Picturi,sculpturi..(.intr-un cuvant....ARTA )
- Thread starter anuk
- Start date
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Inca doua lucrari de-ale lui Grigorescu vandute pe lovele bune.
Tabloul "Ciobanas pe Valea Doftanei", de Grigorescu, adjudecat cu 250.000 de euro
Lucrarile "Ciobanas pe Valea Doftanei" si "Intoarcerea de la targ" semnate de Nicolae Grigorescu au fost adjudecate, joi seara, la licitatia "Impresionism si Postmodernism Romanesc" organizata de Artmark la sume care depasesc 200.000 de euro.
Astfel, pentru "Ciobanas pe Valea Doftanei" s-a licitat pana la suma de 250.000 de euro, iar pentru "Intoarcerea de la targ" pana la 210.000 de euro.
O alta vedeta a acestei sesiuni Artmark a fost tot o pictura a lui Grigorescu, "Tarancuta cu fuior coborand spre casa", fiind cumparata la 105.000 de euro.
Tabloul provine din colectia doctorului Petru Groza. In urma cu sapte ani, opera a fost sustrasa din Casa Memoriala "Dr. Petru Groza" din Deva, insa a fost recuperata anul acesta.
Si panzele pictate de Nicolae Darascu s-au vandut la preturi ridicate la aceasta licitatie, valoarea totala a celor patru tablouri semnate de acest artist ridicandu-se la 103.500 de euro.
Cel mai bine vandut tablou al lui Darascu a fost "Vapoare pe Dunare" (Valcov), la 38.000 de euro, urmat de "Faleza Venetiei, dinspre Piata San Marco", la 36.000 de euro, "Barci la Cioggia", la 24.000 de euro si "Saint Tropez", la 5.500 de euro.
Printre lucrarile care au fost adjudecate la sume mari s-au mai numarat: "La malul Marii" ("Mangalia Veche") de Ion Tuculescu, la 52.500 de euro, "In vizita" de Rudolf Schweitzer Cumpana, la 40.000 de euro, "Peisaj de iarna" de Jean Alexandru Steriadi si "Scena japoneza" de Camil Ressu, fiecare la 20.000 de euro.
Din cele 109 de loturi puse in vanzare doar patru nu si-au gasit cumparatori.
Valoarea totala a vanzarilor la licitatia "Impresionism si Postmodernism Romanesc" s-a ridicat la aproape 1.300.000 de euro.
http://www.ziare.com/nicolae-grigor...igorescu-adjudecat-cu-250-000-de-euro-1124056
Tabloul "Ciobanas pe Valea Doftanei", de Grigorescu, adjudecat cu 250.000 de euro
Lucrarile "Ciobanas pe Valea Doftanei" si "Intoarcerea de la targ" semnate de Nicolae Grigorescu au fost adjudecate, joi seara, la licitatia "Impresionism si Postmodernism Romanesc" organizata de Artmark la sume care depasesc 200.000 de euro.
Astfel, pentru "Ciobanas pe Valea Doftanei" s-a licitat pana la suma de 250.000 de euro, iar pentru "Intoarcerea de la targ" pana la 210.000 de euro.
O alta vedeta a acestei sesiuni Artmark a fost tot o pictura a lui Grigorescu, "Tarancuta cu fuior coborand spre casa", fiind cumparata la 105.000 de euro.
Tabloul provine din colectia doctorului Petru Groza. In urma cu sapte ani, opera a fost sustrasa din Casa Memoriala "Dr. Petru Groza" din Deva, insa a fost recuperata anul acesta.
Si panzele pictate de Nicolae Darascu s-au vandut la preturi ridicate la aceasta licitatie, valoarea totala a celor patru tablouri semnate de acest artist ridicandu-se la 103.500 de euro.
Cel mai bine vandut tablou al lui Darascu a fost "Vapoare pe Dunare" (Valcov), la 38.000 de euro, urmat de "Faleza Venetiei, dinspre Piata San Marco", la 36.000 de euro, "Barci la Cioggia", la 24.000 de euro si "Saint Tropez", la 5.500 de euro.
Printre lucrarile care au fost adjudecate la sume mari s-au mai numarat: "La malul Marii" ("Mangalia Veche") de Ion Tuculescu, la 52.500 de euro, "In vizita" de Rudolf Schweitzer Cumpana, la 40.000 de euro, "Peisaj de iarna" de Jean Alexandru Steriadi si "Scena japoneza" de Camil Ressu, fiecare la 20.000 de euro.
Din cele 109 de loturi puse in vanzare doar patru nu si-au gasit cumparatori.
Valoarea totala a vanzarilor la licitatia "Impresionism si Postmodernism Romanesc" s-a ridicat la aproape 1.300.000 de euro.
http://www.ziare.com/nicolae-grigor...igorescu-adjudecat-cu-250-000-de-euro-1124056
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Peisajul antropomorf , pictura flamanda Joos de Momper cele patru anotimpuri .
O vizibilă tentativă de a desfigura natura conform tiparelor chipului uman este, în artele plastice, peisajul antropomorf. Înţelesul acestor ciudate înfăţişări e numai în aparenţă mai explicit decât în literatură, poate datorită faptului că imaginea vizuală creată de un tablou e mai directă decât aceea sugerată de un text literar.
Din punct de vedere semantic, se va vedea, gradul de încifrare sporeşte. De ce „desfigurare”? Pentru că procedeul, de factură anamorfotică, este o deformare tipic manieristă. Figura acceptă un sens în măsura în care îl respinge. Imaginea îşi este sieşi suficientă, e o „idea” în înţeles hocke-an.
Interpretările variază în funcţie de accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile importante: fie o sugestie a reversibilităţii, una de tip filosofic, între om şi natură, concretizată într-o imagine de mare ambiguitate; fie o sugestie a ezoterismului neopitagoreic care continuă să acţioneze în artă până pe la 1660. Reversibilitatea observată de Hocke în acest caz presupune, în tradiţia retoricii aristotelice, „transpunerea neînsufleţitului în însufleţit” sau invers (esenţa problemei rămâne aceeaşi). Aşa cum în celebrul balet Le monde renversé (Paris, 1625) se spunea: „Aici e lumea pe dos, înlăuntrul căreia figurăm fiecare”, făcându-se în paralel apologia spiritului proteic, tot aşa viziunea asupra naturii este o eternă căutare de forme umane. Acest consens al reversibilităţii se bazează pe străvechea corespondenţă dintre macrocosm şi microcosm. Pentru că fiinţa umană este, prin conţinut şi formă, corespondentul naturii (macrocosmul), reciproc, universul va fi fiind ilustrarea la scară gigantică a omului (microcosmul). Natura antropomorfizată este faza sintetică a acestei reciprocităţi.
Ceea ce este la Arcimboldo numai o aproximare a suferinţei are coerenţă tragică în peisajele antropomorfe ale pictorului flamand Joos (Josse) de Momper (1564–1635): Cele patru anotimpuri, aflate în colecţia Robert Lebel din Paris. Ele, scrie Marcel Brion, „sunt mult mai impresionante [...] pentru că nu-s gratuite. E vorba de nişte peisaje ce-ar putea fi naturale, ce-ar putea exista aşa cum le înfăţişează artistul şi care mai ales, în loc să maimuţărească figura umană, traduc într-un mod dramatic, evident metamorfozând, pasiunile pământului. În aceste tablouri, într-o măsură mult mai mare decât în cele precedente, chipul omenesc se află doar pentru a ne întări în credinţa că sufletul pământului este asemenea sufletului omenesc, că suferinţele sale sunt totuna cu suferinţele noastre.” (Arta fantastică, 1961). Antropomorfismul relevabil aici („sufletul pământului”), trăsătură care este „una dintre dimensiunile caracteristice ale sentimentului european al naturii”, se poate adăuga doar la originea fenomenului în discuţie. Cu greu i-ar putea susţine aspiraţia metafizică şi efectul tragic. Natura antropomorfizată nu este o explicaţie, ci un rezultat. Rezultatul unei ingenuităţi trucate: pictorul ar vrea să lase impresia lipsei de intenţionalitate. Natura însăşi l-ar conduce la această identificare şi „îndrăzneala” lui s-ar rezuma la o contemplaţie activă. În capriciile naturii – capricii cosmice –, în temperamentul ei legat de ciclul anotimpurilor sălăşluieşte zbuciumul fiinţei umane. Adesea imaginile manieriste sunt mai aproape de conţinutul tragic al condiţiei umane decât cele baroce. Dezamăgirii specifice barocului îi răspunde o rană şiroind.
Joos de Momper, Iarna
„Violenţa tragică” (Marcel Brion) a imaginilor lui Joos de Momper e dată în primul rând de impresia de surprinzătoare erupţie a scoarţei care înalţă muntele antropomorf. Rezultatul „cataclismului” este în Iarna o suferinţă teribilă. Figura împietreşte într-un urlet. Un cap musculos, dat pe spate, ridică o privire oarbă într-un spaţiu fără orizont. În mica prăpastie de sub arcadă sunt două case de ţară acoperite de zăpadă, pictate în planuri mari, mai mult sugerate. În ureche, o biserică. Legile perspectivei sunt respectate, proporţiile – reale, spre deosebire de Homo omnis creatura. Echivalenţele vor urma acelaşi plan, al metaforelor primitive. Primitive, pe de o parte fiindcă presupun substituiri comune, la un prim nivel al imaginarului (pădure-claie de păr); pe de alta, pentru că figura de substituţie (metafora lingvistică) se desface într-o figură – forţând termenii – de echivalenţă (metafora plastică). Asemănarea imaginară dintre obiecte, relaţie ce stă la baza tropilor, devine echivalenţă vizuală. Ambiguitatea figurilor de limbaj este înlocuită de acest tragism al imaginii picturale. Căci nu poate fi decât tragic, în tabloul lui Joos de Momper şi în alte picturi asemănătoare, să constaţi că orbita e o grotă, că fruntea e versantul înzăpezit al unui deal sub care se ascunde extazul morţii. Peisajul acesta impresionează în primul rând prin zbaterea agonică împietrită în masca umană. Dacă am decupa numai conturul chipului, nu ar rămâne mai mult decât o înspăimântătoare mască mortuară. Nimic nu e totuşi convenţional, în ciuda atâtor convenţii, şi poate în acest lucru constă secretul acestor peisaje antropomorfe.
Joos de Momper, Vara
Dacă Iarna speculează latura tragică a existenţei, Vara imaginată antropomorf de pictorul flamand este o manifestare a echilibrului: un peisaj simetric, în care o stâncă ciudată se înalţă în spatele unui pod de piatră. O încercare de „spargere” a acestei simetrii ar fi peretele rupt al unei râpe, pictat în planul îndepărtat, în tonuri stinse, cenuşii, de galben şi verde. Este o jumătate de râpă, o tăietură ameninţătoare, partea ei superioară sugerând un bot de lup gata de atac. Compoziţia se echilibrează însă prin colina, rezolvată cromatic în acelaşi fel, ce se ridică în spatele figurii, sub puţin umana arcadă zigomată. Tonuri de ocru luminos şi umbre calde se aştern peste acest chip, în care un turn impunător ţine loc de nas iar casele cu cerdac înalt înlocuiesc ochii.
Vara lui Joos de Momper este o compoziţie asemănătoare, în fond, cu Homo omnis creatura: aceeaşi tratare a spaţiului, acelaşi mod de a echivala părţile componente ale figurii umane. Aşadar, aceeaşi convenţie. Deosebirile ţin de exprimare: o tuşă dulce, volume rotunde, lumină puternică şi contururi foarte clare în tabloul atribuit lui Arcimboldo; planuri aspre, accidentate, decupaje aproape cubiste, o geometrie rănită la artistul flamand. Vara are o notă de jovialitate reţinută, o bucurie de circumstanţă. Cerul ocru-cenuşiu al tabloului, cu destulă lumină dar fără strălucire, petele întunecate din partea de jos în care se recunosc câteva personaje (soldaţi înarmaţi cu lănci, în centru; o persoană în roşu, într-o parte), susţin acest chip posac, chinuit de fervorile anotimpului. Tocmai aceste creşteri şi scăderi alternative de tensiune – euforia căldurii dar şi suferinţa pricinuită de ea – dau finalmente, în plan psihologic, măsura echilibrului.
Joos de Momper, Primăvara
Tablourile dedicate anotimpurilor de trecere, primăvara şi toamna, sunt parcă şi mai bizare, traducând sentimente mai degrabă ciudate faţă de anotimpurile respective, aşa cum ar fi ele înţelese de sensibilitatea meridională a unui Arcimboldo. Ocrul cenuşiu domină în Primăvara, figura masivă neavând nici o urmă de delicateţe florală sau de jubilaţie în faţa renaşterii naturii. Aici sensibilitatea nordică a pictorului se abate în bună măsură de la structura imaginară consacrată. E mai puţină suferinţă, e drept, dar dramatismul nu lipseşte, pentru ca Toamna să desprindă dintr-o stâncă la fel de ciudată profilul unui bărbat surprins într-un rânjet „sinistru”. El ar putea traduce bucuria recoltei dar, mai degrabă, ameninţarea morţii naturii, odată cu venirea iernii.
Joos de Momper, Toamna
În faţa spectacolului pe care natura i-l oferă prin ritmul anotimpurilor, imaginaţia artistică nu găseşte, în epocă, soluţii care să depăşească mult nivelul convenţional. Omul acestor ilustre veacuri e încă destul de tributar naturii: el ar accepta cu greu să se elibereze de consensul astronomic. Fiecare anotimp vine cu o individualitate schematică, presupune un cod prestabilit de informaţii şi comportamente. În general, cu excepţiile de rigoare, iarna vorbeşte de fragilitatea fiinţei, primăvara e o jubilaţie florală, vara anulează prin exces, toamna e o apoteoză. Ciclul acesta, înainte de toate agrarian, aşadar trimiţând la structuri antropologice străvechi, conservate ca atare, este încă activ până aproape de epoca romantică. Imaginarul baroc îl va folosi din plin.
Costin Tuchilă
http://costintuchila.wordpress.com
O vizibilă tentativă de a desfigura natura conform tiparelor chipului uman este, în artele plastice, peisajul antropomorf. Înţelesul acestor ciudate înfăţişări e numai în aparenţă mai explicit decât în literatură, poate datorită faptului că imaginea vizuală creată de un tablou e mai directă decât aceea sugerată de un text literar.
Din punct de vedere semantic, se va vedea, gradul de încifrare sporeşte. De ce „desfigurare”? Pentru că procedeul, de factură anamorfotică, este o deformare tipic manieristă. Figura acceptă un sens în măsura în care îl respinge. Imaginea îşi este sieşi suficientă, e o „idea” în înţeles hocke-an.
Interpretările variază în funcţie de accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile importante: fie o sugestie a reversibilităţii, una de tip filosofic, între om şi natură, concretizată într-o imagine de mare ambiguitate; fie o sugestie a ezoterismului neopitagoreic care continuă să acţioneze în artă până pe la 1660. Reversibilitatea observată de Hocke în acest caz presupune, în tradiţia retoricii aristotelice, „transpunerea neînsufleţitului în însufleţit” sau invers (esenţa problemei rămâne aceeaşi). Aşa cum în celebrul balet Le monde renversé (Paris, 1625) se spunea: „Aici e lumea pe dos, înlăuntrul căreia figurăm fiecare”, făcându-se în paralel apologia spiritului proteic, tot aşa viziunea asupra naturii este o eternă căutare de forme umane. Acest consens al reversibilităţii se bazează pe străvechea corespondenţă dintre macrocosm şi microcosm. Pentru că fiinţa umană este, prin conţinut şi formă, corespondentul naturii (macrocosmul), reciproc, universul va fi fiind ilustrarea la scară gigantică a omului (microcosmul). Natura antropomorfizată este faza sintetică a acestei reciprocităţi.
Ceea ce este la Arcimboldo numai o aproximare a suferinţei are coerenţă tragică în peisajele antropomorfe ale pictorului flamand Joos (Josse) de Momper (1564–1635): Cele patru anotimpuri, aflate în colecţia Robert Lebel din Paris. Ele, scrie Marcel Brion, „sunt mult mai impresionante [...] pentru că nu-s gratuite. E vorba de nişte peisaje ce-ar putea fi naturale, ce-ar putea exista aşa cum le înfăţişează artistul şi care mai ales, în loc să maimuţărească figura umană, traduc într-un mod dramatic, evident metamorfozând, pasiunile pământului. În aceste tablouri, într-o măsură mult mai mare decât în cele precedente, chipul omenesc se află doar pentru a ne întări în credinţa că sufletul pământului este asemenea sufletului omenesc, că suferinţele sale sunt totuna cu suferinţele noastre.” (Arta fantastică, 1961). Antropomorfismul relevabil aici („sufletul pământului”), trăsătură care este „una dintre dimensiunile caracteristice ale sentimentului european al naturii”, se poate adăuga doar la originea fenomenului în discuţie. Cu greu i-ar putea susţine aspiraţia metafizică şi efectul tragic. Natura antropomorfizată nu este o explicaţie, ci un rezultat. Rezultatul unei ingenuităţi trucate: pictorul ar vrea să lase impresia lipsei de intenţionalitate. Natura însăşi l-ar conduce la această identificare şi „îndrăzneala” lui s-ar rezuma la o contemplaţie activă. În capriciile naturii – capricii cosmice –, în temperamentul ei legat de ciclul anotimpurilor sălăşluieşte zbuciumul fiinţei umane. Adesea imaginile manieriste sunt mai aproape de conţinutul tragic al condiţiei umane decât cele baroce. Dezamăgirii specifice barocului îi răspunde o rană şiroind.
Joos de Momper, Iarna
„Violenţa tragică” (Marcel Brion) a imaginilor lui Joos de Momper e dată în primul rând de impresia de surprinzătoare erupţie a scoarţei care înalţă muntele antropomorf. Rezultatul „cataclismului” este în Iarna o suferinţă teribilă. Figura împietreşte într-un urlet. Un cap musculos, dat pe spate, ridică o privire oarbă într-un spaţiu fără orizont. În mica prăpastie de sub arcadă sunt două case de ţară acoperite de zăpadă, pictate în planuri mari, mai mult sugerate. În ureche, o biserică. Legile perspectivei sunt respectate, proporţiile – reale, spre deosebire de Homo omnis creatura. Echivalenţele vor urma acelaşi plan, al metaforelor primitive. Primitive, pe de o parte fiindcă presupun substituiri comune, la un prim nivel al imaginarului (pădure-claie de păr); pe de alta, pentru că figura de substituţie (metafora lingvistică) se desface într-o figură – forţând termenii – de echivalenţă (metafora plastică). Asemănarea imaginară dintre obiecte, relaţie ce stă la baza tropilor, devine echivalenţă vizuală. Ambiguitatea figurilor de limbaj este înlocuită de acest tragism al imaginii picturale. Căci nu poate fi decât tragic, în tabloul lui Joos de Momper şi în alte picturi asemănătoare, să constaţi că orbita e o grotă, că fruntea e versantul înzăpezit al unui deal sub care se ascunde extazul morţii. Peisajul acesta impresionează în primul rând prin zbaterea agonică împietrită în masca umană. Dacă am decupa numai conturul chipului, nu ar rămâne mai mult decât o înspăimântătoare mască mortuară. Nimic nu e totuşi convenţional, în ciuda atâtor convenţii, şi poate în acest lucru constă secretul acestor peisaje antropomorfe.
Joos de Momper, Vara
Dacă Iarna speculează latura tragică a existenţei, Vara imaginată antropomorf de pictorul flamand este o manifestare a echilibrului: un peisaj simetric, în care o stâncă ciudată se înalţă în spatele unui pod de piatră. O încercare de „spargere” a acestei simetrii ar fi peretele rupt al unei râpe, pictat în planul îndepărtat, în tonuri stinse, cenuşii, de galben şi verde. Este o jumătate de râpă, o tăietură ameninţătoare, partea ei superioară sugerând un bot de lup gata de atac. Compoziţia se echilibrează însă prin colina, rezolvată cromatic în acelaşi fel, ce se ridică în spatele figurii, sub puţin umana arcadă zigomată. Tonuri de ocru luminos şi umbre calde se aştern peste acest chip, în care un turn impunător ţine loc de nas iar casele cu cerdac înalt înlocuiesc ochii.
Vara lui Joos de Momper este o compoziţie asemănătoare, în fond, cu Homo omnis creatura: aceeaşi tratare a spaţiului, acelaşi mod de a echivala părţile componente ale figurii umane. Aşadar, aceeaşi convenţie. Deosebirile ţin de exprimare: o tuşă dulce, volume rotunde, lumină puternică şi contururi foarte clare în tabloul atribuit lui Arcimboldo; planuri aspre, accidentate, decupaje aproape cubiste, o geometrie rănită la artistul flamand. Vara are o notă de jovialitate reţinută, o bucurie de circumstanţă. Cerul ocru-cenuşiu al tabloului, cu destulă lumină dar fără strălucire, petele întunecate din partea de jos în care se recunosc câteva personaje (soldaţi înarmaţi cu lănci, în centru; o persoană în roşu, într-o parte), susţin acest chip posac, chinuit de fervorile anotimpului. Tocmai aceste creşteri şi scăderi alternative de tensiune – euforia căldurii dar şi suferinţa pricinuită de ea – dau finalmente, în plan psihologic, măsura echilibrului.
Joos de Momper, Primăvara
Tablourile dedicate anotimpurilor de trecere, primăvara şi toamna, sunt parcă şi mai bizare, traducând sentimente mai degrabă ciudate faţă de anotimpurile respective, aşa cum ar fi ele înţelese de sensibilitatea meridională a unui Arcimboldo. Ocrul cenuşiu domină în Primăvara, figura masivă neavând nici o urmă de delicateţe florală sau de jubilaţie în faţa renaşterii naturii. Aici sensibilitatea nordică a pictorului se abate în bună măsură de la structura imaginară consacrată. E mai puţină suferinţă, e drept, dar dramatismul nu lipseşte, pentru ca Toamna să desprindă dintr-o stâncă la fel de ciudată profilul unui bărbat surprins într-un rânjet „sinistru”. El ar putea traduce bucuria recoltei dar, mai degrabă, ameninţarea morţii naturii, odată cu venirea iernii.
Joos de Momper, Toamna
În faţa spectacolului pe care natura i-l oferă prin ritmul anotimpurilor, imaginaţia artistică nu găseşte, în epocă, soluţii care să depăşească mult nivelul convenţional. Omul acestor ilustre veacuri e încă destul de tributar naturii: el ar accepta cu greu să se elibereze de consensul astronomic. Fiecare anotimp vine cu o individualitate schematică, presupune un cod prestabilit de informaţii şi comportamente. În general, cu excepţiile de rigoare, iarna vorbeşte de fragilitatea fiinţei, primăvara e o jubilaţie florală, vara anulează prin exces, toamna e o apoteoză. Ciclul acesta, înainte de toate agrarian, aşadar trimiţând la structuri antropologice străvechi, conservate ca atare, este încă activ până aproape de epoca romantică. Imaginarul baroc îl va folosi din plin.
Costin Tuchilă
http://costintuchila.wordpress.com
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Capodopere de 100 de milioane de euro semnate Picasso, Matisse, Modigliani, „distruse la groapa de gunoi”!
5 tablouri semnate de mari maeştri ai artei plastice, furate anul trecut de la Muzeul de Artă Modernă din Paris, au fost probabil distruse la groapa de gunoi, informează The Telegraph.
Pastorală de Henri Matisse (tablou din 1906)
Măslin lângă l'Estaque de Georges Braque (1906)
Porumbel si mazăre verde de Pablo Picasso (1911)
Femeie cu eventai de Amedeo Modigliani (1919)
Natură moartă cu lumânare de Fernand Leger (1922)
Tablourile erau estimate la peste 100 de milioane de euro.
ele 5 capodopere au fost furate de un singur individ, care a reuşit să pătrundă în Muzeul de Artă Modernă, situat în imediata vecinătate a Turnului Eiffel, după ce s-a căţărat pe pereţii exteriori ai clădirii. Beneficiind de faptul că sistemul de alarmă nu funcţiona, iar paznicii moţăiau, hoţul a tăiat pânzele din rame, le-a făcut sul şi a plecat neobservat.
Suspectul principal, un sârb numit Vrejan T, poreclit „Spiderman” şi un complice al acestuia au fost arestaţi în luna mai 2011. Tablourile se aflau, însă, la un al doilea complice, un ceasornicar. Acesta s-a panicat şi a distrus tablourile, aruncându-le apoi într-un tomberon. Cel puţin, aşa le-a declarat anchetatorilor, când a ajuns, la rândul său, în spatele gratiilor.
Anchetatorii rămân rezervaţi în privinţa acestui scenariu catastrofic pentru arta modernă, dar nu îl pot exclude.
„Spiderman” susţine că a intenţionat să fure un singur tablou – pe cel semnat de Fernand Leger, pentru care primise o comandă de la un vânzător de tablouri furate, proprietarul unui anticariat din Paris. Însă, odată ajuns în interiorul muzeului şi observând că alarma nu funcţionează, iar paznicii nu sunt la datorie, s-a plimbat prin sălile clădirii, evitând camerele de luat vederi şi alegându-şi alte patru tablouri. Preferatul său – Modigliani.
Arestat în urma unui alt furt, sârbul l-a turnat pe complicele său anticar, fiindcă acesta nu i-ar fi achitat cei 40.000 de euro promişi pentru tabloul semnat de Leger. La rândul său, anticarul pretinde că i-a dat cele 5 tablouri ceasornicarului, pentru a le confirma autenticitatea şi pentru a găsi clienţi.
În baza de date a Interpolului există circa 30.000 de opere de artă furate şi încă nerecuperate, iar piaţa pentru opere de artă furate este estimată la 3,5 miliarde de euro anual.
http://www.jurnalul.ro
5 tablouri semnate de mari maeştri ai artei plastice, furate anul trecut de la Muzeul de Artă Modernă din Paris, au fost probabil distruse la groapa de gunoi, informează The Telegraph.
Pastorală de Henri Matisse (tablou din 1906)
Măslin lângă l'Estaque de Georges Braque (1906)
Porumbel si mazăre verde de Pablo Picasso (1911)
Femeie cu eventai de Amedeo Modigliani (1919)
Natură moartă cu lumânare de Fernand Leger (1922)
Tablourile erau estimate la peste 100 de milioane de euro.
ele 5 capodopere au fost furate de un singur individ, care a reuşit să pătrundă în Muzeul de Artă Modernă, situat în imediata vecinătate a Turnului Eiffel, după ce s-a căţărat pe pereţii exteriori ai clădirii. Beneficiind de faptul că sistemul de alarmă nu funcţiona, iar paznicii moţăiau, hoţul a tăiat pânzele din rame, le-a făcut sul şi a plecat neobservat.
Suspectul principal, un sârb numit Vrejan T, poreclit „Spiderman” şi un complice al acestuia au fost arestaţi în luna mai 2011. Tablourile se aflau, însă, la un al doilea complice, un ceasornicar. Acesta s-a panicat şi a distrus tablourile, aruncându-le apoi într-un tomberon. Cel puţin, aşa le-a declarat anchetatorilor, când a ajuns, la rândul său, în spatele gratiilor.
Anchetatorii rămân rezervaţi în privinţa acestui scenariu catastrofic pentru arta modernă, dar nu îl pot exclude.
„Spiderman” susţine că a intenţionat să fure un singur tablou – pe cel semnat de Fernand Leger, pentru care primise o comandă de la un vânzător de tablouri furate, proprietarul unui anticariat din Paris. Însă, odată ajuns în interiorul muzeului şi observând că alarma nu funcţionează, iar paznicii nu sunt la datorie, s-a plimbat prin sălile clădirii, evitând camerele de luat vederi şi alegându-şi alte patru tablouri. Preferatul său – Modigliani.
Arestat în urma unui alt furt, sârbul l-a turnat pe complicele său anticar, fiindcă acesta nu i-ar fi achitat cei 40.000 de euro promişi pentru tabloul semnat de Leger. La rândul său, anticarul pretinde că i-a dat cele 5 tablouri ceasornicarului, pentru a le confirma autenticitatea şi pentru a găsi clienţi.
În baza de date a Interpolului există circa 30.000 de opere de artă furate şi încă nerecuperate, iar piaţa pentru opere de artă furate este estimată la 3,5 miliarde de euro anual.
http://www.jurnalul.ro
Angela74
New member
- Joined
- Jan 23, 2011
- Messages
- 1,207
- Reaction score
- 0
Ohoo, datele astea sunt la nivel inalt. E vb de capodopere. Dar 'piata' coboara si la niveluri mai joase, de la cateva mii de euro la cateva sute sau doar zeci, cand este vorba de obiecte furate din biserici. Dau bine in case care se pretind fitoase. Din biserica de aici de langa mine au furat niste candelabre din lemn spoit, de vreun metru jumate.
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Aha, la o analiza mai atenta observ stoluri de porumbei 
, dar mazarea aia nu o bunghesc de nicio coloare. Si uni e verdele ala crud de mazare proaspata si dulce, ca macar dupa ala ma ghidam si io. " E" grele picturile lui Picasso uai.
, dar mazarea aia nu o bunghesc de nicio coloare. Si uni e verdele ala crud de mazare proaspata si dulce, ca macar dupa ala ma ghidam si io. " E" grele picturile lui Picasso uai.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Toamna si Stefan Luchian.
Desi are si peisaje de toamana am ales pt astazi lucrarile sale cu flori de toamna.
Prima este Florareasa care si-a cam terminat de vandul marfa
si-su numara banutii.
Crizanteme si Tufanele pe care le gasim in casa lui Luchian aranjate si admirate de....
Lorica
care le-a imprastiat in toata casa in diverse ulcele
Si preferartul meu
Desi are si peisaje de toamana am ales pt astazi lucrarile sale cu flori de toamna.
Prima este Florareasa care si-a cam terminat de vandul marfa
si-su numara banutii.
Lorica
Si preferartul meu
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cuvantul zilei ,ploaia
Dărăscu, Nicolae. Calea Victoriei pe ploaie
Muzeul Naţional de Artă al României - BUCUREŞTI
George Tanase / Ploaie in piata Primariei
Steve Hanks/”Leaving in the Rain”
Doru Cristian Deliu
Lipscani dupa ploaie
Jeff Rowland, (pictor american) Unforgettable
James Ensor /bulevardul van iseghem in- ploaie
Dărăscu, Nicolae. Calea Victoriei pe ploaie
Muzeul Naţional de Artă al României - BUCUREŞTI
George Tanase / Ploaie in piata Primariei
Steve Hanks/”Leaving in the Rain”
Doru Cristian Deliu
Lipscani dupa ploaie
Jeff Rowland, (pictor american) Unforgettable
James Ensor /bulevardul van iseghem in- ploaie
Angela74
New member
- Joined
- Jan 23, 2011
- Messages
- 1,207
- Reaction score
- 0
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Criză: se investeşte în artă
: daca ar fi iubitori de arta ar fi ceva dar asa.......
Aceasta poate fi concluzia după Licitaţia de Toamnă Artmark, desfăşurată zilele trecute, care a făcut vânzări totale de peste 1.000.000 euro. Cea de-a treia ediţie a Licitaţiei de Toamnă a fost de departe cea mai de succes din toţi anii, reuşind vânzări totale semnificativ mai mari decât în 2010 (când totalul a urcat la 745.000 euro) şi decât în 2009 (300.000 euro), arată un comunicat al casei de licitaţie. Cea mai bine vândută lucrare a fost „Natură moartă cu narghilea şi gutui” de Theodor Pallady,
adjudecată la o valoare de 65.000 euro.
Tabloul a obţinut mai mult decât principala operă de Nicolae Grigorescu din licitaţie, „Portreul unui evreu galiţian” care a fost adjudecată la un preţ de 52.500 euro.
Pentru picturile de mai mici dimensiuni ale lui Grigorescu, trei peisaje şi o natură statică, ofertele au fost conservatoare: „Târg la Rucăr”a fost adjudecată pentru 28.000 euro, [/color]
Bordei în pădurea de pe Plaiu”
s-a vândut pentru 38.000 euro, iar „Grota pescarilor la Granville”
şi „Natură statică cu mere roşii”
au obţinut fiecare 23.000 euro.
Licitaţia de Toamnă s-a desfăsurat în prezenţa a aproximativ 500 de invitaţi. Recordurile de autor pentru artiştii români continuă să crească, pe măsură ce tot mai mulţi investitorii sunt atraşi de performanţele pieţei de artă şi interesaţi să încerce ultima soluţie de protecţie anticriză: arta românească, aflată în plin proces de aşezare a valorilor de piaţă.
http://www.jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/criza-se-investeste-in-arta-594452.html
: daca ar fi iubitori de arta ar fi ceva dar asa.......Aceasta poate fi concluzia după Licitaţia de Toamnă Artmark, desfăşurată zilele trecute, care a făcut vânzări totale de peste 1.000.000 euro. Cea de-a treia ediţie a Licitaţiei de Toamnă a fost de departe cea mai de succes din toţi anii, reuşind vânzări totale semnificativ mai mari decât în 2010 (când totalul a urcat la 745.000 euro) şi decât în 2009 (300.000 euro), arată un comunicat al casei de licitaţie. Cea mai bine vândută lucrare a fost „Natură moartă cu narghilea şi gutui” de Theodor Pallady,
Tabloul a obţinut mai mult decât principala operă de Nicolae Grigorescu din licitaţie, „Portreul unui evreu galiţian” care a fost adjudecată la un preţ de 52.500 euro.
Pentru picturile de mai mici dimensiuni ale lui Grigorescu, trei peisaje şi o natură statică, ofertele au fost conservatoare: „Târg la Rucăr”a fost adjudecată pentru 28.000 euro, [/color]
Bordei în pădurea de pe Plaiu”
şi „Natură statică cu mere roşii”
Licitaţia de Toamnă s-a desfăsurat în prezenţa a aproximativ 500 de invitaţi. Recordurile de autor pentru artiştii români continuă să crească, pe măsură ce tot mai mulţi investitorii sunt atraşi de performanţele pieţei de artă şi interesaţi să încerce ultima soluţie de protecţie anticriză: arta românească, aflată în plin proces de aşezare a valorilor de piaţă.
http://www.jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/criza-se-investeste-in-arta-594452.html
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Sculptuiri indeite facute in dovleci: http://www.ziare.com/magazin/inedit...-te-lasa-cu-gura-cascata-galerie-foto-1130352
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Un "Car cu boi", semnat de Nicolae Grigorescu, a fost vândut recent pentru suma de 104.000 de dolari în cadrul unei licitaţii organizate la New York de către Casa Bonhams.
Pictura (ulei pe pânză, 33 x 55,8 cm), evaluată la 100.000 - 150.000 de dolari, a avut un preţ de pornire de circa 60.000 de dolari.
Tabloul s-a aflat în proprietatea descendenţilor pictorului timp de peste 50 de ani. În 1995, "Car cu boi" a intrat în posesia unui nou proprietar care, la 16 ani de la achiziţionare, a decis scoaterea operei la licitaţie:
djudecarea operei la un preţ record pentru artist pe piaţa internaţională de artă reprezintă creşterea interesului pentru creaţia acestuia şi a disponibilităţii de a plăti sume importante de către colecţionari.
"Este a doua licitaţie din afara ţării în care o capodoperă a lui Grigorescu este vândută. Acest lucru înseamnă că valoarea sa este recunoscută şi pe plan internaţional", a declarat Alexandru Bâldea, acţionarul majoritar al Casei Artmark.
În luna iulie a acestui an, casa Bonhams a mai scos la vânzare un "Car cu boi", la Londra, tabloul fiind adjudecat pentru 35.300 de euro. În România, Grigorescu domină topul artiştilor cu cele mai bine vândute capodopere. Cea mai scumpă lucrare adjudecată pe piaţa de artă românească - "Ţărăncuţă odihnindu-se", denumită ulterior "Fata cu mărgele roşii", a fost vândută în aprilie, la licitaţia Artmark, pentru suma record de 270.000 de euro.
http://www.jurnalul.ro/
Pictura (ulei pe pânză, 33 x 55,8 cm), evaluată la 100.000 - 150.000 de dolari, a avut un preţ de pornire de circa 60.000 de dolari.
Tabloul s-a aflat în proprietatea descendenţilor pictorului timp de peste 50 de ani. În 1995, "Car cu boi" a intrat în posesia unui nou proprietar care, la 16 ani de la achiziţionare, a decis scoaterea operei la licitaţie:
djudecarea operei la un preţ record pentru artist pe piaţa internaţională de artă reprezintă creşterea interesului pentru creaţia acestuia şi a disponibilităţii de a plăti sume importante de către colecţionari.
"Este a doua licitaţie din afara ţării în care o capodoperă a lui Grigorescu este vândută. Acest lucru înseamnă că valoarea sa este recunoscută şi pe plan internaţional", a declarat Alexandru Bâldea, acţionarul majoritar al Casei Artmark.
În luna iulie a acestui an, casa Bonhams a mai scos la vânzare un "Car cu boi", la Londra, tabloul fiind adjudecat pentru 35.300 de euro. În România, Grigorescu domină topul artiştilor cu cele mai bine vândute capodopere. Cea mai scumpă lucrare adjudecată pe piaţa de artă românească - "Ţărăncuţă odihnindu-se", denumită ulterior "Fata cu mărgele roşii", a fost vândută în aprilie, la licitaţia Artmark, pentru suma record de 270.000 de euro.
http://www.jurnalul.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Este vorba de o pânză de Gustav Klimt, furată de nazişti şi restituită recent nepotului proprietarului, care s-a vandut cu 40,4 de milioane de dolari, la licitaţiile de toamnă de la Sotheby's, New York .
Acest tablou de 1,10 mx1,10 m, pictat în 1915, a depășit cu mult estimarea de 25 milioane de dolari, în cadrul unei licitaţii în care piesele propuse s-au vândut în general cu sumele aşteptate, unele rămânând chiar nevândute, informează Agerpres.
Pânza i-a fost restituită în primăvară de Museum der Moderne din Salzburg lui Georges Jorich, nepotul Amaliei Redlich, care a murit deportată.
Un sculptor din zilele noastre
http://www.onestiexpres.ro/pasiunea-creatiei-si-pastrarii-valorilor-artei-populare.html
http://www.onestiexpres.ro/pasiunea-creatiei-si-pastrarii-valorilor-artei-populare.html
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Diavol descoperit intr-o pictura, dupa sute de ani
O descoperire neobisnuita a fost facuta pe o fresca a bisericii Sfantului Francisc din Assisi: chipul unui diavol, care apare ascuns printre nori, pictat de celebrul pictor italian Giotto in secolul al XIII-lea.
Restauratorii uneia dintre cele mai frumoase fresce ale lui Giotto din biserica Sfantului Francisc din Assisi, Italia au descoperit chipul diavolului informeaza Yahoo News.
Diavolul a fost ascuns in detaliile unor nori, ce apar in partea de sus a frescei, care prezinta scene din viata si moartea Sfantului Francisc, pictate de Giotto, in secolul al XIII-lea.
Descoperirea a fost facuta de istoricul de arta italian Chiara Frugone. Acesta a gasit o figura cu un nas carn, un zambet viclean si coarne ascunse printre nori, in scena care prezinta moartea Sfantului Francisc.
"Probabil Giotto nu a vrut ca imaginea diavolului sa fie in centrul frescei si l-a pictat printre nori 'pentru a fi mai amuzant'", a spus Sergio Fusetti, restauratorul sef al bazilicii.
Maestrul poate ca l-a pictat pe diavol pentru a-i face in ciuda cuiva, considera Fusetti. Opera de arta din bazilica unde a fost inmormantat Sfantul Francisc a fost restaurata, dupa cutremurul din 1997.
View attachment 6
http://www.ziare.com/magazin/descoperire/diavol-descoperit-intr-o-pictura-dupa-sute-de-ani-1131962
O descoperire neobisnuita a fost facuta pe o fresca a bisericii Sfantului Francisc din Assisi: chipul unui diavol, care apare ascuns printre nori, pictat de celebrul pictor italian Giotto in secolul al XIII-lea.
Restauratorii uneia dintre cele mai frumoase fresce ale lui Giotto din biserica Sfantului Francisc din Assisi, Italia au descoperit chipul diavolului informeaza Yahoo News.
Diavolul a fost ascuns in detaliile unor nori, ce apar in partea de sus a frescei, care prezinta scene din viata si moartea Sfantului Francisc, pictate de Giotto, in secolul al XIII-lea.
Descoperirea a fost facuta de istoricul de arta italian Chiara Frugone. Acesta a gasit o figura cu un nas carn, un zambet viclean si coarne ascunse printre nori, in scena care prezinta moartea Sfantului Francisc.
"Probabil Giotto nu a vrut ca imaginea diavolului sa fie in centrul frescei si l-a pictat printre nori 'pentru a fi mai amuzant'", a spus Sergio Fusetti, restauratorul sef al bazilicii.
Maestrul poate ca l-a pictat pe diavol pentru a-i face in ciuda cuiva, considera Fusetti. Opera de arta din bazilica unde a fost inmormantat Sfantul Francisc a fost restaurata, dupa cutremurul din 1997.
View attachment 6
http://www.ziare.com/magazin/descoperire/diavol-descoperit-intr-o-pictura-dupa-sute-de-ani-1131962
