NOSTALGII

[anuk]

Prietenul

Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale
Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.
Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul
Când ai venit în goana să mă previi de-un rau
Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul
Dear fi cindva-n pericol un fir din parul tau
Iar viata-si urma cursul. Trecuram dintr-o tara
In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,
N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara
Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit
Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,
Privit-am iara viata în orele tirzii,
Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce inca vor veni.


Jan Lulu Stern

 

[ogarul]

Un buchet de flori de camp
Poposira intr-o zi
Pe-o masuta fericta
ca le poate gazdui
Si-o fetita frumuscica le uda de zor
cam in fiecare zi
ca sa fie fericite
sa traiasca cu mult spor.
dara intr-o zi nefasta
pentru florile de camp
a aterizat netotul
care fara remuscari
le-a lovit in plin cu cotul

 

[bodo]

Nimeni
Daniel Puia-Dumitrescu

linie de dialog m-am săturat de tot
trei puncte da şi de tine şi de ziua de azi
punct şi virgulă încep să îţi uit chipul
două puncte pe cuvântul meu că nu
mai ştiu cum arată urechile tale noaptea
semnul exclamării după asta nu mai urmează nimic
trei puncte e doar un gol între mine şi tine
el creşte nu i se mai văd colţurile punct
linie de dialog bă tu nu vezi că nimănui
nu-i pasă de tot ce înşiri pe o foaie
semnul întrebării semnul exclamării.

---

Tomnatic
Daniel Puia-Dumitrescu


Din când în când moare un fir de iarbă
Se stinge încet fără a cere nimic decât liniste
În jurul lui stropii de rouă se topesc înfricoşaţi
Nu l-am putut hrăni nu l-am putut salva

Zilnic pleacă din mine câte-un cocor
Se pierde în zare fără a se uita înapoi
Amintirile plâng după el şi copiii îl strigă pe nume
Nu-l mai puteam ţine nu-l mai puteam

În fiecare minut stropi se rostogolesc pe frunţile pietrelor
Lespezi tăcute aşternute sub paşii nepăsătorilor
Nu îmbătrânesc dar mor învinse de ape sau de bocancii
Care poartă cu ei noroiul inimilor închiriate

Din rămăşiţele de vară împletim mereu vise
Omizi din care uită să se mai nască fluturii
În acorduri cărămizii se tânguie înc-o vioară
Până şi voi frunze vă rupeţi din îmbrăţişarea copacului

Învăţăm iar să trecem încă o iarnă
Ne prefacem ucişi ca mai verzi să renaştem

 

[ogarul]

..................................
N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat, ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca! Si-a plecat.

cosbuc g

 

[anuk]

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!


Elena Armenescu

Elena Armenescu

 

[anuk]

Dictatura iubirii



De vrei sau de nu vrei
Văzutele şi nevăzutele toate
Încolţesc, răsar şi cresc
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia înfricoşării
Îndurătoare-neîndurătoare
Linişte neliniştită
Veşnic în alergare
Sacra putere a iubirii
Sub care toate se desăvârşesc
Dar dumnezeiesc!

Uneori parcă sunt
tumultul
memoriei exilate
din muguri în flori

cu ochiul florii văd în fine
cum lumina
din adâncul florii vine
aerul ne caută şi
ne respiră
prin celeste-pământene grădini
vântul cosmic ne răsfiră
trecutele- viitoare iubiri

în jocul razei lui cu umbra
soarele ne dansează tandru
pe trupuri, pe gânduri
imperceptibil, perceptibil
amplu
contrariile se apropie, se depărtează
şi iarăşi seating
se sting
ca din nimic apoi se aprind
cum
nevăzutele şi văzutele toate
încolţesc, răsar şi cresc
sub sacra putere a iubirii
în care toate se desăvârşesc.

Viul
În puritate se alintă
Nemăsurat, măsurat
Patimă împătimită
Din începuturi plămădită.

Suntem ai Soarelui
Suntem fii ai Pământului
Unde o clipă
Opoziţiile se suspendă
Şi iarăşi se infiripă
Pentru că
Toate nevăzutele şi văzutele
Simt în adâncul lor
Cum încolţesc, răsar şi cresc
Sub sacra putere a iubirii
În care toate se desăvârşesc
Minunat dar dumnezeiesc.

Timpul nu ne-ar atinge
Binecuvântată fii iubire!
m-aş întoarce şi m-aş alătura
celor ce construiesc noul model
omenesc, neomenesc
cu tine, cu el.

Dictatura iubirii este posibilă
Oricând, oriunde
În lumea vizibilă, invizibilă...

Comunicarea
Tăcerea din miezul hohotului
Lumina
Triunghiul înţelepciunii
Izvoditorul razelor genunii
În care râde, râde nestăvilit
Ochiul
Pulsatoriu, aleatoriu
Tăinuit.
Destăinuit
Râde Cel ce Vede
Şi cunoaşte neîncetat
Cum se naşte puritatea din păcat
Cum grandioasele splendori
Micul mare şi marele mic
Nemanifestatul manifestat
Căutarea parcă îşi găsesc aflarea
Şi cum
Deodată ţâşnesc, se aruncă în mişcare
Mi întâi vgând şi vis
Adorareapoi rug aprins de neaflare.

Nevăzutele şi văzutele toate
Încolţesc, răsar, cresc şi dispar
În văile abisale
Pe crestele mitocondriale
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia îndurării
Sub care toate se desăvârşesc, în
Sacra putere a Iubirii

Elena Armenescu

 

[ogarul]

frunza mea albastra, mirabela si nistor

Ne-ar trebui
O mie de ani sa recladim
Ce-am sfaramat aseara
Cu despartirea noastra.
Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra.

Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in drepata trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom cicni in cosmos
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o data
Din largile-i aripe.
..............................

 

[ogarul]

nostalgie... Demostene Botez

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-e privirea stranie şi dreaptă.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţïle...

---

Ion Minulescu -
Romanta fara ecou

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemerã,
Te regãsesc pe-aceeasi etajerã
Pe care te-am lãsat acum un an...

Îti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a pãstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastrã?...
Ce demon alb,
Ce pasãre albastrã
ti-a stat de veghe-atâta timp
si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
si nu te-ai prãfuit?...

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepãtat,
Rãmâi pe loc acolo unde esti...
Sã nu te misti...
si dacã ne iubesti -
O!... dacã ne iubesti cu-adevãrat -
Asteaptã-ne la fel încã un an...
Un an mãcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bïbelou de portelan!...

---

 

[anuk]

Hibernăm





Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.

Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.


Marin Sorescu

 

[ogarul]

Da-mi ochii-ti plansi sa-i mare sarut odata
Si lasa-ma sa plec!....
Tu nu-ntelegi ca-n orchestra intregirii noastre
Nu-i ciripit de pasarele albastre,
Ci-i racnet doar de bestie turbata,
Ce-ti sangereaza obrajii si te mucsa
De cate ori incerci s-o-nchizi in cusca
Sau de piciorul patului s-a legi?
Da-mi ochii-ti plansi sa-i mai sarut odata
Si nu-ti mai cer nimic!....

ion min.

 

[anuk]

Ea va veni



Întâi a fost pe vreme rea,
Era noros şi vânt bătea
Şi, desigur, ploua;
(Ea va veni, ea va veni)
Asfaltul ud era lucios
Şi-n el se reflecta, frumos,
Imaginea ta.
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!

A doua oară s-a-ntâmplat
Pe timp frumos, dar ce folos!
Tot în zadar...
(Ea va veni, ea va veni)
Mult mai târziu, la telefon,
Ai auzit-o, dar ce ton
Şi ce vocabular!...
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!

A treia oară a venit,
Dar chiar atunci erai grăbit,
Dacă ai fi putut şti!...
(Ea va veni, ea va veni)
Acuma stai şi-aştepţi din nou
Venirea ei, ca un cadou
Pentru tine ar fi...
(Ea va veni, ea va veni)
Cred c-ai aşteptat destul,
Ea va veni, ea va veni!


Alexandru Andrieş




Asta-i uşa

Asta-i uşa:
Vei observa
Lângă perdea
Un scaun gol,
Dacă te-ai aşeza
Ai deranja...

Asta-i uşa:
Cum ai intrat?
Este ciudat
C-ai reuşit,
E un zgomot cumplit
Respiraţia ta,
Stai, nu te mişca...

"Te-am văzut cum dormi,
Pe buza de sus
Soarele ţi-a apus"

De câte ori vii,
Spui numai prostii...

Asta-i uşa:
Închide-o uşor,
Păşeşte uşor, hai,
N-are rost să mai stai,
Nu te-a auzit,
Şi-a închipuit
Că ai fi venit
Doar...

 

[ogarul]

Atat de frageda

Abia atingi covorul moale,
Matasa-ți suna sub picior
Și de la creștet pâna-n poale
Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii,
Rasai ca marmura în loc.
Ți-atârna sufletul de ochii
Cei plini de patimi și noroc.

O, vis ferice de iubire!
Mireasa blânda din povești
Nu mai zâmbi, a ta zâmbire
Mi-arata cât de dulce ești!

Cum poți cu-a farmecului patimi
Sa-ntuneci ochii mei pe veci
Cu-a gurii tale calde șoapte,
Îmbrațișari de brațe reci?

Deodata, trece-o cugetare.
Un val pe ochii tai fierbinți.
E-ntunecoasa renunțare.
E umbra dulcilor dorinți.

Te duci și-am înțeles, prea bine
Sa nu mai stau in drumul tau
departe fi vei pentru mine
iubirea sufletului meu

Ca te-am privit e a mea vina
Și veșnic, n-o sa mi-o mai iert
Pași-voi visul de lumina
Prinzându-mi dreapta în deșert?

Și-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroana.
Unde te duci, când o sa vii?

 

[alerim_61]

Romeo Morari
Definitia iubirii

Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri
Cu incrustatii pure si unduiri usoare
Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri
Si gurile pagane si cele-ncepatoare.

Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol
Extazul si durerea - impreunare grava,
Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol:
Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

 

[anuk]

PAPUSA AUTOMATA




Doamne!
Ce-am patit aseara!...
De-a fost fapta de ocara,
Sa ma ierti, ca-i vina Ta,
Fiindca Tu ai vrut-o asa?...
Cineva —
Dar nu stiu cine,
O papusa automata —
A intrat fara sa bata
In odaia mea...
A intrat fara rusine —
Goala toata,
Indecenta



Ca Ofelia dementa,
Si razand
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trantit pe canapea
Langa mine,
Ca o viespe-ntaratata
Pe un tort de ciocolata!...
Doamne, Doamne!...
Ce rusine!...
Dar eu ce puteam sa-i fac?...
Sa-i dau branci?
S-o strang de gat?
S-o omor?...
Sau sa-i dau pace?
Nu puteam sa fac decat
Sa-nchid ochii
Si sa tac...
Ca papusii n-ai ce-i face,
Si papusa daca vrea,
Mori cu zile pentru ea!...
Cine esti, papusa mica,
Cu ochi verzi de levantica
Si cu unghii de urzica?...
Cine esti, papusa blonda,
Cu prezenta vagabonda
Cand p-aici...
Cand pe colea —
Pana si-n odaia mea?...
Cine esti

Si ce poftesti?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?...
Papusica prost crescuta —
Ochi cascati
Si gura muta —
De ce taci si nu vorbesti?...
Sau, ca zana din povesti,
Nici tu nu stii cine esti?...
Fii cuminte...
Si-ntelege
Ca papusa, cand se strica,
S-a sfarsit,
Nu se mai drege
Chiar cand este-o papusica
Cum esti tu —
Papusa mica,
Cu prezenta indecenta,
Ca Ofelia dementa...
Fii cuminte...
Si-asta-seara,
Nu mai hoinari pe-afara
Ca o biata “pierde-vara“.
Fii cuminte
Si, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea —



Langa mine...
Uite-asa!...
Ca papusile-n vitrine
Sau ca sfintele crestine
Cand Cristos le convertea!...
Si de mila — ca era,
Biata fata,
Goala toata...
Si n-avea nimic pe ea,
Nici macar o pijama... —
I-am imprumutat pe-a mea!...
Iata vina mea de-aseara —
Mai mult vina literara!...
Dar de-aseara, Doamne Sfinte,
Papusica e cuminte!...


Ion Minulescu

 

[anuk]

Singurul lucru care contează .

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor



Lucian Avramescu

 

[ogarul]

Nu-ndrăznesc
de m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zîmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză...
tu în rîs mă vei lua...
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

mersul tău e de regină
ochiu-ţi e impunător
pentru ce te-admir într-una
înţelegi tu prea uşor.
de mi-ai fi tu suverană
şi eu rege de ţi-aş fi
pentru tine aş muri.

poate-s prost! e cu putinţă
însă ştiu că te iubesc
inima-mi e simţitoare
însă nu pot să vorbesc
O ! amoru-mi pentru tine
să ţi-l spun de-aş îndrăzni
n-ai mai rîde ... şi pe-un altul
niciodată n-ai iubi!

---

Ce poate fi fericirea,
Dacă nu această plutire,
Printre fructe şi frunze,
În raza de miere prăfoasă, foşnind
Pe locul vrăjit unde viaţa sfârşeşte
Dar nu-ncepe moartea
Şi-ntre ele e numai
Un limpede jind
Cu miros de prune urcând spre alcool,
De fum şi de iarbă uscată?
Ce poate fi fericirea
Dacă nu să adormi,
Aşteptându-ţi sfârşitul,
În septembrie,
Într-o livadă?
Ana B

---

Amintire

Unde esti astazi nu stiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra.
Alunec in amintire, e-asa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pamant
privirile tale erau albastre si-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atotintelegator era iezerul sfant.
In mine se mai vorbeste si astazi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui sa tai iarba,
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tagaduirei pe umar
in cea din urma tristete ma-ncing.

lucian b

 

[alerim_61]

Diana


Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?

În cea oglindă mişcătoare
Vrei să priveşti un straniu joc.
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?

S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viaţă-n orice zvon,
Şi numai tu gândeşti aiurea,
Ca tânărul Endymion.

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-şi bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zână liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet.

Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat.

M Eminescu

 

[magda]

Daca...

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-I vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind,ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni,tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde,dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman,om drag,rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kippling

 

[anuk]

Anti-daca
de Kostas Varnalis


De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul, si cu-n cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni, si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti;

De nu amani o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spoun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il pui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala ,pe amandoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacita
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu poti altele scorni

De poti sa faci intr-una dintr-un castig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie
Dar tu sa fi platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul,si inima, si nervii
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii
Cand toti striga-"'nainte !" ,tu doar sa strigi "'napoi!";

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii, dar te inseli amarnic!

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi-ntre Domni, Intaiul, dar niciodata OM ...


Au fost postatre ambele,dar... nu m-am putut abtine

 

[magda]

trecem la fight club?=))
totusi,consider ca nu ar fi cazul!