Vine si perspectiva ingerului

)
24 nr.402 Înger și demon II (00:24; 18.05.2009; Copoiu Florin Beniamin)
Mi-ai spus cândva să nu te strig, crestine;
Să nu-mi mai spulber aripile-n fum…
Eu înger pur cu dracul cel din mine
Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum!
Mi-a spus să nu pășesc în lumea ta perdută.
E iadul tău, al meu a fost sau nu va fi nicicând;
Acum ești dracul gol și vocea mea te-nfruptă,
Mi-aș retrăi o viață acum, cu tine începând.
Am vrut să-ți spun cândva că mi-ai lipsit,
Din raiul meu ce-l veșnic nelipsit de tine.
De nu ești drac, de draci m-am plictisit
Eu înger sunt, dar totu-i drac din mine!
Aș vrea să gust din sângele tău fiert,
Să-ți simt durerile-n adânc
Să-ți plâng, să uit, nicicând să nu mai iert
Și tot ce-i sfânt din mine acum să frâng.
Să curgă iadul tot prin mine,
Să nu prefac că-ș fi un drac, căci sunt
Un drac prea gol, din înger ca și tine,
Un drac prea trist și singur, muribund.
Am renunțat la rai, cu tine iar să fiu,
Să-mi ard din aripile sfinte,
Creștinul înger din tine-i tot ce știu
Sunt dracul tău presus și de credințe.
Aș vrea, din iadul tău să-nnec,
În sânge fiert, al coarnelor tăiate,
Cu tine-n stropi de foc în urlete să-ntrec;
Să fim din nou și far’ de piei uscate.
Aș vrea să ard, cu tine-n iadul gol,
Prea-gol și ars de lungile dureri din greu
Cu dracii tăi să stau acum în stol,
Dar sunt un înger pur în iadul tău mereu.
Și demon tot de m-aș preface-n gând,
M-aș arde tot de înger sunt acum.
Aş arde scrum și pene-mi cad pe rând,
Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum.
Tin sa precizez ca e scrisa la 3 ani diferenta de prima parte

) , plus ca deobicei cand imi vine o idee de scris, umblu cu ea prin gand un an poate chiar doi
