Ion Minulescu - Romanta noului venit
Strainule ce bati la poarta,
De unde vii
Si cine esti?...
Strainule de lumea noastra,
Raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi coloarea decoloratei nebunii?...
De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete si tristeti,
Par doua candele aprinse în cripta mortilor poeti?
Priviti...
Sandalele-mi sunt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apollo
În noaprea când pornii spre voi
Abia-si mai flutura albastrul de-a lungul umerilor goi.
Sunt gol -
Caci calea-mi fuse lunga
Si-n calea mea-întâlnii pe rând
Pe toti câti vrura sa va vânda
Podoabe noi ce nu se vând,
Pe cei ce vrura sa va cânte romante noi,
Pe cei ce vrura
Sa va-ndrumeze spre mai bine -
Spre-acel frumos întrezarit
În armoniile eterne
Dintr-un sfârsit
Si-un infinit,
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-ati primit cu ura
Si i-ati gonit cu pietre -
Pietre ce s-or preface-n piedestale
În clipa când va va cuprinde betia altor ideale!...
De unde vin?
Eu vin din lumea creata dincolo de zare -
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru,
Si copacii nu-s verzi, asa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-asteapta sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa,
Din lumea ultimului cântec,
Purtat pe-a berzelor aripa
Din tarm în tarm,
Din tara-n tara,
Din om în om,
Din gura-n gura, -
Din lumea celor patru vânturi
Si patru puncte cardinale!...
Deschideti poarta dar,
Si-n cale
Iesiti-mi toti cu foi de laur,
Iar voi, ce masurati cu versul gândurile ce n-au masura,
Veniti în jurul meu degraba,
Si-n cântul lirelor de aur,
Porniti cu mine împreuna
Spre lumea-n care nu-s castele cu punti
Si santuri feodale,
Nici ruginite porti de-arama, la care bat cei noi sositi...
Veniti cu totii cât mai e vreme,
Si mai puteti cânta -
Veniti!...
Veniti, sa va aprind în suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii!
Iar cânturile voastre -
Cânturi cu care azi cersiti o pâine -
Sa le-ncunun cu stralucire aureolelor de mâine!...
Dar poarta a ramas închisa la glasul artei viitoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era prin anul una mie si noua sute opt - îmi pare.