• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci prin viata
Cum poti frumos a mori !

Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi.

Invata de la umbra sa fii smerit ca ea
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti

Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.

Invata de la floare sa fii gingas ca ea
Invata de la miel sa ai blandetea sa
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator.

Ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci !

Ceata Lui Pitigoi

Ceata lui Pitigoi,
Trece mandra prin zavoi.
Toti luptatori de soi,
Dai intr-unul tipa doi.

Aualeu ce taraboi,
Dai intr-unul tipa doi.
Aualeu ce taraboi,
Dai intr-unul tipa doi.

Ageri ca niste zmei
Si cu pusca dupa ei.
Sprinteni si ochesei,
Latra cainii dupa ei

Ham, ham, ham langa bordei,
Latra cainii dupa ei.
Ham, ham ham langa bordei,
Latra cainii dupa ei.

De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Instigare la cultura
Daca sa inveti n-ai sete, o sa speli closete
Si privind aceste-aspecte nimeni n-o sa te respecte.
Afla ca-n acest pervers univers, divers
Tre sa te informezi corect si sa-nveti din mers.
Daca vrei s-ajungi o mare scula-n strada, binenteles,
Tine minte ca mintea conduce pumnul, nu invers.
Realizezi ca viata da palme celui ce doarme,
Ignorant si incult, ramas fara arme.
Instig la cultura, nu doar sa duci sticla la gura,
Incerci sa fii corect, competitia e dura.
Invatati copii si reinvatati parintii sa gandeasca
Ca sunt depasiti de timp acum la batranete
Si n-am finete, am pierdut-o cand eram un pici,
Caci curiozitatea p-aici omoara pisicii.
Nici un motiv de stres n-ai, dar in minte alarma suna
Si suna ca incet, incet intrebarile s-aduna.
Crede si nu cerceta e o mare minciuna,
Am pierdut secole intregi incercand sa luam luna in mana

Mesajul e clar si nu se-ndreapta catre Marte,
De dragu’ diversitatii,
Citeste-o carte
Daca vrei sa faci lumina cand e pentru tine noapte,
Educa-te singur,
Frate, citeste-o carte

Ca porti bascheti sau tocuri, tot veti cobori din blocuri,
Oameni tristi, inculti, plansi, toti in cautare de gioburi.
Viata e-o carte deschisa, deschide-ti mintea, invat-o,
O carte citita te ajuta sa te descurci altfel in viata.
Trebuie sa srtii sa legi 2 cuvinte, copile,
Altfel risti sa fie cainele tau mai destept ca tine.
Educa-te singur, nu-i greu deloc,
Nu doar cartile de joc in viata ti-aduc noroc.
Alege-ti un loc in societate, nu-i un joc, frate,
Fii pregatit sa tii piept incercarilor toate.
De fapt, e sigur, sunt sigur ca te simti singur
Intr-o lume in care toti incultii viseaza numai bani, desigur
Nu conteaza ce-ai in cap cand esti supus la probe
Ai sa-i ingropi incet pe toti, pe rand, din vorbe.

Podul de piatra
S-a darimat.
A venit apa
Si l-a luat.
Vom face altul
Pe riu in jos,
Altul mai trainic
Si mai frumos.

Zece negri mititei au papat oua
Unul s-a intoxicat si-au ramas doar noua

Noua negri mititei au plecat la inot
Unul s-a inecat pe loc si-au ramas doar opt

Opt negri mititei au mancat castane coapte
Unul s-a fript tare rau si-au ramas doar sapte

Sapte negri mititei construiau la case
Unul si-a rupt un picior si-au ramas doar sase

Sase negri mititei incaltau opinci
Unul a alunecat si-au ramas doar cinci

Cinci negri mititei au plecat la teatru
Unul a jucat cam prost si-au ramas doar patru

Patru negri mititei au mancat ardei
Pe unul l-a piscat cam tare si-au ramas doar trei

Trei negri mititei au fost la razboi
Unul a fost impuscat si-au ramas doar doi

Doi negri mititei au tras cu tunul
Unul a murit din ei si-a ramas doar unul!

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.

Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori.
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.

*Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare...*

E-adevarat?...
Tu esti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai traiesti?...
Pendula care te-ai oprit din mers,
Incerci acum sa mergi in sens invers?...

De ce zambesti?...
E-adevarat?...
Te-ai razgandit?...
Ne-am impacat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, si-azi ne regasim
Aceeasi vechi dusmani?...
Dar tu mai stii dupa cati ani?...

Eu te-am iertat de mult!
Dar tu?
Raspunde-mi [b55812e]da[/b55812e],
Raspunde-mi [b55812e]nu[/b55812e]-
Totuna mi-e!...
Stii tu de ce...-
La tine [b55812e]nu[/b55812e] si [b55812e]da[/b55812e] nu sint
Decit aceleasi vorbe-n vant!...

De ce te temi?...
De ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?...
De ce-ti aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tai de portelan
Si inima de taliban?

Raspunde-mi!...
Vreau sa stiu si eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
..............

Ce zici?...
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?...
Ce nou secret imi mai ascunzi?...
De ce scrasnesti din dinti
Si taci?
Hai!...Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura -mii de draci-
Si lasa-ma sa-ti mai sarut...
Nu gura...
Ci raspunsul mut!..

Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici,indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada,
Apropiindu-se,sireti.

Sedea in jilt,aproape goala,
Cu mainile pe piept-arici.
Si-i framantau pe pardoseala
Picioarele atat de mici!

Deodata ochii mei vazura
Un licar ca de ceara,sui,
Ce-i flutura pe san,pe gura:
O musca pe-un maces silhui.

Ii sarutai subtirea glezna
Ea rase atunci,un ras brutal,
Cu triluri limpezi,care-n bezna
Sunau matanii de cristal.

Ea piciorusele-si retrase:
"Te rog sa incetezi" rosti,
Iar rasul ce ma-ncurajase,
Parea,acum, a pedepsi!

Cu buzele infrigurate,
O sarutai pe ochi,discret.
Ea,capul dandu-si-l pe spate,
Imi zise-atuncea: "Mai incet!

As vrea sa-ti spun doua cuvinte"
Restul in san i-am azvarlit
Cu sarutarea mea fierbinte,
Iar ea a ras si s-a-mblanzit...

Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici,indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada,
Apropiindu-se,sireti.

La porti straine am cersit iubire
Si portile cu zgomot s-au inchis
Iar unde-am vrut sa picur fericire
Am otravit dumnezeescul vis.

Sa cauti dincolo de ura si de birfa
Un loc retras unde doar linistea te fura,
O casa cu flori tandre sub petecul de cer,
Unde, nicicind nu suferi, si nu te simti stingher,
Cintecul pasarelei ce ciripeste-n voie
De ce, oare, pe lume, mai poti avea nevoie?.

Asupra mea se napustira
Onoarea mea o nimicira.
Am singerat, dar am tacut.
Ma injosira, ma lovira,
Cu mici, cu mari ma rastignira,
Din inima nu mi-au lasat
Un singur colt nesfisiat.
Frati, rude, toti ma dusmanira,
Pe cit plingeam, pe-atit rinjira,
o tara-ntreaga s-a-ntrecut
Sa-mi dea venin! Si l-am baut!
Dar nu ma biruira
 
Hai!...Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura -mii de draci-
Si lasa-ma sa-ti mai sarut...
Nu gura...
Ci raspunsul mut!..
 
Sa razi cand simti ca vrei sa nu mai fii,
Sa nu urasti cand nu mai poti iubi
Invata cum sa-nvingi cand trebuie sa pierzi
Si cum sa spui adio atunci cand nu mai crezi.

Cand ziua este noapte transform-o TU in zi,
Si spune-ti ca de maine tu nu vei mai pieri.
Adu-ti aminte, totusi, ca cineva-i cu tine,
Transforma ce e rau in ce iti pare bine.

Nu rade, de necazul iti pare c-a trecut,
Nu plange de durerea raneste mult prea mult.
Cand vrei sa fii un altul, sa-ti amintesti mereu,
Ca in viata e mai bine sa crezi in a fi "EU"
 
La porti straine am cersit iubire
Si portile cu zgomot s-au inchis
Iar unde-am vrut sa picur fericire
Am otravit dumnezeescul vis.
 
nu te intreb de ce-ai plecat
de ce ai dat si-apoi ai luat
si n-ai crezut ce eu simteam
cu-adevarat...
stiam ca vei pleca, si totusi
speram ca timpul cel nebun
il suspendasem intre doua clipe
dar nu mai are sens acum

"Din suflet simt cum dorul isi ia zborul,
Trairile de ieri acum le simt departe.
Si simt cum seaca-ncet incet amorul
Ieri totul ne unea, azi totul ne desparte."

"Intoarce-te pe buze tu ai miere,
Tu faci ca doua inimi ritmuri noi sa bata,
Mi-e dor de clipa cand simteam placere
Mi-e dor de viata mea de altadata.

Daca as fi vant,
la tamplele tale m-as salaslui;
Daca as fi ploaie,
pe obrajii tai as poposi;
Iar dac-as fi sarut
pe buzele tale m-as zidi.
Dar sunt femeie
si te blestem;
Te urasc,te iubesc,te alung
si te chem....
 
nu intreba ca nu mai are rost
ci doar gandeste -te la ce a fost
nimic sub soare nu-i intamplator
caci dreptu-l are fiecare muritor
iar daca maine vei simti la fel
indreapta-ti gandul tau cel bun
spre acel de neuitat nebun
 
Fa-ti noaptea pled ,intinde-te sub stele,
,fiecare stea e nufarul unui vis
priveste salciile si luna cuibarita intre ele,..
si cuibareste-ti ochiul larg deschis..
in gand ,iar gandul il asculta bine..
"Lumea traieste fara tine.."
 
de cand exista acest pamant
nicicand n-a existat vreo vreme
in care sa ne inchipuim vreun pic
ca noi sau altii in asta lume
suntem de neanlocuit
 
De-as putea sa dau durerea,pentr'un strop de fericire,
Si sa schimb intreaga ura, pe-o secunda de iubire,
Iar din lacrimile toate, de-as putea, torent sa fac,
Sa dispara in oceane, cu tot raul fara leac.
De-as putea ca maracinii, prafuiti , de langa drum,
Sa ne'mbete ca si crinii, noaptea, cu al lor parfum.
De-as putea sa ard tristetea si din flacari, bucurie,
Urletele disperarii, sa le fac o melodie,
Norii negrii, de-as putea, i-as ascunde dupa munti,
Si pe soare l-as ruga, sa ne descreteasca frunti,
Stelele, le-as de pe toate, le-as culege de pe cer,
Fiecare sa si-o poarte, imbracat cu-al ei mister
...............................................................
Timpul, cu a lui aripa, l-as opri din zbor, cu'n vers,
Sa ne bucuram o clipa,
Ca e Rai in Univers.

Daca-n fundul cugetarii, unde-ascunzi cate-un secret,
Ai simtit macar o clipa pentru mine un regret,
Daca-n noaptea vietii tale, unde simtul tau doreste,
Ai suras macar o data umbrei ce te urmareste,
Si-ai simtit ce strans de tine toate simturile mi-s legi,
O!... Ar fi cu neputinta ca sa nu ma intelegi!
Voi sa spun cat n-a spus nimeni de cand plansul are voce,
Si de cand durerea poate mila lumii sa invoce!
Voi sa-ti spun ce simt, cat sufar, cum traiesc si ce-am facut,
De cand mi-am pierdut odihna si de cand te-am cunoscut!
 
Voi sa-ti spun ce simt, cat sufar, cum traiesc si ce-am facut,
De cand mi-am pierdut odihna si de cand te-am cunoscut!
.........................................................................
te inteleg cu siguranta pentru ca te-am prevenit
cunoscadu-ti sentimentul ce-l din inima pornit
cu naprznica vigoare ce pe mine m-a lovit
ametindu-ma la culme pana cand n-am mai simtit.
numai tu cu-a ta putere poti sa te indrepti incet
spre a linistii simtire astfel ca sa reusesti
sa indrepti acea greseala provocata de-ntamplare
ce-a produs nenorocirea cu urmarea de rigoare.
nici un ajutor din lume nu iti va pica din cer
totul consta-n renuntarea la orgoliile ce pier
pana zilele pierdute vor fi iar la fel ca ieri
 
Am tot sperat sa o postezi si pe asta ,dar tu....nu si nu .



VIS VEGETAL
Magda Isanos



Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta,te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi intreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri.Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care,ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis,de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară,să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele,cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca,zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si,cine ştie,poate că într-o seară
de primăvară,când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea,sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă,şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă,aş începe să zâmbesc.

sau.....





Acelei care a plecat
Ion Pribeagu


Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăiţa plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Şi pijamaua ta de crèpe de chine.

Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea.

De-atunci, şedem în fiecare seară
În faţa sobei pline de cărbuni
Şi depănăm povestea iar şi iară,
Ca doi prieteni buni.

Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,
O-mbrăţişez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Şi-i mângai fiecare brandenburg.

Şi noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Şi-o învelesc, ca să nu-i fie frig.

(“Strofe ştrengare “, 1930


Sa nu spui ca nu-ti place :D:

Insulte grave
Ion Pribeagu



Moişe a venit acasă,
Într-o dispoziţie ardentă,
Ş-a găsit pe Blima, într-o
Situaţie indecentă.

Goală toată şi frumoasă,
O ispită, – ma parolo! –
Asta n-ar fi fost nimic,
Dar era şi Şmil acolo!

Ce a fost, nu ne priveşte.
Nici nu ştim a cui e vina,
Şi întocmai ca la teatru,
O să coborâm cortina.

E destul numai să spunem,
Cum că Moişe, de astă-dată,
Dovedind că-i ferm, a dat-o
Pe nevasta-n judecată.

S-a mutat în altă parte,
Şi cu sentimente brave,
A cerut urgent divorţul
Pe motiv: „Insulte grave”.

Cazul a produs rumoare,
Mai ales printre limbuţi,
Fiindcă Moişe şi cu Blima
Erau foarte cunoscuţi.

A stârnit şi controverse
Şi atâta interes,
C-a venit toată Beer Şeva
Să asiste la proces.

Sala de şedinţe-i plină
De bărbaţi şi de femei,
Mulţi de-ai lui, colegi de breaslă
Şi prieten-ale ei.

După ce-a citit dosarul,
Judele a spus: ”- Ascultă,
Între soţi, orice discuţii
Nu-i considerat insultă!

Pentru alt motiv, probabil,
Vrei divorţul imediat.”
„- Da! Menţiu! Insultă gravă!”
Urla Moişe, disperat.

A sărit ca o nălucă
Şi c-o voce bătăuşe
Mi-a spus: „- Boule! Când intri,
Pentru ce nu baţi la uşe?”

„Nu permit la mine-n casă,
O asemenea dojană,
Mai ales c-a fost de faţă,
Şi… pardon… terţa persoană!”
 
Charles Baudelaire - Imn Frumusetii
Vii din înalte ceruri sau iesi din adâncime,
O, Fumusete? Reaua si buna ta privire
Împrastie de-a valma si fericiri si crime,
De-aceea tu cu vinul te potrivesti la fire.

În ochii tai stau zorii cu serile-mpreuna;
Sarutul tau e-o vraja si-o amfora ti-i gura;
Si când reversi miresme de-amurguri cu furtuna
Se face las eroul, viteaza stârpitura.

Rasari din haul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se tine;
Si bucurii si chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stapâna esti si nimeni nu e stapân pe tine.

Calci peste morti de care îti râzi cu mult dispret;
Ai juvaeruri multe si Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, si – Omorul e-un breloc de pret
Pe pântecul tau mândru saltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboara spre tine, lumânare,
Slavindu-te drept torta când a-nceput sa arda.
Acel ce-si strânge lacom iubita-n brate pare
Un muribund ce-n taina mormântul si-l dezmiarda.

Ca vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasa mie,
O, Fumusete, monstru naiv si fioros!
Când ochii tai, surâsul, piciorul tau ma-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag si misterios?

Sirena rea sau Înger, draceasca sau divina,
Ce-mi pasa când tu – zâna cu ochi de catifea,
Mireasma, ritm, lucire, o! singura-mi regina! –
Faci lumea nu prea sluta si clipa nu prea grea?
 
Omar Khayyam - Singuratatea omului

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, 'nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, - ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea - şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
- Dar timpul, fără milă - şi roza desfrunzeşte…

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
 
Charles Baudelaire - Iubitei mele


Un peisaj incantator
E-ncantatoarea ta faptura;
Iti joaca zambetul pe gura
Ca boarea unui vant usor.

Drumetul trist ce-ti iese-n cale
Isi simte sufletul vrajit
In clipa cand i-a rasarit
Splendoarea sanatatii tale.

In armonia de culori
Ce trupul tau il invesmanta,
Poetii-nchipuirii canta
Un gratios balet de flori.

Vesmantul tau multicolor
Cu inima ti-l potrivesti;
Nebuna, tu ma-nnebunesti,
Si te urasc, cum te ador!

M-au umilit ca pe-un martir,
Gradina, primavara, Firea,
Si pentru-a-mi razbuna jignirea,
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns in umbrele tacerii,
As vrea sa ma strecor la fel,
In preajma ta, ca un misel,
La ceasul tainic al placerii,

Sa-ti pedepsesc frumosul trup,
Sa-ti sanger carnea-nspaimantata,
Nevinovatul san de fata,
Si-o rana-n coapsa ta rup,

Apoi, cu dulce voluptate
Infrigurat as cauta,
In asta noua gura-a ta,
Sa torn veninul meu - de frate.
 
Sfîrsitul lumii.



Striga Lumea:
- E sfirsitul!

Raspunde Pamintul:
- Va aste-e-e-e-pt....

Si glasul macabru ride de larma.
Ingroziti, oamenii se calca in picioare.
Din Cer pica pedeapsa cu tunet ce sfarma.

Nici unul nu-i rau. Smerenia implora.
In cor de cainta, cersesc tremurind
Cu ochii in sus...o singura ora!

Se amesteca tari, desfacindu-se hotare.
Nu mai exista nimic sa desparta
Nici moartea ce vine, nici viata ce moare.

In fata Lui, nici unul nu-i tare.
O mina-ncarcata de aur se-agita
Si-o burta flaminda isi cere iertare.

E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apa.
Slova din Carte prinde contur,
Cei vii, rugindu-i pe morti sa iasa din groapa.

Incepe Judecata din urma.
Tacere deplina. Oare a fost de ajuns
Jertfa Mielului din turma?

Bate gongul: Totul pentru adevar!
Cercetarea va fi minutioasa
Pina la ultimul fir de par.

Groaza e stapina peste omenire.
Se respira printr-o singura gura.
Acum, analiza este fara jertfire.

Urmeaza trierea - din cite se spune -
Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot si...cine ramine.

Nevazutul vorbeste: "Dupa multe dezbateri
Concluzia imi spune ca, nici unul din voi
Sa traiasca de-Apururi, nu poate!"

Geamatul Lumii se stinge sub stinci.
Universele pling soarta Pamintului,
Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.

...

Dimineata ma prinde picotind pe idei.
Cineva bate la use. A venit lumea
Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.


Luciana Stoicescu-Vaughan
 
vaaai minulescule ce eroare,

eu stiu c-ai sa ma inseli chiar maine
dar tu m-ai inselat chiar ieri
si tare rau mai e pacatul
caci tu si alta nu vedeti. doar patul...
 
Balconul
Charles Baudelaire

Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea şi unic tezaur de plăceri!
Mai ştii tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând şi vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ţi era sânul şi sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!

Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spaţiu şi-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam să ţi-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!

Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin
Şi ochii mei privirea cercau să ţi-o ghicească
Şi îţi sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Şi-ţi adormeam piciorul în mâna mea frăţească.
Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin.

Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine
Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ţi dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ţi suflet şi-n trupul tău iubit?
Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine!

Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naşte oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârşite mări,
Pe cer se urcă iarăşi întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!
 
Rea de plată :D:

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu!î - "Cum?î - "Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

Cosbuc
 
Unde nimeni nu întreabă



Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului

I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperişul?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimiri
Se mai deschide?


Elena Armenescu

Comunicare secretă



Fără să ne ştim,
Plănuiam şi înfăptuiam paralel
Întrevederi secrete,
cu arborii, cu nălucirile păsărilor,
fiecare după felul şi alcătuirea lor,
pe anotimpuri!

Fără să ne ştim,
Plănuiam întâlniri secrete
Cu aştrii ce coborau
Peste cetatea eliberată de idoli.

Fără să ne ştim,
Iubeam deopotrivă fulgerul,
Trăznetul, ramuri înflorite-n
torenţiala lumină
ce curgea peste noi
ce se revărsa în noi,
despre care martorii nu spun nimic,
mulţi rămânând smeriţi
ca în parabola orbului.
 
nebunie curata nene,

....si timpul trece, trece
dar ranile raman
iar Ei , cu inima rece ,
nu-i pasa de un biet nebun
dar ce stii tu straine cand linistit citesti
in aste randuri simple nicicand n-ai sa ghicesti
ce-a insemnat in treacat micuta intamplare
ce urme adanci lasata far pic de indurare
istoria se scrie cu sange si durere
pe care niciodata n-o vei putea uita
dar dragostea suprema
in veci va exista.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top