• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

Iluzia unei insule


Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sînt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori în nu stiu ce port,
în insula mea la cinci capete sparta.

Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mîzga vor rîde,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrîndu-l.

Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grîu dulce si lenes, pe coapsele tale.

Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parîndu-ti ca este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.

Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrja
te-astept fara martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birja.

Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, în insula mea, totusi sînt,
eu, movila celui mai proaspat mormînt,
întinde piciorul si calca, iubito!

Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.


A Paunescu
 
ROMANŢĂ

Această clipă ţine-o minte şi
măceşul pe colnic
Şi spinul ce pe umăr ţi-a-ncrustat
semn de vaccin durut.
Eu sunt eternul tău poet şi sunt
amantu-ţi veşnic.
Şi – nimic mai mult.

Memorizează-această lume cât
ţi-i dată de destin,
Iar după ce în lanţ de vremi un veac
zbura-va în trecut,
Tu o să ţipi uşor de parcă iar
te-ar înţepa un spin
Şi – nimic mai mult.

Fu alb mestecănişul
Sub care v-aţi iubit –
Precum nişte găoace
Tulpini s-au descojit.

Al scoarţei var atunce
Lui i-a rămas pe haină,
De parcă renunţase
Mesteacănul la taină.

Iar când de-altă tulpină
Te atinseseşi – calde
De umeri ţi s-au prins
Două aripi albe.

Şi astăzi, pe oricare
Căi aspre rătăceşti,
Perechea cea de aripi
Nu-o ştergi, ci-o ocroteşti.



Andrei VOZNESENSKI
 
Dictatoarei...

Cu banalele-ti instrumnete
Si ganduri deformate de ura bolnava,
Ai bagat spaima in toate cuvintele
Care-ti pareau impotriva.
Le-ai facut o corectie serioasa,
Le-ai dat o "lectie",
Dar ai tradat un spirit
Pe care nu-l vei intelege niciodata...
Pacat ca spritul a murit...
Ce ai castigat?
Peste cuvintele torturate de orgolii,
Cuvinte seci, fara sentimente,
Vom pune indiferenta.
Poate asta-ti va potoli ura .
Restul e tacere....
Pact ca ai ucis un spirit!
A meritat?
 
Parca cunosc si eu (virtual) o asemenea dictatoare !!... Si ciudat, din experienta mea, boala asta se ia fratilor!!... Trebuie sa recunoastem ca totusi boala prinde doar la un anumit tip de persoane, adica la cei frustati, complexati, limitati in gandire si incapabili de a vedea viata intr-un mod normal. Totul suprapus peste o doza fantastica de rautate.
Oamenii astia trebuie tratati cu ignor maxim. Nu au ce cauta printre noi. Ne strica "spirirtul", iar asta nu vom accepta niciodata.
Poezia e foarte buna bodo. Chiar, tu ai scris-o?
 
Leru' mi-a dictat linia :D. De la el sunt cuvintele :P. Important e insa mesajul...
 
Înţelepciune

Din singurătatea lor odioasă curcile mă imploră,
o istovitoare milă mă năpădeşte
"s-a dus finitul deplin, dragele mele pizme",
le zic,
"aveţi dragoste prea mare de neant,
câinele s-a ţicnit şi se crede poet,
veţi fi satisfăcute,
dezbărarea de Dumnezeu produce ilaritate,
voi faceţi cum trebuie diferenţa
dintre "individ" şi "personaj",
dintre râs şi batjocură,
drept care,
această diplomaţie a geamătului,
din durere şi nu din plăcere,
tăinuieşte interjecţiile apoteotice
ale întronării dreptăţii sub cupola circului.
O curcă mai tăcută,
cam vineţie la ochi,
dar cu penele văcsuite într-un verde papagal jenant, îmi zise:
"sunt sigură, domnul meu, că aveţi dreptate!",
după care se întoarse cu ifos,
lucru ce-mi prilejui să observ,
nu cu prea multă mirare,
că pe o bucată de piele jumulită de fulgi,
avea tatuat, ca orice curcă iubitoare de Cioran:
"viaţa e o îndeletnicire de gânganie"...

Mihai Soare
 
RUGA PENTRU ZIUA MEA ONOMASTICA



Ma caut si nu ma gasesc!...
Ma caut in vechiul ogor stramosesc —
In grau, in porumb si-n secara,
In apa fantanii cu ghizduri de piatra
Si-n focul din casa
Si-n gloata de-afara,
Si-n toti raposatii ce-n mine traiesc
Ma caut zadarnic...
Zadar nic ma caut, ca nu ma gasesc!...
Cand vantul se cearta cu plopii pe drum
Si drumul trosneste sub pasii greoi,
Ma caut si-n larma vietii de-acum,
Si-n pacea vietii de-apoi...
Cand ziua se-ngana cu noaptea pe lac,
Ma caut in iarba de leac,
In Steaua polara, ce poarta noroc,
In bobi
Si-n ghioc...
Ma caut si-n vechiul ceaslov batranesc
Cu slovele sterse...
Dar nu ma gandesc.
Zadar nic ma caut, ca nu ma gandesc...



Parinte!...
Ce vina ma face s-alerg
Cu gandul si fapta spre mortii de ieri,
Ca urmele mele din lume se sterg
Si nu ma gasesc nicaieri?...
Ce vina ma face sa nu ma gasesc
Cand tot mai traiesc?...


Ion Minulescu

________________________________________________

De ziua mea …

De ziua mea, aş vrea să se reverse
Din cer apoteoze de rubine ;
Să curgă flori, parfumuri, cavatine
Şi dans de focuri albe şi diverse.

În casa mea, cu statui bizantine,
Să vie trubaduri de şcoli adverse,
Femei cu ochii plini de lumi perverse
Şi critici cu condeie sanguine.

De ziua mea, să ardă-n trei altare
Tămâie, bronz şi aur lucitor
Şi vin, să cânte-n cupe şi pahare …

Şi-apoi, răpit de-un vers nemuritor,
Aş mai dori ca-n ziua asta mare
Să nu-mi sosească nici un creditor !

Ion Pribeagu
 
Oricum

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.


poezie de Maica Tereza
 
Plângere



Bat clopotele, sună
rotund și verde-a lacrimi
arse pe hotar și despărțite
în lunga dungă
a unui râs îmbujorat

Se moare pe altare pătrățoase
și jertfa o găsim în noi
ca un pumnal înfipt adânc
umil, ochiul se-nchide în tăcere
nici sughițând, nici hohotind

Departe stă aproape
prin depărtarea lui subțire
îmbrățișând în sferă
curcubeul, picior de început
și cer și alt picior de început

Lunguiața doamnă plânge
cu lacrima ei ochi săltând
pe luciul apei și prin maluri
îndoliate în fiece putere-a nopții
care-mi se spală pe pământ

Făgăduință-ți fac în ace de ceasornic
ce nu vor sta și nu vor odihni
cât soarele urca-va-n ceruri
ca să-și sărute roua dimineții
și eu voi fi aici cu osul meu bătrân

Mihai Păun
 
Femeia schiță



Iar tu te-ai dat lui toată
cu tot zâmbetul tău,
cu pielea străvezie,
dar palmele ți-au rămas reci
înghețate de criogenicul dans
și ai uitat,
El era dorința ta de el
cu os străin,
cu limba străină,
cu ochiul gol, inexpresiv
și zâmbetul s-a scurs cu totul
prin colțul camerei,

Acum nu este timpul tău și mori
chinuind secundele,
călărind fiecare sinapsă
Lotca se îndepărtează, lige-ți rănile!
Apa are să-ți facă bine!
Revino la primăvară beată
mirosind a magnolie-nflorită
și ai să vezi atunci ce statuie îți face cu ochiul albastru
și te vei da toată
cu tot cu râsul migdalat din ochi
legând mâinile subțiri de o îmbrățișare
ce va rămâne goală
curățată de frunze
ce numai creșterea ierbii o va vindeca,
Iar atunci vei uita ce trebuie să faci
și pielea se va restrânge în linii de contur
până când vei fi un fel de schiță.

Mihai Păun
 
Culorile din viata mea

Sunt verde
Si mi-e albastru de tine…
Ma doare rosul din inima mea,
Dar sunt bolnava de roz…
Insist sa cred ca viata e roz,
Chiar daca o mai strabate
Cate o unda de violet,
Chiar daca o mai supara
Cate o pata de intuneric,
Chiar daca o mai strapunge
Cate un vis indignat
De culoarea castanelor scoase din foc
Cu mana altuia…
Dar dimineata cand ma trezesc
Seninul din mine isi cere drepturile
De a amesteca toate culorile
Din viata mea…
De a atenua duritatea intunericului,
De a calma indignarea violetului,
De a spala petele caprui
Ale ochilor mei
Incapatanati sa vada viata in roz…

Ionela Gocan
 
Deductie: esti optimista :P Nu neaparat ca vezi viata in roz ci pt gandesti pozitiv .
 
Astazi am cumparat cartea "Poezii cu un singur punct" de Paunescu, si o sa va intoxic :P cu cateva .Nu-s poezii, nu-s definitii sunt "observatii de viata " . sunt ......."ceva" greu de definit . Sunt extrem de multe ,nici nu stiu pe care sa le aleg mai ales ca unele sunt bestiale.


Rezumat

Si daca
Viata noastra
E ca o caretela,
Cu un numar limitat
De impulsuri ?

_________________________

Intrebuintare pentru suflet

Doamne, fa ce vrei
cu trupul meu,
dar, dupa moarte,
sufletul lasa-mi-l.
sa fie vreme de seara,
sa fie chindie,
peste casele romanilor.

_____________________________

Stiinta

Multe medicamente au fost descoperite
numai dupa ce nu mai puteau folosi celor dragi.

________________________

Ortografie

E atata mila si-i atata jale
In tot ce va urma,
Incat te rog, fetita mea,
Sa-nveti sa scrii
Nu numai cu litere
Ci si
punctele finale.



__________________

Traducere

Virgula
punctul care plange .

(frumos , nu ? )



______________________________________


Cei ce te sapa

Nu toti cei care sapa
in jurul tau
vor neaparat sa-ti daruiasca
o fantana cu apa
proaspata


(:D: adevarat grait-a )

______


Paunescu
 
Paranoia


Nu cumva crezi
ca toti ceilalti
sunt vinovati ?



____________________________



Paranoia

Fiecare borna crede, sincer,
ca ea a nascut,
intre timp,
drumul

=)) ( un fel de buricul pamantului :P )



_________________________________

Bunicii

Bunici nostri sunt acei oamnei buni
pe care nu-i lasa parantii nostri
sa ne iubesca
atat cat ar putea dansii

(superb)


_________________________


Dincolo de crengi

Totusi,
cand cad
frunzele copacului
recunosc
ca se trag
din radacinile copacului.
 
Superb, meita sa ai in casa o asemenea carte. Azi o caut .
 
Paradox

Slabiciunea
cea mai mare
e puterea


___________________________

Uitare


Nu mai tine minte alcoolul,
cat ar fi el de bun,
indentitatea flori de prun.

_________________



Prin ei

Mai mult decat propria mea varsta,
mai mult decat propria mea numaratoare,
mai mult decat calatoria mea in oglinda
ma tulbura si ma doare
batranetea prietenilor mei,
pe care nu-i vazusem de mult si-i vad brusc.


Paunescu
 
Nimeni

nimeni nu ştie care e drumul cel bun
nimeni nu-şi aminteşte povara singurătăţii
în labirinturile delicate ale visului.
nimeni nu mai învaţă să silabisească tristeţea de a fi
coşmarul acesta tandru din care ne vom trezi o dată şi-o dată
murind.
nimeni nu-şi mai permite luxul melancoliei
pe străzile înguste umbrite urât mirositoare
nimeni nu profită de ocazia de a nu se naşte
în lumina aceasta trudnică copleşitor de ireală
nimeni nu mai rămâne sub pleoapa rănită a cerului
în somnul unduios al ierbii.
nimeni nu-şi aminteşte acum de carnea încercănată enigmatică
a destinului:
nimeni nu ştie care e drumul
bun.


Iulian Boldea
 
Hoaţa


Si trebuie să ştiţi
că pe hoaţa asta
n-am s-o iert !
S-a strecurat ca o stafie
la mine-n grădină
descheind provocator
cămaşa sidefie
a mugurilor.
Fără pic de ruşine
şi-a aruncat veşmântul
în văzduh şi a dansat,
drăceşte-a dansat
că de dogoarea-i
toate frunzele s-au despletit
şi florile de cireş s-au dezvelit
de petale.
Mi-a cotrobăit
toată grădina:
a scos din ouă
muştele şi ţânţarii,
a instigat la dezmăţ
albinele şi bondarii,
cu miresmele-i tari
mi-a îmbătat
aromele suave,
coconii viselor din dud
mi i-a deşirat,
a furat verdele crud
şi albul nepătat de păcat.

V-am spus, pe hoaţa asta n-am să o iert.
Am s-o atac exact acolo unde o doare :
am să-i devorez caisă şi măr şi fiece poamă,
am să-i fiu vântul fierbinte şi nestatornicul fluture,
am să-i strivesc sub tălpile goale iarbă şi floare,
am s-o pictez şi în muzică am să o prind,
în fiecare clipă am s-o dansez drăceşte,
am s-o trăiesc arzând până am s-o ucid.

Mi-a furat primăvara, hoaţa asta de vară
care se preface a fi a soarelui unică doamnă.
Să o iert ? Să-mi pese că pedepsind-o
voi fi prea curând cu un pas mai aproape
de toamnă ?

Marina Samoila
 
Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top