• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

Moş bătrân,
Din pipa universului
Fumezi liniştit,
Lăsând dâră pe cer
Calea Lactee,
Şi pui un scorpion,
Umil nepriceput,
Să îşi frământe gândul,
În uriaşa-ţi piuă,
Iar noaptea să vegheze ;
Râvnind la lunga drumeţie,
A înţelepciunii tale,
Nealterată veşnic.



Valeria Mahok
 
Adrian Paunescu - Telefon peste moarte

În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.
 
Atunci voi fi zăpadă pentru tine…

Iubita mea, e mare sărbătoare,
Se pregăteşte Moş Crăciun de drum,
Bunicii stau în cer, la şezătoare,
Miroase-a brad, a doruri şi a fum.

Un şemineu imaginar trozneşte
Atunci când prinde lemne-n vâlvătăi,
Şi dragostea, în mine, se dospeşte,
Spre-a fi gustată doar de ochii tăi.

Iubita mea, voi ninge lângă tine,
Mă vei afla prin buletin de ştiri,
Eliminând accese filistine,
Punând omătul peste amintiri.

Am să mă cern din tot albastrul firii,
Şi-apoi vom face pârtie în doi,
Ca să ajungă, noaptea, musafirii,
La ultima petrecere din noi.

Iubita mea, primeşte-mă la masă,
Chiar şi străbunii vor veni în prag,
Numai la tine-n trup mă simt acasă,
Şi-ţi fac din gânduri bune un şirag.

La miezul nopţii vom ciocni pahare,
Uitând întreg supliciul mondial,
Răpuşi plăcut, ca-ntr-o abandonare,
De gustul vinului primordial.

Iubita mea, e mare sărbătoare,
Se pregăteşte Moş Crăciun de drum,
Bunicii stau în cer, la şezătoare,
Miroase-a brad, a doruri şi a fum.

Cristian LISANDRU
 
Cuvintele nespuse ale unei alte ierni


Mai toarnă vin şi râzi puţin,
Lipeşte-te de mine,
Aud în cer colind stingher,
Trimis ca să aline
Dureri mai mari, dureri mai mici,
Idei contradictorii,
Prin şuier lung, la noi ajung
Înfrângeri şi victorii.
S-au scris poveşti, poveste eşti,
Cu multe amănunte,
Mă definesc când te iubesc
Şi febră-ţi las pe frunte.
Mai toarnă vin şi râzi puţin
De vechile cutume,
Acum te am ca pe-un balsam
Pentru dureri postume.
Cântă-mi profund, să mă afund
În partituri nescrise,
Pe pat te pun şi te compun
Din viaţă şi din vise.
Ce zurgălăi, prin ochii tăi,
Plesneşte-un bici în minte,
Eu te doresc nepământesc,
Pierdut între cuvinte…

Cristian LISANDRU
 
...Şi ninge,
Şi ninge mereu...
Se destramă
O lână săracă şi lungă şi-nceată,
Pe lunga,săraca,mocnita câmpie
În care doar ura e caldă şi vie...

Şi ninge...
Şi ninge-
Căci colo-n înalturi
O mână vrăjmaşă s-a-ntins
Şi-a deschis
O vitregă traistă ticsită cu rele.

Şi toarnă,
Şi toarnă,
Mereu,
Făr-de preget,
Haina-i grăunţă,
Şi-o toarnă mereu
Pe case,pe arbori,pe cruci,
Pe morminte...
Şi ninge,
Şi ninge,
Mereu,înainte,
Pe câmp,pe bordeie,pe cruci,
Peste tot...

Şi ninge,
Şi ninge,
Şi gerul pătrunde
Şi trece prin haine,prein ziduri,prin gând
Şi intră-n adâncuri de inimi şi case
Şi intră prin trupuri adânc până-n oase
Şi intră prin tainiţi de suflete-adânc

...O,gerul ce intră adânc,până-n oase
Şi prinde şi strânge şi-ngheaţă pe rând
Scânteia din vatră,din suflet,din gând,
Acolo-n adâncul colibelor ninse...

O,cei ce se culcă cu mâinile-ntinse
Pe vetrele goale şi negre şi reci,-
Şi-adorm în neştire,ca-n somnul de veci,
Cu sufletu-n beznă,cu minţile stinse,

Cu inima stoarsă de trupul flămând,-
În gerul ce stinge şi-ngheaţă pe rând,
Cenuşa din vatră,din suflt,din gând,
Acolo-n adâncul colibelor ninse...

Şi ninge
Şi ninge,
Cad fulgii într-una
Şi-aceiaşi de serbezi,de-nceţi şi de grei.
Pe câmp,pe bordeie,pe cruci,pe morminte,
Cad unul într-altul
Mere,
Înainte,
Cum clipele serbezi cad una-n cealaltă,
aCeleaşi de grele şi sterpe,mereu,
În gerul nerodnic
Şi searbăd
Şi greu,
Şi fără de capăt
Din sufletul lumii..




Emile Verhaeren

(În traducerea Elenei Farago)
 
TE INVIT SĂ BEM IUBIREA


Hai să ne luptăm cu toate, să jucăm în doi o sârbă,
Să uităm că ne e jale, să uităm să ne e scârbă
Şi să facem un chef mare tropotind a bucurie
Chiar dacă nu scrie viaţa cum am vrea noi doi să scrie.
Hai să râdem ca nebunii de cămăşile de forţă,
O iubire permanentă să o transformăm în torţă,
Ne atacă prin scenarii pseudo-regizori trişti,
Însă tot mai stăm de pază ca soldaţii optimişti.
Hai să dăm cu var pe inimi, dulce cauterizare,
E dorinţa de mai bine tot mai tare şi mai tare
Şi sfidăm cu râs sălbatec pronosticuri dureroase
Chiar şi-atunci când răutatea unora mai sapă-n oase.
Hai să mai desfacem sticle, să pocnească dopuri multe,
Cine vrea să ştie dorul poate să ne mai asculte,
Declarăm petreceri pline de o dulce mahmureală,
Sunt chefliul vieţii tale, eşti iubirea mea totală
Şi te beau, te sorb, te gust, te înghit cu frenezie,
Nici nu îţi imaginezi cât de bine-mi faci tu mie.
Hai să ne rotim prin lume, paparudele şomere
Care cheamă ploi de apă şi primesc doar ploi de fiere,
Mă apasă răsuflarea, mă apasă amănuntul,
Tu rămâi constant tăcere, eu redefinesc cuvântul.
Te iubesc cu-nfrigurarea îngheţatului deplin
Şi m-aş transforma în cană dacă te-ai schimba în vin,
Ca să curgi în mine veşnic, gâlgâind miraculos
Şi-aş întoarce lumea-ntreagă, sub privirea ta, pe dos…
Hai să-aducem lăutarii spre cântare furibundă,
Chiar dacă ne doare timpul şi tristeţea ne inundă,
O să-i răsplătim c-un credit de la Banca Mondială
Nu mai e nicio problemă, nu mai e nicio scofală,
Hai să plângem de iubire, pat să facem din suspine
Şi o stradă cu vin roşu de la mine pân’ la tine,
Să ne curgă drept în suflet seva ultimelor vii
Şi să te iubesc o viaţă, până-n cea din urmă zi…

Cristian Lisandru
 
ELEGIE DE CRÃCIUN

de Radu Gyr

Un cantec aureste si-o stea la geam se-aprinde
si-o ciocanire alba în visul dinspre strada.
Ce pas se mai opreste in gheata si zapada,
la casa zavorîtã de astazi sa colinde?

Pe lenesa beteala de trista promoroaca
aud colindatorii cu steaua de clestar
si inteleg ca-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra sa lunece, sa treaca.

Si magica lui usa trecutu'ncet si-atinge
si vad un pom de aur cand se deschide usa…
Dar daca mana, grabnic, luminile le stinge
si smulge mandarina si toba si papusa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
si n'a mai vrut din aur sa cheme inapoi
ingerii tristi de zahar si saniile moi
zambind cu Mos-Craciunii de turta dulce'n ele?…

S-au stins in brad luceferi si portocale'n mine.
Zac jucarii de vise pe fund uitat de lada.
In scrinuri vechi dorm ingeri si inimi de zapada
si zilele de aur ca niste mandarine.

Si doar colinda curge… De ce atata zvon,
cand mana ostenita nu-i face semn sa vina?
E mai adanc, cand ninge pe cantec si lumina,
peste colinda vietii si steaua de carton.
 
Octavian Goga - Bătrâni

De ce m-ati dus de lânga voi,
De ce m-ati dus de-acasa?
Sa fi ramas fecior la plug,
Sa fi ramas la coasa.

Atunci eu nu mai rataceam
Pe-atâtea cai razlete,
Si-aveati si voi în curte-acum
Un stâlp la batrânete.

M-as fi-nsurat când ispraveam
Cu slujba la-mparatul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toti...
Cum m-ar cinsti azi satul...

Câti ai avea azi dumneata
Nepoti, sa-ti zica: "Mosu..."
Le-ai spune spuza de povesti...
Cu Împaratul Rosu...

. . . . . . . . . . . . . .

Asa... va treceti, bieti batrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Si plânge mama pe ceaslov,
Si-n barba plânge tata...
 
PALMELE TALE

MOTTO – “Fiecare are dreptul la dezamăgire“ – Octavian Paler

O să arunc disperarea departe
Prin strigăt sfâşiat de zbuciumul interior
Şi-mi voi lovi tâmpla în colţul cerului
Până la învineţirea gândurilor.
Am să bat cu pumnii în toate uşile închise,
Zgâriind indiferenţa anonimilor ce sapă constant
În temelia firii,
Am să strâng din dinţi până la crăpare de smalţ,
Pregătit pentru o îndelungată cădere în genunchi
Şi voi linge rănile sufletului
Presărând deasupra sare grunjoasă.
Întors cu spatele la lume voi alege tăcerea ca mod de viaţă,
Îmi voi reaşeza în ordine firească priorităţile,
Apoi îţi voi strânge palmele-bandaje
Implorând mumificarea modernă.
Ştiu că dorinţa mea nu va fi îndeplinită,
Palmele tale bandajează tulburări din care şiroieşte
Sângele dezamăgirii
Şi mângâie trupul bărbatului rănit de vorbe grele.
Fiindcă ai nevoie de mine pulsând de viaţă
Mă acoperi cu sărutări smulse de pe buze înfocate
Aruncând şi disperarea ta
În cazanul clocotitor al neantului…

Cristian Lisandru
 
Feriţi-vă de iubitorii de oameni.




Feriţi-vă de iubitorii de oameni
care spun
că mulţi pot să moară, salvând unul bun.

Feriţi-vă de iubitorii de păsări
care ţin
canari după gratii, cântând cu suspin.

Feriţi-vă de iubitorii de plante
care pun
ierbicid păpădiei pentru-un gazon mai bun.

Feriţi-vă de iubitorii de melci
care-i strâng
pentru aperitive cu-arome de crâng.

Feriţi-vă de iubitorii de versuri
care vor
poezii fără cuvinte, aripi fără zbor.

Feriţi-vă de iubitorii de oameni
care spun
că pacea se găteşte cu carne de tun.



Călin Cătălin Răpciune
 
Ion Minulescu

Romanta fără muzică

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Să-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...

Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...

Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...

Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...
 
Mi-m adus aminte de o poezie de-a marelui Cosbuc, si cum se apropie Craciunul, cititi si bucurati-va de frumusestea ei.

Pomul Craciunului – George Cosbuc


Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară’ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: “Doamne-ţi mulţumesc”.
 
Intr-adevar ,frumoasa si potrivita sezonului :P
 
DOINITA SCRIE LUI MOS CRÃCIUN
de Vasile Posteuca

O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te'ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,

Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu...

Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte...

Mamica n'a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las'o toamna neagra peste noi...

Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,
De noi topim cu Precista'ntr'o raza,
Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...

Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin'ne spune...
Bunica -spune mama, cand ne spala-
S'a dus intr'o Dumineca la liturghie
Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus...
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara...

De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n'am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta'n gand romantele lunare...
El crede ca vioara-i la tocmit...

Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit,
Si ochii mamei parca's flori de tintirim...
De cand taticu-i dus si n'a venit...
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim...

Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu'n taciune,
Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbune-
Ca tata se mai bate... Si'ar sa vie,
Dar n'are cum pleca din batalie.

Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S'o prapadi si dansa ca bunica...-
Si vom ramane mici si fara de mamica...

Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s'o desmierd, obraz langa obraz,
Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,
Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni...
Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii...

Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac'ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul...

Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun...

Doinita, fata mamei cea cuminte...
 
Nasterea Mantuitorului .


În Betleem colo-n oras
Dormeau visând locuitorii
Iar lânga turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.

Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un înger coborî:
„Fiti veseli!”- îngerul Ie-a spus
„Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Pastorii veseli, în oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atât de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!…


Ion Creanga
 
Hibernal
Cristian LISANDRU

urme de cauciuc în zăpadă
ca nişte riduri
pe obrazul alb al iernii

un copac lăcrimează
prin ultimele frunze
vântul împleteşte fum
deasupra acoperişurilor
casele scrutează întunericul
cu ochi îngălbeniţi

râul ademeneşte timpul
sub podul de lemn
spre a-i pune în gură
căluş de gheaţă

aşezaţi în cerc
colindătorii trag din chiştoace
la marginea satului
apoi crestează cerul
cu lovituri de bici
 
Mos Craciun

Radu Gyr

Tu iarăşi ai, om bun de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfânt tu iar îl ai,
Din glasuri coborând din rai.
Azi iarăşi vine Moş Crăciun
Cu obiceiul lui străbun,
Cu Dalbe flori şi Moş Ajun
Şi zeci colinde de Crăciun.
La Pruncul Mic, şi Luminat
Cu toţii merg la închinat,
Tu om al veacului de’acum,
Opreşte-te puţin din drum,
Căci vreau şi eu acum să-ţi spun,
La geam, Colindul de Crăciun.
Să ştii şi tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău şi-al meu,
Dintr-o Fecioară-I zămislit,
În iesle, pe pământ venit.
Şi azi se naşte pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu să credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Că Moş Crăciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i dăruit.



SARBATORI FERICITE !!!
 
COLINDÃTORII
de George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr'o colinda,
Si vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum in tinda –
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se'ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c'a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e'n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si'n fase mic pe Domnul.
 
Seara de Crăciun .


E seara-n care icoanele tresar...
Vor prinde rădăcina lumii-n ramă.
Colidători iau frigul de la porţi,
Cerând nesomnul nostru vamă.


Pe omătul mesei, sub obraji de pâine,
Se toarnă-n blide abur de iubire.
Mâini se-nmlădie-n aerul de mir.
Steaua poartă-n colţuri preamărire.

Cel ce vrea să-i fim şi zori şi ziuă,
Agale-ntinde pe nămeţi pruncie
Şi ne împarte merele luminii,
Miez din Înainte de Vecie...

Adoarme Prunc în turtă dulce...
Cămaşa-i se destramă în ninsori.
Se-nchide rană-n ape fără mâluri,
În rai de vorbe..., pân’ la cântători.


Valentin Marica

În sufletul nostru s-a născut Iisus .


Ninge ca în baladele noastre
În păduri seculare se aprind astre
Coborâte pe crengi, venite de sus
În sufletele noastre născând pe Iisus.



E Crăciunul şi cerul naşte uimiri,
Ne pune Domnul în ochi alte priviri,
Nostalgia aprinde vinovăţii spre apus
Când în sufletele noastre se naşte Iisus.



Copiii cu colinde vin a zidi
În streaşina casei întoartceri în poezi,
Eu de sănii albastre sunt dus
Spre sufletu-mi ce-l naşte pe Iisus.


Alunecă vise pe dealuri de gând
Rugăciuni în suflete semănând,
În iluzii mă regăsesc şi nu-s
În noaptea când s-a născut Iisus.



E vremea când lumea varsă ochii înapoi
Ca la începutul înţelegerii din noi,
Eu mă simt pe corabia vieţii mus
Când în Cer se naşte Iisus.



Ninge ca în baladele minunii
Şi-n poveşti îşi fierb tăcerea prunii,
Abia acum se vor uni în rod
Când Cerul spre noi se-aşterne pod.



E Crăciunul şi colindele nasc uimiri,
Bradul înpodobit ne întoarce în amintiri
Pe sănii albastre urcând spre Sus
Când în sufletele noastre s-a născut Iisus.


Alexandru Florin Ţene
 
Vasile Alecsandri - Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...
 
Back
Top