anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Pe aceeasi tema 
1 Mai la Indo-Europeni
La romani, ne spune Vergiliu în De rerum inventoribus, era obiceiul ca la 1 Mai tinerii, de ambele sexe, să iasă voioşi în câmp şi să aducă acasă, cântând, crengi verzi de arbori: majum, quaerere şi să le pună înaintea caselor şi uşilor. Însuşi numele lunii Mai vine de la zâna Maia Maius, reprezentare a puterii învietoare şi însufleţitoare a naturii, împreunată cu focul Soarelui, pentru a produce floarea şi fructul verii. Maia se identifică cu Bona Dea, amândouă identificându-se cu Fauna sau Fatua, nimfă sau zână a pădurii, cunoscătoare de farmece, leacuri şi învăţături ascunse.
La greci, lui Aphroditos din Cipru i se aducea ca ofrandă, primăvara, o eiresione, un fel de arminden din crengi de laur, sau de măslin, de care se atârnau simboluri ale fecundităţii: turte, smochine, şipuri cu vin, ulei, miere. Ideea de regenerare o includea şi pe cea a fecundităţii. În Lesbos, în ajun de 1 mai, fetele merg cântând şi culeg flori roşii din câmp, din care fac cununi împletite cu spice şi crenguţe verzi, pe care le atârnă noaptea la ferestre şi la uşi. Femeile se tăvălesc în ţarinile semănate cu orz pentru a fi prolifice şi ferite de duhuri rele.
În multe ţări din Europa, de la Scoţia şi Suedia până în Pirinei şi la slavi, precum şi în Orient, a fost atestată datina pomului de mai. În Anglia, grupuri de fetiţe colindă în ziua de 1 mai cu coroane de ramuri şi flori, din casă în casă, cerând daruri pentru că au adus primăvara. Tot aici colindă ceata de cocoşi, tineri în frunte cu Jack in the Green, un coşar gătit cu frunze şi iederă. El dansează în fruntea cetei, după care strânge daruri şi bani de la oameni. Darurile au un caracter tradiţional: ouă, fructe uscate, anumite prăjituri rituale. Celor ce nu dau daruri li se doreşte, în versuri satirice, să nu aibă recoltă bună, să nu le rodească livada, să nu le înflorească via. Este un exemplu de ceea ce Petru Caraman a numit „descolindat” (sau „des-urare”). Ceata trebuie răsplătită de întreaga comunitate pentru că a adus primăvara în sat şi stimulează revenirea vegetaţiei prin cântece, jocuri, bătăi şi întreceri rituale.
În Rusia este aşa-numitul Gheorghe verde, tânărul îmbrăcat în frunze, care va fi aruncat în apă, după cântecele şi dansurile rituale. Chiar dacă obiceiul e transferat, în acest caz, spre Sfântul Gheorghe (Sângiorz), el are legătură cu Armindenul, sărbătoare a reînvierii vegetaţiei.
În Bulgaria, fiecare casă se împodobeşte de Arminden cu crengi de păr. La popoarele sud-slave, băieţii aduc de 1 mai ramuri de tei cu care îşi împodobesc casele şi pe care le pun şi la ferestrele iubitelor lor. Obiceiul de a pune arminden la case există în toată Italia, iar mai demult era şi în Spania.
În Franţa, în Haute-Vosges, se pun de Arminden înaintea porţii sau sub fereastră, de către fete, una sau două ramuri de prun, care se numesc mai şi sunt împodobite şi cu panglici de diferite culori. În unele locuri în care se aduce stâlpul de mai, se arde arborele rămas de anul trecut, ceea ce reprezintă un rit de regenerare a vegetaţiei şi de reînnoire a anului. Cenuşa rezultată se împrăştie pe câmpuri pentru a stimula rodnicia recoltelor, pentru că este încărcată cu proprietăţi magice.
Un alt element al structurii mitice arhetipale în această sărbătoare de mai este obiceiul atestat în Franţa, Anglia, Boemia de a alege un rege de mai şi o regină a maiului, întruchipând perechea primordială şi reprezentând mitic repetarea hierogamiei cosmice între cer şi pământ. Perechile acestea se găsesc în fruntea procesiunilor care poartă stâlpul maiului. Din acelaşi scenariu mitic fac parte şi fugărirea, prinderea şi uciderea regelui maiului, la sfârşitul carnavalului.
În Austria se ardea o efigie a morţii şi se dădeau lupte între cei de faţă, stimulând izgonirea iernii (a morţii) şi victoria verii (a vieţii).
In Suedia, la ziua maiului avea loc o luptă între cele două cete de călăreţi, unii îmbrăcaţi în blănuri, reprezentând iarna, alţii împodobiţi cu ramuri verzi, reprezentând vara. Prototipul mitic, spune Mircea Eliade, este lupta dintre Tiamat şi Marduk, care se comemora ritual la începutul fiecărui an. Lupta e un ritual de stimulare a forţelor genetice şi a vieţii vegetative.
http://madalinamoewis.wordpress.com/

1 Mai la Indo-Europeni
La romani, ne spune Vergiliu în De rerum inventoribus, era obiceiul ca la 1 Mai tinerii, de ambele sexe, să iasă voioşi în câmp şi să aducă acasă, cântând, crengi verzi de arbori: majum, quaerere şi să le pună înaintea caselor şi uşilor. Însuşi numele lunii Mai vine de la zâna Maia Maius, reprezentare a puterii învietoare şi însufleţitoare a naturii, împreunată cu focul Soarelui, pentru a produce floarea şi fructul verii. Maia se identifică cu Bona Dea, amândouă identificându-se cu Fauna sau Fatua, nimfă sau zână a pădurii, cunoscătoare de farmece, leacuri şi învăţături ascunse.
La greci, lui Aphroditos din Cipru i se aducea ca ofrandă, primăvara, o eiresione, un fel de arminden din crengi de laur, sau de măslin, de care se atârnau simboluri ale fecundităţii: turte, smochine, şipuri cu vin, ulei, miere. Ideea de regenerare o includea şi pe cea a fecundităţii. În Lesbos, în ajun de 1 mai, fetele merg cântând şi culeg flori roşii din câmp, din care fac cununi împletite cu spice şi crenguţe verzi, pe care le atârnă noaptea la ferestre şi la uşi. Femeile se tăvălesc în ţarinile semănate cu orz pentru a fi prolifice şi ferite de duhuri rele.
În multe ţări din Europa, de la Scoţia şi Suedia până în Pirinei şi la slavi, precum şi în Orient, a fost atestată datina pomului de mai. În Anglia, grupuri de fetiţe colindă în ziua de 1 mai cu coroane de ramuri şi flori, din casă în casă, cerând daruri pentru că au adus primăvara. Tot aici colindă ceata de cocoşi, tineri în frunte cu Jack in the Green, un coşar gătit cu frunze şi iederă. El dansează în fruntea cetei, după care strânge daruri şi bani de la oameni. Darurile au un caracter tradiţional: ouă, fructe uscate, anumite prăjituri rituale. Celor ce nu dau daruri li se doreşte, în versuri satirice, să nu aibă recoltă bună, să nu le rodească livada, să nu le înflorească via. Este un exemplu de ceea ce Petru Caraman a numit „descolindat” (sau „des-urare”). Ceata trebuie răsplătită de întreaga comunitate pentru că a adus primăvara în sat şi stimulează revenirea vegetaţiei prin cântece, jocuri, bătăi şi întreceri rituale.
În Rusia este aşa-numitul Gheorghe verde, tânărul îmbrăcat în frunze, care va fi aruncat în apă, după cântecele şi dansurile rituale. Chiar dacă obiceiul e transferat, în acest caz, spre Sfântul Gheorghe (Sângiorz), el are legătură cu Armindenul, sărbătoare a reînvierii vegetaţiei.
În Bulgaria, fiecare casă se împodobeşte de Arminden cu crengi de păr. La popoarele sud-slave, băieţii aduc de 1 mai ramuri de tei cu care îşi împodobesc casele şi pe care le pun şi la ferestrele iubitelor lor. Obiceiul de a pune arminden la case există în toată Italia, iar mai demult era şi în Spania.
În Franţa, în Haute-Vosges, se pun de Arminden înaintea porţii sau sub fereastră, de către fete, una sau două ramuri de prun, care se numesc mai şi sunt împodobite şi cu panglici de diferite culori. În unele locuri în care se aduce stâlpul de mai, se arde arborele rămas de anul trecut, ceea ce reprezintă un rit de regenerare a vegetaţiei şi de reînnoire a anului. Cenuşa rezultată se împrăştie pe câmpuri pentru a stimula rodnicia recoltelor, pentru că este încărcată cu proprietăţi magice.
Un alt element al structurii mitice arhetipale în această sărbătoare de mai este obiceiul atestat în Franţa, Anglia, Boemia de a alege un rege de mai şi o regină a maiului, întruchipând perechea primordială şi reprezentând mitic repetarea hierogamiei cosmice între cer şi pământ. Perechile acestea se găsesc în fruntea procesiunilor care poartă stâlpul maiului. Din acelaşi scenariu mitic fac parte şi fugărirea, prinderea şi uciderea regelui maiului, la sfârşitul carnavalului.
În Austria se ardea o efigie a morţii şi se dădeau lupte între cei de faţă, stimulând izgonirea iernii (a morţii) şi victoria verii (a vieţii).
In Suedia, la ziua maiului avea loc o luptă între cele două cete de călăreţi, unii îmbrăcaţi în blănuri, reprezentând iarna, alţii împodobiţi cu ramuri verzi, reprezentând vara. Prototipul mitic, spune Mircea Eliade, este lupta dintre Tiamat şi Marduk, care se comemora ritual la începutul fiecărui an. Lupta e un ritual de stimulare a forţelor genetice şi a vieţii vegetative.
http://madalinamoewis.wordpress.com/