PLANETELE

[magda]

Planetă dintr-o altă galaxie prezentă în Calea Lactee. Este mai mare de 1,5 ori decât Jupiter


Astronomii europeni care studiază Calea Lactee au descoperit prima exoplanetă originară dintr-o altă galaxie decât a noastră, care orbitează în jurul unei stele îndepărtate, aflată spre sfârşitul ciclului ei de viaţă, informează AFP.

Această planetă exogalactică, numită HIP 13044b, are o masă de 1,5 ori mai mare decât cea a lui Jupiter - cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

Planeta se învârte în jurul stelei HIP 13044, care se află la o distanţă de 2.200 de ani lumină de Terra, în constelaţia australă Fornax (cuptor - în limba latină, n.r.).

Această stea a făcut parte iniţial dintr-un grup stelar care aparţinea unei galaxii pitice, ce a fost "devorată" de Calea Lactee, un act de "canibalism galactic" petrecut în urmă cu nouă miliarde de ani.

Planeta orbitează la mică distanţă de steaua ei şi din acest motiv este foarte fierbinte. În punctul de pe orbita ei eliptică cel mai apropiat, această planetă se află faţă de steaua ei la o distanţă de 10 ori mai mică comparativ cu distanţa dintre Terra şi Soare, au declarat autorii acestei descoperiri, al căror studiu a fost publicat în revista americană Science. Planeta efectuează o rotaţie completă în jurul stelei sale în 16,2 zile.

"Această descoperire reprezintă un motiv de mare bucurie, deoarece astronomii au putut în premieră să detecteze un sistem planetar într-un curent de origine extragalactică", a explicat Rainer Clement, astrofizician la Institutul Max Planck din Germania, coautor al studiului.

"Din cauza distanţelor mari care ne separă de celelalte galaxii, nu am putut să observăm şi să confirmăm până acum prezenţa unor exoplanete extragalactice, însă fuziunea cosmică dintre Calea Lactee şi acea galaxie pitică a adus o astfel de planetă mai aproape de instrumentele noastre", a adăugat acelaşi cercetător.

Descoperirea a fost realizată cu telescopul Observatorul european austral (ESO), amplasat în localitatea La Silla din Chile, la o altitudine de 2.400 de metri.
http://www.antena3.ro/high-tech/pla...mai-mare-de-1-5-ori-decat-jupiter-113525.html

 

[anuk]

Penele de pe Jupiter: Astronomii sunt de monitorizare un grup de pene energetice rupere prin cloudtops de Jupiter. Ceea ce priveşte imaginea de mai jos. Fiecare dintre spoturi luminoase este o celulă de convecţie masivă creştere ridicat deasupra punţii nor de obicei:

Australian Astrofotograful Anthony Wesley a luat imaginea de pe 17 noiembrie cu ajutorul unui telescop de 16 inch şi un 890 nm "banda de metan" filtru. Atmosfera lui Jupiter este pătrunsă cu metan, CH4, un absorbant puternic de lumina soarelui, la 890 nm. De aceea planeta gigant pare atât de întuneric în imaginea lui Wesley. Singurele lucruri luminoase în banda de metan sunt hazes înaltă creştere şi pene care reflectă lumina soarelui înainte de a intra interiorul planetei metan-întuneric.

"Atunci când un nor convectiv tranzitorie devine metan-luminoase, aceasta înseamnă că este extrem de ridicată extinde deasupra normal nor-topuri," explica John H. Rogers, director al British Astronomic Asociaţiei Jupiter secţiunea. "Ceea ce vedem acum pe Jupiter este un sistem de condiţii meteorologice extrem de energetic Ea se aseamănă (şi poate fi de fapt) o furtună gigantic.."

Dacă oamenii de ştiinţă planetare sunt corecte, aceste pene sunt vestitori de un eveniment mult mai mare - revenirea lui Jupiter Sud Ecuatorială Belt, care a dispărut în mod misterios de aproape un an în urmă. În curând, centura planeta-ar putea girdling pop-up prin cloudtops ca un submarin suprafaţă din adâncime.

google traducere

http://www.spaceweather.com/

 

[magda]

Astronomii exclamă: "Pamânt!" la doar 40 de ani lumină de noi

O planetă două ori şi jumătate mai mare decât Mama noastră Pământ a fost descoperită de astronomi, folosind telescopul Observatorului Sud European în Chile. Noua planetă este cel mai probabil un tărâm al apelor si al aburilor.

Se învârteşte în jurul soarelui ei la o distanţă de doar două milioane de kilometri, de 70 de ori mai aproape decât Pământul nostru de soare, călătoria ei în jurul acestuia îi ia 38 de ore, iar condiţiile la suprafaţa ei sunt fierbinţi, scrie dailymail.co.uk, despre descoperirea astronomilor publicată vineri în revista Nature, noul super Pamant. A primit numele de cod GJ 1214b şi se află în constelaţia Ophiuchus.

"Acesta este primul super Pământ a cărui atmosferă a fost analizată", spune dr. Jacob Bean de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian din Massachusetts.
http://www.realitatea.net/astronomi...eta-doua-ori-si-jumatate-mai-mare_779035.html

 

[magda]

S-a descoperit o planeta ce ar putea avea munţi de diamante

S-a descoperit planeta cu munţi din diamante. Deşi pare un scenariu de film Since Fiction, un studiu recent arată că astfel de planete chiar ar putea exista. Pe suprafaţa lor, spun astronomii, diamantele ar fi mai întâlnite decât este nisipul pe Pământ.

Astronomii britanici au descoperit prima planetă foarte bogată în carbon, aceeaşi substanţă din care sunt formate şi diamantele.

Sunt planete mici care au aceeaşi compoziţie bogată în carbon. Este posibil ca rocile lor, în loc să fie formate din minerale bogate în siliciu ca nisipul de pe Pământ, să fie bazate pe carbon şi să arate ca grafitul sau chiar ca diamantul, spun astronomii.

Diamantele sunt foarte rare pe Pământ, însă oamenii de ştiinţă spun că pe planetele bogate în carbon ele ar putea fi întâlnite la tot pasul.

Pe astfel de planete, în loc de mări şi râuri am găsi lagune de smoală. Iar rocile ar putea arăta ca diamantele, însă nu aşa cum le ştiu majoritatea oamenilor.

Defapt, diamantele au culori şi forme diferite. Aşa cum vedeţi, majoritatea oamenilor se aşteaptă ca diamantele să fie frumoase şi albe ca acestea, dar dacă cunoşti diamantele ştii că au culori diferite, forme diferite şi cine ştie cum arată diamantele de pe alte planete.

Cercetătorii spun că au reuşit să facă descoperirea pentru că numai recent au fost elaborate instrumente suficient de perfomante cât să detecteze substanţele din care este formată o planetă aflată la sute de ani lumină.

http://www.antena3.ro/life-show/biz...e-ar-putea-avea-munti-de-diamante-114784.html

 

[anuk]

O noua ciudatenie a Universului iese la iveala – prima stea de zirconiu.

Prima stea de zirconiu, o descoperire unica pana in prezent, a fost identificata de catre un grup de cercetatori cercetatori irlandezi, descoperirea fiind confirmata si de catre specialistii de la Observatorul Astronomic Australian. Ineditul vine tocmai din compozitia ciudata a stelei botezata LS IV-14 116, zirconiul fiind un element folosit pentru crearea diamantelor false.

"Este o stea complet neobisnuita. In prezent, nu cunoastem absolut nimic despre modul in care s-a format. Nici macar nu aveam cunostinta ca astfel de stele exista", afirma Dr. Simon O'Toole, unul dintre cercetatorii care au facut bizara descoperire.

Astronomii estimeaza ca LS IV-14 116 contine circa 4 miliarde de tone de zirconiu, o cantitate de 10.000 de ori mai mare decat cea din Soare.

Sursa: Discoveryon

 

[anuk]

.
Vulcanii de pe Titan arunca gheata in loc de lava.



Sonda spatiala Cassini a descoperit dovezi ca vulcanii de pe luna Titan a planetei Saturn au forme similare cu cei de pe Terra. Ultimele informatii trimise de Cassini cartre specialistii NASA indica faptul ca varfurile vulcanice cercetate pana acum sunt identice cu vulcanul Etna din Sicilia si cu vulcanul Laki si Islanda. Specialistii banuiesc ca au de a face cu ceea ce se numeste in limbaj de specialitate, criovulcani, mai precis vulcani care elibereaza gheata in loc de lava...

Oamenii de stiinta cred ca activitatea vulcanica de sub suprafata scoartei lunii Titan poate incalzi suficient de mult interiorul satelitului astfel inca vulcanii sa poata erupe. Date fiind, insa, temperaturile extrem de joase de pe aceasta planeta inghetata, la suprafata nu ies decat jeturi de gheata. Cazuri similare se intalnesc si pe o alta luna a lui Saturn, Enceladus, acolo unde vulcanii erup, aruncand in aer lava cu un continut urias de silicat.

"Aceasta este cea mai bine documentata si mai bine realizata topografie a unui satelit, in afara de propria noastra Luna", a declarat Jeffreu Kargel, cercetator in cadrul Universitatii din Arizona.. "Este foarte posibil ca muntii de pe Titan sa fie tectonici, dar explicatia care sustine prezenta criovulcanilor este mult mai consistenta", a adaugat acesta.

Titan este unul dintre putinele corpuri celeste descoperite pana in prezent care poseda o atmosfera, fie ea si redusa, si care este formata din nitrogen si metan - originea metanului este inca necunoscuta. Prezenta vulcanilor de gheata poate explica modul in care aceasta atmosfera s-a format, explica specialistii NASA.

Sursa: DailyMail

 

[anuk]

.
Furtuna uriasa pe Saturn: are marimea cat jumatate din Terra .


Naveta spatiala Cassini a NASA a surprins, in emisfera nordica a planetei Saturn, o furtuna de dimensiuni colosale – aproape cat jumatate din suprafata Pamantului, spun specialistii agentiei spatiale americane.

Centrul furtunii albe de pe Saturn are un diametru de 5.800 de km, insa intregul fenomen, masurat din cap pana in coada, se intinde pe nu mai putin de 57.940 de km! Fotografia furtunii a fost realizata de naveta Cassini chiar in ziua de Craciun, de la o distanta de 1.600.000 km de furtuna, cu ajutorul unor filtre speciale, si a ajuns pe Pamant pe 27 decembrie.

Specialistii NASA cred ca "pata" apare alba deoarece este compusa din cristale de amoniac inghetat. Furtunile saturniene improasca gaz fierbinte in atmosfera joasa a planetei, gaz care trece de invelisul inghetat de amoniac si ajunge in atmosfera superioara, unde se condenseaza. Aceasta furtuna colosala este printre cele mai luminoase fenomene de acest fel observate de astronomi. Din datele pe care le detinem pana in acest moment, furtunile de acest fel pe Saturn au o incidenta de una la 28 de ani.

http://www.descopera.ro/dnews/7852448-furtuna-uriasa-pe-saturn-are-marimea-cat-jumatate-din-terra

 

[magda]

Un astronom amator a descoperit patru planete noi


Un britanic pasionat de astronomie a descoperit patru planete noi fara telescop.

Peter Jalowiczor, in varsta de 45 de ani, nu a avut niciodata un telescop acasa, dar a reusit sa furnizeze oamenilor de stiinta suficiente informatii pentru a stabili existenta a patru noi planete gazoase din afara sistemului nostru solar, scrie DailyMail.

Barbatul a reusit sa faca aceasta descoperire folosindu-se doar de doua computer de acasa, cu ajutorul carora a analizat mii de masuratori spatiale facute publice in 2005 de astronomii de la Universitatea din Santa Cruz. Expertii au sperat ca, prin publicarea acestor date, colectate de-a lungul mai multor decenii, astronomii amatori sa poata face propriile descoperiri si intiativa lor a dat rezultate odata descoperirea facute de Jalowiczor.

Barbatul, de profesie instalator, a fost numit oficial de cercetatorii de la Universitatea din California "co-descoperitor" al planetelor HD31253b, HD218566b, HD177830c si HD99492c si cercetarile sale au fost publicate in revista stiintifica de astronomie si astrofizica Astrophysical Journal.

"Astronomia m-a interesat dintotdeauna si am doua specializari in stiinte, dar sa fiu recunoscut oficial ca descoperitor al acestor planete... m-a lasat fara cuvinte", a declarat Jalowiczor.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...om-amator-a-descoperit-patru-planete-noi.html

 

[magda]

Cea mai mare planeta din sistemul nostru solar?

Oamenii de stiinta cred ca au descoperit cea mai mare planeta din sistemul nostru solar, fiind vorba de Tyche, un gigant din gaz care are de 4 ori masa lui Jupiter.

Conform Daily Mail, planeta se afla catre granitele sistemului nostru solar, in Norul lui Oort, insa existenta sa va fi dovedita in decurs de doi ani.

Orbita lui Tyche este de zeci de mii de ori mai indepartata de Soare decat cea a Terrei si de 375 de ori mai indepartata decat cea a lui Pluto, acesta fiind motivul pentru care nu a fost descoperita pana acum.

Potrivit prof. Daniel Whitmire, din cadrul Universitatii Louisiana, cel mai probabil planeta consta in hidrogen si heliu, cu o atmosfera asemanatoare lui Jupiter, putand avea chiar sateliti.

http://www.ziare.com/magazin/planete/cea-mai-mare-planeta-din-sistemul-nostru-solar-1075258

 

[anuk]

Completare la postul anterior.



Telescopul NASA a descoperit-o pe Tyche, cea mai mare planetă a sistemului nostru solar.

Cercetatorii sustin că un telescop al NASA a descoperit o nouă planetă, a noua a sistemului nostru solar, numită Tyche. Noua planetă ar avea o masă de 5.300 de ori mai mare ca a Pământului! Tyche este o planetă-gigant gazoasă cu o masă de 4 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, iar oamenii de ştiinţă cred că se găseşte în Norul lui Oort.

Orbita lui Tyche este de 15.000 de ori mai îndepărtată de Soare decât cea a Terrei şi de 375 de ori mai îndepărtată decât cea a lui Pluto, acesta fiind motivul pentru care această planetă nu a fost descoperită până acum. Oamenii de stiinta cred că dovada existenţei lui Tyche a fost obţinută de NASA graţie telescopului spaţial Wise, rămânând doar ca datele să fie analizate.

În aprilie va fi făcută publică prima tranşă de informaţii adunate de Wise, iar astrofizicienii sunt siguri că în maximum doi ani existenţa lui Tyche va fi demonstrată. Odată ce localizarea lui Tyche este realizată, alte telescoape vor fi îndreptate spre planetă, pentru a-i confirma existenţa.

Ca Tyche să fie considerată drept a noua planetă a sistemului solar este nevoie de aprobarea IAU (International Astronomical Union). Principalul argument împotriva clasificării lui Tyche ca parte a sistemului solar este faptul că planeta s-a format în jurul altei stele, fiind abia ulterior captată de câmpul gravitaţional al Soarelui. Este posibil ca IAU să creeze o nouă categorie pentru Tyche, susţin specialiştii. De asemenea, IAU ar putea alege alt nume pentru această planetă.

Dacă ipoteza existenţei lui Tyche se confirmă, planeta ar fi compusă în mare parte din hidrogen şi heliu, având o atmosferă similară cu cea a lui Jupiter. De asemenea, se aşteaptă ca planeta să aibă şi sateliţi, precum celelalte planete exterioare ale Sistemului Solar.

Temperatura planetei se estimează a fi de -73 grade Celsius, de 4-5 ori mai cald ca pe Pluto. "Această căldură se păstrează de la momentul formării planetei. Durează ca un obiect de aceste dimensiuni să se răcească", explică un specialist, scrie descopera.ro.

Dacă datele NASA confirmă existenţa lui Tyche, sistemul solar ar putea fi compus, încă o dată, din 9 planete.

http://www.agentia.org/teoria-consp...re-planet-a-sistemului-nostru-solar-8262.html

 

[anuk]

Nori de tip cirrus descoperiţi pe Titan .


Experţi din cadrul NASA au descoperit în atmosfera lui Titan, un satelit natural al lui Saturn, nori formaţi din particule de gheaţă, foarte asemănători cu norii de tip cirrus din atmosfera terestră.

Descoperirea a fost făcută prin intermediul Compozite Spectometer Infrared, de la bordul navetei spaţiale Cassini. Norii sunt perfect albi, şi prezenţa lor este ultima dovadă cu privire la atmosfera intrigantă de pe Titan, precum şi o evidenţă a ciclului unidirecţional care tranpune hidrocarburi si alţi compuşi organici pe sol sub formă de precipitaţii.

Comparativ cu norii descoperiţi anterior, formaţi din metan şi etan, aceşti nori de tip cirrus sunt mai transparenţi şi se află situaţi la altitudini mai mari.

Sursa: DiscoveryOn

http://www.descopera.ro/dnews/7978022-nori-de-tip-cirrus-descoperiti-pe-titan

---

 

[anuk]

Imaginea zilei la NASA "HIPERION "

Hyperion este unul dintre cei mai mari sateliți al lui Saturn, și cel mai mare corp neregulat din sistemul solar non-sferic. Satelitul are o orbită la distanta de 1, 48 milioane km de planetă, iar perioada orbitală este de 21 de zile. Orbita lui Hyperion este eliptică sau ovoidală și este paralelă cu ecuatorul lui Saturn. A fost descoperit de către William Cranch Bond, George Phillips Bond și William Lassell în 1848.


http://apod.nasa.gov/apod/


http://ro.wikipedia.org/wiki/Hyperion_(satelit)

 

[anuk]

Marte, planeta fericită



Se pare că Marte este cea mai fericită planetă. Spun asta pentru că cel puțin două cratere zâmbesc înspre noi, după cum o arată imaginile luate de sondele spațiale.

Primul crater fericit este Galle aflat în Argyre Planitia. Craterul are 215 km în diametru și un zâmbet de aproape 100 km! Se află la coordonatele 51.2°S 30.9°V. Galle este o dovadă că emoticoanele au fost inventate de marțieni.

Craterul Galle. Un emoticon pe Marte. Foto: MSSS


Craterul de mai jos nu are nume dar sigur este fericit pentru că zâmbește la fel de mult ca și Galle. Nu are nume și a fost fotografiat de sonda Mars Reconnaissance Orbiter pe 18 ianuarie 2008. Are numai 3 km în diametru și se află la coordonatel 45.1°S, 55.0°V, undeva la nordul bazinului Argyre.

Trebuie să recunoașteți că are un zâmbet mai prostesc.

Anonim dar fericit. Foto: NASA / JPL / MSSS

Toate fețele care se văd mai sus sunt exemple clasice de „pareidolie”, fenomen responsabil pentru apariția figurilor personajelor importante din istorie (Iisus, Fecioara Maria, Printesa Diana, Elvis sau Michael Jackson) pe nori, în sandwichuri, pe pielea oamenilor, pe perdeaua de la duș, pe scoarța copacilor sau în oricare alte locuri.

Pe Marte găsim și fețe mai ciudate, litere, cifre sau animale. O să le vedeți și voi în curând.


http://sonkab.wordpress.com/2011/03/20/marte-planeta-fericita/#more-926

 

[anuk]

Anotimpuri pe alte planete .

Planeta noastră are anotimpuri. Pe 21 martie intrăm în primăvara astronomică (ziua egală cu noaptea) în emisfera nordică și toamna astronomică în emisfera sudică. În iunie avem solstițiul de vară (cea mai lungă zi), în septembrie echinocțiul de toamnă și în decembrie solstițiul de iarnă (cea mai lungă noapte).

Anotimpurile Terrei sunt produse de unghiul diferit sub care cad pe sol razele Soarelui. Oare celelalte planete au anotimpuri?

O condiție necesară pentru ca o planetă să aibă anotimpuri este ca axa de rotație a acesteia să fie înclinată. Înclinarea axei planetei face ca emisferele diferite să primească lumina Soarelui sub unghiuri diferite în același timp.

Prima planeta de la Soare, Mercur, nu are anotimpuri. Axa planetei este înclinată cu 0,01°. Chiar și într-o știință exactă ca astronomia putem considera că înclinarea practic nu există. Nu sunt anotimpuri pe Mercur, dar din cauza diferențelor mari de temperatura de la zi la noapte nici nu le-am simți nici dacă ar exista. Noaptea sunt -150° C iar ziua +400°C!

Axa planetei Venus este înclinată cu numai -3°. Mica urmă a anotimpurilor este ștearsă de efectul de seră de pe planetă. Temperatura pe Venus, constantă tot anul, ziua și noaptea, este de +462° C! Astronomic vorbind planeta are patru anotimpuri care dureaza în medie, între 55 și 58 de zile pământene.

Anotimpurile încep în zilele de mai jos:

Anotimpurile pe Venus

iarna în N, vară în S

solstițiul de iarnă

23 martie 2011


primăvara în N, toamnă în S

echinocțiul de primăvară

19 mai 2011



vara în N, iarnă în S

solstițiul de vară

19 iulie 2011



toamna în N, primăvară în S

echinocțiul de toamnă

7 sept 2011


iarna în N, vară în S

solstițiul de iarnă

3 nov 2011



primăvara în N, toamnă în S

echinocțiul de primăvară

29 dec 2011



vara în N, iarnă în S

solstițiul de vară

24 feb 2012


toamna în N, primăvară în S

echinocțiul de toamnă

19 apr 2012


Axa de rotație a planetei roșii, Marte, este înclinată cu 24°. Anotimpurile planetei durează de doua ori mai mult decât pe Terra, iar diferența dintre ele este mai mare. Motivul este orbita planetei. Distanța de Soare variaza mai mult decât cea a planetei noastre, de la 254.000.000 km la 203.000.000 km. Diferența de 50 de milioane de km se simte pe planetă.

Când se află la periheliu (cea mai mică depărtare de Soare) planeta primește cu aproximativ 30% mai multă caldură decât atunci când se află la afeliu.

Pe Marte anotimpurile dureaza aproximativ șapte luni. Efectele anotimpurile marțiene se observă și în valoarea presiunii atmosferice. Schimbul de dioxid de carbon dintre calotele polare și atmosferă, face ca iarna, când dioxidul de carbon este înghețat la sol, presiunea atmosferica să fie cu 25% mai mică decât vara. Avand în vedere că presiunea atmosferică medie este asemănătoare cu cea de la 35 de km atitudine pe Terra, nu este un fapt prea îmbucurător pentru viitorii astronauți.


Anotimpurile pe Marte


primăvara în N, toamnă în S

echinocțiul de primăvară

15 aprilie 2011



vara în N, iarnă în S

solstițiul de vară

23 septembrie 2011




toamna în N, primăvară în S

echinocțiul de toamnă

9 aprilie 2012




iarna în N, vară în S

solstițiul de iarnă

7 octombrie 2012



Pe Jupiter anotimpurile nu sunt nici extreme dar nici medii ca intensitate. Axa planetei este înclinată cu numai 3° și pentru că planeta nu are o suprafață solidă, este greu de observat efectul firavelor anotimpuri. Acestea ar dura trei ani. Pe 9 octombrie 2010 a început primăvara în emisfera nordică și toamna în cea sudica. Vara va începe pe 7 iulie 2013.

Saturn are anotimpuri dar efectele lor nu se observă în atmosfera pentru că planeta se află departe de Soare. Axa ei are o inclinare de 26,75°, iar anotimpurile dureaza aproximativ șapte ani. În 2009 a început primăvara în emisfera nordică. Primavara va fi foarte lungă, terminându-se în anul 2016.

Daca dorești condiții meteo extreme du-te pe Uranus. Practic nu poti sta pe planeta pentru ca nu are suprafașă solidă, dar axa planetei este înclinată cu 82°. Anotimpurile dureaza 20 de ani, iar în timpul verii unul dintre poli este îndreptat inspre Soare. Timp de 20 de ani polul opus se va afla în intuneric, împreuna cu jumătate de emisferă. În 2005 a început primavara în emisfera nordică. Dacă doriți să petreceți concediul pe Uranus este bine să știți că vara va începe în anul 2025 și va dura până în 2024.

Axa de rotație a planetei Neptun are o înclinare de 28,5°. Anotimpurile durează 40 de ani. În anul 2003 a început iarna în emisfera nordică. Faceți voi calculele ca să aflați când începe vara. Vă dau un indiciu: nu o să mai trăiți atunci...



http://www.astro-urseanu.ro/planete_anotimpuri.html

 

[anuk]

Atmosferele planetelor

Atmosfera este un înveliș de gaz care se găsește în jurul unor planete. „Aerul” din care este constituită o atmosferă este compus din diferite gaze sub formă de atomi sau molecule.

Dacă temperatura atmosferică este destul de scăzută se formează molecule: în atmosfera terestră avem azot molecular (N2) și oxigen molecular (O2).

Există două tipuri de planete în sistemul solar: cele „telurice”, care au suprafață solidă, și cele „joviene”, compuse numai din gaze. Două dintre planetele joviene se numesc „giganți de gheată”, fiind vorba despre Uranus și Neptun.

La ce folosesc atmosferele:

atmosferele planetelor încălzesc suprafața acestora care în mod normal ar fi foarte rece; procesul se numește „efect de seră”; uneori însă efectul de seră exagerează producând temperaturi de sute de grade (vezi Venus);

atmosferele distribuie uniform pe planetă căldura acesteia; reduc variațiile de temperatură de la zi la noapte și de la pol la ecuator;

atmosferele absorb și împrăștie lumina; pot absorbi radiația electromagnetică de la Soare, inclusiv razele-X și ultraviolete periculoase pentru viață; împrăștie lumina iluminând suprafața ziua; pe planetele fără atmosferă cerul de zi este negru;

atmosferele creează presiune; dacă presiunea „atmosferică” este destul de mare apa poate exista în stare lichidă;

atmosferele creează vânt și fenomene meteorologice;

interacțiunea atmosferelor cu vântul solar duc la apariția unei magnetosfere pe planetele care au câmp magnetic; magnetosfera ne protejează de particulele încărcate care vin de la Soare (furtunile de protoni) și împiedică evaporarea gazului atmosferic în spațiu;

Două planete, două atmosfere: Terra și Marte



Mai jos găsiți o scurtă analiză a atmosferelor planetelor.

Mercur

Mercur este înconjurată de o atmosferă rarefiată compusă din heliu, sodiu și oxigen. Nu există „activitate atmosferică” de nici un fel, iar atomii din atmosferă provin de la vântul solar sau sunt expulzați de pe suprafață în urma impacturilor cu micrometeoriții și după un timp revin pe suprafață. Densitatea atmosferei este atât de mică încât cerul este negru ca spațiul. Exită atât de puțini atomi în atmosfera mercuriană încât dacă i-ai putea colecta și i-ai condensa în formă solidă ar încăpea într-o cameră de la bloc.

Dat fiind „performanțele” atmosferei mercuriene, astronomii preferă să o numească „exosferă”.

Venus

Venus este la extrema cealaltă. Este complet învăluită de o atmosferă densă iar norii ajung până la sol. Dacă te-ai afla pe suprafață ai simți o temperatură mai mare decât într-un cuptor de pizza și o presiune de 90 de ori mai mare decât ce de pe Pământ. Dacă vrei să simți pe planeta noastră o asemenea presiune trebuie să cobori la 1 km adâncime în ocean.

Nu poți să înoți prin atmosfera venusiană dar densitatea ei este cam 10% din densitatea apei. Deplasarea pe Venus este o combinație între mers și inot. Cerul este mereu acoperit de nori iar aceștia ajung până la sol producând o ceață continuă. Nu ai vedea Soarele niciodată, lumina ambientală fiind asemănătoare cu cea existentă seara pe Terra. Rezultatul: nu îți vei da seama dacă este zi sau noapte.

Atmosfera este constituită din dioxid de carbon (CO2). Chiar dacă temperatura ar fi potrivită nu ai putea respira. Vântul bate cu o viteză foarte mică.

Ceva interesant se petrece în atmosfera înaltă. Acolo se formează picături de acid sulfuric care cad sub formă de ploaie. Ploaia se evaporă înainte de a atinge solul, undeva în atmosfera joasă mai caldă.

Terra

Atmosfera planetei noastre este compusă din azot și oxigen plus alte elemente în proporție mică. Este singura atmosferă în care viața este posibilă (ceea ce este și normal pentru că viața a apărut și a evoluat în această atmosferă). Atmosfera crează presiune și temperatură potrivite pentru ca apa să existe în cele trei stări ale sale: vapori, lichid și solid. Ne protejează de radiația electromagnetică periculoasă emisă de Soare (raze-X, ultraviolete), produce fenomene meteorologice care ne aduc zile însorite, nori, ploi și ninsori. Este planeta perfectă pentru noi!

În ciuda efectelor benefice, atmosfera este foarte subțire. Două treimi din gazul atmosferic se află în primii 10 km de la sol în sus. Dacă Pământul ar fi cât un glob pământesc mediu ca dimensiunui, atmosfera ar fi la fel de groasă ca stratul de vopsea de pe glob.

Marte

Atmosfera marțiană este compusă din dioxid de carbon dar nu există atât de mult ca pe Venus. Presiune atmosferică este atât de mică încât ne-am umfla instantaneu dacă am sta acolo fără costume spațiale. Presiunea și temperatura sunt atât de mici încât apa în stare lichidă s-ar evapora și îngheța înstantaneu.

Există vânt, furtuni de praf și anotimpuri. Cândva apa curgea pe Marte dar schimbările climatice au dus la situația actuală.

Planetele joviene

Atmosferele planetelor joviene prezintă straturi distincte de noi și procese atmosferice întâlnite și în atmosfera terestră. Temperatura atmosferei scade cu distanța față de Soare așa cum de altfel este și normal.

Straturile de nori au altitudini dictate de valorile presiunii și temperaturii atmosferice unde gazele din care sunt constituide condensează în picături lichide sau fulgi de zăpadă.

Jupter și Saturn au trei straturi atmosferice: nori de amoniac acolo unde temperatura este de aproximativ 150 K, hidrosuflit de amoniu acolo unde temperatura este de 200 K și apă la temperatura de 270 K.

Norii care se văd în straturile înalte ale atmosferelor planetelor Uranus și Neptun sunt compuși din fulgi de zăpadă din metan. Nu găsim metan înghețat în atmosferele lui Jupiter și Saturn pentru că temperatura de acolo este mai ridicată.

Adrian Șonka

http://www.astro-urseanu.ro/planete_atmosfere.html

 

[magda]

Super Tech
NASA a găsit 1.235 de planete locuibile în galaxia noastră

Specialiştii de la NASA şi-au petrecut ultimii doi ani căutând planete asemănătoare Pământului, care ar putea să găzduiască viaţa extraterestră, informează Daily Mail.

Cercetările agenţiei americane au descoperit cel puţin 1.235 de planete, în galaxia noastră, pe care s-ar putea descoperi forme de viaţă.

Dintre acestea, 54 de planete se găsesc la o distanţă potrivită faţă de steaua în jurul căreia orbitează, propice pentru a putea conţine apă în stare lichidă la suprafaţă.

sursa

 

[anuk]

Mercur/MESSENGER – noi imagini

Încep să sosească din ce în ce mai multe imagini de la Mercur, până acum fiind descărcate deja cam 1000. Planeta nu este spectaculoasă vizual, fiind un fel de Lună mai mare și mai apropiată de Soare, dar asta nu înseamnă că nu trebuie explorată și înțeleasă.

În imagine din dreapta se vede aceeași regiune ca ieri numai că în culori. Polul nord al planetei este în întuneric și așa va rămâne o perioadă.

Este un loc total diferit, unde de la zi la noapte temperatura scade cu 580 de grade iar ziua durează doi ani!

La suprafață găsim tot felul de cratere și în imaginile color se văd zone colorate diferit, semn ca la producerea impactului au fost excavate materiale de compoziție diferită a căror elemente chimic absorb părți diferite din lumina de la Soare. Câteva din imaginile noi sunt color, printre care și cea de ieri (prima de pe orbită).

Avem două feluri de imagini: cele cu câmp mare, de zeci de km, și cele de câmp mic care suprind o zonă de 100 și ceva km.

Imagine cu câmp larg și corespondentul ei pe Terra.

Foto: Mercur în culori. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington.


Formele de relief apar cel mai „în relief” atunci când razele Soarelui cad razant pe suprafață iar imaginile de mai jos dovedesc că zonele line nu sunt chiar line.

Diferite zone de pe planetă. Imaginea din stânga arată o regiune fotografiată în premieră. Foto: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington



Preluat

 

[anuk]

Saturn

Inelele lui Saturn ,mai spectaculoase decât în ​​anii anteriori..

Este vorba de efectul Seeliger ,inelele lui Saturn sunt realizate din bucăţi îngheţate .



Mai multe date gasiti aici

 

[magda]

"Pliseurile" de pe inelele lui Saturn si Jupiter, "croite" de comete?

Oamenii de stiinta afirma ca valurile ciudate care pot fi observate pe sistemul de inele ale planetelor Saturn si Jupiter au fost cauzate de comete.
Valurile, despre care cercetatorii spun ca sunt similare cu unduirile unui metal ondulat, au fost detectate atat pe inelele planetei Saturn, cat si pe inelele mai putin cunoscute ale planetei Jupiter, scrie BBC News.

Potrivit cercetatorilor, valurile de pe inelele lui Jupiter au fost cauzate de cometa Shoemaker-Levy 9, care a lovit planeta in 1994.

Oamenii de stiinta au analizat imagini cu inelele lui Jupiter facute de sondele spatiale Galileo si New Horizons, intre 1996 si 2000 si respectiv, 2007. Acestia s-au mai uitat si la imagini cu inelele lui Saturn facute de sonda Cassini in cursul lui 2009.

Ceea ce au descoperit cercetatorii a fost ca, atunci cand sunt privite dintr-un unghi ascutit, unduirile care seamna cu un acoperis de tabla ondulata, par sa fie niste benzi de culoare mai deschisa si mai inchisa care alterneaza. Aceasta structura "plisata" a fost observata pe mii de kilometrii ai inelului C a lui Saturn. O structura similara a putut fi observata si pe inelul D a aceleiasi planete, care este mai putin vizibil. Totodata, cel putin doua spirale separate au fost observate si pe inelele lui Jupiter.

Oamenii de stiinta cred ca aceste valuri au fost provocate de fragmente de roca, ramase in urma unor comete care s-au lovit de inelele acestor doua planete.


"In principiu, materia (n.r. fragmentele de roca) trece prin inel si face ca acesta sa fie usor inclinat fata de planul ecuatorial al planetei, iar apoi sa capete aceasta forma spiralata", a declarat Matthew Hedman de la Universitatea Cornell din New York.

In timp, pe masura ce gravitatia planetei reaseaza inelele in pozitia initiala, spirala ondulata devine tot mai stransa. Insa, potrivit cercetarorilor, acest proces poate dura decenii.

Folosind modele matematice, echipa care a studiat inelele celor doua planete a derulat inapoi acest proces, in asa fel incat sa gaseasca o data posibila a impactului. Pentru Saturn, acestia au stabilit ca perioada in care au aparut ondulatiile inelelor a avut loc in jurul anului 1983, insa nu au gasit inca si cometa care le-a provocat.

"Inelele sunt ca niste plase de comete. Stiam ca, periodic, cometele se lovesc de aceste inele, insa este prima data cand ajungem la concluzia ca fiecare cometa isi pune semnatura pe inel in momentul in care il loveste si ca aceasta istorie ramane inregistrata in patternurile de pe spirale. (...) Decenii mai tarziu te poti uita la acelasi inel, gasi aceste patternuri si fiecare din ele iti va spune ceva despre ce anume a lovit inelul respectiv si momentul in care sa intamplat asta", a declarat Mark Showalter de la Institutul SETI din California.

sursa

 

[magda]

De ce planeta Marte este rosie

V-ati intrebat vreodata de ce planeta Marte este rosie? Potrivit unui om de stiinta, acum aproximativ 180 de milioane de ani, planeta a fost zguduita in mod natural de o reactie nucleara, care ar fi putut distruge totul pe Marte, provocand o unda de soc, ce a transformat planeta intr-un tinut arid.

Drept urmare, planeta Marte are culoarea rosie datorita faptului ca solul sau este acoperit cu un strat subtire de substante radioactive, ce degaja o lumina, precum un reflector aprins, scrie Daily Mail.

"Suprafata planetei Marte este acoperita cu un strat fin de substante radioactive, incluzand uraniu, thoriu si potasiu radioactiv - si aceste substante radiaza ca un proiector aprins", spune dr. John Brandenburg, cercetator al Orbital Technologies Corp.

"O explozie nucleara ar fi putut imprastia resturi radioactive in jurul intregii planete. Explozia naturala, echivalenta cu un million de bombe cu hidrogen cu puterea de o megatona, s-a produs in nordul zonei Mare Acidalium, de pe Marte, unde exista o puternica concentratie de radioactivitate", a adaugat John Brandenburg.

Aceasta explozie a umplut atmosfera de pe Marte cu izotopi-radioactivi, care s-au observat in recentele date spectrometrice de raze gamma, luate de catre NASA.

Radioactivitatea, de asemenea, explica de ce planeta pare rosie.

sursa