de soldaţii tătari, furioşi că localnicii acordaseră sprijin celor din Rezistenţa franceză. Conform mărturiilor istorice, tătarii au violat femeile din localitate, au ars casele, după care s-au plimbat râzând, cu bicicletele confiscate, printre casele în flăcări...

Erau însă extrem de bine văzuţi de germani; comandanţii legiunilor învăţaseră limba tătară, iar pentru a menţine ridicat moralul acestor voluntari aparte, Berlinul ordonase chiar înfiinţarea de reviste în limbile rusă şi tătară.
Intitulate Gazavat (Războiul Sfânt), Svoboda, Ezenedel'naja gazeta legionerov (Libertatea, Cotidian Săptămânal pentru Legionari), Milli Adabijat (Literatorul Naţional), Milli Turkistan (Turkestanul Naţional), Yeni Turkistan (Noul Turkestan), Idel-Ural (Volga-Ural) sau Tatar Adabijat (Literatorul Tătar), aceste jurnale erau editate de intelectuali tătari şi de Divizia de Propagandă a Wermacht-ului.

Performanţele militare ale musulmanilor pe cele două mari fronturi ale conflagraţiei difereau sensibil. Pe Frontul de Vest, mulţi dintre ei şi-au dezamăgit conducătorii germani. Voluntarii sovietizaţi nu-i urau pe aliaţii americani şi britanici, cu care nu avuseseră nimic de împărţit până atunci. În cel mai caracteristic stil oriental, aveau o atitudine uşor indiferentă, placidă uneori, faţă de inamici.
În contrast total, pe Frontul de Est, în faţa duşmanului sovietic, orientalii au demonstrat calităţi militare extraordinare. Cele trei batalioane tătare de la Stalingrad au luptat până la ultimul om, nedând un singur pas înapoi. Lângă Harkov, un întreg batalion musulman s-a expus tirului de artilerie şi mitralieră pentru a recupera corpul propriului comandant german căzut în luptă, comandant pe care tătarii l-au iubit şi respectat exemplar.
Bravura lor l-a impresionant până şi pe Heinrich Himmler, cel mai puternic om din Reich după Hitler, lider nazist despre care se spune că era mai rasist chiar decât Fuhrer-ul.


Heil Allah!

"SS Heini", cum era poreclit Himmler în cercul său de apropiaţi, s-a dovedit a fi cel mai mare promotor al Islamului printre liderii nazişti. Dispreţul lui Himmler faţă de "creştinii molâi" era egal cu aprecierea sa faţă de Islam, pe care îl vedea drept o religie luptătoare şi masculină, bazată pe concepte foarte apreciate şi în sânul SS-ului, precum supunerea oarbă, dorinţa de auto-sacrificiu şi lipsa de compasiune faţă de duşmani.

Admiraţia sa deschisă faţă de musulmani a dus, în cele din urmă, la ignorarea propriilor "derapaje" ariene şi încorporarea a cât mai mulţi musulmani sub aripa neagră a SS-ului.
Pe baza acestor noi considerente, Himmler se simte onorat să-i includă în rândul celebrelor unităţi Waffen SS. Tot el a decis că, dintre rasele care trăiau în spaţiul sovietic, doar slavii şi evreii erau "sub-oameni". În concepţia sa, exista un element rasial superior în Rusia, iar acesta venise din Asia şi dăduse naştere de-a lungul istoriei unor genii militare precum Attila, Ginghis Han, Batu Han, Tamerlan, Djepe Noion sau Subotai Bahadur.

În noiembrie 1943, maiorul Andreas Meyer-Mader i-a oferit lui Himmler tot ajutorul său pentru înfiinţarea şi comanda ulterioară a unui unităţi SS formate exclusiv din tătari. Himmler a aprobat pe loc planul maiorului, promovându-l chiar la rangul de SS Obersturmbanfuhrer. Pe 14 decembrie, acelaşi an, Marele Muftiu al Ierusalimului, Hajj Amin el-Huseini, se deplasa personal la Berlin pentru a binecuvânta crearea noii divizii musulmane din cadrul SS-ului.

Inedita Ostturkischen Waffen-Verbande der SS era formată nu doar din etnici tătari, ci şi din voluntari azeri, kirghizi, uzbeci, başkiri şi tadjici.
Unitatea nu a avut o viaţă lungă, destrămându-se după ce comandantul ei, Andreas Meyer -Mader, a fost ucis în timpul unei lupte cu partizanii sovietici din Yuratishki, lângă Minsk. În iulie 1944, divizia musulmană a fost transferată în Polonia. Iar când SS-ul a suprimat Revolta din Varşovia, volunarii musulmani au fost ataşaţi cumplitei SS Dirlewanger Brigade, unde au participat la acţiunile brutale încheiate cu uciderea a peste 200.000 de civili polonezi.

Himmler a decis să numească un nou conducător în persoana lui Harun al-Rashid Bey, un ofiţer austriac convertit la Islam, dar decizia sa nu a fost una de bun augur. Din contră, sub conducerea noului comandant, moralul musulmanilor a scăzut.

În ultimele luni ale războiului, Ostturkischen Waffen-Verbande der SS acţiona la graniţa sloveno-italiană. În lunile aprilie-mai, unitatea a fost detaşată în Lombardia, Italia, unde a staţionat până la finalul războiului.

Trista soartă de învins

Dezastrul în care s-a sfârşit cel de al treilea Reich s-a dovedit a fi unul şi mai crâncen pentru musulmanii din spaţiul sovietic care serviseră în Wermacht şi SS.
Când Himmler a încercat, în rândul dizidenţilor sovietici conduşi de generalul Vlasov, să creeze un nou front contra bolşevicilor, musulmanii şi caucazienii s-au opus să fie conduşi de ruşi, chiar dacă aceştia erau "albi" şi urau la fel de mult comunismul.

Unii dintre opozanţii ideii lui SS Heini erau oficialii din cadrul Comitetului Naţional al Turkestanului. Comitetul, condus de Veli Kayum Khan, era entitatea care conducea şi ordona voluntarilor musulmani. Comitetul a reuşit să le ridice acestora moralul prin promovarea ideii unui Turkestan liber de bolşevici. Mai mult, cu ajutorul Marelui Muftiu al Ierusalimului, Comitetul a înfiinţat şcoli juridice musulmane la Dresda şi Gottingen, pentru pregătirea imamilor care deserveau credincioşii musulmani din Waffen SS şi Wermacht. Planul era susţinut şi de muftiii din Caucazul de Nord, precum Khedia, Mischa, Kantimer, Alibegov şi Tschamalia.

Dar viitorul lor nu a fost decis de germani, ci de sorţii războiului. Aliaţii au învins, iar Hitler s-a sinucis sau cine ştie care a fost misteriosul său sfârşit...
Aliaţii vestici i-au făcut prizonieri - ca şi pe camarazii lor din Europa de Est, care luptaseră alături de germani - după care i-au trimis legaţi lui Stalin.
Pentru ei a fost Iadul. Bolşevicii i-au considerat trădători şi fie i-au executat pe loc, fie i-au deportat în gulaguri, unde foamea, frigul, torturile şi bolile au făcut ravagii în rândul supravieţuitorilor războiului.
Stalin s-a răzbunat personal în special pe musulmanii din Caucaz şi pe etnicii tătari. Dacă unor naţionalităţi deportate în gulaguri, care au fraternizat cu germanii, precum cecenii, balkarii, inguşii şi karaceaii, le-a fost permisă întoarcerea în locurile de baştină din Caucaz, urmaşilor tătarilor din Crimeea, cei mai devotaţi colaboratori ai lui Hitler, le-a fost permisă întoarcerea acasă de-abia după destrămarea Uniunii Sovietice.

Astăzi, memoria acelor vremuri a rămas întipărită în sufletul multor musulmani din cadrul republicilor care aparţin Federaţiei Ruse. Iar recentele rebeliuni din Cecenia, Inguşetia şi Daghestan ţintesc încă la eliberarea totală a tuturor musulmanilor din zona ex-ţaristă, ex-sovietică, şi prin extensie actuală, dintre graniţele Federaţiei Ruse.


http://www.descopera.ro
 
Cand a murit Marea Moarta?

Sendimentele extrase din adancul Marii Moarte au aratat ca aceasta remarcabila acumulare de apa "a murit" in urma cu 120.000 de ani.

Descoperirea suscita interes pentru ca demonstreaza cat de uscat poate deveni Orientul Mijlociu in timpul incalzirii Pamantului, spun oamenii de stiinta, citati de BBC. In acea perioada, foarte putini oameni traiau in jurul Marii Moarte.

"Secarea marii s-a petrecut acum 120.000 de ani, fara vreo interventie din partea omului", spune un profesor al Universitatii din Minnesota. Acesta completeaza, afirmand ca, in prezent, oamenii contribuie la scaderea nivelului apei intr-un ritm accelerat.

Dupa analizarea sedimentelor, se pare ca "uscarea" zonei a avut loc undeva in Eemian, o perioada in istoria Pamantului, marcata de temperaturi globale cel putin la fel de mari ca cele din prezent, inceputa acum 130.000 de ani si incheiata acum 114.000 de ani.

Sedimentele de sub Marea Moarta contin pietricele rotunde, pe care echipa de cercetatori le-a asociat cu un depozit de nisip de pe o plaja straveche. Avand in vedere locul unde au fost gasite sedimentele, la 235 de metri sub nivelul marii, cercetatorii au ajuns la concluzia ca, in trecut, Marea Moarta a fost un loc relativ uscat, cu un nivel al apei mult scazut.

Nivelul marii scade rapid, cu aproape un metru in fiecare an, "pierzand" mai mult de 10 metri, din 1997. "Motivul pentru care Marea Moarta scade asa de repede este acela ca toata apa dulce care ar fi trebuit sa ajunga aici este preluata de tarile din jurul sau", este e parere un geochimist al Universitatii Columbia.

Marea Moarta este unul dintre locurile extraordinare ale lumii. Aici se gaseste cel mai jos loc de pe Planeta, la 424 de metri sub nivelul marilor. Acest lucru se explica prin scaderea permanenta a nivelului Marii Moarte, a carei adancime maxima este de 377 de metri, punct ce ar putea ajunge, in viitor, accesibil tuturor, din cauza scaderii nivelului apei.

Marea a avut o fluctuatie permanenta a nivelului, odata cu alternarea erelor glaciare cu cele de incalzire globala, de-a lungul timpului. Cel mai mare nivel pare sa fi fost atins acum 25.000 de ani, in timpul ultimei ere glaciare, cand suprafata apei era cu 260 de metri mai sus decat in prezent.

Cu o suprafata de 810 kilometri patrati, marea se afla intre Israel si Iordania, unde isi are bazinul hidrografic. Cu o salinitate de 33,7%, este una dintre cele mai sarate intinderi de apa, ceea ce permite sustinerea fara dificultati a greutatii unui om. Este de noua ori mai sarata decat apa oceanelor, ceea ce face ca viata oricarui tip de flora sau fauna sa fie imposibila in acest loc.

http://www.ziare.com/
 
Personalitati de marca despre care se crede ca au fost autiste

Autismul este o problema de sanatate care afecteaza adesea abilitatea unei persoane de a comunica si de a relationa cu cei din jur, severitatea acesteia fiind semnificativ variabila.

Aproape jumatate dintre suferinzi nu au abilitatile necesare comunicarii si integrarii in societate, in timp ce multi, cum ar fi cei care sufera de sindromul Asperger, se pot bucura de o viata sociala aproape normala.

Unele persoane autiste au chiar o inteligenta iesita din comun, canalizata indeosebi asupra unui singur domeniu, fapt care a fost scos in evidenta si in celebrul film "Rain Man" - personajul interpretat de Dustin Hoffman este un autist cu un talent extraordinar pentru calcule matematice.

Potrivit Listverse, autismul nu a fost descris in totalitate pana in secolul XX, dar de-a lungul timpului ar fi existat cazuri, printre acestea numarandu-se si personalitati marcante, ramase in istorie tocmai pentru mintile lor sclipitoare.

1. Hans Christian Andersen (1805-1875)

Acest cunoscut scriitor danez, autor al unor povesti ca "Ratusca cea urata", "Craiasa zapezilor" sau "Mica sirena", era predispus in copilarie la accese de plans ciudate, fiind si usor efeminat. Potrivit jurnalelor lui, avea tendinta de a tanji dupa persoane inaccesibile (atat femei, cat si barbati).

Iar cei care au analizat povestile lui considera ca acestea par a indica o revolta interioara profunda, el descriind adesea personaje bizare sau gresit intelese, care nu erau mereu suficient de norocoase pentru a gasi mantuirea. Expertii sunt de parere ca ar fi putut suferi de autism.

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


2. Lewis Carroll (1832-1898)

Nascut Charles Lutwidge Dodgson, Lewis Carroll este cunoscut in special pentru opera "Alice in Tara Minunilor", desi s-a remarcat si in alte domenii in afara literaturii, cum ar fi matematica.

Avea dificultati de vorbire, era balbait mai exact, fapt care i-a amplificat problemele legate de abilitatile sociale. Avea insa o minte foarte agera la matematica si a fost chiar un mic inventator.

Desi a avut si cativa prieteni adulti, se pare ca prefera mai mult compania copiilor, poate pentru ca era mai usor de interactionat cu ei. Si in privinta acestuia exista banuiala ca ar fi suferit de o afectiune din spectrul autist.

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


3. Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)

Poate cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, Mozart era un muzician desavarsit inca din copilarie, de la 4-5 ani. In adolescenta era deja considerat un geniu, castigandu-si notorietatea, fapt care i-a scos la iveala insa si problemele de concentrare (simptom intalnit adesea la pacientii autisti, dar nu numai), desi era foarte activ din punct de vedere social si parea ca ii displace sa petreaca timp singur (aspecte care nu au tangente cu autismul).

Multi autisti, insa, care sunt adesea sensibili la sunete, devin foarte receptivi la muzica lui Mozart, atat de receptivi incat aceasta este folosita in terapie.

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


4. Ludwig Wittgenstein (1889-1951)

Acest filozof s-a nascut intr-una dintre cele mai bogate, dar si mai tulburate familii din Austria. Tatal lui a fost un om nedorit in multe medii, iar trei dintre fratii lui s-au sinucis. Ca si Lewis Carroll, Wittgenstein era balbait, irascibil si avea probleme de comunicare, sustinand, la un moment dat, ca a esuat in a vedea "umanitatea" in alti oameni.

In general, filozofia este un domeniu care pare sa atraga persoanele autiste cu un intelect iesit din comun, alti filozofi banuiti ca ar fi fost autisti fiind Bertrand Russell si Jean-Paul Sartre. De fapt, unul dintre cele mai cunoscute citate ale lui Sartre este "Iadul inseamna alti oameni", persoanele cu autism avand adesea tendinta de a se izola social.

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


5. Michelangelo Di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564)

Unul dintre cei mai importanti artisti ai Renasterii italiene, Michelangelo, este cunoscut in special pentru sculptura intitulata "Statuia lui David" sau pentru pictura de pe tavanul Capelei Sixtine de la Vatican. Era stiut ca avand un fel de a fi mai taios si ca fiind foarte putin preocupat de igiena personala. De asemenea, prefera sa se afunde in munca sa decat sa se implice in orice fel de interactiune sociala.

Desi avea o situatie materiala destul de buna, nu era foarte interesat de aspectele materiale, iar mai multe persoane contemporane lui l-au descris ca fiind bizar (toate aceste caracteristici putand fi explicate de autism).

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


6. James Joyce (1882-1941)

Scriitorul irlandez James Joyce este cunoscut indeosebi pentru romanul "Ulise", scris in 1922. In tinerete, el a dat dovada de o inteligenta extrema, dar a avut si mai multe fobii.

Cartile ca "Ulise" si "Veghea lui Finnegan" sunt scrise intentionat intr-o maniera dificil de abordat, unii oameni de stiinta considerand ca a scris in special ca sa deruteze cititorii, impunand o distanta intre el si societate, specifica autistilor.

Personalitati istorice despre care se crede ca au fost autiste (Galerie foto)


7. Albert Einstein (1879-1955)

Einstein este unul dintre cei mai inteligenti oameni din istorie, care a avut contributii foarte importante in fizica, dar se crede ca ar fi avut sindromul Asperger. Dupa moartea sotiei sale a devenit aproape complet dezinteresat de aspectul lui fizic (parul lui valvoi era celebru) - trasatura care a starnit comentarii pe atunci, cand formalitatile erau mult mai importante decat acum.

http://www.ziare.com/magazin/inedit...crede-ca-au-fost-autiste-galerie-foto-1138159
 
Ce reprezintă misterioasele semne recent descoperite la Ierusalim? Arheologii nu au nicio explicaţie.


Săpând în situl arheologic cunoscut sub numele de Cetatea lui David, situat în estul Ierusalimului, cercetătorii israelieni au dezgropat o serie de încăperi scobite în stâncă, iar într-una dintre ele, şanţuri în formă de V, despre a căror semnficaţie arheologii nu au nicio idee.

Trei astfel de şanţuri sunt scobite în podeaua de calcar a uneia dintre încăperi, având o adâcime de cca. 5 cm şi o lungime de 50 cm.

Arheologii afirmă că au fost scobite în urmă cu cca. 2.800 de ani, dar nu au putut oferi nicio explicaţie privind rostul lor.

E posibil ca şanţurile în formă de V să fi adăpostit vreo structură din lemn, cu rol necunoscut şi care nu s-a păstrat. E posibil, iarăşi, ca ele să fi avut un rol ceremonial sau pur decorativ. Nimic, până în prezent, nu i-a putut ajuta pe arheologi să emită o teorie privind rolul acestor semne.

Cioburi de vase ceramice găsite în interiorul încăperii arată că aceasta era folosită în vremea Regatului Iudeii, dar nu se ştie dacă a fost construită atunci sau dacă este mai veche, datând din vremea canaaniţilor.

Construcţia are ziduri drepte, podele nivelate cu grijă, este construită cu multă pricepere şi atenţie şi, în plus este situată în apropierea unui loc foarte important: singura sursă naturală de apă a oraşului - izvorul Gihon. Toate aceste caracteristici sugerează că era vorba despre o construcţie cu o funcţie de mare însemnătate - dar care ar fi fost aceasta, rămâne un mister.

Într-o altă încăpere a fost descoperită o piatră aşezată vertical - ca o piatră de mormânt; asemenea pietre, spun arheologii, marcau locul desfăşurării unor ritualuri sau ceremonii în memoria strămoşilor. Este posibil ca piatra - singura de acest gen descoperită intactă în siturile arheologice din Ierusalim - să fi fost un vestigiu al vechilor practici religioase "păgâne", anterioare apariţiei religiei mozaice monoteiste şi pe care vechii profeţi evrei încercau să le desfiinţeze.

Dar prezenţa acestei pietre nu însemnă neapărat că edicifiul dezgropat ar fi fost un templu. E posibil ca piatra să fi marcat pur şi simplu o zonă dedicată cultului religios într-o clădire cu destinaţie altminteri laică.

Confruntaţi cu misterele ce înconjoară recentele descoperiri - în special semnificaţia semnelor în formă de V - arheologii implicaţi în proiect au apelat la public pentru a primi sugestii. Ei au publicat pe Facebook imagini de la locul săpăturilor şi au primit numeroase idei referitoare la rostul semnelor enigmatice. Acestea, după diversele păreri exprimate, ar putea reprezenta:

cc5cb8ab723f981b000f6a7067006d85_152114.jpg


ddcc06ec7240981b000f6a7067000e41.jpg


-şanţuri menite să susţină panouri de lemn (cu o funcţie ce rămâne încă a fi lămurită)
- adâncituri pentru turnarea metalului topit
- caractere ale unei străvechi scrieri ebraice sau egiptene
- semne simbolice pentru apă (având în vedere că edificiul se găsea în apropierea singurului izvor din oraş )

Situl arheologic Cetatea lui David se află într-o zonă "problematică" din Ierusalimul de Est, ocupată de Israel în 1967 şi revendicată de palestinieni drept capitală a unui viitor stat propriu.

Sursa: AP


http://www.descopera.ro
 
N-ar fi rau sa stiti izact cum e cu legitima aparere. S-a mai modificat cate ceva, pe aici, pe dincolo, dat legea e in continuare proasta.

Cand suntem in legitima aparare?

Ce inseamna, mai exact, legitima aparare la noi, in Romania? Nu ceea ce vedem la televizor, in productiile americane, ci ceea ce va prevede legislatia romaneasca odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Penal.

Parlamentarii si-au dat seama ca legitima aparare poate fi si ziua

In contextul in care noul Cod Civil, intrat in vigoare de la 1 octombrie, ne-a luat pe nepregatite, trebuie sa stim ce prevede cu exactitate si Codul Penal, adoptat la 26 iunie 2009 prin Legea nr. 286/2009 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 510 din 24 iulie 2009, si care ar trebui sa fie aplicabil incepand cu o data incerta a anului 2012.

In termeni juridici, sub incidenta legitimei aparari vor intra cauze care inlatura caracterul penal al faptei. Se va afla in stare de legitima aparare un om care a savarsit o fapta penala ca sa evite un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva lui, impotriva altuia sau impotriva unui interes public. Teoretic!

Practic, lucrurile stau cu totul altfel. Ca sa intelegem, exact, care ne sunt drepturile atunci cand vine vorba de legitima aparare, am stat de vorba cu specialistul in drept penal Carmen Ursu, de profesie avocat.

Inainte de toate, sa clarificam ce prevede legitima aparare in conformitate cu legislatia actuala.

In primul rand, legitima aparare trebuie demonstrata. Avem urmatoarea speta: esti pe strada, vrea cineva sa-ti fure geanta si ii dai una de cade jos. L-ai lovit mai tare decat ai prevazut tu sa-l lovesti.

Mai exact, e o actiune mai grava decat ai prevazut-o, si se intampla pe fondul tulburarii tale. Te gandesti "Sa vezi ce tare o sa ma loveasca asta acum!". De frica sa nu patesti ceva, actionezi mult mai puternic decat te-ai fi gandit.

Ca sa demonstrezi ca te aflai in legitima aparare, ai nevoie de martori si de declaratia ta, de marturia pe care o faci in fata instantei. La legitima aparare nu probezi cu altceva. Cand exista speta "Au vrut sa ma fure, au vrut sa ma bruscheze", exista martori pe langa tine care pot confirma ca a fost legitima aparare.

Pe de alta parte, mai exista si cazuri cand iti intra cineva in casa la ora doua noaptea si il omori. Cel mai cunoscut caz de pe la noi este cel al lui Adrian Iovan, in care instanta a decis ca a fost legitima aparare. De ce a fost legitima aparare? Pentru ca nimeni nu a fost acolo cand s-a intamplat si sa spuna, apoi, ca lucrurile s-au intamplat altfel.

A fost depus un amendament la Legea 286/2009 referitor la momentul zilei cand o fapta penala intra sau nu sub incidenta legitimei aparari. Amendamentul a trecut si largeste aria de producere a unei fapte penale aflate sub incidenta legitimei aparari atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte. Asadar, nu ar trebui sa fie mentionat acest aspect si in versiunea din Monitorul Oficial?

E vorba despre amendamentul depus de fostul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, si votat in uanimitate de Subcomisia pentru noul Cod de Procedura Penala. Ca sa fie clar, Codul Penal care va intra in vigoare a fost publicat in Monitorul Oficial si prevede, pe legitima aparare, asa:

Art. 19. - (1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.

Versiunea care va fi aprobata ramane cea din Monitorul Oficial. Daca vor sa mai modifice ceva, trebuie publicat in Monitorul Oficial. Daca nu e publicat in Monitorul Oficial, nu exista.

Ce va aduce nou, fata de actuala legislatie penala, Codul Penal care va intra in vigoare la o anumita data, inca neprecizata, a anului 2012?

Noul Cod va fi mai dur. Dar e normal, asta se si vrea, ca lucrurile sa fie cat mai clare si sa nu mai existe neconcordante intre legi, care au fost facute cu o mai mare acuratete.

Ce e mai clar reglementat pe legitima aparare in noul Cod Penal fata de cel care exista, in prezent, sunt prevederile referitoare la locuinta, la intrarea prin efractie si asa mai departe. In actualul Cod Penal, ele exista, insa sunt mentionate si se tine cont de ele doar la modul general.

Cu totii stim ca romanii se uita extrem de mult la productiile americane. Asadar, ce se intampla in Statele Unite pe legitima aparare si nu se va intampla in veci si in Romania?

De departe cea mai clara diferenta este ca noi avem sistemul simplu cu un judecator, nu asa cum au ei. Apoi, nu avem nici sistemul cu jurati. In Romania, nu trebuie sa impresionezi pe nimeni. Te prezinti in fata instantei si, daca ai martori care pot sa demonstreze ce s-a intamplat, ca te-ai aflat in legitima aparare, ai sanse 99% sa nu patesti nimic.

Oricum, ce vreau sa subliniez este ca la noi, in Romania, este foarte greu sa vii cu demonstratiile alea pe care le vedem la televizor in salile de judecata din America pentru ca americanii sunt mult mai deschisi la astfel de abordari decat suntem noi.

Pentru Ponta, legitima aparare este numai noaptea

Nu in ultimul rand, cand anticipati ca va intra in vigoare Codul Penal adoptat in urma cu mai bine de doi ani?

Daca nu se intampla ceva pana atunci, noul Cod Penal ar trebui sa intre in vigoare in vara. Asadar, cel mai probabil, va fi aplicabil incepand cu vara lui 2012. Doamne ajuta!
 
Era o legenda metropolitana, dar care a pornit de la ceva real, dupa care s-au diversificat variantele. Esentialul era ca un hot se accidenteaza in casa pagubasului. Isi rupe o mana, un picior , ceva , e prins si procesat. Numai ca el riposteaza cu un denunt la adresa proprietarului pt daune personale, normele de siguranta in casa nefiind la norma.
 
Idei trăznite care au primit premiul Ig Nobel: Cercurile din lanuri şi extratereştrii



Multe speculaţii au fost făcute pe seama cercurilor din lanuri (crop circles) – mai mult decât cercuri sunt adevărate opere de artă, în care matematica joacă un rol fundamental. S-a spus că asemenea perfecţiune nu poate fi rezultatul unei activităţi umane şi că totul ar fi, deci, opera unor creaturi cu o inteligenţă şi capacitate superioare – adică... opera unor extratereştrii.



Mulţi au considerat, şi încă mai considera, că cercurile din lanuri sunt o dovadă tangibilă a existenzei extratereştrilor, care au venit, cine ştie din ce motiv, pe Pământ cu OZN-uri şi ar comunica cu noi prin aceste misterioase desene. Cum că treburile nu stau chiar aşa, şi că misterioasele opere de artă pot fi rezultatul activităţii şi geniului uman a fost demonstrat chiar de creatorii unora din aceste minunăţii: Doug şi Dave. Cei doi, despre care vă vom povesti în acest articol, pentru această demonstraţie au primit în anul 1992 premiul... Ig Nobel pentru fizică.


Către sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut, misterioase figuri geometrice, aşa-numitele cercuri din lanuri (crop circles) îşi făceau apariţia peste noapte în numeroase zone din Anglia. În cei 10 ani care au urmat, aceste cercuri au apărut în locuri din ce în ce mai bizare, cu figuri de o frumuseţe rară, tot mai complicate şi mai rafinate. Presa, televiziunea, oamenii de ştiinţă se întreceau care mai de care să explice modul în care cercurile se formau. Erau acestea generate de forţe naturale sau în mod artificial? De către cine? Multe speculaţii au fost făcute – acestea pornind de la ideea cum că figuri aşa de perfecte nu ar putea fi rezultatul unei acţiuni umane. Concluzia la care mulţi au ajuns era cum ca cercurile în grâu ar fi rezultatul activitaii unor extratereştrii care, cine ştie din care motiv (vroiau să comunice cu noi? Nu reuşeau să pună frâu instinctului artistic?) peste noapte, nevăzuţi şi neauziţi de numeni, se dedicau acestei activităţi bizare.
Discuţiile au continuat mulţi ani, cu dezbateri în care erau invitaţi specialişti din diverse domenii şi în care, de obicei, concluzia era ca cercurile din lanurile de grâu sunt o dovadă clară nu doar a existenţei extratereştrilor, ci şi a faptului că aceştia sunt aici, pe Pământ, ajunşi cu OZNuri şi că se distrează cu acest tip de activităţi.

Răspunsul însă era mult mai simplu decât se credea: doi tineri, Doug şi Dave, erau creatorii acestor minunăţii. Cum de le-a trecut prin cap aşa ceva?
În anii ’70, cei doi prieteni, Dave Chorley, un artist diletant şi Doug Bower, proprietarul unui magazin în Southampton, se întâlneau destul de des la un pahar. Într-una din aceste sere au organizat o "glumă" – şi anume au început să deseneze cercuri în lanurile din apropiere ca să vadă ce vor spune vecinii a doua zi.
Această aventură i-a amuzat atât de tare, încât au devenit din ce în ce mai experţi în acest gen de activitate. Pe măsură ce continuau, şi tehnică lor se perfecţiona, ajungând să genereze un adevărat delir. Operele lor au devenit faimoase şi multă lume încerca, cum am văzut mai sus, să explice apariţia acestor desene punând-o pe seama extratereştrilor. Alţii susţineau sus şi tare că ar fi rezultatul unor fenumene naturale, care însă aşteptau să fie descoperite.

Între timp, mulţi alţii au început să realizeze acest gen de figuri, în multe părţi din lume, printre care Canada, Olanda, Italia, Germania, Japonia şi chiar şi România.
În 1991 Dave şi Doug începuseră însă să se plictisească de această activitate; în plus erau şi cam supăraţi de faptul că mulţi făceau bani cu aceste cercuri – scriau cărţi, organizau vizite, vindeau amintiri. Cei doi au contactat ziariştii, cărora le-au povestit despre activitatea lor nocturnă şi despre cum a luat naştere această activitate, devenind, în scurtă vreme, adevărate personalităţi mediatice (cel puţin pentru o vreme).

Pentru activitatea şi inventivitatea de care au dat dovadă, Dave Chorley şi Doug Bower au primit premiul Ig Nobel pentru fizică în 1992. Cei doi nu au putut (sau nu au vrut) să participe la festivitatea de premiere.

Nu toată lumea a fost însă convinsă de povestea celor doi; astfel, în cartea The secret history of Crop Circles (Povestea secretă a cercurilor din lanuri) publicată de Centre for Crop Circles Studies în 1994, Dave şi Doug au fost acuzaţi cum că ar fi minţit, pentru a ascunde adevărul despre aceste cercuri, adevăr care, susţin autorii cărţii ar fi mult mai misterios.

Rămâne însă faptul că cei doi au demonstrat efectiv cum că sunt capabili să realizeze aceste minunate opere de artă.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.



http://www.evz.ro
 
Bălăceanu-Stolnici. Psihanaliza porcului şi bolile Crăciunului | VIDEO



DE BONTON. E încă verde, deşi poartă monoclu. Copilărie fără "Moş“. Pe timpul lui, colindele se cântau, nu se turuiau pentru bani, ca o cerşetorie.


Boierul se ţine, la 88 de ani, ca unul cu treizeci de ani mai tânăr. E lucid şi şi-a păstrat spiritul viu. E la costum şi cravată, iar de unul din nasturi îi atârnă un monoclu, cum îi şade bine unui aristocrat. Spune că, de fapt, îl foloseşte ca lupă, când citeşte. Livingul casei boiereşti, de lângă Calea Victoriei, e burduşit de cărţi şi e încălzit de un godin paralelipipedic. Printre picioarele octogenarului se încurcă două mâţe albe.

Domnul profesor, cum îi spune lumea, are o privire uşor resemnată. Până în urmă cu cinci ani, era un invitat permanent al emisiunilor culturale. Erudiţia sa era unanim recunoscută şi apreciată. De când s-a aflat că a colaborat cu fosta Securitate, nu prea l-a mai chemat nimeni. L-am provocat la o discuţie incitantă despre tabuurile legate de sărbătoarea Crăciunului şi dilematica Naşterii Domnului. A acceptat. La intrare, sub sonerie, pe o plăcuţă veche, din alamă, scrie: Dr. Docent Constantin Bălăceanu Stolnici – Boli nervoase.

Domnul profesor tocmai îşi scrie memoriile: "Sunt chiar la copilărie!". Îşi aduce aminte de primul său Moş Crăciun? S-a speriat? "Cea mai veche amintire a bradului de Crăciun o am de pe la patru ani. N-a venit Moş Crăciun...", suspină academicianul: "La noi în casă, nu s-a practicat tradiţia asta... Nu aveam cum să mă sperii. Eram pregătit. Erau cărţi de colorat, pentru copii analfabeţi. Aşa îţi construiai un «fond de cultură», chiar din asemenea cărţi!".

Spune că existenţa "Moşului" era o chestie ambiguă: "Ştiam că nu există, da’ ne făcea plăcere! Nu-mi mai aduc aminte cum s-a făcut trecerea... Scenografia îţi făcea plăcere... N-aveai nevoie să crezi în realitatea fenomenului. Prin definiţie «Moşul» era bun, făcea cadouri şi nu pedepsea. E un personaj bun, generos, nu un justiţiar!".

Amintirile Crăciunului interbelic, în Capitală

Ce a mai rămas din tradiţiile interbelice ale Sărbătorilor de iarnă? "Singurul lucru rămas e pomul de iarnă! Întâi şi întâi, toate marile magazine aveau un raion pentru jucării. Galeriile Lafayette… Cu vitrine încărcate, atracţie pentru copii, în limitele tehnologiei de atunci", e nostalgic Bălăceanu-Stolnici.

Se vede că nu prea merge pe la mall, la cumpărături: "Îţi veneau toate acasă: laptele, zarzavaturile, cărbunarii, iaurgiii, cei cu gheaţă… Pe străzi erau cei cu limonadă sau bragă! Şi mai era tradiţia copiilor cu «Steaua»! Cântate, recitate, nu turuite, trrrrrrrrrr, ca acum şi gata, să le dai banii! Era şi tradiţia Irodului, ce azi nu mai există. Un colind, cu recuzită teatrală, o poveste despre «uciderea pruncilor»! Mai era şi «Barza», o chestie cu un cioc şi cu buhai... Azi, colindele sunt la un nivel foarte scoborât faţă de copilăria mea. Nu mai e tradiţia impregnată de religiozitate. Decădere. Cerşetorie cu decor!".

Dilema lui Iosif

A fost sau nu o dramă familială? Înaintaşii lui Iisus sunt ai lui Iosif!

Întrebările nu pot fi blasfemiatoare, răspunsurile, în schimb pot, e de acord neuropsihiatrul. Urma prima întrebare grea. Ce era, oare, în sufletul lui Iosif, în drum spre Betleem? Se ştie că, în Iudeea acelor timpuri, adulterul era pedepsit cu lapidarea, or el nu participase la procrearea pruncului nenăscut. Psihiatrul îşi cântăreşte atent cuvintele: "Trebuie făcută o distincţie clară între un text narativ şi altul, care ascunde probabilităţi teologice subtile. E vorba de un fenomen sacru, ce are cu totul altă semnificaţie decât un adulter. Pate cel mai important din istoria creştinismului. Întruparea Lui Iisus Hristos! Încarnarea, cum îi zic latinii. Chiar pentru Maria a fost o dramă. El, Iosif, a acceptat, că a fost pregătit la Bunavestire de eveniment. Că va avea o sarcină de excepţie, nu obişnuită!".

“Un eveniment sacru, neinterpretabil!"

Spune că Iosif a tăcut pentru că era conştient de un fenomen miraculos. "A înţeles despre ce e vorba! Apoi a protejat-o şi a avut grijă de acel copil minune. Nu a avut niciun moment ideea de a o culpabiliza pe Maria!". Şi, totuşi, ce era în capul lui Iosif? Doctorul capitulează: "Nu mă pot transporta în acea epocă! E un eveniment sacru, neinterpretabil!".

Punctează o ciudăţenie: "Cel mai bizar aspect e că atunci când, în Evanghelii, se vorbeşte de înaintaşii lui Isus, în realitate e vorba de cei ai lui Iosif!".

Naşterea Domnului, o chestiune mitologică, nu civică!

Care e povestea naşterii pure, din "fecioară"? E nevoie de virginitate să naşti un Mântuitor? În primele secole, după Hristos, nu s-a pus problema purităţii anatomice a Mariei. Se vorbea despre ea ca de maica pruncului Iisus. Nu cumva e o ofensă voalată pentru toate femeile? Păcatul primar! Întrebări grele, aparent intrigante.

"Nu! Nu e o ofensă împotriva femeilor! E o problemă probabil venită din gândirea gnostică în care sexualitatea avea o conotaţie de culpabilitate! Era dificil în contextul ăsta, să se accepte că Iisus s-a născut în urma unui proces care, pe undeva, e ţinut marginal..., din motive ideologice complicate!", e radical academicianul. Spune că în Evanghelii nu se vorbeşte de o prezenţă masculină înainte, în viaţa ei: "E o viziune mitologică, nici civică, nici biologică!".

Argumentează şi altfel: "Şi vestalele romane trebuiau să fie virgine! Atâta timp cât erau vestale!".

Nativitatea lui Hristos, o partenogeneză

Între Nativitatea Mântuitorului şi alte religii există asemănări? Cum ar fi naşterea Afroditei, din spuma mării sau al lui Palas-Atena, din capul Lui Zeus? Naşteri produse pe altă cale decât cele prin "culoarul" clasic? E un mit reinventat?

Maestrul zâmbeşte în faţa provocării evidente: "Trebuie să fie un mit foarte vechi, probabil neolitic. Naşterile excepţionale se produc în situaţii excepţionale! Ca în partenogeneză (n.r. – Reproducere sexuată din ovule nefecundate), în care nu intervine sexualitatea. Persoanele excepţionale trebuie să apară în situaţii excepţionale! Trebuie să fie un arhetip foarte vechi. Regăsim acest arhetip...".

Când s-a născut, de fapt, Iisus?

S-a născut Iisus de Crăciun, pe 25 decembrie? Unii zic că s-a născut primăvara. Nu e nimic sigur. Atunci, ce are a face o sărbătoare agrară păgână, a solstiţiului de iarnă, cu Naşterea Lui? Unde mai pui că la noi se taie porcul, în loc de clasicul miel din jertfele obişnuite din Iudeea!

Domnul profesor recunoaşte: "Aici e o problemă de istoria religiilor şi a culturii. Nicăieri nu se spune data Naşterii lui Isus. În primele două-trei secole, nu exista! Abia pe la 330 şi ceva s-a fixat sărbătoarea Crăciunului ca una creştină! Cei ce se ocupă cu istoria religiilor consideră că fixarea datei s-a făcut pentru a asimila sărbătorile solstiţiului!".

"Aşa cum au confiscat Sfinţii Părinţi sărbătoarea solstiţiului, aşa comuniştii au confiscat Crăciunul! L-au transformat pe Moş Crăciun în Moş Gerilă. Se preta mai bine în societatea comunistă".
Constantin Bălăceanu-Stolnici, academician

SOLSTIŢIUL PRIMORDIAL 

"Moşul" inventat de nemţi, exportat în America şi repatriat în Europa

Academicianul Bălăceanu-Stolnici vine şi cu lămuriri suplimentare: "E o sărbătoare a ciclului solar, sigur că precreştină! Complexul megalitic de la Stonehenge e orientat în aşa fel încât axul lui trece prin locul unde apare sarele la solstiţiu!". În calendarul egipţian, Crăciunul era pe şase ianuarie, iar după cel iulian - pe 25 decembrie. "S-a preferat cel iulian, aşa că pe 25 se sărbătoreşte Crăciunul şi pe şase Boboteaza. Cât de tăierea porcului, n-are legătură cu creştinismul".



Nu cumva tributul către turci a generat tradiţia? Că ei ne luau vitele, oile, mierea, dar nu porcii! "Pe turci nu trebuie să-i criticăm atât de mult. Aveam anumite libertăţi…, porcul nu-i interesa! E posibil ca sacrificiul porcului să fie o preluare a sacrificiului care se făcea de Anul Nou. Exisă miturile cosmogonice, că la construirea Universului a fost nevoie de un sacrificiu, chiar uman! Poate să fie nu numai o necesitate gospodărească, ci continuarea unui ritual", vorbeşte Ctin Bălăceanu Stolnici despre caloriile de iarnă.

Periplul lui Moş Crăciun

În 1820, nemţii l-au inventat pe Moş Crăciun. Obiceiul a prins şi l-a olandezi şi imediat a fost exportat în America, de unde s-a întors cu "Jingle bells!". La noi cine l-a adus? Unii spun că familia regală, de origine germană. "A fost adus de neguţători şi de circuitele comerciale", e pragmatic venerabilul profesor.

Zice, însă, că era ceva şi înainte: "Era o sărbătoare reloigioasă în întreaga creştinătate! În contextul unei sărbători vechi, păgâne... Între timp a căpătat conotaţii laice, cu cadouri şi ospeţe... Noi uităm că e o sărbătoare reli­gioasă şi o tratăm ca pe un fenomen monden! Care începe cu postul Crăciunului!". Recunoaşte, însă: "Eu nu ţin post!".

Etimologia lui Santa Klaus şi Pere Noel

În multe ţări creştine, pe 25 Decenbrie e sărbătorit Sf. Nicolae: Santa Klaus, Pere Noel, Kris Kringle. De ce la noi e Crăciun? "N-am date exacte, precise!", are puterea să spună "nu ştiu" Constantin Bălăceanu-Stolnici. Intră în amănunte: "În foarte multe popoare s-a mai adăugat un nume. Santa Klaus e de influenţă germană.(...). E un termen care acoperă termenul religios de Naştere a Domnului, Crăciunul! Ca Rusaliile, care marchează «cincizecimea», Pogorârea Duhului Sfânt!".

Bolile sărbătorilor de iarnă

Există oameni, în mod particular, vulnerabili psihic de Crăciun? Cum de sunt atât de mulţi pacienţi care au delir că sunt Hristos şi atât de puţini că sunt Noe, Moise, Fecioara Maria sau Moş Crăciun? "Sunt oameni vulnerabili de Sărbători, aşa e!", spune lucrurilor pe nume domnul profesor.

"Pe lângă cei cu afecţiuni digestive sunt şi cei singuri... Crăciunul e o sărbătoare de familie. Cei care n-au una, tânjesc după ea şi poate fi o traumă pentru ei! Aici e tot efortul lui Jung. În delirurile astea se impun arhetipurile culturale din conştient. E o ierarhizare a lor. N-am văzut deliranţi care să se creadă Decebal sau Alexandru cel Mare! Am văzut, însă, zeci de Napoleoni! Notorietatea în materie de delir ţine de nişte parametri greu de analizat. Nu ştiu dacă în lumea musulmană nu există «Mahomezi»!".

AXIS MUNDI

Cu bradul la psihiatru

Tot cu “nu ştiu" răspunde domnul profesor şi la întrebarea de unde costumul roşu şi renii din Laponia, sau bradul împodobit. În Iudeea, bradul nu a crescut niciodată. “Nu există o alternativă românească. Pomul e un simbol vechi, aproape universal. «Axis mundi», legătura dintre pământ şi divinitate. Acest pom, din punct de vedere botanic, variază după regiunile respective. Celţii aveau simbol stejarul, iar popoarele nordice au ca «axis mundi» bradul, care nu-şi pierde culoarea verde nici iarna! De acolo a venit şi la noi. A rămas în mentalul colectiv, ca un arhetip, cum zice Carl Jung. Spui: «O, brad frumos!», nu «O, palmier frumos! »", e admirativ psihiatrul faţă de idolul său medical. “Freud a avut mai mult un impact cultural decât ştiinţific. El a studiat nevrozele!", e nedrept neuropsihiatrul cu părintele psihoterapiei.

CUM E MAI BINE?

Medicina "sacră" sau cea ştiinţifică

Academicianul spune că specializarea sa, psihiatria, e doar un capitol al medicinii: “Nu putem s-o izolăm! Nu e un fenomen transcedental care, deodată, se manifestă prin deteriorări mentale. Unele boli se vindecă, altele, nu!".

Sunt oameni cu afecţiuni psihice care, fără să le conştientizeze, se adresează unui preot, unui duhovnic. Care, nespecialist fiind, poate da îndrumări greşite. În loc să-l trimită pe om la medic, îi pune să se roage, să facă mătănii sau altceva. Şi boala se agravază. Unii chiar se sinucid. “E delicată problema", suspină neuropsihiatrul.

“În ce măsură e valabilă medicina sacră!? În care nu intervin mijloacele terapeutice oferite de medicina ştiinţifică... Sunt un om religios! E posibil ca în unele cazuri să intevină şi fenomene supranaturale. Eu n-am recurs niciodată la metode neştiinţifice! Şi nici miracole n-am văzut!". Poate că tocmai de-aia.

"Nebunia are şi un aspect pozitiv, ca un elogiu! Are o anumită sacralitate. Ca şi epilepticul! Dar, din punct de vedere peiorativ, nebunul era considerat un rebut al societăţii!".
Constantin Bălăceanu-Stolnici, neuropsihiatru



http://www.evz.ro
 
Descoperire misterioasă în Namibia: NASA, solicitată să explice provenienţa unei sfere metalice căzute din cer.

201097-.jpg



O ciudată sferă din metal a căzut pur şi simplu din cer, recent, într-o regiune de câmpie din nordul Namibiei, anunţă AFP. Sfera metalică are un diametru de 35 de centimetri şi a căzut la aproximativ 750 de kilometri nord de capitala Windhoek, lăsând un crater de 33 de centimetri adâncime şi cu un diametru de 3,8 metri. Sfera cântăreşte 6 kilograme şi are o suprafaţă rugoasă ce pare să fie compusă din două emisfere metalice îmbinate.

Misterioasa sferă a fost descoperită în luna noiembrie, dar autorităţile locale au luat decizia de a anunţa mai târziu descoperirea, pentru a se asigura că sfera nu reprezintă niciun fel de pericol pentru populaţie.

"Nu este un dispozitiv exploziv, dar a trebuit ca mai întâi să ne asigurăm de acest lucru", a explicat un reprezentant al poliţiei, citat de AFP. Deocamdată, autorităţile namibiene nu au reuşit să afle ce este acest obiect sferic şi au contactat NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) pentru a primi lămuriri.

Se pare că localnicii au auzit câteva mici explozii în zilele dinaintea găsirii sferei, anunţă agenţia franceză de presă, citată de Agerpres.

Obiecte similare au mai fost găsite în ultimii 20 de ani în Australia şi în America Centrală. Conform experţilor acest "obiect căzător neidentificat" ar putea fi un subansamblu al vreunui satelit dezafectat şi rămas pe orbită.

http://www.jurnalul.ro
 
Back
Top