• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

muta tu acolo,te rog sau daca nu ,spune-mi mie cum se face
 
clic pe "editeaza mesaj" apoi pe "editare rapida " si stergi ,apoi posteazi in topicul respectiv .
 
Perplexitate


Tu spui, liniştit: „adevăr”.

Ei se uită la tine şi tac,

fără să priceapă ce vrei,

dar pentru că sunt oameni educaţi

întreabă: „Cât costă?”

Tu le arăţi mâinile goale,

dar ei nu mai pricep gestul demult

şi, nedumeriţi, dau să plece.

Tu alergi şi le spui: „speranţă”.

Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă

încă o dată: „cât costă?”

Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.


Octavian Paler
 
Provocarea

de "Adept"

Prezentul este calculat ca şi viitorul
De o fantomă ce mişună-ntre ţări,
E asemeni din calităţi cu electrocutorul
Care decide apariţia luminii în zări.

Încă nu ne-am dat de semă, cred,
Că suntem mai mult manipulaţi
Căci la Summit ori Congres sunt adunaţi
Doar preşedinţi din ţări, condiţionaţi.

Şefi de state şi de guvern în număr mare
Renunţă, de la al lor credinţă şi respect
În favoarea celei noi cu alte legi şi tare
La Masonerie, al lumii alt aspect.

Investiţii, evaluări şi pieţe de desfacere
Au cucerit lumea de la Vest la Est,
Fiind crezute ca gest de binefacere
Anihilând orice tip al ţării de protest.

Mrejele sunt îndreptate către noi
Izolându-ne de ale noastre conştiente,
Prin mass-media suntem ca un gunoi
În comparaţie cu alte continente.

Suntem supuşi unui examen fraudulos
În care sunt concentrate tehnici diferite,
Iar eschivarea-i fără de folos
Întrucât statele la pieire sunt menite.

am incercat un fel de joc..."adevar sau provocare"
 
Cântec de dragoste nesfârşită
Cristian LISANDRU

În mine vor ninge păreri, îndelung,
Extrase din vaiet, răpite din gânduri,
Un bocet sinistru sau şuier prelung
Venit ca o boală hrănită prin rânduri.

Să nu te opui unor ştiri de efect,
Acceptă-mi dorinţa de-a fi melancolic,
Eu sunt imperfectul mai mult ca perfect,
Plătind printr-un vers amănuntul sistolic.

În mine vor plânge, trufaşe şi reci,
Furtuni abisale, venite în grabă,
Spre-a-nghite şi străzi, şi alei, şi poteci,
Şi viaţa depusă, vulgar, pe tarabă.

Eu nu sunt rebel şi nu caut scandal,
Mi-e poftă deplină de dragoste mare,
Îmi calcă pe urme un tropot de cal,
Iar grija dintâi e un semn de-ntrebare.
 
Concert de primavara

de George Cosbuc

Chiar acum din crang venii,
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.

Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte tari venit,
Va canta din flaut.

abia astept !
 
ELEGIA DORINŢELOR .


Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i declarăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.



Octavian Paler
 
Marele poet rus PUSCHIN, dedica amorului si vinului, nemuritoarele versuri:

,,De ce tacura-ti voci voioase?
Un cantec bahic vreau s-ascult,
Traiasca fetele frumoase
Ce ne-au iubit atat de mul!

Pana la varf paharul plin!
Zvarliti in el
Cate-un inel
S-alunece sonor in vin!
Sa inchinam paharul toti deodata
Traiasca muza, mintea luminata"!
 
Hibernam



Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie sa ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.

Sinul tau ma doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.


Marin Sorescu
 
Aceeasi nostalgie

Marin Sorescu

Pachetul de tigari gol
are o nostalgie
pe care numai vidul cosmic o-ntelege
se simte absolut parasit
ca o rampa de lansare
dupa ce toate rachetele trimise in stele
n-au facut decat fum

flori frumoase
nu intalnesti decat toamna foarte tarziu
dupa ce vanturile rasucite ca otgonul
si-au facut toate mendrele, au batut furnicile
si doar albastrelele de camp
au rezistat in vaza lor de loess
deschizandu-si multiplele lor pleoape
casca niste priviri
pline de uimire
se aceeasi nostalgie le uneste
pe masa mea
cu pachetul de tigari gol
si cu mine care nu stiu de ce
ma tot uit pe fereastra.
 
Grija.



Pleci? Stai! sa-ti fac un pachet

sa-ti pun o bucata de dor

si un pic de speranta

pe-o felie de-amintire...

e cam veche, dar e tot ce am...

o s-o stropesc cu-n suras de pe buzele moi, voluptoase

sa nu le duci lipsa prin departari

ti-as da si-un litru de iubire

dar n-am recipient

Deschide inima sa-ti torn

o picatura sub forma de gol

o sa ai nevoie pe drum...



Elena Gheorghe
 
A fost un rege-n Tule
Fidel nespus. In dar,
Murind, iubita-i dete
De aur un pahar.

Drag mai presus de toate
Paharul isi golea
La orisice ospete
Si ochiu-i lacrima.

Iar cand a fost sa moara
Cetati si-a numarat
Urmasului le dete.
Paharul nu l-a dat.

Regeasca masa-ntinse,
Viteji chema la el,
In sala parinteasca
La mare, in castel.

Acolo sta batranul
Aprinse vinuri band
Si arunca paharul
In val ca-ntr-un mormant

El il vazu in mare
Tot mai adanc cazand,
Pleoapele-i cazura
N-a mai baut nicicand".

GOETHE
 
Ion Minulescu - Romanta noului venit

Strainule ce bati la poarta,
De unde vii
Si cine esti?...
Strainule de lumea noastra,
Raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi coloarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete si tristeti,
Par doua candele aprinse în cripta mortilor poeti?
Priviti...
Sandalele-mi sunt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apollo
În noaprea când pornii spre voi
Abia-si mai flutura albastrul de-a lungul umerilor goi.
Sunt gol -

Caci calea-mi fuse lunga
Si-n calea mea-întâlnii pe rând
Pe toti câti vrura sa va vânda
Podoabe noi ce nu se vând,
Pe cei ce vrura sa va cânte romante noi,
Pe cei ce vrura
Sa va-ndrumeze spre mai bine -
Spre-acel frumos întrezarit
În armoniile eterne
Dintr-un sfârsit
Si-un infinit,
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-ati primit cu ura
Si i-ati gonit cu pietre -
Pietre ce s-or preface-n piedestale
În clipa când va va cuprinde betia altor ideale!...

De unde vin?
Eu vin din lumea creata dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Si copacii nu-s verzi, asa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-asteapta sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripa
Din tarm în tarm,
Din tara-n tara,
Din om în om,
Din gura-n gura, -
Din lumea celor patru vânturi
Si patru puncte cardinale!...

Deschideti poarta dar,
Si-n cale
Iesiti-mi toti cu foi de laur,
Iar voi, ce masurati cu versul gândurile ce n-au masura,
Veniti în jurul meu degraba,
Si-n cântul lirelor de aur,
Porniti cu mine împreuna
Spre lumea-n care nu-s castele cu punti
Si santuri feodale,
Nici ruginite porti de-arama, la care bat cei noi sositi...
Veniti cu totii cât mai e vreme,
Si mai puteti cânta -
Veniti!...
Veniti, sa va aprind în suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii!
Iar cânturile voastre -
Cânturi cu care azi cersiti o pâine -
Sa le-ncunun cu stralucire aureolelor de mâine!...
Dar poarta a ramas închisa la glasul artei viitoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era prin anul una mie si noua sute opt - îmi pare.
 
ADEVĂRATUL POET
Bogdan Petriceicu Hasdeu



Doi duşmani făr-astâmpăr în urgie
În inima poetului se bat:
A ţărnei din aproape tiranie
Şi-al cerului un eco depărtat!

În jos atârnă-n greutate lutul;
În sus se-nalţă-al însuflării foc…
Se rumpe inima la tot minutul:
Vrăjmaşii şi-au ales acelaşi loc!

Cumplită-i lupta! ea se poate simte!
Dar n-o deplânge-al graiului penel:
El zugrăveşte plastice morminte,
Mormântul inimii i-ascuns de el!

Sunt clipe când văpaia cea sublimă
Se urcă, strălucind ca meteor:
Se pare că splendoarea se dărâmă
Pe elemântul ce-o popreşte-n zbor!

Sunt clipe când povara târâtoare
Întinde falnic orizontul său,
Şi-ascunde-n adâncimi măreţul soare
Al cugetărilor lui Dumnezeu!

Căzut din sfera de lumini nestinse,
Trântit în globul patimii lumeşti,
Poetul râde-n amărâte plânse
Sau geme el în hohote drăceşti!

Idei contrare, cerul şi pământul,
Din inima sărmanului detun.
S-adună gloate spre-asculta cuvântul…
Şi-apoi rostesc osânda: “îi nebun!”
 
Balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…
cine va spăla

observ toate acestea parcă… detaşat
dintr-un unghi pieziş
nu cumva…?!

Valeriu Barbu
 
La Multi Ani !

Pastreaza anii ca pe-o carte
Si daca vrei s-o rasfoiesti
Sa poti trai si mai departe
In ea trecutu ti-amintesti.
Cadouri scumpe n-am gasit
Dar vreau ca sa te felicit
Sa nu ai lacrimi,nici tristete
Sa ai doar zimbet si noblete
Sa fii asa cum te-am stiut
Sa ai in viata tot ce-ai vrut
Iar eu lui Dumnezeu ma rog
Sa aprinda acolo sus un foc
Ca sufletul sa-ti incalzeasca
Si-un pic de noroc sa-ti daruiasca
Sa poti rabda cind te jigneste
Sa poti ierta cind te uraste
Caci a gresi e omeneste
A ierta e Dumnezeeste.

autor anonim
 
Scrisori din colivia de sticlă


ce mai faci? mă întrebi
uite
mi-a rămas un capăt de dragoste
trag din ea ca dintr-o ţigară jilavă.

de la al doilea fum s-a pornit ceasul migraţiei păsărilor
zilnic mi se spune despre un cuib părăsit
compensatoriu renunţ la cafea şi la oameni
la vorbe şi zahăr.

nu ştiu cum e la voi dar aici
timpul s-a zdrenţuit înspre margini
dacă te apleci poţi vedea
toată împărăţia piticilor. poţi auzi
burghiile lor sfredelind un cer cânepiu.

uneori mă mir că există
anotimpurile cele trei dimensiuni ale spaţiului
tinereţea şi moartea
alteori geamul ăsta mi se pare o păstaie uscată
din care e vremea să ies
o vamă unde se cere doar un formular tipizat
declaraţia pe fericiri ilicite
atunci strâng amintirile ploilor şi le ard rând pe rând
ca pe nişte chibrituri.

în rest
toate albe
azi mi-am cumpărat lacăt nou
şi-o brichetă cu gaz.


Adriana Lisandru
 
Mai este timp sa ma cunosc

De ţi-am adus numai tristeţi,
Aş vrea să ştii…nu am dorit!
Sau lacrima-ţi din care-nveţi,
Când nu ţi-am şters, căci m-am grăbit.

De nu ţi-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ţi-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.

De n-am simţit când voiai pace
Şi te îngreunam vorbind…
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simţind.

De-ai vrut să fii în calea mea
Şi te-am expediat cu grabă…
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.

De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.

De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam…
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top