• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

De bună voie

Singură am vrut
Să port lanţul robiei.

Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.

Pentru tot ce-a fost libertate
Mai pune un cerc, o verigă,
Încă un cerc, o verigă,
Încă un cerc şi încă o bună verigă

Totu-i nimic fără tine
Şi nimicul mă pierde.

Eugenia Minulescu
Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985

Mihail Săulescu - Celei așteptate

Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...

... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...

Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

Edith Södergran - Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

http://www.cerculpoetilor.net/poezii-de-dragoste.html
 
Sa nu-ti doresti nici lanturi ,nici juguri s-ai pe umeri
Sa iti doresti doar clipe ssi vise sa le numeri
Sa nu-ti doresti un lucru ce pare sa te-njuge
Ci libertate calda ce inima-ti atinge.
Ce fericire ar fi aceea sa te simti obligat
Sa porti un jug pe gatu-ti si sa te simti legat?
Nimic pe lumea asta nu -ti cere-asa ceva
De vrei ca sa fii liber
E optiunea ta!
 
Dar, daca...

Ce daca foi de calendar
Vom dezlipi
Si toate florile-n zadar
Vor galbeni?

Ce daca voi ma veti privi
Ca pe-un secret
Si-n noapte, rece, nu voi fi
Un mic poet?

Ce daca timpul imi va sta
La capatai
Si, amandoi, vom fi asa,
Ai nimanui?

Dar, daca eu voi auzi
Usor, un pas,
Pe loc imi voi reaminti
Unde-am ramas

Si, ma voi duce dupa el
Trasa de-un gand,
Chiar daca, printre indoieli,
Mai scriu un rand...
 
Anastase ,Anastase
Cum pui tu pahare rase
Cu pas-pas in miez de noapte
Poate-ai sa ajungi departe
Ai grija sa nu te-mpiedici
In a gandurilor fir
Mai bine incerca ,draga
Sa nu dai urzelii..bir
Nu mai fi tu somnanbul
Ca te fac carne de tun:)
Si pun luneta pe tine
De ai sa zici. ...of ,vai de mine:)))
Umple-ti bratele cu flori
Si da-i inimii ...fiori:)
 
Pe drum

imitatie
nu mi-a placut traducerea originala,
pacat ca nu mai stiu sursa originala


Tacuta, fara amintiri
Inaintez spre nestiute maluri
Iar freamatul orasului, mai slab,
Se imprastie, ca spuma de pe valuri

Nu am nimic. Iarna, pomii goi.
Si banci pustii in parcul mohorat.
Si intunericul. Pe care-l taie
Tramvaiele cu faruri verzi. Atat.

Si visul unor lumi indepartate
In care totul salta, se roteste.
Dar unde am ajuns? Sunt tot pe drum,
Si-n juru-mi zvonul lumii creste, creste.
 
Poem erotic

Voi aluneca pe urme de nisip ca vântul
adulmecându-ţi mirosul pielii răspândit
între hainele noastre precum parfumul
florilor de câmp cosite odată cu grâul.

Şi voi gusta din fructul blestemat al iubirii
muşcându-ţi buzele ca din gutui coapte
mirosind a toamnă iubită tandru-ntre vii
şi a parfum de-ocean răvăşit peste noapte.

Strângându-te la piept, voi retrăi fantasma
şi sfiinţenia împlinită a îmbrăţişării târzii
sclava mirării că are aceeaşi mireasmă,
iterând încă o dată, esenţa iubirii dintâi.

(din volumul “Anotimpul licuricilor”, 2001)
Luminiţa Suse
http://www.cerculpoetilor.net/poet.php?idp=98&nume=Lumini%FEa%20Suse
 
anuk said:
Ha, v-am prins ca ambele suntei talentate ,nu v-ar surade un "dialog" colea? http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=15207&page=59
Click to expand...

Pai si aici e bine ca am devenit nostalgic de...distrate:))dar ai dreptate poezia e...poezie si sa o lasam ...curata.

Uite anuk sa imi rascumpar pacatele:)

Tu scrii in palma mea cu linii fine
- deşi-i atât de mică, fire pui -,
Încât privirea stelele-n suspine
işi pleacă…, şi-mbătate merg haihui

Să fie bine, să păstreze drumul
Şi ritmul tresăltat din palma mea
Cu ochii lor să risipească fumul,
Din focul ce mă arde… mult aş vrea!

Sunt albe Căi Lactee, înserare
Şi zori trandafirii pictate-n dar
Mă mistui între punct şi întrebare
În ce îmi scrii când Tu alegi cu zar,

Ca aruncat… E înspre viaţa toată,
Şi-aleator pe partea mea îmi scrii
Cum să dansez în zori, cum să fiu fată,
Şi cum dactili să-Ţi pun în poezii .

Dar să-mi traduc un câmp de punctuaţii,
Cu Luna şi cu Tine vieţuiesc
În gânduri şi în lungi elucubraţii,
Când firul epic, palmei nu găsesc…




Şi-mi pui destinul desenat pe piele
- eu râd de toate, îl strivesc iubind -
Ca puf de păpădie palmei mele
Îl suflu… Cum?!… de mâna Ta, mă prind!www.artadeatrai.ro

Tu spui ca jocul este joc,
Eu spun ca norii albi mi-s cale,
Dar ne-ntalnim pe la mijloc:
tu- pe pamant, eu,…lumi astrale

Si gandurile se-mpletesc
-ahh, cum mi-i de cununa visul!-
tu pui in ele pamantesc,
eu pun in ele paradisul;

Cat ma cuprinzi ca incheiere,
Cat te cuprind deznodamant,
Atat Iubirea mi-i avere
iar ti-e lacrima-mi avant,

Caci nu e clipa-ntruchipata
In care sa nu fim cuvant,
Pereche-aripi dintr-odata,
Si… ne vorbim cu Duhul Sfant!

Pluteste-n aer inserarea ,
Se-nalta zorii pe o stea…
Noi timpuri, noi coordonate-
de lumea mea si lumea ta,

Cand nascocind prin universuri
Se face punte-n infinit,
Supraluminici sa dam sensul
Povestii-n care… ne-am gasit;

Avem acolo pe-o stelutza-
Mai alba decat fulg de nea,
Cu-albastru si cu rosh, casutza-
Avem in Cer Gradina Sa,

si ne-nchinam la fiecare
punct cardinal…Ni-i soarta lenta,
Desi,…ramai tot pamantean,
Iar eu, fiinta transparenta !

Trec anii?!…in aici si-acum
Nu-i chip de relativitate !
…Iar de rascruce are-un drum,
Noi ne-ntalnim la jumatate,

Pentru c-asa curge povestea-
sa nu-nvatam de pe parcurs
Iubirea , ca un alfabet:
Iubirea…ni s-a dat de Sus!
 
Blues cu iedera si stejar

Vai, printr-un vegetal abuz,
O iedera si un stejar,
Incremeniti, danseaza blues
Si radacinile tresar.

Si luna sus, ca un cinel,
Cutremurandu-se mereu
Si iedera vorbind cu el
" Sa mai dansam, iubitul, meu!".

N-au nici un drept, n-au nici un drept,
La dans, la tot ce indraznesc,
Dar el o trage catre piept
Cu-n gest aproape omenesc.

Si daca ei, printr-un abuz
Si-un gest al lumii de apoi,
Danseaza blues, danseaza blues,
De ce nu am dansa si noi?

poezie de Adrian Păunescu

Arma mea

Daca te intreaba cineva
Ce-mi esti tu, femeie, sora, fata,
Sa raspunzi ca tu esti arma mea,
Singura mea arma-adevarata.

Nu le spune mult mai mult de-atat,
Lasa-i, tot ce vor, sa presupuna,
Arma mea, mai ai de doborat
Negrul vultur dintre noi si luna.

Moartea care-mi da mereu ocol
Trebuie s-o faci sa nu mai vina,
Nu uita ca joci intregul rol
Si in intuneric si-n lumina.

Stiu ca pentru tine n-am permis
Si ca ilegal te port in brate,
Zica poterasii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la rate.

Eu pe tine te-am intemeiat,
La primejdii si din somn sa scaperi
Si pe cat sunt eu de-amenintat
Contra tuturora sa ma aperi.

Orisicate se vor intampla
Sa ramai sa-mi racoresti obrazul
Si sa fii de-a pururi arma mea,
Chiar si contra mea de va fi cazul.

poezie de Adrian Păunescu
 
Multumesc si eu.

Lipeste-mi sufletul de palma
Si-ncearca-a-l arunca de poti
In universuri paralele
Si-nchide usa pentru hoti
Apoi ia pensula ,iubito
Si pune-i iarba ,pune-i flori
Un cer senin ,un cantec lin
Si-apoi arunca-l intre nori
Sa ploua peste el ,iubito
Ca totul s-aiba radacini
Iar mie ,draga mea frumoasa
Mai toarna-mi un pahar cu vin.
 
Stiu ca am adus aceasta poezie aici dar......


VIS VEGETAL


Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
Lângă fereastra ta.
Te-aş auzi,
Şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopţile mi-ar da cercei de stele,
Pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
Când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
Când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca zvârlindu-ţi mere
Şi foi de aur roşu prin odaie,
Cu-a ramurilor tânără putere
Ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că într-o seară
De primăvară, când va fi şi lună,
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze şi pământ,
Cu părul încă doldora de vânt,
Cu rouă şi cu lună pe obraz,
Eu ţi-aş sări în casă şi senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă,
Aş începe
să
zâmbesc.





Magda Isanos
 
Poemul I

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.


Pablo Neruda
 
Dorul


Seţos îţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

Lucian Blaga
 
Cu spatele

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul si, simtindu-si sfarsitul,
Poate ca s-a gandit si el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
Dupa inima lui Dumnezeu
Si desteptatoarele suna si ziua si noaptea
Invierea stelelor.

A vazut insa cu limba cea mare
Ca e absurd
Si a murit simplu, de tot,
Intorcandu-se cu spatele la timp.

Iar eu, sufletul raposatului,
Voi mai ramane in preajma lui
Trei zile,
Sa vad cum continua sa-i creasca
Parul si unghiile.
Dupa care voi pleca si eu.

Marin Sorescu
 
Negustorii de suflet


Candva intr-un sat erau
Negustori de suflet
Si pe doi bani il vindeau
Negociind cu scranset
Dar ei nu stiuau ca acel suflet
Nu e de vanzare
Si ca locul lui
E departe-n zare
Ca in acel loc nu se v-a intoarce nicicand
Ci doar ii priveste negociind
Si atat de tare il doare sa vada
Micimea omeneasca
Cum tropaie-n ograda.
 
SUFLET NEGUSTOR



E greu uneori cu talpa desculță pământul să-l calci
Și ziua, în cioburi să-ți umble grăbită sub pas,
E greu când o lume-ți vorbește și tu ai ales ca să taci,
Când mâini cu orgolii de om îți sunt înfipte-n grumaz.

E greu de crezut că-n ceruri e carne și-s oase
Și sufletul însuși se poate numi negustor,
Că inimi și gânduri în târg, la mezat, pot fi scoase,
E greu când le știi, să nu vrei să rămâi muritor.

De-ar fi ca trupul, pe-aici, în cenușă să-l lași,
Să pleci într-o lume cu oameni și toate-ale lor,
Cu sete, cu foame, cu pofte și miri și urmași
Va fi greu să nu îți dorești să rămâi muritor.

Când sufletul zboară oricând și oricum și oriunde
Și zboru-i e ieftin și ciclic ca și-al unui soare,
Aripile dacă nu-i poartă spre cer rugăciune,
Atunci, este greu să nu-i interzici să mai zboare.

Decât să îl port pe aici pe pământ, negustor,
Orgolii lumești să vândă cu palme păgâne
Mai bine-l trimit în exil și rămân muritor,
Un vas necioplit ce-a crezut într-o altfel de lume.


Dori Lederer
 
Copilul

Ce spui tu copile
Si ce crezi ca stii
Despre suflet si viata
Din ce taram vii?

Tu judeci cu anii putini care-i ai
Si crezi ca e simplu ...se poate orice
Sufletul omului e-atat de fragil
De umbli la el
Si pleaca-n exil
Cu greu se intoarce sa iti mai surada
Cand jocul tau e doar un joc de ...iada
Nu stii si cred ca poti judeca
Nici cine e el ,nici ce poate visa
Ramai un copil fara urme de ger
Si fii om copile cu ochii spre cer.
Nu te crede nicicand Dumnezeu
Ca sufletul tau va fi negru si greu.

Si te rog copile ,crede-ma pe cuvant
Ca mai destul ...de crescut..
Pana sa ajungi sa poti judeca
Ceva ce habar n-ai ce ar insemna.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top