• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

@Bodo - eşti o dulce :)) mereu ai fost , hai să mai postez o manea, pardon , ăăăăsta o poezie ;) , asta e din colecţia de acum 10 ani, e printre primele deci cam lasă de dorit :)

3 nr.69 Lacrimi(- -:- - ; - -.- -.- - - - ; Copoiu Florin Beniamin)

Moartea mea vă va aduce aminte,
Căci am fost unul ca voi,
Că viaţa-ntotdeauna merge înainte;
Nu v-aţi gândit deloc la noi.

Şi ducându-mă-n mormântul,
Mă veţi plânge lacrimi-izvoare,
Căci acum sunt unul cu pământul;
Pe altul nu-l veţi mai călca-n picioare.

Şi-mi veţi mângâia trupul neînsufleţit,
Cu câte o lacrima de-a voastră,
Cât m-am zbătut nu v-aţi gândit?
Că am murit pentru iubirea noastră?

Atât de frig este-n pământ,
Atât de frig fără iubirea voastră,
Chiar şi putred sunt plăpând,
De aş simţi iubirea noastră.

A mea mama te salut!
La sfârşit, capăt de drum,
Al tău gol ţi l-am umplut,
Chiar de ai inima în fum!

Ai mei fraţi, surori mă plângeţi,
Către Tatăl eu mă-ndrept.
De-aş învia voi o să râdeţi
Dar am rămas cu mâinile pe piept.

Ai mei prieteni ce-i iubesc
În zadar voi mă veţi plange,
Căci din Ceruri vă privesc;
Durerea şi suferinţa-junge...

Acum veţi face pomenirea veşnică,
Pentru mine, mort în sicriu
Şi cu mintea cea prielnică,
Mormântarea mea mi-o scriu.

Şi-mi jeliţi lacrimi-durere,
Mă rugaţi, eu să vă iert
Să-mi găsesc mare putere
Să mă scol şi să vă cert...
 
Se vede cu ochiul liber ca este scrisa acum 10 ani :P facila si cam impiedicata in rima , dar ce pretenti sa ai la un copil de 13 ani :P , te astept si eu cu poezii scrie acum ,mai copt nitel la minte :)
 
beniamin24 said:
in comparatie cu altii de varsta mea de atunci :)) iti zic eu ca e ok :))
Click to expand...

Asa este,dar eu vreau sa-i vad evolutia :P
 
Mai anuk, poate beniamin asta vrea, sa-i vedem intreaga evolutie ;) si, probabil ca varsta de 13 ani a fost varsta revelatiei :D. Beniamin, eu astept totusi poeziile cu o altfel de tema. Apropo de ultima poezie, e ingrijorator ca aveai astfel de idei, asa de fraged ....:P.
 
@Bodo - Principiile sub care actionez sunt rezultatul mediului in care traiesc ;) , o explicatie mai buna ca asta nu am, iar alte teme... slabe sanse, totul e legat de singuratate
 
Ion Prostul


Era pe vremea când purtau
Cucoanele nişte turnuri
Şi-un malacof piramidal
Şi multe alte... umpluturi,

Ion Ciortei, un ţopârlan,
Un românaş de viţă veche,
Purtând suman, purtând iţari
Şi-o ţurcănească pe ureche,

A fost luat la militari...
Da'n loc să dea de greu şi el,
Ion ajunse vistavoi
La domnu' colonel.

Băiat voinic, făcea de toate,
Era grăjdar, spălătoreasă,
Şi vizitiu, şi bucătar,
Şi sofragiu, şi fată-n casă,

Ion putea fi orişice
[mă rog...]
Şi doică ar fi putut...
Dar moaşa casei l-a aflat
Că are laptele bătut...

Aşa Ion şi colonelul
Era-ntr-o noapte la grăpat,
Când iată doamna înfoiată
Dintr-un balcon s-a arătat.

Ion se-ntoarse spre cocoană
Şi se opri pe gânduri dus,
Uitându-se, plin de mirare,
La malacof... în sus...

Domn' colonelu' îl întreabă:
”Ce te holbezi aşa, ţigane?"
"Mă mir... trăiţi domn' colonelu'!
Mă mir de ce văz la cocoane:

Cu malacofu' aşa umflat,
Cum poţi s-o... pupi... că nu se poate
Nici să te-apropii...” ”Băi ce prost...
Când vreau s-o pup... şi-l scoate.”

”Şi-l scoate? Aaaa...” răspunse Ion.
”Aşa ţi-i vorba? Aoleu!
Aşa, trăiţi domn' colonel,
Aşa o pup şi eu!”


Ion Luca Caragiale
 
MAI PUTIN DECAT UN NOR PENTRU VANT
Mai putin decat un nor pentru vant,
Mai putin decat spuma pentru mare,
Mai putin decat trandafirul pentru furtuna
Sunt eu pentru tine.
Mai mult decat steaua pentru noapte,
Mai mult decat ploaia pentru arbore
Si mai mult decat cerul pentru pamant
Esti tu pentru mine.

SARA TEADSALE
 
TE IUBESC PENTRU CĂ EŞTI


Mă întrebi de ce te iubesc…
Şi îţi răspund cu strălucire de dor în privire:
Pentru că eşti.
Cum eşti?
Aşa cum îmi imaginam că poate fi o femeie…
Dornică de dragoste, de mine, de viaţă.
Te iubesc pentru că iubeşti cu patimă deplină,
Abandonată pasiunii cu frenezie de Evă
Care trăieşte sublimul abandon erotic scufundându-se în păcat
Fără vestă de salvare…
Te iubesc pentru că ai descifrat în hieroglifele din mine
Acel mesaj ascuns privirilor
Care transmite că sunt un bărbat de o simplitate debordantă,
Râzând trist precum un clovn ameninţat cu şomajul
Din cauza greşelilor repetate…
Te iubesc pentru că atingi viaţa cu degetul arătător
Şi o pui pe vârful limbii, picătură cu picătură,
Lăsând să treacă pe lângă tine îndoieli
Şi temeri şi conflicte…
Mă întrebi de ce te iubesc…
Pentru că eşti.
Pentru că ai venit.
Pentru că rămâi alături de mine
În adâncimile unui suflet care înmugureşte
Doar datorită ţie…

Cristian Lisandru
 
ORFEU

Amor, sirene zburatoare,
Un alcion femel, stiu bine
Cantece-n stare sa omoare,
Naprasnice, de om straine.
Nu le-ascultati.
Auz deschis
Spre ingerii din paradis.

MAX JACOB
 
Imn frumuseţii

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O, Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Frumuseţe! Monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

poezie de Charles Baudelaire
 
Nu te compromite ! Nu te ai dect pe tine .

Am frant o fila din viitor
in mii de bucati
as vrea sa scriu pe fiecare
numele celor care m-au dezamagit
atunci cand m-am nascut
la varsta majoratului
in ziua casatoriei
a divortului
ieri si in cealalta viata
nu resusesc sa reproduc nici macar un nume

incerc sa-mi amintesc
numele celor
pe care i-am deceptionat
fiindca m-am nascut
nu mi-am serbat majoratul
am decis sa spun da mariajului
am divortat elegant
si ma incapatanez
sa iubesc sa daruiesc sa exist

adun franturi albe
reconstruiesc deziluziiile
le transform in muguri de poezie
si scriu
nu te compromite
nu te ai decat pe tine.

Geanina Lisandru


Mie mi-a placut super tare ,un mesaj superb .
 
Petec de memorie

de Mihaela Roxana Boboc



ce-ai zice să împărțim
acest petec de iubire
în două emisfere
inegale

dacă aș măsura egalitatea
după forma feliei de pepene
te-aș așeza în miezul
lucrurilor
așa cum icoana
împarte peretele-
înainte și după
Dumnezeu

ce e înainte de Dumnezeu

nimic
un perete gol

ce e după

lumina
inundă totul
nu mai vezi crăpăturile
obiectele din jur se îmbracă cu o aură
de cunoaștere

ții minte
primul gând despre copilărie

dacă aș mai trăi o zi
în afara timpului
mi-aș umple poala cămășii
cu cireșe de mai

aș ocroti în pumn
desenul de pe-asfalt
cu mâinile pline de cretă
aș trece dincolo.
 
Ca o pisică sălbatică .


în seara asta vine femeia
salcie despletită pe ape
un vas de lut cu sunetul tras pe roată

mă pedepseşte prin cuvinte spuse într-un descântec
ca pe un suflet descărnat şi atunci când respir
aerul ei se clatină de îndoieli

o las să-şi toarcă clipele
ca o pisică sălbatică
într-un culcuş sub stăncă

cerul se răzbună pe umărul ei gol
cu o ploaie din acelea în ropot
pe care adormea bunica cu mine pe genunchi
şi se trezea speriată să nu mă scape


nu ştiu ce se întâmplă că arde în flăcări
movilele pieptului le rotunjesc în palmele aspre
şi clipele-mi taie răsuflarea
cum fuge lumina din ochiul unui orb

de-acum femeia asta-i jumătatea plină
care mă întregeşte într-un cerc


Nicolae Valeanu
 
Poem şoptit

Aş locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munţii încă nasc izvoare
Şi-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
Să-mi poţi reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.

poezie de Elena Victoria Glodean
 
Alerim, imi place foarte mult cum scrie Elena Glodean. Mi-a starnit interesul. :)

Eu mai rămân să rătăcesc prin vise

La ceasul când începe să mă cheme
Visarea şi încerc să o desferic,
Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric
Şi-ţi scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme!

Elena Victoria Glodean

Eu mai rămân să văd cum arde focul
În răsăritul roşu ca un brâu,
Să văd sclipirea pietrelor în râu
Când mânjii dimineţii-şi încep jocul.

Prin pântecul pădurii de culoare
Cu fluturii speranţei să roiesc,
În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc
Şi să-mpletesc lumini crepusculare.

Să zăbovesc la margine de lume
Aşa cum am făcut de-atâtea ori,
În cufere de dor să strâng comori
Şi fiecăreia să-i dau un nume.

Tu să m-aştepţi chiar dacă-i prea târziu
Şi ţine-mi calde braţele-ţi deschise.
Am să mă-ntorc cu-n teanc de manuscrise
Pentru poemele ce-am să le scriu.

poezie de Elena Victoria Glodean
 
Mey,unde a disparut Beniamin? nu a mai postat nici aici nici la Calugarita ?



Extemporal din "Lecţie de viaţă".

Am scos o foaie şi-un stilou
Şi-am aşteptat ca cineva să-mi sufle
Dintr-o parte.
Pe albul foii se scurgeau tristeţi
Şi mă gândeam că nu voi reuşi
Să aştern un cuvânt.
Timpul trecea şi mă simţeam datoare
Să încerc.



"Câteodată speranţa moare în gânduri nerostite,
Iar fericirea se naşte sub coaja unei clipe.
Iubirea ne-a creat din falduri sângerii
Şi fără ea în veci n-am fi putut zâmbi."



În patru versuri îmi aştern sufletul,
Îmi profanez izvorul gândurilor
Şi-aştept să sune de ieşire.
Mă semnez cu o lacrimă ce-mi spală obrazul;
Examinatorul îmi ia foaia
Şi-mi face semn să plec.
Îmi strâng lucrurile şi mă rog
Să fii trecut.


Zahiu Anda
 
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

poezie de Elena Victoria Glodean
 
Doar tu, femeie .


am încercat din răsputeri să mă desprind din tine
dar braţele tale erau ca nişte tentacole
iar pielea ta de gelatină se întindea tot mai mult
sângele tău îl simţeam curgând prin venele mele
la fel cum îmi simţeai tu coasta pe care mi-a smuls-o Dumnezeu
pentru a te creea pe tine femeie ajutor veşnic în Edenul dragostei
dar tu femeie cea care ai fost înşelată atunci
ne înşeli zi de zi pe noi bărbaţii slabi în faţa gingăşiei tale
tu cea care din greşeala de a te lăsa înşelată ai învăţat să înşeli
l-ai înşelat încă cu mult înainte pe Dumnezeu făcându-l să te creeze
precum Dumnezeu l-a adormit pe Adam să ne fure coasta
tu ne adormi zi de zi şi ne furi inima visele speranţa
şi acum mă întrebi ce se află în centrul pământului
acolo sunt case în ruină înconjurate de flăcări
unde ard copiii pe care tu i-ai născut în durere
acolo e Infernul ieşit din coasta mea însângerată...


Cezar Cătălin Viziniuck
 
@Anuk - n-am disparut ci doar am avut niste zile mai incarcate, cum a fi si vineri de altfel :))

16 nr.393 Opus? (22:39;06.07.2007;Copoiu Florin Beniamin)

Şi cine te-a citit ca nimeni alta?
Cuvântul tău să ţi-l recit în gând. M-ai ascultat…
Nu mă salvezi, nu vreau să fiu salvată,
Şi niciun zâmbet n-am împrumutat!

Te văd că nu-ntelegi copile…
Deşi “citim”, tu mori mai des ca mine,
Cine eşti tu? Cine sunt eu? Şi gânduri… Şi file…
Rebela mea fiinţă e “pură” ca şi tine!
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top