NOSTALGII
- Thread starter anuk
- Start date
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Poveste de Dragobete
Într-un colţ de rai se pare,
spun poveştile din buni,
Dragostea zbura ferice
şi făcea prin cer minuni.
Ba se cobora adesea
şi aice, pe pământ.
şi-aducea în cele inimi
numa-nfiorări şi cânt.
Şi toţi îi simţeau puterea
ei de floare fermecată
şi-o păstrau aprinsă veşnic
ca lumin-adevărată.
Era totul doar simţire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
Tot atunci, ne mai spun bunii,
un fecior prin munţi trăia,
chipeş şi cu boiul straşnic,
fiu al babei Dochia,
Mesager trimis, se pare,
de chiar bunul Dumnezeu
să dea dragostei cătare
şi trăia sus, pe Ceahlău,
Sau oricum prin munţii falnici
stăpâniţi de vechii daci,
preţuit deopotrivă
de bogaţi şi de săraci.
Şi fecioru-acela chipeş
dădea iama peste fire,
răspândind peste meleaguri
cântec tainic de iubire.
Printre păsări, printre oameni,
el iubirea o împarte
la sfârşitul lunii faur
până la-nceput de marte
Când cu fir împletite
din alb şi din roşu-dor
cei iubiţi se legau veşnic
prin sărut de mărţişor.
Dar feciorul ( iar spun bunii)
Nebunatic, cum apare,
zice-se c-a vrut să-ncurce
calea Sfintei Maici Fecioare,
Care, plină de mânie
pe feciorul cel pârdalnic,
i-a dat chip de buruiană
de iubit, numit năvalnic…
Dar trecură vremi de-atunce
şi povestea nu-i uitată,
Dragostea-i şi-acum puterea
ce ne-aduce la olaltă,
Iar pe fecioraşu-acela
ce dădea iama prin fete
îl sărbătorim cu toţii
când e zi de Dragobete.
Iar povestea lui am scris-o
sus, în munţii mei cărunţi.
unde dorul şi iubirea
e şi-n inimi, e şi-n frunţi
Şi vă-mpart la fiecare
câte un surâs şăgalnic
şi vă dau s-aveţi sub perini
dragobetele …năvalnic.
Leonid Iacob
Într-un colţ de rai se pare,
spun poveştile din buni,
Dragostea zbura ferice
şi făcea prin cer minuni.
Ba se cobora adesea
şi aice, pe pământ.
şi-aducea în cele inimi
numa-nfiorări şi cânt.
Şi toţi îi simţeau puterea
ei de floare fermecată
şi-o păstrau aprinsă veşnic
ca lumin-adevărată.
Era totul doar simţire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
Tot atunci, ne mai spun bunii,
un fecior prin munţi trăia,
chipeş şi cu boiul straşnic,
fiu al babei Dochia,
Mesager trimis, se pare,
de chiar bunul Dumnezeu
să dea dragostei cătare
şi trăia sus, pe Ceahlău,
Sau oricum prin munţii falnici
stăpâniţi de vechii daci,
preţuit deopotrivă
de bogaţi şi de săraci.
Şi fecioru-acela chipeş
dădea iama peste fire,
răspândind peste meleaguri
cântec tainic de iubire.
Printre păsări, printre oameni,
el iubirea o împarte
la sfârşitul lunii faur
până la-nceput de marte
Când cu fir împletite
din alb şi din roşu-dor
cei iubiţi se legau veşnic
prin sărut de mărţişor.
Dar feciorul ( iar spun bunii)
Nebunatic, cum apare,
zice-se c-a vrut să-ncurce
calea Sfintei Maici Fecioare,
Care, plină de mânie
pe feciorul cel pârdalnic,
i-a dat chip de buruiană
de iubit, numit năvalnic…
Dar trecură vremi de-atunce
şi povestea nu-i uitată,
Dragostea-i şi-acum puterea
ce ne-aduce la olaltă,
Iar pe fecioraşu-acela
ce dădea iama prin fete
îl sărbătorim cu toţii
când e zi de Dragobete.
Iar povestea lui am scris-o
sus, în munţii mei cărunţi.
unde dorul şi iubirea
e şi-n inimi, e şi-n frunţi
Şi vă-mpart la fiecare
câte un surâs şăgalnic
şi vă dau s-aveţi sub perini
dragobetele …năvalnic.
Leonid Iacob
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Te iubesc de la soapta la imn
te iubesc din vorba-n vorba
din istorie în preistorie
într-un fel ciudat
antic sau renascentist
te iubesc din poezii în acatiste
din tablouri în cuvinte
de la ahile la elena
de la dorinta la insulta
de la glezna la omoplat
si invers
te iubesc din margine în margine
din umbra în umbra
pâna la eclipsa
pâna la prabusire
te iubesc de la punct la virgula
din lacrima în urlet
din dumnezeu în fariseu
din coapsa în sân
te iubesc din auzite
din haiku în jumatate de vers
din femeie în semn de întrebare
din tine în inima
din mine în pumnal
te iubesc de la soapta la imn
de la nebun la regina
de la muscatura la decolteu
din nou
de la venin la vin
de la barabas la cruce
de la cruce la rascruce
te iubesc de la triumvirat la blitzkrieg
de la armistitiu la dictat
de la pulpa sub abdomen
de la stern la peren
te iubesc din doi în doi
din noi în zei
din mine în tine
din tine în mâine
din nebunie în sacristie
te iubesc de la vulgar la dumnezeiesc
de la ultima tigara la primul juramânt
de la mim la anonim
de la amin la acelasi vin
din mac în frac
Constantin Romulus Preda
te iubesc din vorba-n vorba
din istorie în preistorie
într-un fel ciudat
antic sau renascentist
te iubesc din poezii în acatiste
din tablouri în cuvinte
de la ahile la elena
de la dorinta la insulta
de la glezna la omoplat
si invers
te iubesc din margine în margine
din umbra în umbra
pâna la eclipsa
pâna la prabusire
te iubesc de la punct la virgula
din lacrima în urlet
din dumnezeu în fariseu
din coapsa în sân
te iubesc din auzite
din haiku în jumatate de vers
din femeie în semn de întrebare
din tine în inima
din mine în pumnal
te iubesc de la soapta la imn
de la nebun la regina
de la muscatura la decolteu
din nou
de la venin la vin
de la barabas la cruce
de la cruce la rascruce
te iubesc de la triumvirat la blitzkrieg
de la armistitiu la dictat
de la pulpa sub abdomen
de la stern la peren
te iubesc din doi în doi
din noi în zei
din mine în tine
din tine în mâine
din nebunie în sacristie
te iubesc de la vulgar la dumnezeiesc
de la ultima tigara la primul juramânt
de la mim la anonim
de la amin la acelasi vin
din mac în frac
Constantin Romulus Preda
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor...
Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea...
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta...
C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an...
Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind
Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
Traian Dorz
1 martie
Autor: Victor Bragagiu
Cât iarna-a fost – atâta dor
De inimi ce-au dorit să spere:
Se va porni cu-un mărţişor
Aniversarea Primăverii.
Atunci doream doară a şti
Din încleştarea dură-a gheţii:
Un ghiocel va răsări
La onomastica Vieţii.
Noi ne-am păstrat acelaş vis
În duh, în suflet şi în fire:
Albu-i chemare-n necuprins,
Iar roşul – jertfa de iubire.
Trecu crăiasa de cristal
Cu nopţi străpunse de veghere
Când ghiocelul de opal
Străpunse-omătul cu putere.
A răsărit... a câştigat...
Modest în razele de Soare
Cu inimi l-au întâmpinat
Două culori de mărţişoare.
Şi sărbătoarea se porni
Cu-această minunată veste
A Primăverii primă zi,
Şi-a Vieţii, proaspătă poveste.
Martie
Din caier incalcit de nouri
toarce vantul
fire lungi de ploaie.
Flusturatici fulgi de nea
s-ar aseza-n noroi,
dar cum li-e sila -
se ridica iar
si zboara sa-si gaseasca
cuib de ramuri.
Vant si-i frig -
iar mugurii
prea lacomi de lumina
isi zgulesc acum
urechile in guler.
de Lucian Blaga
Autor: Victor Bragagiu
Cât iarna-a fost – atâta dor
De inimi ce-au dorit să spere:
Se va porni cu-un mărţişor
Aniversarea Primăverii.
Atunci doream doară a şti
Din încleştarea dură-a gheţii:
Un ghiocel va răsări
La onomastica Vieţii.
Noi ne-am păstrat acelaş vis
În duh, în suflet şi în fire:
Albu-i chemare-n necuprins,
Iar roşul – jertfa de iubire.
Trecu crăiasa de cristal
Cu nopţi străpunse de veghere
Când ghiocelul de opal
Străpunse-omătul cu putere.
A răsărit... a câştigat...
Modest în razele de Soare
Cu inimi l-au întâmpinat
Două culori de mărţişoare.
Şi sărbătoarea se porni
Cu-această minunată veste
A Primăverii primă zi,
Şi-a Vieţii, proaspătă poveste.
Martie
Din caier incalcit de nouri
toarce vantul
fire lungi de ploaie.
Flusturatici fulgi de nea
s-ar aseza-n noroi,
dar cum li-e sila -
se ridica iar
si zboara sa-si gaseasca
cuib de ramuri.
Vant si-i frig -
iar mugurii
prea lacomi de lumina
isi zgulesc acum
urechile in guler.
de Lucian Blaga
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Au vechime mare de 8000 de ani,
sub formă de pietre, zodii chiar şi bani,
Prinse strâns în şnur ce-mpletea blând
focul şi înţelepciunea,
Fetele-l prindeau în păr de-nflorea natura.
Din bătrâni putem afla despre mărţişor,
Despre tot ce-nseamnă el pentru popor,
El aduce fericire dar şi mult noroc,
Iarna-i simbol pentru alb,
Roşul pentru primăvara ce-ndeamnă la joc.
Genina Lisandru
sub formă de pietre, zodii chiar şi bani,
Prinse strâns în şnur ce-mpletea blând
focul şi înţelepciunea,
Fetele-l prindeau în păr de-nflorea natura.
Din bătrâni putem afla despre mărţişor,
Despre tot ce-nseamnă el pentru popor,
El aduce fericire dar şi mult noroc,
Iarna-i simbol pentru alb,
Roşul pentru primăvara ce-ndeamnă la joc.
Genina Lisandru
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Antiprimavara
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.
R. Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.
Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.
Şi ninge pînă la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţï.
Adrian Paunescu:
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.
Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.
R. Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.
Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.
Şi ninge pînă la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţï.
Adrian Paunescu:
Am umblat pe multe drumuri
şi-am deschis multe cărări,
mi-am tras barca-n zeci de porturi
şi-am vâslit pe zeci de mări.
Şi-n tot locu-am văzut oameni
pribegind cu ochii goi,
îngâmfaţi şi melancolici,
bântuiţi ca de strigoi.
Şi-am văzut pedanţi cu fracuri,
ce gândesc în sinea lor
că ştiu tot, fiindcă nu gustă
din vinul tavernelor.
Lume rea, lume meschină,
unde-ajung, locul l-împut...
Pretutindeni văzui oameni
ce la joc s-au întrecut,
dar şi treaba le-a fost treabă,
de muncă nu s-au ascuns.
Când ajung în alte locuri,
nu-ntreabă unde-au ajuns.
Când colindă, merg călare
pe spinare de măgar.
Mereuţ se duc, n-au grabă-n
nicio zi din calendar.
Când au vin, cu drag beu vinul,
iar când nu, doar apă beu.
Oameni buni, care-şi fac traiul
cum i-ndeamnă Dumnezeu.
Şi-ntr-o zi ca alte-o mie
merg de se culcă sub glie.
poezie de Antonio Machado
Mi-e frig
M-am găsit într-un spaţiu gol
de gânduri
erau afară toţi
şi urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată
frigul golului minţii lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu faţa pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămaşa noastră
nepătată
poezie de Viorel Muha
şi-am deschis multe cărări,
mi-am tras barca-n zeci de porturi
şi-am vâslit pe zeci de mări.
Şi-n tot locu-am văzut oameni
pribegind cu ochii goi,
îngâmfaţi şi melancolici,
bântuiţi ca de strigoi.
Şi-am văzut pedanţi cu fracuri,
ce gândesc în sinea lor
că ştiu tot, fiindcă nu gustă
din vinul tavernelor.
Lume rea, lume meschină,
unde-ajung, locul l-împut...
Pretutindeni văzui oameni
ce la joc s-au întrecut,
dar şi treaba le-a fost treabă,
de muncă nu s-au ascuns.
Când ajung în alte locuri,
nu-ntreabă unde-au ajuns.
Când colindă, merg călare
pe spinare de măgar.
Mereuţ se duc, n-au grabă-n
nicio zi din calendar.
Când au vin, cu drag beu vinul,
iar când nu, doar apă beu.
Oameni buni, care-şi fac traiul
cum i-ndeamnă Dumnezeu.
Şi-ntr-o zi ca alte-o mie
merg de se culcă sub glie.
poezie de Antonio Machado
Mi-e frig
M-am găsit într-un spaţiu gol
de gânduri
erau afară toţi
şi urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată
frigul golului minţii lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu faţa pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămaşa noastră
nepătată
poezie de Viorel Muha
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Suntem in preajma zilei femeii .........sa-i dam femei ce-i al femeii ....
Durerea femeiasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
Adrian Paunescu
Durerea femeiasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
Adrian Paunescu
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Femeile pictate de Nicolae Tonitza , versurile lui Paunescu si muzica de Richard Clayderman ,mai mult
decat frumos .
Cântec femeiesc
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
Adrian Păunescu
decat frumos .
Cântec femeiesc
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
Adrian Păunescu
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri , e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare , ci cu cheia potrivita ,
Cheia ei originala , orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal .
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
" Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui "?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
Insa, dragul tatii , afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca , ti se strica jucaria .
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa , si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai ?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei !
Habar n-am: Bun ! Perfect !
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina !
Poti sa-i dai cu glaspapirul , smirghel , pile , ciocolata ,
Tot ce-ncerci este zadarnic , ti-a iesit din uz si gata !
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda , fa-i un nod si pune-o-n cui !
Sunt atitea chei pe lume, cheia " SOL " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicand cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea ...
" AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA !
Adrian Paunescu
Merita citit :
Iubirea fata de femeie http://www.revistatango.ro/litere/m...-paunescu-iubirea-fata-de-femeie-2775-p1.html
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri , e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare , ci cu cheia potrivita ,
Cheia ei originala , orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal .
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
" Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui "?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
Insa, dragul tatii , afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca , ti se strica jucaria .
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa , si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai ?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei !
Habar n-am: Bun ! Perfect !
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina !
Poti sa-i dai cu glaspapirul , smirghel , pile , ciocolata ,
Tot ce-ncerci este zadarnic , ti-a iesit din uz si gata !
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda , fa-i un nod si pune-o-n cui !
Sunt atitea chei pe lume, cheia " SOL " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicand cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea ...
" AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA !
Adrian Paunescu
Merita citit :
Iubirea fata de femeie http://www.revistatango.ro/litere/m...-paunescu-iubirea-fata-de-femeie-2775-p1.html
alerim_61
New member
- Joined
- Nov 24, 2009
- Messages
- 2,023
- Reaction score
- 0
Primavara
Agatha Bacovia
Prin aurul amurgului de-aseara
Te-am revazut pe-o aripa de nor,
Si te-am simtit in florile
Sfioase,
Ce-si deschideau
intiiul lor fior.
in violetul primei aurore
Si-n harfele intaiului zefir,
Ce revarsau polenul
Ren vierii
Pe primele-nfloriri
Din cimitir,
Am presimtit duioasa ta sosire
De zina alba, frageda si rara,
Si din potirul clipelor
De vraje,
Te-am strins in suflet
Blinda primavara !
Agatha Bacovia
Prin aurul amurgului de-aseara
Te-am revazut pe-o aripa de nor,
Si te-am simtit in florile
Sfioase,
Ce-si deschideau
intiiul lor fior.
in violetul primei aurore
Si-n harfele intaiului zefir,
Ce revarsau polenul
Ren vierii
Pe primele-nfloriri
Din cimitir,
Am presimtit duioasa ta sosire
De zina alba, frageda si rara,
Si din potirul clipelor
De vraje,
Te-am strins in suflet
Blinda primavara !
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cantec pentru mama
Tare necajita ai fost, mama
Iarna, vara, orice timp trecand
Cat era de frig sau de caldura,
Tot desculta te-am vazut umbland.
N-ai purtat o haina mai ca lumea,
O scurteica veche doar aveai.
Dar si pe aceea totdeauna,
Doar de sarbatori o imbracai!
Tu asa si fost de cand tin minte
Pe picioare-ai mers la drum, mereu.
Nici in car nu te suiai de teama
Boilor sa nu le fie greu.
Ce pacat ca n-ai trait maicuta
C-ai plecat fara de timp in lut.
Ce pantofi ti-as fi adus acuma,
Si ce haina ai mai fi avut!
Virgil Carianopol
Tare necajita ai fost, mama
Iarna, vara, orice timp trecand
Cat era de frig sau de caldura,
Tot desculta te-am vazut umbland.
N-ai purtat o haina mai ca lumea,
O scurteica veche doar aveai.
Dar si pe aceea totdeauna,
Doar de sarbatori o imbracai!
Tu asa si fost de cand tin minte
Pe picioare-ai mers la drum, mereu.
Nici in car nu te suiai de teama
Boilor sa nu le fie greu.
Ce pacat ca n-ai trait maicuta
C-ai plecat fara de timp in lut.
Ce pantofi ti-as fi adus acuma,
Si ce haina ai mai fi avut!
Virgil Carianopol
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
Adrian Păunescu
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
Adrian Păunescu
Marin Sorescu - Călăul cu şapte mâini şi victima cu şapte capete
Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Şi, aşteptând să i se facă seama,
Îşi omora şi el timpul
(Iertaţi-mi gluma nepotrivită)
Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda
Şi, ca să fiu şi mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puţin câte puţin.
Căci chiar în timp ce călăul
Îşi ascuţea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc),
Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare,
Făcându-l să piardă şi mai mult sânge,
Vreau să spun timp,
Făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile – ale dracului
mai sunt cercurile butucului! –
Dar tot cedează şi ele
La un moment dat.
Aşa încât atunci când călăul a ridicat barda
Şi-a izbit cu sete
Alături s-au rostogolit două capete:
Al victimei şi-al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, şi s-au pupat pe gură.
Sărut din care s-au şi născut – ciudat –
O victimă şi-un călău,
Gata şi la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînţeles.
Şi, tot bineînţeles, călăul ascuţindu-şi barda.
Marin Sorescu - Grup
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul
Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Şi, aşteptând să i se facă seama,
Îşi omora şi el timpul
(Iertaţi-mi gluma nepotrivită)
Uitându-se la călău, cum îşi ascute barda
Şi, ca să fiu şi mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puţin câte puţin.
Căci chiar în timp ce călăul
Îşi ascuţea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deşi cu capul pe butuc),
Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Şi înfuriindu-l s-o ascută şi mai tare,
Făcându-l să piardă şi mai mult sânge,
Vreau să spun timp,
Făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile – ale dracului
mai sunt cercurile butucului! –
Dar tot cedează şi ele
La un moment dat.
Aşa încât atunci când călăul a ridicat barda
Şi-a izbit cu sete
Alături s-au rostogolit două capete:
Al victimei şi-al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, şi s-au pupat pe gură.
Sărut din care s-au şi născut – ciudat –
O victimă şi-un călău,
Gata şi la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînţeles.
Şi, tot bineînţeles, călăul ascuţindu-şi barda.
Marin Sorescu - Grup
Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.
Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.
Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.
Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul
))