Hai-hui prin politichia damboviteana

[magda]

Ultima sansa pentru PD-L

O intorsatura neasteptata de situatie da o sansa nesperata democrat liberalilor - sansa de a fi primul partid care da semne reale de reformare. Nu stiu daca vor sti sa profite de ea, mai degraba sunt tentata sa cred ca nu vor reusi, insa ea trebuie salutata caci ar putea marca totusi o premiera in politica romaneasca.

Conducerea PD-L a acceptat cu un vot unanim eliminarea criteriului de varsta pentru ocuparea functiilor in partid. Asta inseamna ca usa le este, teoretic, deschisa reformistilor. Primii uimiti de acest vot au fost chiar principalii lui benficiari, adica Sever Voinescu, Monica Macovei si Cristian Preda, care nu se asteptau ca garda veche sa cedeze atat de usor.

Nu am naivitatea sa cred ca greii PD-L au fost loviti de reformism. Sunt mult mai tentata sa cred ca nu vor un razboi total cu Traian Basescu cat timp presedintele poate numi premierul si socotesc ca o infruntare cu grupul reformist poate fi mai putin paguboasa decat desemnarea unui premier independent daca presedintele taie definitiv puntile.

Cert este ca, potrivit lui Sever Voinescu, grupul reformist va prezenta la Conventia Nationala din mai o motiune liberal conservatoare axata pe doua idei esentiale: "va aseza definitiv PD-L pe dreapta si va ridica partidul la standardele de integritate pe care si le-a fixat in campaniile electorale". Adica reforma doctrinara si morala.

Monica Macovei a facut deja niste propuneri de modificare a statului partidului care vizeaza exact dimensiunea morala si de integritate. Cele mai importante sunt interdictia de intrare in PD-L a activistilor PCR, adica o revigorare a punctului 8 al Proclamatiei de la Trimisoara, si introducerea unor criterii de integritate stricte atat la intrarea cat si la ascensiunea in partid, adica ceea ce numeste Monica Macovei un filtru de integritate operational. Intre aceste crterii se numara onestitatea, competenta, buna reputatie si, foarte important, necolaborarea cu fosta securitate.

In plus, sistemul sanctionator ar deveni mai serios, iar printre faptele considerate foarte grave s-ar numara incalcarea prevederilor Legii privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale in finantarea partidului si a campaniilor electorale; tentativa de a cumpara voturi sau de a influenta intentia de vot, in cadrul si in afara partidului, prin promisiunea de bunuri sau castiguri de orice alta natura; arestarea preventiva, trimiterea in judecata sau condamnarea pentru fapte de natura penala comise in Romania sau in orice alta tara democratica; incompatibilitatile constatate definitiv de instantele judecatoresti pe baza sesizarilor Agentiei Nationale de Integritate. Toate acestea pot atrage suspendarea si chiar excluderea in partid.

Ma intreb cum ar arata un partid care are in statut si care, mai ales, aplica asemenea prevederi? Si cum ar arata Romania condusa de un astfel de partid?

Sa nu ne entuziasmam insa. Intre cele puse de hartie de Monica Macovei si votul in favoarea reformismului al Biroului Permanent, pe de-o parte, si reformarea efectiva a PD-L, pe de alta parte, este o cale foarte foarte lunga si plina de obstacole. In primul rand votul si modificarile de stat trebuie confirmate de Consiliul National de Coordonare si Colegiul Director unde se anunta o atitudine cel putin rezervata. Apoi ar mai fi nevoie ca presedinte PD-L sa ajunga candidatul grupului reformist nedesemnat inca.

Si chiar daca, printr-o minune, toate acestea s-ar intampla, grupul reformist trebuie sa capete puterea efectiva si aceste principii trebuie aplicate ceea ce ar presupune ca multi dintre baronii partidului, adevarati stalpi financiari ai formatiunii, in frunte cu celebrul domn Falca, de exemplu, sa faca un pas inapoi.

Ceva ma face sa fiu foarte sceptica. Dar important este ca manusa a fost aruncata pe masa partidului si ca PD-L a ajuns in fata unei optiuni radicale pe care nu o mai poate evita. Iar viitorul sau politic depinde de decizia pe care o va lua in urmatoarele luni. Are, cum spuneam, o sansa extraordinara sa se relanseze sau va balti in continuare vreo doi ani, va mai mulge ce va mai mulge de pe urma Puterii dupa care se va prabusi.

In orice caz, ma astept la o confruntare extrem de dura intre Traian Basescu, aflat in spatele grupului reformist, si blocul Blaga. Presedintele a inregistrat o mica victorie, dar mai are foarte mult pana sa castige razboiul.

http://www.ziare.com/pdl/traian-basescu/ultima-sansa-pentru-pd-l-1078529

 

[bodo]

Teorema tortului de ciocolata – numerologia esecului


Ceea ce a suprins de la inceputul procesului de negociere intre PSD, PNL si PC a fost inclinatia euforica a liderilor spre o constructie care foarte probabil va lua mai putin decat suma componentelor.

Vocile autorizate ale negocierilor au justificat sacrificarea procentelor pentru partidele lor prin nevoia de a avea o coalitie solida care sa obtina 50%+1 la urmatoarele alegeri, in asa fel incat, conform Constitutiei, seful statului sa nu le poata refuza dreptul de a da premierul.

Pofta buna la guvernare!


Va place tortul din imagine?

View attachment 8

Daca ati sti ca acest tort reprezinta guvernarea dupa 2012 atunci sunt convins ca v-ati uita la el cu si mai mult jind.

Dupa 1990 doar FSN a mancat singur tortul.

Celelalte partide au fost nevoite sa il imparta cu altii, felii mai mari sau mai mici.

Si asta pentru ca nici un partid sau alianta de partide nu a reusit sa ia mai mult de 37% in alegerile parlamentare pe vot proportional. In 1992, FDSN a luat 28%, pragul de acces fiind 3%. In 1996, CDR a luat 31%, in 2000, PDSR -37%, in 2004 PSD – 37%, in 2008 PSD – 33%. Din anul 2000 pragul parlamentar a fost crescut la 5%. In toate cazurile am avut un sistem de vot proportional, chiar si in 2008, cand, desi s-a votat uninominal, sistemul a fost compensat de scorul partidelor obtinute la nivel de circumscriptie.

Pornind de la aceste rezultate pot sa afirm ca, pastrand votul proportional, nici un partid sau alianta politica din Romania nu va lua mai mult de 40% la alegerile parlamentare.

O sa incerc sa arat de ce USL se va destrama cel mai tarziu dupa alegerile locale din 2012. Daca nu cumva mai devreme…

Spirala tacerii – cei multi, tacuti si rusinati

De ce totusi, daca nici un partid nu a reusit sa obtina mai mult de 37% in alegeri, in anumite perioade, sondajele de opinie creditau partidul de pe primul loc cu 50% sau chiar mai mult? O asemenea perioada a fost anul 2000, cand PDSR, castigator previzibil si detasat al alegerilor, avea in toate sondajele de opinie undeva la limita a jumatate plus unu din optiunile exprimate.

Am prezentat intr-un articol anterior (Alba ca Zapada, Populistii si Opozitia. Anno Domini 2000) un grafic cu rezultate ale sondajelor IMAS din 2000. In vremea respectiva pregateam exit-poll-ul CURS-CSOP si rezultatele erau similare. PDSR avea in jur de 50% din optiuni pana in ultima clipa. Scorul final a fost 37%, cu o crestere rapida in ultima luna de campanie a PRM, care aproape si-a triplat scorul din sondaje. Chiar si la alegerile locale din 2000, in sondaje PDSR era creditat cu 50%, dar pe componenta politica, la votul pentru consilii judetene PDSR a obtinut tot 37%.

Greseau sondajele? Nu neaparat. Limita sondajelor este ca nu pot capta fenomenul numit in literatura de specialitate „spirala tacerii”. Exista metode prin care efectul de spirala poate fi surprins. Dar in vremea respectiva noi nu aveam stiinta identificarii lui. Asa se intampla ca, imi amintesc, Dick Morris a realizat un sondaj pentru candidatul Marian Munteanu si culegerea datelor a fost facuta de CURS. Daca imi amintesc bine, era cu cateva luni inainte de alegerile parlamentare. Evaluarea arata printre altele potentialul enorm al PRM si al candidatului Vadim Tudor. Asta era cel putin evaluarea consultantului american.

Dar ce este misterioasa „spirala a tacerii”? E vorba , de fapt, despre o teorie a comunicarii de masa lansata pentru prima oara de Elisabeth Noell-Neumann. In esenta teoria spune ca o persoana va evita sa isi spuna opinia despre un anumit subiect daca va simti ca este in minoritate, de teama unor posibile represalii sau sanctiuni din partea majoritatii. Astfel este posibil ca o parte numeroasa a unei societati sa isi falsifice in mod deliberat opiniile sau si le ascunda daca exprimarea lor implica anumite costuri simbolice sau de alta natura.

In anul 2000 nemultumirea populatiei era crescanda, asa cum aratam intr-un articol anterior, iar vocea cea mai proeminenta si mai radicala, care se facea din cand in cand auzita, era aceea a lui Vadim Tudor. Un discurs justitiar, extremist, care promitea pedepse exemplare pentru toti cei vinovati de prabusirea nivelului de trai si hotia din tara, ea insasi cauza a pauperizarii populatiei, in viziunea tribunului.

Vadim Tudor nu era un personaj tocmai frecventabil. Invectivele si injuriile neaose din saptamanalul Romania Mare, pe atunci cu o mare audienta, precum si accentele xenofobe si antisemite il pusesera la zid in dese randuri pe liderul PRM nu numai de catre vocile lucide din tara, dar si de comunitatea internationala.

In acest context, Vadim era cel care exprima cel mai plastic si mai exact nemultumirea oamenilor, dar nu putea fi un personaj cu care cineva sa se identifice deschis, avand in vedere ca era repudiat de majoritate. Evident ca, in sondaje, cei care ar fi votat cu PRM sau presedintele sau nu isi exprimau o asemenea optiune, fie declarandu-se nehotarati, fie mistificandu-si optiunea, cel mai probabil indicand PSD ca preferinta.

Cred ca si acum suntem in aceeasi situatie, poate chiar mai accentuata decat in anul 2000. Acum avem doua partide in situatia PRM. Primul este Partidul Poporului infiintat anul trecut de Dan Diaconescu, celalalt este insusi PDL, partidul aflat la guvernare.

Partidul Poporului este stigmatizat de o majoritate a populatiei pentru ca reprezinta de fapt mediul considerat nefrecventabil al audientei OTV.

OTV si patronul sau Dan Diaconescu au devenit celebri prin senzationalismul exacerbat si prezentarea unor „stiri” mai mult sau mai putin fictive dintr-o zona marginala a societatii. In general audienta sa este formata din creduli, bigoti, lumpen-proletari, casnice plictisite, perdanti ai tranzitiei, etc.

Stigmatizat dintru inceput, Dan Diaconescu a devenit la randul sau un personaj controversat dupa ce procurorii l-au retinut pentru presupuse fapte de santaj. Diaconescu a dezvoltat un soi de manie a persecutiei, care de altfel ii foloseste de minune pentru propria victimizare si cresterea numarului de simpatizanti. Acestia insa, identificandu-se la randul lor cu mentorul, sunt si ei cuprinsi de sentimentul ca sunt vanati de autoritati sau supravegheati de establisment. Partidul creste undeva silentios in clandestinitate. Ma indoiesc ca toti cei care ar vota maine cu PP isi declara optiunea in sondaje.

PDL, la randul lui, este vanat de cele doua trusturi media ostile presedintelui si premierului. Facut responsabil pentru suiciduri, tentative de suicid, greva foamei, cresterea barilului de petrol si, cine stie, curand, de incalzirea globala, PDL nu poate fi partidul cu care sa te afisezi in asemenea vremuri fara sa ti se spuna in fata ca esti „pupinbasist” sau „vandut puterii”. Tehnicile sofisticate de stigmatizare ale haitasilor din trusturile ostile nu e obligatoriu sa indeparteze electoratul de PDL cat sa il faca sa se retraga in carapacea lui pana cand vremurile vor fi mai bune.

In aceste conditii, nou infiintata alianta social-liberala poate fi un refugiu la fel de comod precum optiunea de a te arata nehotarat in fata operatorului de sondaj. Ca si in natura, nimic nu se pierde totul se transforma.

Realitatea votului s-ar putea sa reprezinte un dus rece pentru liderii USL. Amagindu-se ca 1+1 ar putea sa faca macar 1,7, nu iau in calcul si posibilitatea ca suma sa fie tot 1.

Cum se taie tortul?

Ceea ce a suprins de la inceputul procesului de negociere intre PSD, PNL si PC a fost inclinatia euforica a liderilor spre o constructie care foarte probabil va lua mai putin decat suma componentelor.

Vocile autorizate ale negocierilor au justificat sacrificarea procentelor pentru partidele lor prin nevoia de a avea o coalitie solida care sa obtina 50%+1 la urmatoarele alegeri, in asa fel incat, conform Constitutiei, seful statului sa nu le poata refuza dreptul de a da premierul. Un alt obiectiv declarat a fost nevoia de a intinde navodul pentru parlamentari mai slabi de inger din actuala coalitie la guvernare. Cu alte cuvinte, suntem atat de puternici si avem sanse atat de mari sa venim la guvernare din 2012 incolo, incat singura voastra salvare este sa va alaturati de pe acum noua si sa dam jos impreuna guvernul.

Irationalitatea demersului, daca facem abstractie de scenariul unei capcane intinse de PSD partenerului de opozitie mult mai vocal in 2010, trebuie sa aiba totusi niste limite. Cu alte cuvinte alianta trebuie sa aiba un criteriu de performanta pentru a-si justifica existenta. Acest criteriu nu este greu de intuit. El poate fi scris sintetic astfel:

y>=50% sau xi>=t, unde

y este cota USL din sondaje,

xi este partea care revine partidului i, unde i≠PC,

iar t este scorul partidului inainte de formarea aliantei, de la alegerile din 2008.

Pentru i=PC, criteriul de performanta este sensibil modificat

y >5%

Si acum sa vedem cum se aplica criteriul pentru PSD, PNL si PC.

PSD este dispus sa stea in alianta atat timp cat alianta ia peste 50% sau, daca nu, cat timp PSD obtine mai mult de 30% (scorul de la alegerile din 2008). PSD accepta sa ia si o parte mai mica de 30% din tort atata vreme cat tortul este de 50%. In momentul in care tortul intra sub 50% PSD nu mai are nici un interes sa ramana in alianta.

Similar, PNL va ramane in alianta cat timp poate obtine un scor egal sau superior celui din alegerile din 2008. De asemenea PNL ar fi dispus sa piarda o bucata din felia care i-ar reveni, daca tortul ramane la 50%.

La PC criteriul e mult mai simplu. Cata vreme USL obtine peste 5% este interesat sa ramana in alianta.

La negocieri tortul s-a impartit dupa cum urmeaza. Mai intai PC si-a taiat o felie fixa de 7% (21 de parlamentari din 300) din alianta cu PNL. Apoi alianta PC cu PNL, numita si ACD, si-a impartit egal tortul intreg cu PSD. PC avand o felie fixa de 7%, daca USL ar obtine, prin absurd doar 5% la viitoarele alegeri acesti 5% revin PC (care are o felie fixa de 7%, deci tot ce e mai putin de 7% in alianta ii revine).

Un tort mai mare

View attachment 9

Daca USL ar obtine 60% in alegeri, atunci feliile ar reveni ca in figura de mai jos:

PSD ar lua jumatate, adica 30%, iar cealalta jumatate de 30% ar fi adjudecata de ACD, care o imparte conform intelegerii – 7% (fix) PC si 23% PNL. In aceasta situatie si PNL si PSD si-ar atinge ambele conditii de optim. Adica ar lua mai mult sau la fel cu scorul din alegerile parlamentare din 2008 (20%, respectiv 30%) si USL ar lua 60%, adica suficient cat sa guverneze.

PC , de asemenea, este mult peste criteriul de optim (USL >=5%).

Un tort numai bun

Daca USL ar obtine 50% in alegeri, atunci feliile s-ar imparti ca mai jos:

In acest caz PNL ar fi cu 2 puncte procentuale sub scorul din alegerile 2008, PSD cu 5 puncte procentuale sub scorul pe care l-a obtinut la acelasi scrutin, iar PC ar avea aceeasi felie fixa: 7%.

PSD si PNL ar face deci un sacrificiu, dar el merita pentru ca tortul este suficient de mare cat sa poti vorbi de guvernare.

Un tort meschin

In ultima figura prezentata avem un tort care nu poate nici pe departe sa asigure accesul la guvernare. El ar fi insa si marimea realista a USL, adica 40%.

In acest caz criteriul de optim nu este atins decat de catre PC, care nu isi doreste decat sa intre in parlament si sa poata forma grupuri parlamentare in Senat si la Camera Deputatilor. PSD este cu 10 puncte sub scorul din 2008, iar PNL cu 7 puncte procentuale. Dar USL ar obtine doar 40%, ceea ce inseamna OPOZITIE.

Optimizarea tortului

Dupa cum se poate constata, daca USL obtine 49% sau mai putin, PNL si PSD nu isi ating criteriul de optim, deci au tot interesul sa dezerteze si sa mearga pe cont propriu, caz in care ar putea spera la scoruri individuale superioare.

O solutie de ultim moment ar putea fi eliminarea PC din ecuatie pentru a satisface macar una din conditiile de optim. De exemplu, daca este previzbil un scor de 49%, chiar daca inseamna ramanerea in opozitie a USL, PSD si PNL ar putea taia tortul cu totul si cu totul diferit de intelegerea initiala. PC nu ar mai capata nici o felie, PSD si-ar taia o felie de 30%, iar PNL ar pastra felia mai mica de 19%. Astfel, cele doua partide ar fi cam la scorul din 2008.

Paradoxul este ca, atata vreme cat PP este considerat un partid al „lumpenilor” si PDL demonizat de trusturile mogulilor, niciodata USL nu isi va putea masura cota reala din sondaje pentru a putea face optimizari.

Singurul moment al adevarului inaintea alegerilor parlamentare sunt alegerile locale. Daca la votul pentru consiliile judetene USL va obtine la nivel national un scor mai mic de 50% atunci PSD si PNL vor fi interesate sa mearga la parlamentare pe propriile picioare. Si, evident, sa lase si PC de izbeliste.

Dar mai curios decat orice este ca USL si-a propus un obiectiv electoral imposibil de atins – 50%+1. Asa ca orice calcul de optim este inutil. Si era un tort aratos. Sa recunoastem…

http://www.contributors.ro/

 

[magda]

Videanu: Domnule premier, aţi salvat România de un derapaj major

Prim-vicepreşedintele PDL Adriean Videanu i-a spus, sâmbătă, premierului Emil Boc, la şedinţa CNC al PDL, că merită aplauzele partidului pentru că a făcut ceea ce trebuia pentru România.

"Domnule prim-ministru, împreună cu guvernele pe care le-aţi condus aţi reuşit să salvaţi România de un derapaj major. (...) Pentru acest lucru meritaţi aplauzele partidului", a spus Videanu.

El a arătat că fosta guvernare a îmbarcat populaţia într-o aeronavă şi în 2008 a luat singura paraşută şi s-a salvat şi a dat drumul combustibilului, iar prim-ministrul Emil Boc şi guvernul pe care acesta l-a condus, a reuşit să aducă aeronava la sol.

Videanu a mai spus că lui Emil Boc nu i-a fost uşor să facă acest lucru şi că are convingerea că după şedinţa CNC, toţi democrat-liberalii vor pleca mult mai optimişti.

http://www.cotidianul.ro/139134-Videanu-Domnule-premier-ati-salvat-Romania-de-un-derapaj-major

 

[bodo]

Reforma in PDL. Cauzele esecului si cateva concluzii


Frica de reguli clare si sanctiuni implacabile, influenta crescanda a baronilor locali la pachet cu potentialul lor penal, un Vasile Blaga tot mai puternic, dar si lipsa de abilitate a celor trei reformisti au spulberat orice speranta de modernizare in PDL. Consiliul National de Conducere a adoptat, sambata, 5 martie, modificari la statutul partidului, convenite anterior cu liderii de organizatii. Baronii locali au optat pentru aplicarea unor sanctiuni negociabile de la caz la caz, coborand astfel stacheta ridicata de trioul Preda-Macovei-Voinescu. Votand in bloc impotriva lor, dupa ce in urma cu trei saptamani partidul mima, sub presiunea publica, deschiderea catre reformism, PDL arata ca se confrunta cu probleme interne majore si ca nu risca rezolvarea lor prin actiuni radicale, inaintea celor doua momente cheie: alegerile interne din 14 mai si batalia pentru locale din 2012. Altfel spus, operatiunea de pesedizare a PDL, denuntata de Traian Basescu, continua.

Pentru a intelege mai bine semnificatiile celor intamplate vineri si sambata in PDL, e nevoie de ceva context si explicatii.

In plin scandal Ridzi - Pasat, conducerea PDL a preluat rapid o propunere discutata de luni bune, fara prea mult chef, in asa numita comisie pentru modificarea statutului: suspendarea automata din partid a membrilor trimisi in judecata. Aplicarea acestei masuri radicale urmarea un dublu scop.

Un scop simbolic, prin transmiterea mesajului ca PDL se reformeaza in mod real, ridicand foarte sus stacheta criteriilor de integritate, si ca actioneaza diferit in comparatie cu adversarii sai de la PSD si PNL, un mesaj prin care reformistii sperau sa recastige increderea electoratului dezamagit. Si un scop practic, prin distantarea reala de membrii de partid cu dosar penal, in cazul carora exista deja, prin trimiterea lor in judecata, indicii temeinice ca au comis infractiuni.

Or, de regula, penalii din toate partidele apeleaza, in lipsa unor sanctiuni clare prevazute in statut, la influenta politica pentru a obtine protectie in fata justitiei. In Romania, toti politicienii stiu ca una e sa te judeci de unul singur, sa ramai tu cu dosarul tau, si alta e sa ai in spate forta unui partid. Vezi cazul Nicolescu de la Arges, baronul local care, chiar in opozitie fiind, a beneficiat din plin de presiunile publice exercitate de PSD. Din acest motiv, suspendarea automata din partid a membrilor trimisi in judecata echivaleaza, pentru multi, cu o condamnare sigura.

Modificarea statutului prin introducerea acestei masuri radicale a fost sustinuta doar de gruparea Preda-Macovei-Voinescu, la care au aderat timid voci izolate din partid: Emil Boc, Valeriu Stoica si Sulfina Barbu. Gruparea nu s-au bucurat niciodata de prea multa simpatie si audienta interna, greii partidului lipsind ostentativ de la orice dezbatere pe tema criteriilor de integritate.

O serie de evenimente a rasturnat temporar situatia si a dat aripi gruparii reformiste. Pe data de 8 februarie, Parlamentul, cu ajutorul substantial al PDL, a respins cererea DNA de arestare a deputatului Dan Pasat. Votul a fost urmat de un perdaf din partea presedintelui Traian Basescu, acesta declarand ca nu mai asteapta nimic de la partidul de guvernamant. In plus, era asteptat raportul pe justitie al Comisiei Europene, iar seful statului declara ca exista riscul ca documentul sa mentioneze lipsa de vointa politica in combaterea coruptiei, ceea ce ar submina tot ce s-a facut bun in reformarea justitiei.

In acest context, si nu dintr-o emulatie pornita din interior, Biroul Permanent National al PDL a adoptat, pe data de 14 februarie, propunerea sustinuta de reformisti, anume ca membrii de partid trimisi in judecata sa fie automat suspendati din partid. Era mai degraba o tentativa de limitare a pierderilor de imagine generate de votul in cazul Pasat si o incercare de a convinge Bruxelles-ul, cu patru zile inainte de publicarea raportului pe justitie, ca vointa reformista in interiorul partidului de guvernament n-a murit cu totul.

Insa trei saptamani mai tarziu, presiunea publica a disparut, iar in locul ei a aparut presiunea primarilor si presedintilor de Consilii Judetene. Pe scurt, au intrat in scena baronii locali. Vineri seara, pe 4 martie, asa numitul Colegiu National Director al PDL, format din presedintii de organizatii locale, a respins in bloc propunerile de modificari la statut adoptate de Biroul Permanent National pe data de 14 februarie. A doua zi, vointa baronilor s-a formalizat in Colegiul National de Coordonare. Doar Macovei, Preda si Voinescu au votat impotriva lor. Cei cativa reformisti de ocazie, in frunte cu Sulfina Barbu, au schimbat, discret, tabara.

Varianta adoptata de conducerea PDL impreuna cu baronii locali lasa loc la decizii arbitrare si indelung negociate, chiar daca aparent sanctiunile par mai drastice. Elena Udrea a anuntat ca s-a decis in final ca suspendarea unui membru sa se poata face indiferent daca incepe urmarirea penala sau daca exista doar o plangere, in functie de afectarea imaginii PDL - altfel spus chiar inainte de trimitereea in judecata - chestiune care va fi stabilita insa de Comisia de Integriate. Aceasta Comisie ar urma sa fie infiintata, la randul ei, undeva dupa alegerile interne din mai. Cu alte cuvinte, suspendarea din partid se va face la fel ca pana acum, la mica intelegere, adica deloc. Aproape ca nu mai conteaza ca alte sanctiuni propuse a fi aplicate fostilor ofiteri sau colaboratori ai securitatii s-au pierdut pe drum, desi liderii PDL redevin rapid principiali cand e sa-l acuze pe Antonescu de colaborare cu securistul Felix.

La sedinta de CNC-ului de sambata, s-a vazut limpede lipsa totala de sustinere interna fata de cei trei - Macovei, Preda, Voinescu, tratati cu dispret, vulgar, ca niste paria. Cei trei sunt buni doar in poze electorale si in vitrina partidului, dar nu sunt buni atunci cand vor sa coboare din vitrina si sa puna in practica ce gandesc. In aceste momente, partidul ii trateaza de sus: intelectuali rupti de realitate, habarnisti, buni la teorie si bla-bla-uri despre morala si principii, dar care distrug partidul. Pe mana lor, alegerile din 2012 sunt ca si pierdute.

Intrebarea fundamentala a fost ridicata, sambata, de Cristian Preda: pierdem doua sute de primari prin aplicarea criteriilor de integritate si castigam doua sute de mii de voturi sau pastram doua sute de primari si ratam orice sansa de a recupera electoratul dezamagit? Partidul nu va mai avea sansa sa afle raspunsul la aceasta intrebare, pentru ca s-a decis: Merge pe mana primarilor. Greii din PDL le-au raspuns reformistilor, care au cerut explicatii, cu pseudo-argumente, cu metafore, lozinci sau injurii grosolane. Angajati in campanie interna, atat Vasile Blaga cat si Emil Boc au cautat sa-i seduca pe baronii locali, nu sa-i sperie cu integritate si suspendari din partid.

Vasile Blaga, Emil Boc, Cristian Boureanu, Cezar Preda, Elena Udrea, Sorin Frunzaverde, Traian Ungureanu si primarii care s-au perindat pe la microfon, i-au zdrobit pe reformisti cu argumentul pragmatismului politic. Voturile aduse de primari si presedintii de Consilii Judetene - au spus-o cu totii printre randuri - sunt sigure, cuantificabile si controlabile, pe cand voturile atrase prin aplicarea criteriilor de integritate sunt la fel de iluzorii ca blana ursului din padure. O mare parte din PDL crede ca alegerile locale din 2012 vor fi castigate, la fel ca in 2008, inclusiv cu primari trimisi in judecata, deoarece majoritatea celor care inca iese la vot este formata de fapt din activul de partid sau din alegatori care voteaza amoral: fura, dar face treaba.

In final, argumentul pragmatismului politic a invins argumentele idealismului reformist, invocate de cei trei care cred ca alegerile se pot castiga si cu principii. Preda, Macovei si Voinescu au fost invinsi sambata de partidul lui Solomon, Poteras, Gutau, toti trimisi in judecata sau condamnati deja pentru coruptie, de partidul primarilor cu sau fara dosar penal, in fata carora se inchina Vasile Blaga, Emil Boc si chiar Traian Basescu.

Unul din argumentele folosite impotriva masurii de suspendare automata a membrilor trimisi in judecata a fost riscul de hartuire politica. Este o falsa problema. Un primar, presedinte de consiliu judetean sau ministru poate fi asaltat cu sesizari penale, dar daca n-a comis nici o infractiune nu va ajunge prea usor in faza instantei si totul se va termina la parchet cu celebra rezolutie NUP (neinceperea urmaririi penale). Pana la intocmirea unui rechizitoriu e cale lunga, iar un procuror are nevoie de probe si indicii temeincie pentru a trimite pe cineva in judecata. Aici intervine al doilea argument utilizat de adversarii gruparii reformiste, si anume ca o justitie controlata politic te poate trimite in judecata cu un dosar incropit peste noapte. Odata acceptat acest pseudo-argument, putem anula orice discutie despre reforma, subminand la nesfarsit statul de drept si increderea in justitie.

In concluzie, acesta este PDL: un partid captiv grupurilor de interese locale, lipsit de vointa reformista autentica, asanarea interna fiind mimata doar in campaniile electorale sau in momentele critice pentru imaginea partidului. PDL s-a dovedit, sambata, un partid mai apropiat ca mod de gandire si actiune de Vasile Blaga, Sorin Frunzaverde si Radu Berceanu, decat de Emil Boc, Monica Macovei sau Cristian Preda. Din acest punct de vedere, demersul izolat si destul de inabil sustinut de catre cei trei a avut efect de turnesol. A probat, din nou, ca PDL a ajuns, la fel ca PSD sau PNL: un partid imposibil de reformat, din cauza structurilor piramidale osificate in coruptie si complicitati vinovate.

Sambata s-a vazut si mai clar ca intre Macovei si TRU nu exista nici o legatura si ca Traian, din pacate, s-a asezat, cuminte, langa Blaga. Rolul sau in PDL este astazi relativ minor: le aminteste, periodic, ca Traian Basescu exista si trebuie luat in seama. Cand electoratul e deprimat, TRU face partidul sa rada. Altfel, contributia sa la dezbaterea despre reforma tinde spre zero. Un singur detaliu mai e de aflat: daca, dupa 14 mai, PDL va rade condus de Blaga, de Boc sau de altcineva. Ce minune ar trebui sa se intample ca veselia de astazi se nu se transforme in plans dupa alegerile locale?

http://www.hotnews.ro/

 

[bodo]

Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea cu numele de cod "Felix". Decizia este definitiva si irevocabila

Curtea Suprema a respins, joi, recursul formulat de presedintele fondator al Partidului Consevator, Dan Voiculescu, impotriva deciziei prin care Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat verdict de colaborare cu fosta Securitatea. Decizia este definitiva si irevocabila. Potrivit CNSAS, Voiculescu (senator, vicepresedinte al Senatului) a fost recrutat ca informator de Securitate comunista, in februarie 1970, primind numele conspirativ "Mircea". Acesta "a relatat verbal despre contactele si schimburile de pachete intre sportivi romani si cei straini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valuta" si apoi, in Republica Socialista Cehoslovaca, unde a insotit ca translator echipele romanesti de hochei pe gheata. De asemenea, in 1973 a fost recrutat in reteaua Directia a III-a unde i s-a dat numele de cod "Felix" si timp de doi ani a dat o serie de note informative despre colegi, rude plecate in strainatate si cetateni straini cu care a avut contact.


UPDATE 2: Antena 3 a dat prima stire despre acest subiect la o jumatate de ora dupa aparitia informatiei oficiale.

* Citeste Cum s-a pregatit Dan Voiculescu de verdict


Curtea de Apel Bucuresti a respins, pe 5 februarie 2010, actiunea presedintelui fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, impotriva deciziei prin care Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat verdict de colaborare cu fosta Securitate. Acesta a contestat decizia la instanta suprema.

La 20 iunie 2006, Colegiul CNSAS i-a inmanat lui Dan Voiculescu decizia conform careia liderul conservatorilor ar fi facut politie politica.

In iulie 2006, liderul PC a prezentat opiniei publice, prin intermediul avocatului sau, deputatul Sergiu Andon, dosarul de urmarire informativa din perioada 1971-1980.

Andon a sustinut atunci ca Dan Voiculescu a fost turnat de 17 colaboratori si urmarit de aproape 30 de ofiteri de securitate.

Potrivit CNSAS, Dan Voiculescu a fost recrutat ca informator de Securitate comunista, in februarie 1970, primind numele conspirativ "Mircea". Acesta "a relatat verbal despre contactele si schimburile de pachete intre sportivi romani si cei straini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valuta" si apoi, in Republica Socialista Cehoslovaca, unde a insotit ca translator echipele romanesti de hochei pe gheata. De asemenea, in 1973 a fost recrutat in reteaua Directia a III-a unde i s-a dat numele de cod "Felix" si timp de doi ani a dat o serie de note informative despre colegi, rude plecate in strainatate si cetateni straini cu care a avut contact.

Dan Voiculescu a declarat pe propria raspundere la inceputul mandatului de senator, in 2004, ca nu a colaborat cu Securitatea ca politie politica, recunoscind insa ulterior, in urma deciziei CNSAS si a materialelor de presa, ca a fost informator.

Acesta a afirmat recent, pe blogul sau, ca daca va fi condamnat pentru politie politica se va adresa la CEDO si este decis sa recupereze "imensul prejudiciu moral" care i "s-a cauzat in acesti ani".

http://www.hotnews.ro/stiri-esentia...felix-decizia-este-definitiva-irevocabila.htm

E adevarat ca muti din politicienii de azi au turnat intr-u fel sau altul la secu. Insa, cum a facut-o Voiculescu, colaborand benevol si vandzandu-si inclusiv rudele, spune multe despre "capitalistul" de azi, care ne flutura cu impertinenta pe sub nas marele sau imperiu media.

 

[bodo]

Traian Băsescu: "Sunt dispus la scurtarea mandatului meu de președinte"


Președintele Traian Băsescu s-a arătat dispus să renunțe la un an din mandat dacă la discuțiile despre modificarea Constituției se va ajunge la o înțelegere privind recuplarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare.
Sursa: ARHIVA EVZ

Președintele Băsescu propune revenirea la un mandat de patru ani pentru președintele României și a pledat pentru recuplarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Șeful statului a atras atenția că în următorii ani vor fi câte două runde de alegeri la fiecare doi ani, ceea ce înseamnă cheltuirea afoarte multe resurse.

"România are nevoie de mai puţini ani cu alegeri. Ideea a fost să reuşim o soluţie de recuplare a alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare. Dacă s-ar găsi un consens cu toate partidele politice, eu am toată disponibilitatea pentru a găsi o formulă practică. Inclusiv scurtarea mandatului meu, dacă vom conveni că acest lucru îl votăm", a declarat luni seară Traian Băsescu într-un interviu la TVR.


În acest sens, președintele spune că este dispus și la scurtarea propriului mandat, dacă la discuțiile despre modificarea Constituției se va ajunge la o înțelegere care să aducă cuplarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare.

Blaga a furat startul în competiția pentru șefia PDL

Șeful statului s-a arătat nemulțumit de felul în care se defășoară competiția pentru șefia PDL. El a vorbit de faptul că "unul din candidați a furat startul începând să strângă semnături". "În competiţia asta internă unul din candidați a cam furat startul. A început să strângă semnături fără să-şi anunţe candidatura... S-au grăbit. Convenţia e pe 15 mai. Ei mai au de guvernat până atunci. Cred că Emil Boc nu a mai avut ce să facă dacă Blaga a început să strângă semnături. Nu mi-a plăcut că s-a furat startul" a declarat Traian Băsescu la TVR.

Premierul tehnocrat

Despre subiectul premierului tehnocrat președintele spune că rămâne un subiect "în analiză", dar a precizat că la întrevederea cu PDL nu a discutat acest subiect. "Este un subiect în analiză", a afirmat președintele Traian Băsescu cu privire la subiectul premierului tehnocrat. El spune că deocamdată guvernul se află în fața unei moțiuni de cenzură, dar după, va trebui să vadă ce trebuie făcut pentru recâștigarea încrederii. "Partidele de guvernământ trebuie să găsească o soluție de relansare", a afirmat șeful statului în această seară într-o emisune la TVR.

Iată cele mai importante declarații ale șefului statului:

* DESPRE ENERVAREA LUI SARKOZY. "Nu, nu a avut ieşire nervoasă. Cel puţin, nu în Consiliu. A fost un dialog cu Sarkozy. În jurul mesei, şefii de stat îşi spun părerile. Iar punctul de vedere al României a fost categoric. Eu nu am vrut, şi am adus toate argumentele, că România nu poate recunoaşte acea autoritate în stadiul actual, poate avea calitate de interlocutor, cu atât mai mult cu cât acest organism nu reprezintă nicio instituţie din Libia".
* DESPRE PONTA PREMIER. "'Sunt obligat de Constituţie să am consultări cu toate partidele şi le-aş avea dacă va cădea Guvernul la moţiune. Dar domnul Ponta este copilot la o maşină, dânsul mai participă la raliuri şi are sponsori necunoscuţi, deşi se prezintă a fi un soi de fata mare (...). Cu sponsorii aceştia necunoscuţi a ajuns să fie copilot. Cum poţi să conduci ţara dacă eşti doar co-pilot. Nu-i dă nimeni volanul în mână, poţi să-i dai ţara în mână? Nu cred că domnul Ponta are maturitatea necesară să fie prim ministru, nu în mandatul meu de preşedinţie. Un președinte trebuie să fie responsabil când numește premierul".
* DESPRE BLAGA ȘI LUPTELE PENTRU PUTERE DIN PDL. "Nu mi-a plăcut că s-a furat startul. Sunt un om cu multă experienţă în partid. Am câştigat o moţiune în partid, contra Simonei Marinescu şi a lui Petre Roman, am câştigat alegeri. Lansarea timpurie a competiţiei interne mă îngrijorează, pentru că acest partid trebuie să aibă ca prioritate guvernarea. Se creează tensiuni inutile".
* DESPRE TELEVIZIUNILE MOGULILOR. "Cele două televiziuni ale mogulilor sunt angajate în bătălia pentru șefia PDL. Au slăbiciuni pentru unul dintre candidați. Asta dăundează partidului pentru că PDL are responsabilitatea guvernării. Dacă ar fi în opoziție n-ar avea decât să-și spargă capetele.
* DESPRE DAN VOICULESCU. Nu aş vrea să dau indicaţii preţioase Parlamentului. Cred că Parlamentul este suficient de matur să ia o decizie corectă. Parlamentul va decide singur ce e de făcut în cazul Voiculescu.
*

DESPRE MOȚIUNE. Deocamdată, România are premier. Sigur că am soluţii, dar România are premier şi trebuie să treacă printr-o moţiune".
Subiectul discutat la întâlnirea cu PDL a fost legat de moţiunea de cenzură, care mi se pare că Alianţa tratează cu uşurinţă. I-am chemat la atenţie şi la responsabilitate.
Indiferent de semnale, i-am chemat la prudenţă, pentru că un eșec legat de trecerea Codului Muncii nu înseamnă numai un eşec politic ci şi o amânare a legislaţie.
Nu mă tem că dacă ajung la o înţelegere cu partidele din Coaliţie ar fi posibil să nu treacă Guvernul. Nu mă tem că nu am putea instala un nou guvern dacă va fi cazul. I-am atenţionat în mod deosebit privind moţiunea de cenzură. Dacă nu trece moţiunea, Guvernul are premier.
*

DESPRE EMIL BOC. "E un om politic de calibru. Nu ai nici un motiv să nu-ţi afirmi simpatia pentru un politic extrem de onest. Este un om care nu a fost vreodată atins de vreo discuţie de corupţie, care şi-a sacrificat simpatia populaţiei într-o perioadă extrem de grea pentru România. Nu am niciun motiv să nu-l consider un om politic de calibru. În plus, este un politician care a câştigat alegerile de două ori la Cluj. Sub preşedinţia lui Emil Boc, PDL a obţinut cele mai mari succese electorale, nu sub preşedinţia mea. Omul ăsta nu are nicio îngrângere electorală. Nici el personal, nici partidul.
Este un om care nu a fost atins vreodată de vreo discuţie despre corupţie. Pur şi simplu şi-a sacrificat simpatia. Este un politician care a câştigat de două ori alegerile, nu unul care a pierdut de fiecare dată când a candidat. Şi când vii în fruntea unui partid la 20 de ani de la Revoluţie, dar să nu fi câştigat niciodată nimic.... Mă refer la domnul Cezar Preda care nu a câștigat nici măcar primăria Buzăului unde a candidat.
*

DESPRE CEZAR PREDA. "Pe Cezar Preda nu-l recomandă nimic - nu a reuşit să câştige nici măcar alegerile la el în judeţ. 'Da, este adevărat. Fusese declaraţia lui Cezar Preda care îşi dădea cu părerea. El nu a reuşit să câştige alegerile la Buzău ca primar şi a aflat că el se pronunţă pe prim-miniştri... Să-şi vadă fiecare de responsabilităţile şi de atribuţiile lui".
*

DESPRE GADDAFI. "În nici un caz Gadhafi numai este o soluție pentru Libia. Un șef de stat care trage în propriul popor nu mai poate să rămână la putere".
*

DESPRE REFORMIȘTII din PDL. "Pe de o parte ei au avut o lipsă de tact consistentă, dar pe de altă parte am văzut nişte discursuri de înfierare, aşa...nu mi-a plăcut deloc. Am văzut câteva secvenţe la televizor. Noroc că nu mai am păr că mi se ridica în cap de cât de îndârjiţi erau".
*

DESPRE MODIFICAREA CONSTITUIEI. "Într-un an avem locale, în altul europarlamentare, parlamentare şi prezidenţiale. Dacă s-ar găsi un consens cu toate partidele politice, eu am toată disponibilitatea pentru a găsi o soluţie practică.
Sunt dispus inclusiv la scurtarea mandatului meu. De ce nu? De ce să mai stai un an, dacă prin asta salvăm un an din ciclul electoral? Mi se pare un câştig, nu o pierdere. România va avea în următorii patru ani alegeri la fiecare doi ani. Am considerat că trebuie găsită o formulă pentru recuplarea alegerilor paralamentare cu cele prezidențiale".
*

DESPRE CORUPȚIA DIN VĂMI. Eu afirmasem la un moment dat că în afacerea cu vămile nu sunt implicaţi oameni politici. Eu pot să vă spun că dacă există un sistem mafiot de colectare, el este sindicatul. Ştiu că asta nu place, dar asta e realitatea.
Ce ştiu cu certitudine este că sindicatul prin liderul său este sistemul mafiot din Vămi. Şefii de vămi s-au schimbat, dar este un lider care stă ca o stâncă. Am în vedere un lider care face şi desface în sistemul vamal.
Eu până în momentul de faţă nu am informaţii legate de vreun om politic care să fie implicat, mă refer la miniştri, parlamentari care să fie implicaţi în acest sistem mafiot.
*

DESPRE PREMIER TEHNOCRAT. "Nu. O asemenea discuţie nu a fost legată de premier, subiectul discutat a fost legat de moţiunea de cenzură pe care mie mi se pare că Alianţa, in ansamblul ei, o tratează cu oarecare uşurinţă. Pentru că par prea siguri că nimic nu se poate întâmpla la moţiune. Este extrem de important pentru mediul de afaceri, pentru toţi oamenii, ca noul Cod al Muncii să treacă prin Parlament. Indiferent ce semnale am, eu am chemat la prudenţă şi la atenţie, pentru că un eşec legat de trecerea Codului Muncii nu este doar un eşec politic ci o amânare a reformelor necesare pieţei muncii, extrem de prost venită. 'Sper să nu fie surprize şi să vedem parlamentari PDL votând pentru moţiune de dragul populismului".

http://www.evz.ro/detalii/stiri/tra...area-mandatului-meu-de-presedinte-924034.html

 

[bodo]

Victor Ponta şi Crin Antonescu i-au copiat Codul lui Boc


PSD şi PNL critică în moţiunea de cenzură modificările Codului Muncii asumat de guvern, uitând că aceleaşi prevederi se regăsesc şi în proiectul depus de USL la parlament.
PROGNOZE
Crin Antonescu l-a anunţat deja premier pe Victor Ponta, dacă moţiunea de cenzură de miercuri va trece de Parlament

Antonescu și Ponta și-au pus semnătura pe un Cod al Muncii în variantă Boc
PROGNOZE
Crin Antonescu l-a anunţat deja premier pe Victor Ponta, dacă moţiunea de cenzură de miercuri va trece de Parlament

Modificările Codului Muncii nu sunt bune dacă sunt făcute de Emil Boc, dar numai potrivite dacă poartă semnăturile lui Victor Ponta şi lui Crin Antonescu. Practic, propunerile de schimbare în legislaţia muncii, depuse la parlament de liderii USL alături de 59 de senatori şi deputaţi, copiază, până la virgulă, în unele cazuri, cea mai mare parte a Codului lui Boc.

Mai mult, articole identice în cele două proiecte sunt criticate de opoziţie în textul moţiunii de cenzură.

Vezi asemănarea dintre cele două proiecte: proiectul depus de Emil Boc şi cel depus de USL.


Inspiraţie social-liberală

Social-democraţii şi liberalii critică vehement în moţiunea de cenzură faptul că perioada de probă la angajare a fost mărită de la 30 la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere.

"Toate acestea, împreună cu eliminarea oricărei restricţii în ceea ce priveşte posibilitatea de a repeta la infinit această modalitate duc la posibilitatea apariţiei abuzurilor", susţin ei.

În fapt însă, atât proiectul guvernului, cât şi iniţiativa USL conţin aceeaşi prevedere.

"Nu putem să fim de acord cu modificările propuse la Codul Muncii care dau posibilitatea angajatorului să extindă timpul de muncă suplimentar zilnic şi săptămânal", acuză opoziţia, însă şi în proiectul său durata maximă a timpului de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, şi trebuie respectată şi la o medie de referinţă de patru luni.

USL critică, totodată, prevederea referitoare la reducerea primei tranşe a concediului de odihnă de la 15 la 10 zile. "Prin reducerea propusă va creşte numărul concediilor de boală şi al pensionărilor de invaliditate", susţine opoziţia, care în propriile hârtii propune scăderea la 10 zile de concediu neîntrerupt.

Deşi şi-a făcut temă de atac din contractele colective scoase din Codul Muncii, USL introduce şi ea în propriul proiect prevederea ca reglementarea acestora să se facă prin lege specială.

Ponta: diferenţe mici, dar esenţiale

"Sunt câteva diferenţe mici, dar esenţiale, la care ţinem foarte mult, printre care şi cea referitoare la contractul colectiv de muncă. Sunt propuneri venite din partea sindicatelor şi patronatelor, pe care ni le-am asumat", a explicat forma aproape identică a celor două proiecte liderul PSD Victor Ponta.

"Guvernul nu şi-a asumat tot proiectul sindicatelor. Noi am făcut-o", a susţinut şi deputatul PNL Victor Paul Dobre.

OPOZIŢIE DE FATADĂ

USL îşi denunţă inclusiv propria variantă de Cod al Muncii

Criticile moţiunii

* Mărirea perioadei de probă
* Extinderea timpului de muncă zilnic şi săptămânal
* Reducerea primei tranşe a concediului de odihnă de la 15 la 10 zile

Codul lui Boc

* 90 de zile pentru funcţii de execuţie şi 120 pentru funcţii de conducere
* 48 de ore pe săptămână
* cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt

Codul USL

* 90 de zile pentru funcţii de execuţie şi 120 pentru funcţii de conducere
* 48 de ore pe săptămână
* cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt

Vezi asemănarea dintre cele două proiecte: proiectul depus de Emil Boc şi cel depus de USL.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-ponta-si-crin-antonescu-i-au-copiat-codul-lui-boc-923609.html

 

[bodo]

Vadimizarea lui Ponta si Antonescu


Intr-o vreme, granitele Romaniei cu Ungaria erau atent supravegheate, din fericire, doar de Vadim Tudor. Din nefericire, numarul vigilentilor s-a triplat ieri, prin inrolarea celor doi patrioti recenti in razboiul anti-iredentist. Crin Antonescu si Victor Ponta au pus mana pe arma lui Vadim Tudor - delirul nationalist si xenofob - ca sa deschida, atacandu-l pe Victor Orban, un nou front de razboi impotriva lui Traian Basescu si sa stinga rapid ecourile unui nou esec rasunator - Revolutia Sclavilor. La prima vedere, planul razboiului anti-maghiar pare stupid. Planul chiar este stupid, dar are si alte calitati ascunse: este foarte vechi, expirat si intoarce Romania la diversiunile nationalist-securiste din negura anilor 90.

Ce s-a intamplat miercuri, 16 martie 2011, aminteste de epoca de piatra a democratiei. Filmul zilei incepe cu scene ridicole de revolutie esuata si se termina cu un rechizitoriu nationalist de maxim prost gust intocmit de opozitie, in Parlamentul Romaniei, Guvernului de la Budapesta. Va fi inca o zi rusinoasa in analele galagiei parlamentare de factura slinos-populista.

Dar, in esenta, cum s-au desfasurat evenimentele? Poporul muncitor, in loc sa se revolte ca Guvernul Boc se pregateste sa-l lege in lanturile sclaviei cu noul Cod al Muncii, i-a intors spatele lui Victor Ponta si Crin Antonescu. Nici chemarile lui Crin, nici instigarile brutale de la Antene sau disimulate in concursuri cu premii de la Realitatea TV n-au scos oamenii, miercuri, in ziua votului la motiunea pe Codul Muncii, la Revolutia Sclavilor. A fost, va sa zica, un triplu esec.

* In primul rand: In ziua votarii motiunii la Codul Muncii, sclavii au stat acasa si au asteptat linistiti lanturile in loc sa umple strazile ca sa se lase eliberati de Ponta si Antonescu.
* In al doilea rand: Unii s-au apucat sa urle la opozitia eliberatoare, s-au enervat cand i-au vazut pe cei doi in Piata Victoriei, le-au strigat cate ceva si au plecat ostentativ in timpul baii de multime.
* In al treilea rand: Din opozitia eliberatoare face parte in mod bizar PNL, partid care pretinde ca se adreseaza oamenilor de afaceri, altfel foarte interesati ca regulile sclaviei denuntate din ratiuni stangiste de PSD sa fie adoptate cat mai repede, nu se fie respinse de Parlament si in nici un caz cu concursul liberalilor, care inca se pretind in mod abuziv de dreapta.

Au urmat apoi momente care au acoperit opozitia de ridicol in Parlament. Premierul Boc a acuzat PNL si PSD ca au plagiat zeci de articole din Codul Muncii, din acelasi Cod infierat cu manie proletara de aceeasi opozitie. In concluzie, USL se afla miercuri inainte de vot in fata unui iminent dezastru de imagine, cu tot efortul televiziunilor de stiri de a eroiza actiunea opozitiei. Cum puteau scapa Antonescu si Ponta de rusinea unui triplu esec? Cum puteau iesi din penibilul zilei de miercuri? Inventand un scandal mai mare si fara legatura cu Codul Muncii. Ceea ce s-a si intamplat.

Scandalul era deja pregatit. Diversiunea - constand in denuntarea lui Victor Orban drept dusmanul poporului roman si acuzarea lui Traian Basescu drept complicele lui in direct, la tribuna Parlamentului - fusese pregatita si anuntata cu cateva zile mai devreme.

Inainte ca ambasada Ungariei sa transmita , marti, 15 martie, mesajul premierului de la Budapesta, Victor Orban, catre organizatorii manifestarilor de la Targu Mures in memoria Revolutiei de la 1848 (doua formatiuni radicale maghiare, PCM si CNS), Victor Ponta si Crin Antonescu au avansat periculos pe terenul atacului nationalist.

Pentru a lovi in Orban si, prin ricoseu, in Traian Basescu, Crin Antonescu supralicita inca de luni, 14 martie, declaratiile tipice, numai bune de ametit ungurii verzi din Ardeal, facute in preajma zilei nationale a Ungariei de radicalii din FIDESZ pe tema autonomiei teritoriale. Liderul PNL solicita insistent presedintelui si ministrului de externe inca de acum doua zile sa ia atitudine impotriva lor. Semn ca nu ma conta practic ce se intampla pe 15 martie iar scenele cu Avram Iancu spanzurat de un vadim local au fost bomboana pe coliva.

La randul sau, Victor Ponta pregatise deja intens dimensiunea internationala a pseudo-scandalului montat impotriva premierului de la Budapesta. Cu zece zile mai devreme, pe data de 4 martie, liderul PSD declara, citat de Agerpres, ca intentioneaza sa-i informeze pe liderii Partidului Socialistilor Europeani, in cadrul reuniunii de la Atena, “despre presiunile premierului ungar, Viktor Orban asupra celor de la UDMR si a Guvernului din Romania (...) Eu vreau, in mod special, sa informez despre relatia lui Viktor Orban cu Traian Basescu si despre presiunile pe care face premierul ungar asupra UDMR”.

Miercuri am aflat de la opozitie, Antene si Realitate ceva si mai groaznic: amandoi sunt dictatori, amandoi sunt Hitler in plus nu Basescu, cum stiam, ci Orban este stapanul lui premierului Emil Boc. Asta cu Orban stapanul lui Boc n-a spus-o, cum ati crede, Vadim Tudor, ci locotenentul sau din PNL.

Asadar, avem toate datele premeditarii atacului nationalist lansat de USL (Uniunea Securist-Liberala) , avand in vedere comportamentul previzibil al radicalilor din FIDEZS in competitie, la Budapesta, cu dementa extremista numita JOBBIK.

Si acum, o scurta paranteza pentru romanii verzi care vor simti totusi nevoia sa le dea dreptate noilor vadimisti ca lupta cu "iredentismul maghiar". Radicalii si extremistii maghiari, in competitie interna la Budapesta, se agita in 2011 mai tare decat de obicei din ratiuni pur electorale.

A solicita o reactie oficiala din partea Guvernului, Presedintiei sau - si mai iresponsabil - a forta o declaratie de infierare a Guvernului de la Budapesta asumata de Parlamentul Romaniei, cum a pretins PNL miercuri seara, inseamna a turna gaz pe focul aprins ritualic de vadimistii de la Budapesta si a alimenta spirala sovinista. Nici un stat responsabil din Uniunea Europeana n-ar putea concepe mizeria nationalista pusa in scena miercuri seara, in Parlamentul Romaniei, de Crin Antonescu si Victor Ponta.

Declaratiile radicalilor din FIDESZ din aceste zile despre autonomia teritoriala le auzim formulate cam la fel in fiecare an in zilele de 15 martie si 1 decembrie, latrate pe tonalitati chiar mai agresive in preajma campaniilor electorale din Romania sau Ungaria. In aceste momente, se flutura in mod ritualic steagul Ungariei Mari sau se varsa borcane cu lacrimi dupa Trianon.

In ultimii ani, politicienii romani maturi au invatat sa-i ingore sau sa explice rational de ce planurile secesioniste isi pierd sensul in interiorul Uniunii Europene. Astfel, discursul nationalist a pierdut teren in Romania. PRM a ratat, in 2008, intrarea in Parlament, dupa ce in 2000, Vadim Tudor se calificase in turul doi la presedintie iar partidul sau obtinea un sfert din mandatele parlamentare.

Dupa aderarea Romaniei la UE, ultimii luptatori cu fantomele iredentismului au ramas extremistii de dreapta, nationalistii, antieuropenistii, un Vadim Tudor prafuit si alti cativa ca el. Nici un politician sanatos la cap - de stanga sau de dreapta - n-a mai riscat sa se intoarca in timp.

Cum au reusit Ponta si Antonescu sa ajunga, totusi, la Traian Basescu, dupa un raid pe la Budapesta? Scotand de la naftalina palanurile para-militare utilizate acum 15 ani de generalii si securistii lui Vadim Tudor in razboiul de uzura cu organizatiile teroriste maghiare. Schema lui Vadim Tudor era primitiva, dar a functionat ani de zile: strigi cat te tine gura ca ne cotropesc ungurii, iar cine refuza sa le declare razboi il facem tradator de tara. Prostia asta prindea acum 10 - 20 de ani, mult inainte ca romanii sa dea o tura prin Europa, sa-si deschida afaceri in Ungaria sau sa mearga la tratament in spitalele de la Budapesta.

Astazi, Ponta si Antonescu au inviorat plutonul nationalist intrat in adormire dupa evacuarea lui Vadim Tudor din Parlamentul de la Bucuresti. Prin agitarea pericolului maghiar pe tonul apocaliptic de acum doua decenii - operatiune de tip securist intens mediatizata la Antenele lui turnatorului Felix - liderii USL au reusit sa mute complet atentia de la Codul Muncii catre o tema artificiala, umflata de politicienii fara solutii. In urma unei uluitoare operatiuni de manipulare, ziua a inceput cu Codul Muncii si s-a terminat seara tarziu cu Victor Orban si Traian Basescu.

Recursul la discursul nationalist, radical si xenofob a ramas ultima arma, profund nociva, la care apeleaza USL in lupta cu Traian Basescu si Guvernul Boc. Este cel mai facil si toxic mod de a obtine voturi, aplicat cu succes de ultrapopulisti din Ungaria, Franta, Marea Britanie sau unele tari nordice. Asta-i lipsea Romaniei astazi: dezgroparea intolerantei etnice din anii 90, o boala vindecata cu eforturi majore atat din partea majoritatii, cat si din partea minoritatii.

Si totusi, in peisaj n-a aparut deloc Vadim Tudor. Cum de l-au tinut ascuns tocmai pe mancatorul de unguri in ziua marii rafuieli cu dictatorul ungurilor? De frica asocierii cu un extremist notoriu? Chiar daca Vadim Tudor a lipsit azi de pe micile ecrane, vadimismul a navalit in spatiul public prin Ponta si Antonescu si prin cativa jurnalisti isterici. Liderii USL si-au vadimizat si limbajul, colorat cu insulte si injuraturi grosolante decupate parca din Romania Mare.

Dar poate ca liderul PRM lipseste fiind deja ocupat cu organizarea trupelor regulate de pensionari si saraci cu duhul, in fruntea carora se vor aseza noii vadmisti, daca tot nu se baga nimeni la revolutia impotriva dictaturii Basescu. Daca tot n-au reusit sa convinga sclavii Romaniei se se arunce in capul lui Basescu la fel cum a plonjat Sobaru de la balcon in directia lui Boc, macar sa-i sperie la sfarsitul zilei cu invazia hoardelor maghiare, condusi de Hitler de la Budapesta.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-8398122-vadimizarea-lui-ponta-antonescu.htm

 

[bodo]

Sindicatele au picat la motiunea de cenzura (Opinii)


Sindicatele au picat la motiunea de cenzura (Opinii)Foto: Ziare.com/Alexandra Ion
vand daewoo matiz - 2350 EUR
vand daewoo matiz2350 EUR
Guvernul Boc a castigat o batalie practic fara lupta. Motiunea de cenzura menita sa-l darame si sa blocheze Codul Muncii a fost ca o ciorba lunga, fara gust si rece. Opozitia s-a opus din reflex, dar fara aplomb, total neincrezatoare in propriile sanse de reusita.

Probabil de aceea nici nu incepuse votul ca atat parlamentarii, cat si televiziunile au mutat accentul de la sleita motiune, la declaratiile premierului maghiar si la o chestiune mereu scoasa de la sertar la vreme de mare plictiseala: ne iau ungurii Ardealul, eventual ca pe o bucatica de zahar ascunsa in buzunar.

A fost o incercare transparenta de a transforma o previzibila infrangere intr-o victorie de imagine si de a baga nitica zazanie in Coalitie. Doar ca in felul acesta, Opozitia si-a aruncat in derizoriu propriul demers abandonat inainte de a se consuma.

Dar n-a fost singurul exercitiu de demagogie al USL, caci o parte dintre prevederile atacate de motiune sunt cuprinse in proiectul de modificare a Codului Muncii initiat chiar de Opozitie. De exemplu, Noul Cod al Muncii prevede cresterea duratei maxime legale a saptamanii de lucru la 48 de ore, prevedere pe care o gasim si in documentul Opozitiei.

Aceeasi Opozitie care iata ce spune despre aceeasi prevedere in textul motiunii: "Nu putem sa fim de acord cu modificarile propuse la Codul Muncii care dau posibilitatea angajatorului sa extinda timpul de munca suplimentar zilnic si saptamanal". Curat murdar, nimic de zis.

Pentru liberali situatia a fost chiar mai delicata cat timp s-au asezat la stanga pentru a ataca de acolo un cod ultraliberal, calificat ca atare de chiar unul dintre liberalii de frunte, chiar daca nu are functii, Dinu Patriciu. Asa ca Crin Antonescu a compensat fondul deficitar cu o agresivitate vulgara pe alocuri a discursului.

Nici pentru Putere nu a fost o victorie onorabila. Facila, dar lasa, caci nu e nimic glorios intr-o motiune care este respinsa cu doar 4 voturi impotriva. Scorul acesta arata cat de mare este nesiguranta actualei majoritati in fidelitatea propriilor parlamentari de care pot fi siguri ca nu vor trada doar daca nu se ating de urne. Dar nici macar embargoul impus votului nu i-a mai reusit ca inainte.

Insa poate ca nimeni nu a iesit mai prost din aceasta motiune decat sindicatele. Marele miting de 50 de mii de oameni care trebuia sa puna pe jar Parlamentul vreme de 7 ore a fost o fasaiala de nici 10 mii de oameni care s-au raspandit obositi si blazati dupa numai vreo 3-4 ore. La ora cand expira autorizatia de la primarie, nici macar scena nu mai era in Piata Constitutiei. Spectacolul a fost derizoriu, mai ales daca ne amintim de exemple europene recente.

In Franta, au iesit in strada si au blocat tara peste un milion de oameni atunci cand Puterea a purces la modificarea legislatiei pensiilor. Si acolo numarul sindicalistilor este cu mult mai mic decat in Romania, unde tot bugetarul e inscris in sindicat dintr-un reflex de pe vremea comunismului.

Si atunci, de unde acest dezinteres total pe o tema prin excelenta sindicala? Din dezgust si neincredere. Romanii sunt profund scarbiti, cam cat sunt si de politica, de o miscare sindicala profund politizata, condusa de lideri putred de bogati, dupa cum ne arata declaratiile lor de avere si implicati in tot felul de afaceri extrem de profitabile care nu au nimic de-a face, ba chiar sunt adesea in contradictie, cu calitatea lor oficiala.

De ce sa fie mai credibili baronii si baronasii sindicali decat baronii si baronasii din politica?

Mobilizarea sindicala ridicola este o palma si pentru televiziunile mogulilor care de zile intregi incearca sa sperie poporul cu sclavagismul promovat Codul Muncii, doar doar l-o scoate in strada. Se pare insa ca oamenii se uita la televizor ca la un spectacol caruia nu-i acorda insa mai multa credibilitate decat politicii si miscarii sindicale.

O lehamite si o neincredere generala au inundat Romania ceea ce e o mare infrangere pentru toata lumea, de la Putere la Opozitie, de la sindicate la presa. Noroc cu declaratiile lui Viktor Orban (sau prelucrarea la traducere a declaratiilor lui Viktor Orban, dupa cum sustine UDMR) ca altfel muream de tristete si pliciseala la motiune.

http://www.ziare.com/politica/motiune-cenzura/sindicatele-au-picat-la-motiunea-de-cenzura-1082103

 

[bodo]

Boc: Nimic din ce a afirmat opoziţia nu este în mesajul lui Orban. Vezi aici traducerea neoficială a mesajului premierului ungar

Premierul Emil Boc a declarat, miercuri seara, că nimic din ceea ce au afirmat liderii opoziţiei nu s-a regăsit în mesajul oficial trimis de premierul ungar Viktor Orban şi că este nevoie de un apel la calm şi echilibru din partea unor politicieni responsabili şi cu "viziune" privind viitorul ţării.


Boc: Nimic din ce a afirmat opoziţia nu este în mesajul lui Orban.

"Am prezentat în plenul Parlamentului textul oficial al primului ministru Viktor Orban - am şi traducerea acestui text - şi vreau să se ştie că nimic din ceea ce au declarat liderii opoziţiei nu s-a regăsit în mesajul oficial trimis de acesta. De aceea, am cerut şi am făcut un apel atât în şedinţa liderilor de grup, cât şi în plenul Parlamentului la calm, la raţionalitate şi la abordare echilibrată a unui asemenea subiect care trebuie să găsească nişte politicieni cu responsabilitate şi care să aibă viziune cu ceea ce înseamnă viitorul şi prezentul României, al Ungariei şi al Uniunii Europene", a spus Boc.

El a apreciat că reacţia unor lideri de opoziţie cu dorinţa de a obţine beneficii electorale pe termen ultrascurt, care s-au "înfierbântat" fără să verifice conţinutul unor declaraţii, nu face bine României.

Conform MAE, în traducere neoficială, mesajul premierului Ungariei, Viktor Orban, a fost următorul:

" Stimaţi concetăţeni!Această zi este sărbătoarea naţiunii. Amintirea revoluţiei şi a luptei de eliberare este importantă, întrucât rezumă, în mod fidel, toţi pilonii importanţi ai identităţii noastre maghiare: mândria noastră naţională, cinstirea limbii şi culturii noastre de sine stătătoare, iubirea noastră de libertate. Toţi maghiarii, fie că trăiesc pe pământul natal, ori în orice altă parte a lumii, simt acelaşi lucru: când vine primăvara, ne punem cocarda în piept şi pornim să sărbătorim. Sărbătoarea naţională ne oferă ocazia, întotdeauna, să pregătim o analiză a stării naţiunii. Ce am realizat? Avansăm pe un drum bun? În anii trecuţi am sărbătorit printre îndoieli. După multă vreme, putem, din nou, să salutăm primăvara, în libertate. Ungaria s-a schimbat foarte mult, iar acum trăieşte lunile înnoirii. Mai avem multe de făcut, moştenirea noastră ne-a aşezat în faţa unor sarcini care ne pun la încercare. Am avut asemenea datorii, la care nu ne-am priceput şi nici nu am vrut să aşteptăm. Am înfiinţat ziua solidarităţii naţionale şi am făcut posibil pentru maghiarii din exterior să îşi obţină cetăţenia ungară fără să-şi părăsească ţinutul natal. Acum ne îndeplinim pe mai departe datoria faţă de naţiune. Noua Constituţie, al cărei proiect l-am înaintat de Ziua Naţională, aşează în sfârşit pe bazele demnităţii crezul nostru naţional, defineşte solidaritatea tuturor maghiarilor şi răspunderea Ungariei faţă de toţi membrii naţiunii.
Vă salut pe toţi cu ocazia acestei sărbători frumoase, dătătoare de speranţe. Vă doresc tuturor multă putere, sănătate şi Dumnezeu să vă ajute".

http://www.mediafax.ro/politic/

Mi-e scarba de populismul jalnic al opozitiei. Patetica incercare de a baga zanzanie .

 

[bodo]

Politicianul-plic între avariție și nerușinare


Are o problemă România cu moravurile publice? Nu subevaluăm dimensiunea etică doar pentru că trăim într-o țară obligată să supraviețuiască în logica dispensei sau a pogorămintelor? Iată ce scria Ion Ghica în anul 1892: „Funcţionarismul a devenit un rău mare care bântuie ţara noastră. Mai înainte vreme, impiegaţii statului se ziceau slujbaşi, adică oameni la serviciul publicului. Acum ei se numesc funcţionari – sluga de altădată se consideră stăpânul publicului…”

Puţini ar fi anticipat la sfârşitul secolului XIX că va veni vremea când politicienii români îşi vor batjocori nu doar propriul popor, ci vor sfida toţi cetăţenii Europei care contribuie la un buget comun. Nesimțirea dovedită de Adrian Severin în fața lumii întregii este spectaculoasă și s-a bucurat de ample comentarii de calitate. Demisia de onoare pare la noi cvasi-inexistentă. Cu excepția lui Mihai-Răzvan Ungureanu, puțini au fost demnitarii Guvernelor României care au părăsit fotoliul ministerial fără presiune publică. Sancțiunea presei sau logica colectivei de partid sunt mai prompte decât remușcările conștiinței individuale.

Dincolo de profilul găunos al personajului (modelat perfect după tiparul activistului comunist marca „Ștefan Gheorghiu”), cazul Adrian Severin scoate la iveală relația dificilă a politicianului român cu banii și rușinea.

De ce politica a ajuns un mijloc de căpătuială – un meschin calcul de supraviețuire într-o lume dură și competitivă? Pentru că ipochimenul în cauză n-are o profesie bine definită. Jucând simultan rolul expertului, al consultantului, al doctrinarului, al ofițerului de legătură, al specialistului în drept comercial, geopolitică și justiție socială, omul cu pricina își identifică nu trăiește o vocație mistuitoare. Nu are un crez, fapt pentru care schimbă ușor familia politică (sau devine independent). Riscurile existențiale majore l-au ocolit. În comunism ori sub tranziție, politicianul-plic a stat la păstrare. Nicicând nu l-a consumat vreun proiect profesional de anvergură. Nu e în stare de-o pasiune intelectuală anume ori de-un proiect generos pentru comunitate. Vorbește vorbe. Pentru confort și cât mai multe parale, e dispus la orice compromisuri. Se înconjoară de oameni dubioși iar dacă e prins în flagrant se prezintă lumii ca victimă a dușmanilor. Banul îl atrage magnetic, schimonosindu-i chipul interior. Banul nemuncit vine ca o stihie, îți alterează discernământul și te îndepărtează de viața oamenilor anonimi.

Captiv în peștera imaginației populată doar cu brățări, haine scumpe, fotolii plușate, mașini „bengoase”, șoferi slugarnici, vacanțe exotice, zboruri business-class sau ceasuri de lux, politicianul-plic se simte predestinat la acest tip de viață. Totul i se cuvine birocratului superior: protocol, indemnizaţii, pensii speciale, rente viagere. Țara abia dacă-i merită serviciile iar postul pe care-l ocupă îi pare indispensabil. Omul n-are o adevărată viață privată spre care să se întoarcă: tihna singurătăţi, lecturi restante, prieteni intimi sau familie. Nici în tinerețe n-a dobândit vreo meserie care să-i aducă mari bucurii. Filarghiria alungă aşadar rușinea în fața semenilor şi sfiala de-a da ochii cu proprii săi votanți. Iată rețeta îngroșării obrazului.

În mult hulitul Occident, vinovat de secularizare și amnezie istorică, standardele de integritate sunt nemiloase. În dulcea noastră patrie, de la universitarii-plagiatori (i.e., Mircea Beuran), episcopi avari (i.e., Teodosie Tomitanul) sau gazetari oportuniști (i.e., Doru Bușcu & Stelian Tănase) până la parlamentari penali (Năstase, Pasat & co.) sau miniștri impenitenți (Chiuariu, Remeș, etc.), toate figurile publice par să știe că nimic, nicio stenogramă sau cameră video ascunsă, nu te compromite cu adevărat. Se găsesc mereu instituții, oameni și rețele gata să-i reabiliteze moral sau legal.

Să fie la mijloc moștenirea istorică a comunismului, cultura locului sau firea omenească? Cert este că, în 1880, Mihai Eminescu exclama la Bucureşti astfel: „Plebea de sus face politică, poporul de jos de jos sărăceşte şi se stinge din zi în zi de mulţimea greutăţilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ şi administrativ care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele lui simple şi care formează numai mii de pretexte pentru înfiinţarea de posturi şi paraposturi, de primari, notari şi paranotari, toţi aceşti plătiţi cu bani peşin din munca lui, pe care trebuie să şi-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susţine netrebnicia statului român”.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/politicianul-plic-intre-avariție-și-nerușinare/

 

[bodo]

Evenimentul zilei a intrat în posesia unor stenograme Wikileaks. Între acestea, cea intitulată “Money and politics: who really owns Romania?” (Bani şi politică: cine deţine, în realitate, România?), datată 2007.


„În timp ce zeci de baroni locali au apărut după 1989, un mic grup de figuri cu influenţă la nivel înalt continuă să exercite o influenţă semnificativă în politica României. (...) Mulţi păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le deţin”.

Între oligarhii enumeraţi: Dan Costache „Dinu” Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, George Becali, Atilla Verestoy, Viorel şi Ioan Nicula, Iulian Dascălu, Ion Ţiriac și Ovidiu Tender.

Potrivit unor surse din mediul diplomatic ale EVZ, una dintre sursele serviciilor americane de informaţii ar putea fi ziaristul Bogdan Chireac.

Contactat telefonic, Chireac a fost evaziv şi nu a infirmat: “Vă pot spune doar atât: am, în mod curent, întâlniri cu diplomaţi străini acreditaţi la Bucureşti. Mai departe, dacă analizele mele politice sunt trimise în afară, asta înseamnă că sunt apreciate!”.

Patriciu, relaţii apropiate cu Tăriceanu şi Adrian Năstase

„Dinu Patriciu este preşedintele şi acţionarul majoritar al grupului Rompetrol şi un membru proeminent al PNL. Foarte apropiat de premierul Tăriceanu, Patriciu controlează eşaloanele superioare ale PNL şi are o enormă influenţă asupra actualei guvernări. Pe lângă asta, Patriciu are şi o strânsă relaţie de prietenie cu fostul premier Adrian Năstase, omul aflat la putere când Patriciu a achiziţionat Rompetrol de la stat”, se arată în stenogramele Wikileaks.

”După ani, în Camera Deputaţilor, Patriciu a făcut parte dintr-un grup de parlamentari care şi-au dat demisia, în 2003, după apariţia legii privind incompatibilitatea cu afacerile. În pofida acestui lucru, câşiva politicieni PNL (în mod special europarlamentari) datorează carierele lor influenţei financiare a lui Patriciu, influenţa sa în partid fiind de necontestat. În timpul alegerilor din 2004, Patriciu a servit ca sursă majoră de fonduri pentru PNL şi a consiliat alianţa PSD-PNL. În conformitate cu deconturile oficiale, Patriciu a donat către PNL în jur de 23.000 de dolari în 2004, suma neoficială este însă în mod sigur mult mai mare”, potrivit dezlăuirilor Wikileaks.

”Oricum, Patriciu şi-a acoperit pariurile la aceste alegeri, donând cel puţin 60.000 de dolari către PSD, prin subsidiare ale Rompetrol. În mai 2005 a fost arestat (dar eliberat imediat) sub o mulţime de acuzaţii legate de privatizarea rafinăriei Petromidiei, precum fraudă, spălare de bani şi evziune fiscală. Progresul în acest caz a fost încet, mai ales de la începutul anului (2007 - n.r). Acuzaţiile ar putea fi găsite inadmisibile, după ce, potrivit unei decizii din iulie 2007 a instanţei SRI trebuie să-i plătească despăgubiri pentru că i-a interceptat ilegal convorbirile telefonice. Potrivit unei reviste de business, averea lui în 2006 era estimată la 600 de milioane de dolari în 2006”, arată stenogramele Wikileaks.

REACŢIA LUI PATRICIU:

Dinu Patriciu: „implicarea în lumea politică m-a împiedicat în afaceri”

Omul de afaceri Dinu Patriciu susţine că niciodată implicarea sa în politică nu l-a ajutat în afaceri, ba chiar l-a împiedicat. El a declarat la Realitatea TV că este prieten cu fostul premier liberal Călin Popescu Tăriceanu încă din anii 1990 când au fondat împreună Partidul Liberal.

"Asta este o legătură trainică", a spus omul de afaceri despre prietenia lui cu Tăriceanu, subliniind că la începutul anilor '90 a făcut politică din convingere şi nu pentru beneficii în afaceri.

Cât despre sprijinul financiar acordat politicienilor, Patriciu spune că niciodată nu a sprijinit partide, ci oameni politici, dând exemplul candidaturii lui Mircea Geoană la primăria Capitalei, candidatură pe care a susţinut-o.

Stenogramele Wikileaks:

Dan Voiculescu: „Senatorul Voiculescu conduce Partidul Conservator (PC), este acţionar majoritar în grupul de afaceri Grivco şi controlează Intact Media Group (care controleaza trei staţii importante de televiziune, al doilea ziar ca tiraj, Jurnalul National, şi săptămânalul Săptămâna Financiară, printre alte active). În iunie 2006, a fost declarat oficial colaborator al Securităţii sub numele de cod «Felix», împiedicându-l să preia funcţia de vicepremier. Deşi a insistat ca rolul său din trecut în Securitate nu a fost mai mare decat al românului de rând şi că şi-a servit ţara câştigând valuta, poziţia sa din perioada comunistă de manager al unei companii în spatele căreia se afla Securitatea sugerează că a fost mai degrabă ofiţer de rang-înalt al Securităţii decât un simplu colaborator (conform telegramei de referinta B). Oponent virulent al lui Băsescu şi unul dintre liderii mişcării de suspendare şi înlăturare a preşedintelui, Voiculescu a fost acuzat în instanţă în primavara lui 2007 de spălare de bani. Prima motivaţie a lui Voiculescu, şi de fapt adevăratul scop al partidului său, este să-i protejeze interesele de afaceri. Îi lipseşte un program politic sau o ideologie limpede şi îşi aliniază partidul oportunist. Voiculescu nu este singurul politician pentru care îmbogăţirea personală este principala motivaţie. George Copos, un aliat al Partidului Conservator al lui Voiculescu şi vicepremier, are o avere estimată la 420 de milioane de dolari şi este în mod cert din aceeaşi stofă, deşi averea sa este centrată pe industria hoteliera; el este, probabil, cel mai bine cunoscut ca proprietarul unei echipe de fotbal de top din Romania, Rapid. Averea familiei Voiculescu este de aproximativ 500 de milioane de dolari în 2006”.

Sorin Ovidiu Vîntu: „Deşi el susţine că înclină spre dreapta politică, Sorin Ovidiu Vîntu nu are legături directe cu un singur partid politic, optând în schimb să le influenţeze pe toate. Vîntu şi-a cladit iniţial averea făcând afaceri cu cupoane de privatizare, bazându-se pe o reţea de foşti ofiţeri ai Securităţii pentru informaţii de interior despre companii mari. Practicile sale de afaceri au fost controversate, poate chiar penale. În 2000, cel mai mare fond mutual din Romania - o schemă piramidală orchestrată de Vîntu - s-a prăbuşit, păgubind aproximativ 300.000 de investitori cu circa 400 de milioane de dolari. În ianuarie 2007, a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu posibilitate de recurs, pentru falsificare de documente care să ascundă deturnarea de fonduri de la schema piramidală pentru a finanţa o banca. Vîntu îşi menţine influenţa asupra politicii românesti prin legături ample cu persoane din eşaloanele superioare ale guvernării din România. În timpul presiunilor din primavara anului 2007 de a-l suspenda şi înlătura pe preşedintele Băsescu, Vîntu l-a consiliat în mod activ pe liderul PSD Mircea Geoană iî strategia sa politică şi de media. El este de asemenea legat de fostul ministru de finante Sebastian Vlădescu, acum secretar de stat în cadrul ministerului, care a facut parte din consiliul de administraţie al uneia dintre companiile lui Vîntu şi este probabil încă strâns legat de el. Similar, actualul ministru de finanţe Varujan Vosganian a primit susţinere financiara de la Vîntu în anii 1990 pentru un partid de centru-dreapta şi este astăzi, potrivit deputatului şi liderului Partidului Iniţiativa Naţională Cozmin Guşă, cel puţin «parţial în buzunarul lui Vîntu». Vîntu are o relaţie de prietenie puternică, recunoscută public şi de lungă durată cu fostul director SRI Radu Timofte (2001-2006)(decedat intre timp - n.r) probabil oferindu-i un anumit nivel de acces în lumea informaţiilor. Influenţa sa derivă şi din legăturile cu liderul sindical Liviu Luca şi influenţa acestuia asupra sindicatelor din Romania, la fel ca şi din faptul că deţine Realitatea TV, versiunea româna a CNN. Deşi se pare că nu dirijeaza conducerea editorială a Realitatea, la modul cotidian, el a fost atent pe parcursul suspendării presedintelui Băsescu sa mentina cat de cat impresia de echilibru in abordarea postului, mai ales dupa ce a devenit tot mai evident ca mişcarea de suspendare susţinută de Geoană, Voiculescu şi alţii nu va trece. Valoarea neta a averii lui Vîntu este estimată la aproximativ 900 de milioane de dolari în 2006.

Ioan Niculae: „Se spune ca Niculae mentine relatii bune cu toate partidele mari si fostele guverne, desi in trecut a fost vazut ca un sponsor major al PSD. Inainte de 1989, Niculae ar fi fost ofiter de Securitate. Astazi el detine cea mai mare companie din sectorul agricol din Romania (InterAgro Group), precum si o companie de varf in asigurari (ASIROM). In 2000 si 2001, Niculae a fost implicat in controversata privatizare a Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR), in care, dupa o licitatie trucata, a obtinut o participatie majoritara in cadrul companiei pentru doar 10 milioane de dolari. Ulterior, in 2004, Ministerul Agriculturii a recapatat controlul asupra companiei, i-a sters partial datoriile, si a revandut pachetul de control catre companii inregistrate in Insulele Virgine controlate de Niculae, crescandu-i profitul. Potrivit datelor privind finantarea partidelor publicate de Asociatia Pro Democratia, in iunie 2004, Niculae a donat peste 840.000 dolari PSD-ului prin compania sa de asigurari ASIROM si Rafinaria ASTRA din Ploiesti (pe care el o controleaza oficial prin InterAgro cu o cota de 6,5% si neoficial prin actionarul majoritar Kreyton Ltd, un holding inregistrat in Insulele Virgine). In plus, Niculae pare sa aiba legaturi cu ofiteri de rang-inalt din SRI si este in prezent implicat intr-un scandal cu ofiteri de informatii in Prahova care au fost implicati in vanzarea ilegala si neimpozitata de petrol unei retele de dealeri. Un articol din 9 martie al ziarului Ziua sustine chiar ca Niculae beneficiaza de protectia presedintelui Basescu, furnizandu-i presedintelui o polita gratuita ASIROM de asigurare de viata. Averea lui Niculae este de aproximativ 700 de milioane de dolari in 2006”.

George "Gigi" Becali: „Sondaje de opinie recente indica faptul ca proprietarul echipei de fotbal Steaua ocupa locul al doilea in topul popularitatii politicienilor in Romania, dupa presedintele Basescu. Se pare ca sursa averii lui Becali ar putea fi identificata in comertul cu oi facut de tatal sau pe piata neagra, dandu-le beneficii agentilor de securitate responsabili de monitorizarea sa pe cand se afla in exil din cauza asocierii sale cu Garda de Fier. Intr-un interviu acordat inainte de alegerile din 2004, Becali a recunoscut ca a primit aproximativ 150.000 de dolari de la familia sa cand regimul Ceausescu a cazut. Dupa ce a lucrat in afaceri cu «shipping» (probabil telegrama se refera de fapt la afacerile cu oi, n.red) si iaurt ("yogurt" in telegrama, n.red.) in perioada comunista, Becali si-a facut averea initiala in 1990 exportand in Turcia volume mari de rulmenti aparent furati si importand blue jeans de calitate scazuta de la un furnizor din Istanbul. Totusi, mare parte din averea sa provine din afaceri imobiliare abile, unele dintre ele legate de manipulari dubioase din interior. Becali a fost in spatele unei afaceri extrem de controversate in 1999 ce a implicat un schimb de 21 de hectare de pamant departe de Bucuresti cu un teren de aceeasi suprafata apartinand armatei in Baneasa, acum o suburbie eleganta a Bucurestiului. In iulie 2007, relatarile media au sustinut ca Becali il mituise pe fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, oferindu-i fiicei sale o proprietate in suburbie, pentru schimbul de terenuri mai sus mentionat. Becali insusi s-a legat de dreapta nationalista romana. In trecut a cerut canonizarea liderului legionar din Romania din anii 1930 Corneliu Zelea Codreanu; este liderul partidului nationalist Noua Generatie (PNG), pe care l-ar fi cumparat de la primarul Bucurestiului Viorel Lis in 2004 (conform telegramei de referinta C). Ironic, Becali are de asemenea o relatie apropiata cu liderul PSD Viorel Hrebenciuc care a sprijinit preluarea PNG de catre acesta pentru a submina PRM-ul lui Vadim Tudor. In plus, Becali are unele legaturi cu presedintele Basescu, sustinandu-i campania de referendum si, lucru foarte cunoscut, sarbatorind public o victorie a Steaua tarziu in noapte, alaturi de presedinte. El l-ar mai fi platit pe mogulul media Adrian Sarbu pentru o acoperire favorabila pe canalele sale de televiziune. Averea lui este evaluata la 950 milioane de dolari in 2006”.

Baroni locali

Attila Verestoy: „Verestoy, principalul sustinator financiar al UDMR, a fost senator UDMR reprezentand judetul Harghita din 1990. In prezent este liderul UDMR in Senat si vicepresedintele comisiei comune parlamentare de supraveghere a SRI. Inainte de 1989, Verestoy, chimist de formatie, a lucrat la un institut de cercetare condus de Elena Ceausescu. In aprilie 2007, ziarul Atac a publicat afirmatii, facute de un fost ofiter de Securitate, potrivit carora Verestoy fusese recrutat de Securitate in orasul sau natal Odorheiu Secuiesc, in ciuda unei decizii din octombrie 2006 a CNSAS care indica faptul ca Verestoy nu a colaborat cu Securitatea. Din 1990, averea lui Verestoy s-a concentrat pe industria de cherestea din Harghita si pe portofoliul sau de actiuni la bursa. El a fost de asemenea implicat intr-o serie de scandaluri politice, unele dintre ele recente. In 2005, el si ministrul PNL al Sanatatii, Eugen Nicolaescu, au fost implicati cand Ministerul roman al Sanatatii a oferit un contract de servicii spitalicesti de 7 milioane de dolari catre Hungastro (o companie de servicii in cadrul careia Verestoy a fost, pana de curand, principalul actionar) dupa descalificarea principalului participant la licitatie pe baza unui element tehnic. In mai 2007, el a fost implicat intr-o posibila schema de insider trading dupa ce s-a implicat, pe Bursa Romana de Valori, in tranzactii cu actiuni afectate de o lege in curs de adoptare in Parlament. Averea sa este evaluata la aproximativ 54 de milioane de dolari in 2006”.

Viorel si Ioan Micula: „Adesea mentionati ca fratii din Bihor, Viorel si Ioan Micula sunt de departe cei mai bogati dintre cei pe care noi ii consideram «Baroni Locali». Fratii Micula detin operatiuni media prin Centrul National Media, un conglomerat media estimat la aproximativ 150 de milioane de dolari, cu trei statii TV (National TV, N24 si Favorit TV) si o statie radio (National FM). Desi activi in afacerile media si hoteliere, ei se identifica cel mai mult cu grupul European Drinks & Food, companie cu o veche notorietate de practici de business dubioase si care a apelat in trecut la manipulare politica si economica pentru a obtine o pozitie avantajata pe piata (conform telegramei de referinta A). Fratii Micula se pare ca au legaturi cu toate partidele mari in Bihor. Un numar de consilieri locali ai PD, PSD si PNL lucreaza pentru companiile fratilor Micula, in timp ce varul lor Catalin Micula este deputat PNL responsabil cu Comisia de Cultura si Educatie. Cornel Popa, vicepresedintele PNL pentru nord-vestul Romaniei, ar fi de asemenea un apropiat al fratilor Micula. Averea lor neta a fost estimata la circa 770 milioane de dolari in 2006”.

Iulian Dascalu: „Cunoscut ca «Regele Mallurilor», Iulian Dascalu este un om de afaceri din Iasi relativ tanar (37 de ani) si bogat. Provenit dintr-o familie saraca, Dascalu a reusit sa transforme Iulius Group SRL intr-o companie nationala care a ridicat o serie de malluri in Moldova si Transilvania. In iulie 2007, nunta lui Dascalu in Italia s-a evidentiat cu o lista de invitati pe care se aflau toate figurile influente din Iasi, inclusiv controversatul lider PNL Relu Fenechiu (Nota: Vezi Intellipedia Biographies pentru mai multe informatii despre Fenechiu. Sfarsitul Notei). Proiectul Palas, cel mai controversat al lui Dascalu, prevede un complex rezidential in inima Iasiului, pe un teren acordat de primarul PSD Gheorghe Nechita lui Dascalu, fara o licitatie. Atat Nechita, cat si seful PNL Iasi Fenechiu si-au exprimat public suportul pentru acest proiect, determinand mass-media sa relateze despre o coalitie secreta PNL-PSD in spatele proiectului. Prin companiile sale, Dascalu are de asemenea legaturi cu justitia, cu SRI-ul si cu Securitatea, fosti oficiali de rang inalt din toate acestea lucrand acum ca directori sau avand legaturi cu compania sa. Averea sa neta este estimata la aproximativ 120 milioane de dolari”.

Un foarte influent personaj care nu se încadrează”

„Ion Tiriac este al doilea cel mai bogat roman din lume, potrivit Top 300 Capital, si are rezidenta in Monaco. Nu are legaturi oficiale cu niciun partid, desi este cunoscut ca a avut relatii apropiate cu PSD si cu fostul premier Adrian Nastase. In ciuda acestor legaturi, el mentine relatii bune cu toate guvernele si partidele si, spre deosebire de alte personaje, are o reputatie publica relativ pozitiva. Tiriac a fost chiar sustinut o data de partidele de opozitie ca un candidat la functia de prim-ministru intr-un posibil guvern tehnocrat. Initial, el a facut avere in afara Romaniei ca, printre altele, partenerul de dublu la tenis al lui Ilie Nastase si managerul lui Boris Becker. Statutul de star international al tenisului i-a permis lui Tiriac o anumita doza de libertate sub regimul Ceausescu, desi el a jucat pentru echipa Dinamo, asociata cu Securitatea. In Romania, el si-a dobandit averea prin dezvoltarea si vanzarea cu succes a unor companii bancare si de asigurari catre companii din Vest. Puternicele sale legaturi germane de afaceri cu companii ca HVB si Allianz Insurance au fost cele care i-au oferit un numar mare de parghii in relatia cu oficialii romani. In ciuda imaginii sale relativ curate, Tiriac a avut de-a face totusi cu controverse. Dupa ce fiul sau a fost arestat pentru trafic de droguri, Tiriac este mentionat ca si-ar fi folosit banii si puterea pentru a curata numele fiului sau, avand ca rezultat o investigare a procurorilor de caz de catre fostul ministru al Justitiei Monica Macovei. Alta controversa, in 2005, a implicat uciderea ilegala de mistreti de catre vanatori invitati in Romania de Tiriac. Averea sa este estimata la aproximativ 1,5 miliarde de dolari in 2006”.

„Nu toti brokerii de putere din Romania au dovedit gradul de rezistenta demonstrat de cifrele prezentate mai sus. Ovidiu Tender, un personaj legat de Securitate care si-a construit averea in afacerile cu petrol si a inselat guvernul roman cu circa 93 de milioane de dolari inainte de a fi trimis temporar dupa gratii, este exemplul perfect de fost «oligarh» a carui influenta pare sa fi scazut ca urmare a unei investigatii DNA si a pierderii de sprijin politic. Tender, care ar fi de asemenea legat de Patriciu si PNL, este profund implicat intr-un scandal de coruptie referitor la privatizarea rafinariei Rafo, in care mai sunt implicate mai multe personaje cu legaturi la crima organizata rusa (conform telegramei de referinta E). In urma dezvaluirii scandalului, Tender a ajuns dupa gratii pentru o perioada de arest preventiv de 30 de zile, dupa ce a incercat sa mituiasca un martor. Intr-o intalnire din 9 iulie cu un oficial politic al ambasadei, jurnalistii de investigatie Stefan Candea si Sorin Ozon au sugerat ca, desi inca puternica, influenta lui Tender ar putea fi in declin dupa perioada de detentie. In pofida acestui lucru, seful biroului AP in Romania i-a spus oficialului politic din cadrul ambasadei intr-o intalnire din 13 iulie ca Tender, in plin reviriment, a acumulat o suma semnificativa de bani dupa ce si-a ispasit pedeapsa, semn ca influenta sa ar fi din nou in crestere, cu atat mai mult acum cand independenta DNA este atacata. Averea neta a lui Ovidiu Tender este estimata la aproximativ 190 de milioane de dolari in 2006”.

Comentariu. „Jocul banilor si politicii in Romania este consistent, insa nu este static. Influenta «Baronilor Locali» s-a schimbat dupa alegerile din 2004 si dupa schimbarea guvernului din aprilie 2007. Nici «oligarhii» romani nu au garantata o prezenta continua pe scena politica romaneasca, zguduita de presedintele Basescu care le-a oferit spate politic procurorilor de la DNA sa ancheteze coruptia la nivel inalt. Problemele unui personaj precum Tender sunt dovada ca, daca anchetele dau rezultat, DNA are potentialul sa elimine personaje foarte corupte de pe scena politica si economica romaneasca. Totusi, chit ca anchetele DNA au trimis pe tusa unii jucatori majori precum Tender, nici un personaj foarte influent nu a fost inchis cu adevarat in Romania. Eforturile anticoruptie si urmaririle penale au inceput in mod limpede sa fasaie dupa aderarea la UE, pe masura ce vechile influente corupte au inceput sa se reafirme. Alte informatii despre oligarhi, baroni locali si alte personaje sunt disponibile la Embassy Bucharest's Intellipedia Biographies. Sfarsitul comentariului".

http://www.evz.ro/detalii/stiri/wik...ate-romania-ziaristul-sursa-bogdan-chire.html

Parerea mea e ca se da prea mare importanta subiectului si e doar o chestiune aruncata pentru a ne acapara timpul. Cat adevar contin aceste stenograma, naiba stie.

 

[magda]

WikiLeaks: Romania, pe linia unui front fierbinte

Dincolo de micimea lumii politice romanesti, ultimele dezvaluiri WikiLeaks referitoare la Romania ne confirma o realitate de care ar fi trebuit sa ne temem de mult: am ramas pe linia frontului in razboiul dur dintre Rusia si SUA.

Nu mai este un razboi politic si nici nu mai implica riscuri nucleare, ci unul economic, cu consecinte foarte mari asupra vietii romanilor si de o duritate comparabila cu infruntarea rece din secolul trecut.

Iar miscarile politice sunt cu mult mai subordonate acestui razboi decat poate banuiam. Daca ar fi sa sintetizam, am spune ca, potrivit telegramelor diplomatice dezvaluite de WikiLeaks, inclestarea politica din Romania a fost si una, daca nu in primul rand, intre tabara proamericana, condusa de Traian Basescu si cea prorusa dominata de oligarhi. Cine sunt acestia? Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vintu, ca sa luam doar primele trei pozitii din top.

"Este ingrijoratoare marirea influentei oligarhilor din Romania si rolul lor ca unealta a intereselor rusesti", scria fostul ambasador al SUA, Nicholas Taubman, intr-o informare transmisa la Washington.

Si tot domnia sa aprecia ca "sunt semne care indica cresterea influentei oligarhilor influentati de Rusia pe probleme de politica energetica; dand inapoi in lupta anticoruptie si o derapare din ce in ce mai rapida a politicilor euro-centrice".

Telegramele il citeaza si pe Iulian Iancu, presedintele Comisiei pentru Energie din Camera Deputatilor si expertul PSD pe tema energiei, care le-ar fi spus oficialilor economici americani "ca este ingrijorat de faptul ca Rusia isi foloseste puterea energetica sa manipuleze evenimentele politice din regiune".

Iar americanii se tem influenta ruseasca ar putea deveni si mai mare daca rusii ar reusi sa puna mana pe alte doua companii petroliere romanesti. "Au circulat zvonuri, reluate de Basescu insusi, ca doua dintre cele mai mari companii energetice romanesti, OMV/Petrom si Rompetrol, iau in calcul vanzarea de active semnificative unor companii energetice rusesti. Atat Basescu, cat si Tariceanu au aratat in intalniri private cu oficiali ai SUA ca sunt preocupati de o asemenea posibilitate", scrie intr-o alta telegrama WikiLeaks.

In pofida temerii exprimate, fostul premier parea mai degraba a juca la doua capete, cat timp ministrul liberal cocotat peste Finantele si Economia Romaniei este, in viziunea americana, un om al rusilor. "Vosganian continua sa sustina relatii mai stranse cu Moscova si a minimalizat public faptul ca Romania plateste unul dintre cele mai mari preturi din Europa pentru importurile de gaze din Rusia", se arata intr-o telegrama a amabasadei SUA din 2008.

Dar mana lunga a Moscovei nu se simte doar in sectorul energetic. "(George n.r.) Maior a indicat 'interesul si influenta ruseasca asupra Romaniei aflate in crestere' drept una din prioritatile securitatii interne ale Romaniei in viitorii ani, in special in domeniul energiei. O a treia prioritate a fost dezvoltarea de noi capacitati de a combate crima organizata notand ca 'factorul rusesc' este foarte prezent in crima organizata din Romania", se arata intr-o telegrama referitoare la discutiile de la Bucuresti dintre seful SRI si cel al FBI.

Dupa putin timp, potrivit altei telegrame, Traian Basescu cerea "o prezenta FBI in Romania la fel de robusta ca cea a CIA" Asadar, pentru americani, prezenta lui Traian Basescu la Palatul Cotroceni este o masura de siguranta ca avanposturile rusesti nu vor inainta.

De partea cealalta, se afla guvernul Tariceanu si prezidentiabilul Mircea Geoana. Dupa ce i-a fost refuzata o vizita oficiala in SUA, fostul presedinte PSD pare sa se fi reorientat catre celalalt mare pol de putere.

A platit scump, caci, cel mai probabil, Mircea Geoana nu a pierdut alegerile din cauza vizitei la SOV, ci din cauza altor doua vizite la Moscova. Daca e gandim insa ca o depasare ar fi fost facuta, potrivit americanilor, cu avionul lui SOV, intamplarile fatale politic pentru fostul presedinte PSD par cat se poate de legate.

"Un si mai mare mister este modul cum abordeaza Geoana Rusia. Geoana l-a criticat public pe Basescu pentru o pozitie prea dura fata de Moscova, cu argumentul ca Guvernul Romaniei trebuie sa nu permita ca disputele din politica externa pe anumite subiecte sa impiedice un dialog pe alte chestiuni. Desi Geoana se confrunta cu critici dupa dezvaluirea a doua vizite secrete la Moscova in 2009, campania sa n-a fost afectata de subiect. Calatoria cea mai recent dezvaluita a implicat faptul ca Geoana s-a dus la Moscova cu avionul oligarhului Sorin Ovidiu Vantu", scrie intr-o telegrama din 2009.

Iar americanilor nu le plac misterele din Matrioska. Au existat de altfel informatii, desigur neoficiale, despre sustinerea logistica americana masiva de care s-a bucurat Traian Basescu in ultima campanie.

Repet, informatiile nu sunt neaparat noi, ci doar confirmate ca parti ale unui puzzele menit sa ne aminteasca faptul ca suntem prea mici si prea prost asezati pentru a fi straini de un razboi asa de mare.

http://www.ziare.com/stiri/wikileaks/wikileaks-romania-pe-linia-unui-front-fierbinte-1084555

 

[bodo]

Wikileaks: Rusia, SUA, Romania


Problema nu este “ce se vede” din telegrame. Ele reconfirma in buna masura, atat ca informatie cat si ca interpretare, ceea ce cunoscatorii stiau de mult. Adevarata problema este alta: Care sunt implicatiile publicarii lor pentru politica romaneasca pe termen mediu si lung?

Materialele publicate reconfirma ca incepand de la mijlocul decadei trecute marele clivaj politic al Romaniei nu a fost determinat preponderant de forte de natura economica, sociala sau ideologica. A fost unul de natura geopolitica. Oricum ai citi telegramele ambasadei SUA, e greu sa nu vezi, uneori direct, alteori printre randuri, cum Romania este strabatuta tot mai intens de tensiunea intre sfera de influenta rusa si sfera de influenta americana. Sau ca sa fim mai exacti, a blocului Nord-Altlantic.

Cand facem abstractie de toate mizele si disputele contextuale, cand zgomotul si furia nenumaratelor batalii politice marunte si maruntele se estompeaza, cand ceata se ridica, cand harmalaia mediatica si diversionista se disipeaza in neant, ramane in urma marele desen, marea structura, marea miza: Clivajul Est-Vest. Rusia versus Occident.

Nu trebuie sa fie o surpriza. Ne place sau nu, stam sub semnul asezarii noastre pe harta lumii. Place sau nu, atat timp cat va exista in proximitate o Rusie puternica, Romania e obligata la un continuu angajament in manevre geostrategice si de politica interna fata de presiunea acesteia spre Europa Centrala si Stramtori. Asta inseamna ca place sau nu, Romania a fost si va fi mereu teren fertil pentru varii intrupari, metamorfoze si manifestari ale “Partidei Ruse”.

Nu exista niciun moment din istoria Romaniei moderne in care (fie si numai in forma de nucleu si germene) “Partida Rusa” sa nu se fi manifestat pe teritoriul noastru. Nu e o chestiune accidentala, de rea vointa sau de profil etno-psihologic. Este o consecinta naturala a legilor politicului.

Ambitiile geopolitice ruse obliga la incurajarea si alimentarea unor parghii si spatii de manevra in statele limitrofe pe care le considera, pe drept sau nu, sfera sa legitima de influenta. In mod similar, jocul politic intern, preferinte ideologice, sau pur si simplu accidente biografice gasesc totdeauna suficient material uman in tarile tinta pentru a constitui (mai mult sau mai putin puternice) “Partide Ruse”. Nu are de ce sa fie o surpriza ca o constanta a istoriei noastre moderne este aparitia si disparitia, cresterea si descresterea, in varii avatare, in varii contexte, a “Partidei Ruse”.

Nu inseamna neaparat ca membri ei au fost si sunt tradatori de tara. Unii au fost. Dar nu toti. Si nu intotdeauna. (Vezi, de pilda, situatia din timpul primului Razboi Mondial, surprinsa atat de bine de Lucian Boia in cartea sa despre “germanofili”). O modalitate mai pragmatica de a gandi problema este de a spune ca intr-o societate ca a noastra sunt oameni cu viziuni politice si cu interese diferite de cele ale celor ce isi iau ca reper Occidentul. Sunt unii ce vad viitorul Romaniei in adoptarea “modelului occidental” si in varii aliante cu varii puteri europene si nord-atlantice. Sunt altii ce nu-l vad astfel. Si este dreptul lor. Au fost si sunt oameni care definesc interesul national si identitatea Romaniei in relatie cu Occidentul si puterile occidentale. Si oameni a caror viziune ii orienteaza mai mult catre Rusia. E un fapt, vrem sau nu vrem sa-l recunoastem ca atare.

Iata deci, dincolo de criza si relansare, de blocaj si reforma, de coruptie si integritate, liniile de forta: “Partida Occidentala versus Partida Rusa”. De aici o ipoteza: Este corect sa spunem ca trepatat, in ultimii ani, gruparile politice din Romania au inceput sa se alinieze in jurul acestor doi poli?

Desigur, intamplarea face ca acest clivaj geopolitic sa se suprapuna in buna masura pe cel reformisti-antireformisti, pe tensiunea dintre “noul sistem” versus “vechiul sistem”. Dar asta nu era ceva inevitabil. De multe ori, in alte tari, SUA a mizat pe antireformisti. Si ne putem imagina un scenariu in care Moscova ar fi putut miza in Romania pe reformatori. Dar, una peste alta, datele sunt destul de clare: desi inca imperfect, cu inca multe zone de gri si confuzie, ipoteza ca treptat ne indreptam spre o polarizare explicita, “Partida Occidentala versus Partida Rusa”, pare destul de credibila.

Sa revim acum la telegramele ambasadei SUA. Vedem din ele, daca mai era nevoie, ca atunci cand e vorba de interese strategice, americanii lasa la o parte limba de lemn a corectitudinii police si temele-i onirice si adreseaza chestiunea frontal si in esenta ei: Romania este un teren de lupta intre sfera de influenta Rusa si cea Americana. Punct.

Problema nu este “ce se vede” din telegrame. Ele reconfirma in buna masura, atat ca informatie cat si ca interpretare, ceea ce cunoscatorii stiau de mult. Adevarata problema este alta: Care sunt implicatiile publicarii lor pentru viitorul politic romaneasc?

Doua scenarii se degaja.

Scenariul 1: In masura in care deja se creasera conditiile unei polarizari de tipul “Partida Occidentala versus Partida Rusa”, aparitia acestor documente nu face deca sa accelareze acest trend.

Cortina s-a ridicat, ceea ce era implicit si nerostit a fost rostit si a devenit explicit. Ne putem face ca nu am auzit sau vazut. Ca nu pricepem despre ce e vorba in propozitie. Dar faptul este acum public. Este o realitate pe care nimeni nu o mai poate ascunde din nou in spatele cortinei. Asadar vom fi obligati mai devreme sau mai tarziu sa acceptam ca avem in Romania o Partida Rusa. Legitima politic. Institutional constituita. Activa electoral. Wikileaks consfinteste public aceasta realitate. Ca nu toti cei asociati acestei forte politice au inteles inca natura ei sau ca nu toti sustinatorii ei sunt afini ideii de politica alternativa la “consensul” pro-occidental, este altceva.

Pana acum acesti asociati si sustinatoti aveau scuza ca semnalele sunt confuze, ca nu se vede clar ce fac politicienii, ca mass media distorsioneaza, etc. Vectorii Partidei Ruse insisi au avut un discurs ambiguu: Occidental, cu nuante pro-ruse. Si cu unii si cu altii. Ca romanul impartial. Greu de detectat orientari ferme in el. Ouale puse in mai multe cosuri….Ca sa citam un fost Prim Ministru fara ideologie, principii sau caracter. Acum lucrurile s-au schimbat. Publicul are ocazia sa vada clar “marele clivaj”.

Acest scenariu mai este sustinut insa si de altceva, mai puternic. Pana ieri liderii cu inclinatii si interese anti-occidentale sau pur si simplu anti-reformisti se puteau amagi ca dublul lor discurs abureste americanii. Ca americanii nu isi dau seama de jocul lor si ca imaginea pe care ei vor sa o proiecteze este inghitita nemestecata. Pe aceasta baza, acesti lideri se puteau intoarce catre public si se puteau prezenta ca mari triangulatori intre est si vest. Credentialele lor occidentale pareau daca nu imaculate, cel putin credibile.

Apar insa aceste telegrame. Iata ca americanul vede altceva decat vrei tu sa proiectezi. Ce te faci cand masca a cazut? Si stii ca americanul te-a citit? Ca vede clar altceva deca ai vrea sa vada? Cand jocul la doua capete este deconspirat? Mai poti continua jocul cand masca a cazut? Cand stii ca stie ca stii ca stie?

Si atunci, intrebarea e: Accepti deschis, curajos, ferm si public anti-americanismul? Iti asumi explicit si pana la capat identiatatea formulei alternative la occidentalismul actual? Imbratisezi pana la capat proiectul Partidei Ruse?

O intrebare interesanta. Si un scenariu probabil salutar. Si legitim. Ar limpezi scena politica. Ar clarifica dezbaterea doctrinara. Ar oferi o competitie reala intre viziuni alternative cu privire la intersul national si strategia nationala. Doua viziuni. Doua baze de putere si sustinere externa. Doua modele de dezvoltare. Doua mari forte politice.

Spuneam insa ca mai exista un scenariu. Care ar fi el? Raspunsul este simplu: Cel in care ne aflam acum. Continuam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/wikileaks-rusia-sua-romania/

 

[magda]

Romania denunta declaratiile extremiste ale ungurilor

Deputatii din Comisia de politica externa au adoptat, marti, cu 12 voturi "pentru", niciun vot impotriva si nicio abtinere, textul declaratiei prin care Camera Deputatilor deplange folosirea in scopuri politice a zilei de 15 martie si considera inacceptabile declaratiile unor lideri ungari.
Declaratia urmeaza sa fie citita in plen si supusa votului final.

Presedintele Comisiei de Politica Externa, deputatul UDMR Atilla Korodi, a declarat, dupa sedinta, ca textul declaratiei a fost adoptat de catre comisie, nefiind un text al PNL.

"Nu putem insusi declaratia. Credem ca facem un gest care e mult exagerat in comparatie cu ceea ce s-a intamplat, pentru ca nu Parlamentul Ungariei a vorbit de 15 martie. De aceea credem ca ar fi fost mult mai echilibrat sa existe o similitudine si acelasi nivel de abordare", a incercat sa explice Korodi, citat de MEDIAFAX.


Potrivit declaratiei adoptate, "Camera Deputatilor, avand in vedere excelentele relatii romano-maghiare, deplange faptul ca s-a incercat folosirea in scopuri politice a sarbatorii de 15 martie si, in cadrul unor manifestari publice desfasurate in Romania, unii demnitari maghiari au folosit o retorica politica cu accente nationaliste straine idealurilor UE si lumii moderne".

"Camera Deputatilor considera ca sunt inacceptabile declaratiile unor oficiali maghiari cu privire la autonomia teritoriala bazata pe criterii etnice. Camera Deputatilor reafirma ca relatiile dintre Romania si Ungaria, asezate de providenta una langa cealalta, menite a colabora pe toate planurile si de a fi partenere in cadrul NATO si UE, trebuie sa fie guvernate de buna vecinatate si convietuire ale lumii democratice", se precizeaza in declaratie.

Declaratia prevede si ca Romania militeaza pentru relatii de buna vecinatate si pentru relatii bilaterale echitabile si pragmatice, spre beneficiul partilor.

sursa

 

[magda]

România iese din criză, ca să intre în faliment

FMI, optimist de la început până la sfârșit!

De la început – adică de la începutul crizei. Asta e clar. Mai complicat e cu sfârșitul. Care sfârșit? Și mai ales – al cui? Se termină criza? Sau se termină cu România?

FMI ne tot zice ca ieșim din criza încă din 2009…adică chiar înainte sa intrăm bine in ea… (vă amintiți că ne-a prezis o creștere economică de +4% în 2009. Si una “mai modestă”, de +2.5% în 2010).

Amuzant e ca treaba aia cu 2 trimestre pe plus, tot ei au stabilit-o. De ce ar ieși o țară din criza, dacă doua trimestre, economia e pe plus cu 0.1% (după ce s-a prăbușit cu 7% si cu încă 2%)? Că nu-mi rezultă! Si de ce două trimestre si nu trei? sau unul? Nu e mai logic sa zici ca a atins fundul prăpastiei, în condițiile date? (adică în condiții de pace, că in condiții de război sau război civil, se poate cădea și mai jos. Întotdeauna se poate si mai rău!). Iar faptul ca ai atins fundul prăpastiei nu înseamnă absolut deloc ca o sa reușești sa te mai cațeri înapoi vreodată.

Nu vă mai bucurați la orice mișcare a graficelor!

Sunt ridicoli băieții ăștia de la partide, care se uita cu sufletul la gura la graficele economice, si cum vad o ușoara mișcare in sus, urlă de bucurie! Se îmbrățișează și se felicită: gata, am ieșit din criză!

Micuților, criza o sa dureze până când România o sa fie competitivă și o reușească să-și vândă mărfurile. Cauza crizei e simplă: poporul român a cheltuit mai mult decât a reușit sa vândă. Iar voi n-ați făcut nimic ca sa o rezolvați. Așa ca, de ce s-ar termina criza? De mila voastră?

Când cumpărătorii o sa zică: nu mai dau bani pe prostia asta chinezească, e prea scumpă; mai bine cumpăr de la români, ca e mai ieftin. Abia atunci puteți să vă bucurați. Când o sa fie asta? Peste cel puțin 50 de ani. Dacă o sa fie vreodată!

Și in toata perioada asta, graficele voastre o să salte in sus si in jos în permanență – dar asta n-are nici o legătură cu criza! Orice grafic se mișcă, dacă populația e încă vie. Graficele intră în linie-dreaptă, doar dacă ai murit.

Cum își va plăti România datoriile, dacă nu mai produce?

Mai ales ca și chestia asta, cu stabilitatea, e relativă. Stabilitatea economică a României din ultimele luni s-a bazat strict pe împrumuturi, nu pe producție (dimpotrivă, PIB-ul s-a prăbușit). Iar împrumuturile, cum știm cu toții, nu sunt o soluție …stabilă. Nimeni nu te împrumută la infinit si mai ales, trebuie să mai plătești si dobânda. In cazul asta, mai putem sa zicem că am atins fundul prăpastiei?

Datoria externa a României a ajuns la 90 de miliarde de euro – cea mai mare din istorie. Din asta, partea statului este de o treime. Pentru comparație, datoria externa pe timpul lui Ceaușescu a fost de doar 16 miliarde de dolari. Si vă mai amintiți prin ce chinuri au trecut românii in anii `80, ca sa o achite! Iar scadența începe abia acum, în 2011. Deci e evident ce soartă îi așteaptă pe români, în anii care vin. Iadul? E puțin spus.

Si măcar dacă banii ăștia s-ar fi dus pe ceva care sa producă alți bani. Măcar dacă statul ar fi terminat nenorocitele alea de reactoare de la Cernavodă și ar fi început sa vândă energie. Dar nu! s-au dus pe pensii și pe salariile bugetarilor. Care au cumpărat cu banii respectivi televizoare cu plasmă, excursii in străinătate, și mai ales – mâncare! In primii 2 ani de criză, hipermarketurile au dus-o excelent! Iar mâncarea, in mod firesc, a sfârșit…la W.C.

Acolo să căutați banii României, când o să muriți de foame în următorii 40 de ani!

sursa

 

[bodo]

Oprescu, mesaj pentru USL: Candidez independent

În timp ce Sorin Oprescu anunţă că va candida independent, Crin Antonescu şi Victor Ponta îşi declară în continuare susţinerea pentru actualul edil şi la alegerile din 2012.
O nouă rectificare bugetară la CapitalăSursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

"De-a lungul timpului am fost acuzat că am făcut blat cu unii sau cu alţii. Eu nu am făcut blat decât cu bucureştenii şi rămân consecvent în această chestiune. Asta nu modifică statutul meu politic. Ca primar independent voi participa şi la viitoarele alegeri. Nu mi-am cumpărat niciodată sprijin şi, dacă sprijinul a venit, am mulţumit celor care au avut încredere în mine că pot să duc la bun sfârşit ceea ce bucureştenii mi-au încredinţat", a afirmat Oprescu după întâlnirea cu liderii USL.

"Îmi menţin opinia: există o axă a răului, Băsescu - Udrea - Boc, şi pe de altă parte, cred că alături de USL, pot fi oameni, aşa cum este domnul Sorin Oprescu sau domnul Ciuhandu sau Johannis. Nu cred că domnul Oprescu, Ciuhandu sau Johannis trebuie să devină membri de partid, eu sunt convins că ei pot fi într-o axă a binelui", a spus Ponta după o întâlnire pe care a avut-o astăzi alături de Crin Antonescu cu Sorin Oprescu. Liderul PSD a evitat însă să declare clar cum se va măsura susţinerea USL pentru Oprescu.

"Nu este exclusă ipoteza ca Sorin Oprescu să fie candidatul din partea USL, dar nu s-a luat nicio decizie. Când USL va definitiva proiectele pentru Bucureşti şi când se va găsi omul capabil să câştige alegerile îl vom anunţ", a spus Antonescu la finalul întâlnirii.

Oficial, cei trei au discutat despre bugetul Capitalei, proiectele primarului şi situaţia din Consiliul General, unde liberalii şi social-democraţii ar trebui să aibă poziţii comune la vot.

"Am văzut cum arată bugetul propus de primar. Ne dorim ca şi consilierii PNL să voteze în favoarea proiectelor care sunt importante pentru bucureşteni. Să încercăm să oprim furtul banilor bucureştenilor de către reţeaua mafiotă a doamnei Elenei Udrea. Consilierii noştri trebuie să voteze pentru Bucureşti, nu pentru Elena Udrea şi interesele sale", a mai spus Victor Ponta după întâlnirea cu Oprescu.

Varianta Oprescu, în calculele USL

Varianta candidaturii lui Oprescu din partea USL în 2012 "nu a fost şi nici nu este exclusă, numai că nu a fost transformată într-o decizie", declara la începutul acestei săptămâni Crin Antonescu. De altfel, liderii USL ar fi dispuşi să adapteze inclusiv protocolul alianţei dintre PNl, PSD şi PC pentru Oprescu. "La Bucureşti vom da o formă specială, nu conţinutului protocolului, care este unul şi bun la nivel naţional, ci vom încerca să aşezăm aceste lucruri şi după discuţia pe care noi o vom avea - eu şi Victor Ponta - cu primarul general Sorin Oprescu", susţinea Antonescu acum două zile.

"Negocierile" dintre liderii USL şi Sorin Oprescu au loc şi în contextul în care conservatorii insistă ca nominalizarea pentru Capitală să fie actualul edil de la sectorul 4, Cristian Popescu Piedone. Astfel, în funcţie de răspunsul lui Oprescu, liderii opoziţiei vor decide cu cine ies la atac în alegerile din 2012.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ant...i-cu-oprescu-pentru-un-nou-mandat-925529.html

 

[magda]

Udrea: Oprescu a sarit vesel in caruta trasa de poneii Crin si Victor

Elena Udrea, ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, este de parare ca primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, urmareste sustinerea USL pentru o noua candidatura, "in plenitudinea independentei sale", mentionand ca edilul a "sarit in caruta USL trasa de doi ponei, Crin si Victor".

"Dupa intalnirea cu cuplul de comici Antonescu - Ponta, Sorin Oprescu a declarat ca va candida pentru un nou mandat. Sprijinit de USL, deci in plenitudinea independentei sale. In urma acestui anunt, ne putem astepta la o inflatie de candidati asa-zisi independenti pentru fotoliul de primar general. Nu exista atatea fotolii de sefi cate trebuie impartite la USL", a scris Elena Udrea pe blogul sau.

Udrea mentioneaza ca adevaratul motiv pentru care PNL si PSD se tem de Legea Capitalei "consta in disparitia fotoliilor de primari de sector, implicit a privilegiilor pe care primari de sector, precum Andrei Chiliman, le au in gestionarea bugetelor considerabile".

Antonescu: Candidatura lui Oprescu din partea USL nu depinde de faptul ca e simpatic

"Fratii siamezi Ponta si Antonescu i-au promis astazi lui Sorin Oprescu sprijin pentru buget. Ce inovatie! Desigur ca primarul general al capitalei stie ca are si acum, tot asa cum s-a intamplat in anii precedenti, tot suportul consilierilor generali ai PD-L, pentru buget, cu o singura conditie, aceea de legalitate", a continuat ministrul.

Udrea spune ca ideea referendumului pentru Legea Capitalei i-a apartinut, insa "Ponta, Antonescu si Oprescu au batut palma pentru organizarea acestui referendum, ca si cum ideea le-ar apartine", adaugand ca poate pune pariu ca acestia nu au citit niciun articol din proiectul de lege al PD-L.

Ministrul vorbeste si despre "campania murdara si mincinoasa pe care noii parteneri ai lui Sorin Oprescu au urcat-o pe Internet si mai apoi au coborat-o pe strada in Bucuresti" impotriva sa.

"Alianta PNL-PC cere bucurestenilor sa semneze pentru referendum, impotriva mea. Asa cum am dovedit, sunt cea mai mare sustinatoare a referendumului pentru Legea Capitalei, astfel ca semnatarii listelor de sustinere a referendumului sunt tocmai aliatii mei", a completat Udrea.

sursa

 

[magda]

Falsii profeti ai noii Drepte (Opinii)

Exista ideea, tot mai agresiv folosita in propaganda Puterii, ca PD-L este singurul partid de dreapta. In timp ce, toate celelalte formatiuni politice s-au strans in jurul unei ideologii sociale, socialiste in mentalul lor manipulatoriu, care nu vrea decat intoarcerea in comunism. De la Traian Basescu citire, prin Emil Boc pana la ultimul talmacean si visan din PD-L, nu exista discurs care sa nu fie impanat de observatia ca PD-L a devenit singurul partid autentic de dreapta.

Aceasta idee nu doar ca este falsa, insa ea este construita de asa natura incat sa induca automat in mentalul colectiv - al celor care nu judeca, nu discern critic si inghit pe nemestecate temele propagandei Puterii - fantasma ca dreapta este singurul lucru bun si unicul adevar pe care romanii il au de ales, daca vor sa supravietuiasca si sa se dezvolte. Doua teze false se ascund in aceste asertiuni.

Prima este fortarea ideii ca PD-L ar fi un partid autentic si, cu atat mai mult, singurul de dreapta. Fortat din cauza incompetentei, a minciunilor si promisiunilor desarte din campanie sa adopte masuri de asuteritate unice in lume, de o duritate fara precedent in Europa, PD-L isi imagineaza acum ca poate acoperi aceste atrocitati si le poate integra in cadrul unei doctrine si a unei ideologii. De buna seama ca ar fi evitat sa taie salariile si pensiile, daca ar fi putut sa scoata camasa altfel.

Pentru ca au cheltuit nesabuit, pentru ca au promis in campanie toate grozaviile si, mai ales, pentru ca au ignorat si s-au facut ca nu vad criza la timp, luand masurile necesare din vreme, s-au trezit obligati sa se imprumute la FMI cu peste 20 de miliarde de euro, pentru a putea plati bugetarii si pentru a tine in frau cursul euro, iar acum incearca sa convinga populatia ca aceste masuri ar face parte dintr-un plan de modernizare a tarii, dintr-un proiect politic de dreapta, pe care PD-L si-l asuma curajos.

El nu a fost niciodata anuntat, niciodata nu a fost prezentat in campanie populatiei, ci a luat nastere din prostia si hotia pedelistilor. Si aici se ascunda cea de-a doua teza falsa a falsilor profeti ai noii drepte romanesti. Obsesia de a convinge populatia ca orice alta viziune este una gresita, ca trebuie sa ne restructuram pana la disparitie, ca trebuie sa ne desfiintam spitalele, scolile, sa ne alungam medicii si profesorii, sa plafonam salariile si sa blocam deciziile definitive ale Justitiei.

Daca aceasta este imaginea adevarata, realitatea pe care noi toti o simtim direct sau indirect, daca acestea sunt consecintele noii politici de dreapta a singurului partid care a descoperit adevarata doctrina de Dreapta, in acest caz, indiferent de preferintele noastre ideologice, de orientarile politice, trebuie sa punem in dezbatere insasi viziunea care a putut da nastere acestui monstru politic.

Cu doua teze false - unicii posesori ai doctrinei de dreapta, singura care va putea produce si rezultate bune pentru populatie - PD-L se afla astazi in plin avant din mijlocul unei campanii de propaganda ce are ca scop inocularea ideii ca sunt singurii posesori ai adevarului, ai dreptatii si ai vietii prospere. Daca aceasta strategie de campanie va avea succes, va depinde doar de forta cu care pedelistii vor sti sa isi transmita mesajul si sa il faca credibil populatiei.

Daca romanii vor uita ca si membrii partidului democrat liberal au marit pensiile in plina campanie electorala, o tehnica mai grava decat orice alt discurs al vreunui partid social ori socialist, ca pedelistii propaga demagogia si ipocrizia cu o forta si mai violenta decat orice alt partid de stanga, atunci am putea intelege mai bine de ce nu avem in Romania.

In realitate, nu exista niciun partid care sa isi respecte cu adevarat doctrina, fie ea de stanga sau de dreapta, ci doar formatiuni clientelare, care graviteaza in jurul unei personalitati, iar in rest nu isi asuma nicio viziune.

sursa

 

[bodo]

PDL, partid de dreapta. USL, de stanga. E corecta evaluarea?

Sa profitam de acalmia relativa pe frontul crizelor politice interne si sa abordam o tema ce va reveni, fara indoiala, curand, in prim-plan. Identitatea doctrinara a partidelor. Cine e de dreapta si cine e de stanga in Romania? Sa incercam sa o discutam acum, cat se poate de neutru, inainte ca spiritele sa se infierbante si pasiunile si partizanatul sa faca aceasta discutie din nou imposibila.

Sa evitam o discutie despre etichete si impresii subiective. Sa discutam despre criterii si standarde care ne ajuta in a determina orientarea unui partid. Sa discutam despre cum putem construi criterii daca nu obiective, cel putin mai putin subiective.

Miza discutiei? Daca dezbaterea publica si formatorii de opinie nu promoveaza aceste criterii, de ce am avea pretentia ca ele sa fie cunoscute si respectate de partide si electorat? De ce sa ne plangem cand nu o fac?! Partidele adera la ele cand sunt fortate zilnic, pe caile dezbaterii publice si democratiei politice, sa o faca. Atat timp cat mass media si comentatorii nu discuta la obiect, informat si pornind de la standarde, nici partidele nu vor simti presiunea sau nevoia sa internalizeze aceste standarde.

Un exemplu procedural

Sa incepem cu un exemplu pur procedural inainte de a discuta metodologie. Exemplul poate parea partizan. Inlocuiti insa numele partidului de mai jos cu numele partidului favorit.

Vedem mereu oameni care se intreba la modul retoric, ironic si insinuant „Care sunt principiile doctrinare ale PD-L?!”. Multi dintre ei sunt considerati profesionsti ai mass media.

Daca luam aceasta intrebare nu ca pe una retorica ci ca pe una serioasa, exista o modalitate clasica de a rezolva problema. E la indemana tuturor celor interesati, mai ales daca sunt comentatori sau analisti politici. Si e simpla: Pur si simplu intri pe pagina de internet a formatiei politice in cauza. De pilda, in cazul PDL, gasesti acolo chiar pe pagina de garda un document intitulat “program politic”. Capitolul 1 se numeste “Valorile si Principiile PDL”. Oricine este interesat de raspunsul la intrebarea de mai sus, il gaseste probabil in lectura acelui document.

Sigur, ramane in discutie in ce masura acele principii sunt aplicate in practica politica de partidul in cauza. Dar asta e o alta discutie. Similara cu discutia despre “pricipiile profesionale” ale jurnalistilor ce clameza ca un partid sau altul “nu are doctrina” sau “identitate doctrinara”, fara sa aiba cunostiinta de (sau sa faca referire la) documentele doctrinare publice si statutare ale partidului respectiv. Si in cazul lor, principiile profesionale jurnalistice exista probabil undeva. Dar in ce masura jurnalistii respectivi le si respecta, e alta discutie.

Sa repetam: Nu putem avea o dezbatere publica pe teme ideologice, si nu putem forta partidele sa internalizeze principiile in practica daca toata discutia noastra se reduce la nivelul pueril de “Partidul X nu are doctrina/identitate”. “Partidul Y are doctrina/identitate. Pentru ca asa declar eu”.Discutie inchisa. Fara argumente, fara probe, fara analiza.

Un exemplu metodologic

Am vazut in sectiunea de mai sus ca exista proceduri de mare finete si dificultate tehnica ce permit comentatorului roman accesul la date empirice importante pentru evaluarea si constructia profilului unui partid. Dificultatea procedurii scuza in buna masura de ce vedem atatea editoriale si comentarii pline de afirmatii facute din burta, lipsite de fundament empiric, cand vine vorba de tema de fata.

Sa presupunemm insa ca cineva reuseste sa depaseasca aceasta laborioasa faza initala de documentare elementara. Urmeaza prelucrarea analitica a datelor. Intrebare: Exista o modalitate de a evita pura subiectiviate – idiosincraziile si partizanatul cand incercam sa prelucram datele existente pentru a construi profilul doctrinar al unui partid sau altul?

Raspuns: Trebuie sa existe! Daca nu exista, trebuie inventata. Pentru ca altfel e vai de noi. Sa subliniem: Putem dezbate infinit impresiile noastre subiective: Eu cred ca PNL e de dreapta, tu crezi ca nu e, etc. etc. Tu esti prost ca nu intelegi! Ba tu esti prost! Oi fi eu prost dar am un var care a lucrat in Germania …samd…

Sa propunem un set de criterii si o metoda de lucru. Imperfecta. Dar e mai bine decat nimic. Cititorii pot propune propria solutie. Importanta este efortul de a construi o solutie. Deci: Pe ce ne bazam cand spunem ca un partid are sa nu are o anumita culoare doctrinara? Pe urmatoarele criterii:

1. Documentele doctrinare de partid (continutul si regularitatea cu care sustin anumite teme doctrinare specifice);

2. Natura afilierii in familia internationala a partidelor politice;

3. Aliantele politice interne;

4. Masurile si politicile specifice avansate in exercitiul guvernarii;

5. Masurile si politicile specifice blocate sau propuse ca partid de opozitie;

6. Activitatea entitatii de partid dedicata dimensiunii ideologice, doctrinare si identitare a partidului (fundatia sau think-tank-ul partidului);

7. Afilierea la infrastructura intelectuala internationala a fortelor politice afine (think-tankuri si fundatii europene si americane);

8. Existenta sau absenta in leadershipul partidului a unor figuri emblematice si recunoscute ca purtatoare de valori si idei asociabile curentului doctrinar clamat de partid.

Sa construim pentru fiecare criteriu o scala. De exemplu, pentru „Natura afilierii in familia internationala a partidelor politice”, am putea avea: Afiliere cu stanga europeana, 2 puncte. Afiliere cu dreapta europeana, 1 punct. Ni se pare ca e o scala prea restrictiva? Facem alta, de la 1 la 5, plasam partidul favorit pe continuum, ii dam punctele respective. In fine, nu detaliul tehnic conteza in discutia de fata. Conteaza existenta unei scale, comun agreata. La fel, pentru „Documentele doctrinare de partid”. Facem o scala. Punem la o extrema „stanga” (5puncte) la alta dreapta (1punct) etc. Si asa mai departe. Apoi insumam punctele conform codului predeterminat.

Treptat, treptat avem un instrument si un cadru de dezbatere coerent. Avem criterii. Introducem o unda de rationalitate in discutie. In loc sa pontificam pe baza intuitiilor noastre partizane, putem avea un inceput de discutie rational. Chiar si daca nu contruim efectiv o scala cantitativa, simpla idee ca ea poate fi construita actioneaza ca un reper, ca un cadru analitic ce ne infraneaza instinctul de a lua-o razna pe campii partizanatului si subiectivitatii neingradite.

Sigur, cand avem un astfel de instrument, sau cadru de evaluare, subiectivitatea si partizanatul nostru nu sunt eliminate cu totul. Dar sunt oarecum limitate, tinute sub control. In plus, incepem sa percepem nuante, grade, contururi. Incepem sa depasim nivelul de “Partidul X nu are doctrina/identitate”. “Partidul Y are doctrina/identitate”. Afirmatii fara argumente, fara probe, fara analiza. Fara nuanta.

De pilda, putem aplica grila la PNL si PDL si putem vedea in ce masura unul e mai de dreapta decat celalat. E inceputul unei discutii constructive, indiferent daca ne place sau nu ce aflam, atunci cand aplicam grila, despre favoritul nostru.

Concluzie

Pana la urma lucrurile nu sunt foarte dificile. E nevoie doar de putina concentrare si coerenta. Putem sa avem divergente si putem dezbate care sunt criteriile optime. Putem dezbate modul in care punctam si ponderam un criteriu sau altul. Nu e necesar sa cadem de acord cu toate. E insa o discutie constructiva si de substanta.

Alternativa o stim deja: Sa rabdam in continuare logoreea autosuficienta a unor editorialisti si comentatori binecuvantati cu o capacitate mistica de a discerne stanga de dreapta fara a fi citit in viata lor o carte de doctrine politice si in general fara sa aiba cea mai elementara idee despre ce e vorba in propozitiile care au ca subiect termenul “doctrina”.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/pdl-partid-de-dreapta-usl-de-stanga-e-corecta-evaluarea/