• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

NOSTALGII

"Vorbele, fără dragoste, te fac introvertit." as indrazni s a zic ca si Dragostea fara vorbe te face introvertit ..Intreg textul este f frumos desi unele afirmatii sunt usor fortate.
 
Corect.Asa e ,unele sunt un pic fortate ,insa fraza de final exprima un mare adevar.

Oricum azi eu nu sunt obiectiva ca adormi nitel si m-am trezit cu o durere de cap ,mama,mama,asa ca s-ar putea sa scriu trasnai:)
 
Se poate intampla oricui, si da, " VIAŢA, FĂRĂ DRAGOSTE, ÎŞI PIERDE SENSUL"
 
Cand e sa nu fie ceva poti sa te dai cu capul de pereti, tot degeaba.
Dar sa pui presiune pe cineva din cauza nefericirii tale, spunandu-i ca..."mi-as face nu stiu ce..." mi se pare nedrept.
 
anuk said:
Se poate intampla oricui, si da, " VIAŢA, FĂRĂ DRAGOSTE, ÎŞI PIERDE SENSUL"
Click to expand...
Pai se intampla ca m-am scapat la somn cu sotul meu vreo trei ore,cred ca am dat in boala somnului si m-am trezit cu durerea de cap de multa odihna:) Viata fara motivatie isi pierde sensul ,iar daca motivatia nu e insotita de dragoste ,atunci e o motivatie ...degeaba.

Sarrah said:
Cand e sa nu fie ceva poti sa te dai cu capul de pereti, tot degeaba.
Dar sa pui presiune pe cineva din cauza nefericirii tale, spunandu-i ca..."mi-as face nu stiu ce..." mi se pare nedrept.
Click to expand...

Mai Sarrah ,era doar o poezie.:) Doamne...ce le mai sucesti...
 
Cred ca mai degraba trebuie cate putin din toate. Nici prea multa dragoste nu cred ca e buna. Damblagesti daca il (o) pierzi din o cauza sau alta...De aceea sunt buni robotii. Soldatii ideali erau aceia care nu aveau mama, tata, iubita, prieteni.
N-aveau pentru cine sa traiasca, puteau muri linistiti.
 
Pe mine tu



Pe mine tu mă bagi de viu
Într-un pământ străin, pustiu
Şi trist şi singur peste poate
Cu numele: Singurătate

Pe mine tu mă laşi aici
Pradă la viermi şi la furnici
Şi la secundele pătate
Cu numele: Singurătate

Pe mine tu mă uiţi şi pleci
Făcându-te că stai, că treci
Şi că rămâi la fel ca toate
Cu numele: Singurătate.

poezie de Marius Robu

Vizita

De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Şi-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea...

Şi stăm aşa de fiecare dată
Până târziu, la ore matinale,
Doi cunoscuţi ce pun tăcuţi la cale,
În taină, o afacere-nsemnată.

poezie de Radu Stanca
 
Ma tem ca singur te-ai bagat
Intr-un pamant nu prea curat
Si singur daca esti acum
Tu ti-ai ales un asa drum

Asa ca nu te mai vaita
Ti-ai facut-o cu mana ta.
 
Sarrah said:
Cred ca mai degraba trebuie cate putin din toate. Nici prea multa dragoste nu cred ca e buna. Damblagesti daca il (o) pierzi din o cauza sau alta...De aceea sunt buni robotii. Soldatii ideali erau aceia care nu aveau mama, tata, iubita, prieteni.
N-aveau pentru cine sa traiasca, puteau muri linistiti.
Click to expand...

Cum sa mori fericit ? Traiesti pt tine, iubesti viata, iubesti ce te inconjoara.
 
"Cum sa mori fericit ? Traiesti pt tine, iubesti viata, iubesti ce te inconjoara."

O fecioara (zodie) ar trebui sa moara impacata cu sine.
Ar trebui sa fie pregatita si pentru asta.
 
Unde?:))
O fecioara mai pedanta
Zice numai ce vrea ea
Fara sa-i mai pese
De parerea altcuiva:))
 



Noaptea de Sanziene incepe acum,la apusul Soarelui si se termina inainte de rasarit, in dimineata zilei de 24 iunie :P deci......

Ana, Ana, Sanziana
lasa-mi gandul
sa m-adoarma
sa ma-nvart
in ape line
sa-mi port dorul
in suspine
sa-mi lasi visul
rostogol
dragostea
sa-mi dea ocol
si s-aduci in prag
ursitul
ca mi-i tare foc
iubitul
piatra-n piatra
sa se sparga
eu sa-i fiu
pe viata draga
pletele-mi
sa-i fie umbra
dragostea mea
sa-l ajunga
Ana, Ana, Sanziana
(Cantec de noapte – Ela Victoria Luca)

si un cantec drag mie.
 
Noaptea de Sanziene


S-au strans Sanzienele-n cununa
Si-ncing o hora cu joc si voie buna
Ursitoarele-s toate invitate
In noaptea asta vrajile-s imprastiate.

Iar luna noua amfitrioana este
la petrecerea ce pare de poveste,
Cerul, la miezul noptii se deschide
Si dragostea in suflet se aprinde.

Aerul poatra miresmele-n valuri
Si le daruieste florilor pe ramuri
Iar vraja bucuriei cuprinde zarea
Vibrand in ritm cu toata departarea.

Noaptea Sanzienelor plina de magie
Invaluie cu farmec, aerul mangaie,
Cerul, plin de stele pulseaza regulat
Imprastiind mister cu grija calculat.

Mariana Ciurezu
 
Da, parca fetele trebuiau sa doarma nu stiu cu ce sub perna si isi viseaza ursitul.
Sanzienele sau ursitoarele...Faina poveste.
Mi=a placut asta:

Cerul, plin de stele pulseaza regulat
Imprastiind mister cu grija calculat.
 
Dansul ielelor


Copaci frământaţi de vânt
cu geamăt de frunze,
zbenguială de petale parfumate
răspândite pretutindeni,
fructe coapte colorând trotuarul,
fructe încă verzi aşteptând soarele,
dans nebunatic de iele înfrumuseţând totul.

Zbor cu voaluri transparente,
diafană atingere, răpitoare,
de dragoste mângâiere nevăzută,
simţită doar de înălţimi de suflet,
cântec de păsări îmbrăţişând spaţiul,
senzuală chemare către adiere de aer,
joc misterios de Sânziene îndrăgostite.

Libertatea fericirii cuprinde pădurea,
câmpia, lanurile şi florile toate,
hora ielelor îşi întinde dansul frenetic
pe tot pământul uluit de feminină frumuseţe.
de Simina

noapte de sânziene

A nins peste mine cu stele,
pădurile-n braţe mă prind
când noaptea se spală pe gene
cu zorii de aur şi-argint.

Departe văd boabe de aur
prin iarba cu fir de smarald
şi îngeri de rouă vin iarăşi
spre mine cu sufletul cald

I-aştept în poiana cu vise
şi cerbi oglindiţi în izvor,
să-mi prindă în suflet cuminte
cuvintele lumii de dor.

Şi-apoi îmbătat de mireasmă
să plec peste munţi hăulind,
când noaptea se spală pe gene
cu zorii de aur şi-argint.

Leonid IACOB

 
Vraja Sânzienelor

Pe noapte ploioasă,
Chemările dorului se revarsă,
Să joace de Sânziene
Pe-a naturii sfinte scene,
Printre flori de câmp şi fragi,
Alături de oameni dragi,
Între glasuri de izvoare,
Şi dulci vise de fecioare,
Printre a sufletelor vrăji,
Şi descântec de ţigănci,
Pe sub păsările nopţii
Şi săruturile sorţii,
În sân cu speranţe mii,
Să tot pleci, să uiţi să vii,
Fericită doar să fii.

Valeria Mahok

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ...
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii...
În ochii-ţi să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top