Cu dedicatie, pentru Gogu cremenalu
Lup – Urlet şi bocet
Ce urlete se-aud prin tot decorul,
Se moare la minut, intempestiv,
Şi trage fără milă vânătorul,
Făcând din moarte un moment festiv.
În lumea asta nouă pare logic
Să te spoieşti cu sânge, să înjuri,
Iar urletul se zbuciumă ilogic
Şi moartea trage coasa prin păduri.
Noi suntem iar catalogaţi drept pradă,
Ce inutil urlăm, atinşi fatal,
Se-ascunde luna-n nori, ca să nu vadă
Cum se visează omul zeu letal.
E-o carabină toată omenirea,
Şi praf de puşcă respirăm constant,
O ţintă-n plus, aceasta e menirea,
Acesta e destinul obsedant.
Să te ascunzi nu-i un demers credibil,
Din gloanţe facem puncte de reper,
Se moare-n murmur neinteligibil,
Şi lupii urlă, emigrând în cer.
Azi n-ai scăpare nici în rezervaţii,
Vin vânători în haită, excitaţi,
Împuşcături, aplauze, ovaţii
Şi picnicuri cu oameni exaltaţi.
Printr-o harababură criminală
Primim certificate de strigoi,
Veniţi la vânătoarea mondială,
Ca să urlaţi când nu vom mai fi noi.
Cristian LISANDRU