Sanatate,nutritie si corpul uman
- Thread starter magda
- Start date
- Status
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Incepe lupta contra răcelilor!
Invazia de virusuri de răceală şi gripă va începe în curând. Dar anul acesta te va prinde pregătit! Luate din timp, suplimentele şi preparatele din plante te feresc de probleme.
Numărul virusurilor de răceală care circulă în sezonul rece este atât de mare, încât o persoană poate să sufere chiar şi opt episoade de guturai. Tot ce poţi să faci acum este să te înarmezi bine cu soluţii din natură.
Cura cu echinacea, la începutul toamnei
Echinacea acţionează aidoma vaccinului antigripal, crescând rezistenţa în faţa infecţiilor bacteriene şi virale. De altfel, este dovedit faptul că această plantă scade riscul de apariţie a răcelii cu 60%.
Condiţia este să începi o cură cu echinacea în primele luni ale sezonului rece şi să o repeţi la intervale regulate de timp. Astfel, timp de 30 de zile, ia câte un comprimat cu pulbere de echinacea (de 300 mg), de câte trei ori pe zi.
Cura trebuie urmată de o pauză de o lună şi apoi poate fi reluată. Copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 13 ani pot lua câte un comprimat de echinacea de 400 mg pe zi sau comprimate cu ulei de echinacea, una-două capsule pe zi.
Dacă totuşi ai răcit, poţi lua echinacea şi ca tratament, scurtând astfel durata bolii cu aproape două zile. Este indicat să iei o doză de 250 mg de echinacea de trei ori pe zi la primele semne ale răcelii, dar şi pe parcursul bolii sau dacă ai în familie persoane bolnave.
Atenţie
În cazul în care ai diverse alergii, ia echinacea doar după consultul unui medic.
Surse de vitamina C, zilnic
Vitamina C administrată zilnic poate reduce la jumătate riscul de apariţie a răcelii şi a gripei, arată studiile. Printre plantele care stimulează imunitatea şi care aduc un plus de vitamina C, se numără măceşul.
Poţi bea zilnic o cană cu ceai de măceşe, o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Arnica este o altă plantă recunoscută pentru proprietăţile ei de stimulare a imunităţii.
Aceasta se administrează sub formă de tinctură, câte 10 picături de două ori pe zi, în cure lunare de 20 de zile.
Pont
Administrată împreună cu echinacea, vitamina C poate reduce riscul de răceală cu 85%.
Aloe vera distruge virusurile
Gelul de aloe vera stimulează imunitatea datorită conţinutului crescut de polipeptide (substanţe imunostimulatoare), fiind eficientă nu doar împotriva virusurilor de răceală şi de gripă, dar şi în caz de alergii, bronşită sau astm bronşic.
În plus, planta conţine şi substanţe antiseptice, care distrug microbii şi bacteriile, dar şi acid salicilic (aspirină) şi alte substanţe antiinflamatoare.
Poţi face câte două-trei cure pe an cu gel de aloe vera, care să aibă o durată de circa 10 zile. Se iau între 60 şi 80 ml de gel de aloe vera pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Precauţie
Gelul de aloe vera se poate administra copiilor numai după împlinirea vârstei de 2 ani.
Uleiurile esenţiale grăbesc vindecarea
Inhalaţiile cu uleiuri terapeutice ajută la creşterea rezistenţei organismului la virusuri şi scurtează durata unui episod de răceală sau de gripă. Cele mai eficiente sunt cele care conţin jojoba, lămâie şi arbore de ceai.
Dacă deja ai fost expus la virusuri, pentru a preîntâmpina apariţia virozei respiratorii sunt recomandate uleiurile de mentă, de rozmarin, de arbore de ceai şi de cimbru.
De asemenea, uleiurile de ghimbir, smirnă, santal sau tămâie stimulează fluidizarea secreţiilor nazale. O soluţie ar fi să pui câte 10 picături din aceste esenţe în cada de baie.
Prevenţie şi tratament cu usturoi
Datorită proprietăţilor antibacteriene, usturoiul nu doar previne, dar şi tratează virozele respiratorii, distrugând germenii patogeni responsabili de apariţia bolii.
Astfel, pentru a-ţi întări sistemul imunitar şi pentru a uşura simptomele răcelii sau gripei, ia pe tot parcursul bolii, seara, înainte de culcare, următorul amestec: patru căţei de usturoi zdrobiţi, cu puţină apă fierbinte şi zeama de la o jumătate de lămâie.
Truc
Dacă de la primele semne ale răcelii vei consuma zilnic câte un căţel de usturoi, perioada de boală va fi redusă.
Invazia de virusuri de răceală şi gripă va începe în curând. Dar anul acesta te va prinde pregătit! Luate din timp, suplimentele şi preparatele din plante te feresc de probleme.
Numărul virusurilor de răceală care circulă în sezonul rece este atât de mare, încât o persoană poate să sufere chiar şi opt episoade de guturai. Tot ce poţi să faci acum este să te înarmezi bine cu soluţii din natură.
Cura cu echinacea, la începutul toamnei
Echinacea acţionează aidoma vaccinului antigripal, crescând rezistenţa în faţa infecţiilor bacteriene şi virale. De altfel, este dovedit faptul că această plantă scade riscul de apariţie a răcelii cu 60%.
Condiţia este să începi o cură cu echinacea în primele luni ale sezonului rece şi să o repeţi la intervale regulate de timp. Astfel, timp de 30 de zile, ia câte un comprimat cu pulbere de echinacea (de 300 mg), de câte trei ori pe zi.
Cura trebuie urmată de o pauză de o lună şi apoi poate fi reluată. Copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 13 ani pot lua câte un comprimat de echinacea de 400 mg pe zi sau comprimate cu ulei de echinacea, una-două capsule pe zi.
Dacă totuşi ai răcit, poţi lua echinacea şi ca tratament, scurtând astfel durata bolii cu aproape două zile. Este indicat să iei o doză de 250 mg de echinacea de trei ori pe zi la primele semne ale răcelii, dar şi pe parcursul bolii sau dacă ai în familie persoane bolnave.
Atenţie
În cazul în care ai diverse alergii, ia echinacea doar după consultul unui medic.
Surse de vitamina C, zilnic
Vitamina C administrată zilnic poate reduce la jumătate riscul de apariţie a răcelii şi a gripei, arată studiile. Printre plantele care stimulează imunitatea şi care aduc un plus de vitamina C, se numără măceşul.
Poţi bea zilnic o cană cu ceai de măceşe, o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Arnica este o altă plantă recunoscută pentru proprietăţile ei de stimulare a imunităţii.
Aceasta se administrează sub formă de tinctură, câte 10 picături de două ori pe zi, în cure lunare de 20 de zile.
Pont
Administrată împreună cu echinacea, vitamina C poate reduce riscul de răceală cu 85%.
Aloe vera distruge virusurile
Gelul de aloe vera stimulează imunitatea datorită conţinutului crescut de polipeptide (substanţe imunostimulatoare), fiind eficientă nu doar împotriva virusurilor de răceală şi de gripă, dar şi în caz de alergii, bronşită sau astm bronşic.
În plus, planta conţine şi substanţe antiseptice, care distrug microbii şi bacteriile, dar şi acid salicilic (aspirină) şi alte substanţe antiinflamatoare.
Poţi face câte două-trei cure pe an cu gel de aloe vera, care să aibă o durată de circa 10 zile. Se iau între 60 şi 80 ml de gel de aloe vera pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Precauţie
Gelul de aloe vera se poate administra copiilor numai după împlinirea vârstei de 2 ani.
Uleiurile esenţiale grăbesc vindecarea
Inhalaţiile cu uleiuri terapeutice ajută la creşterea rezistenţei organismului la virusuri şi scurtează durata unui episod de răceală sau de gripă. Cele mai eficiente sunt cele care conţin jojoba, lămâie şi arbore de ceai.
Dacă deja ai fost expus la virusuri, pentru a preîntâmpina apariţia virozei respiratorii sunt recomandate uleiurile de mentă, de rozmarin, de arbore de ceai şi de cimbru.
De asemenea, uleiurile de ghimbir, smirnă, santal sau tămâie stimulează fluidizarea secreţiilor nazale. O soluţie ar fi să pui câte 10 picături din aceste esenţe în cada de baie.
Prevenţie şi tratament cu usturoi
Datorită proprietăţilor antibacteriene, usturoiul nu doar previne, dar şi tratează virozele respiratorii, distrugând germenii patogeni responsabili de apariţia bolii.
Astfel, pentru a-ţi întări sistemul imunitar şi pentru a uşura simptomele răcelii sau gripei, ia pe tot parcursul bolii, seara, înainte de culcare, următorul amestec: patru căţei de usturoi zdrobiţi, cu puţină apă fierbinte şi zeama de la o jumătate de lămâie.
Truc
Dacă de la primele semne ale răcelii vei consuma zilnic câte un căţel de usturoi, perioada de boală va fi redusă.
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Cum se construieşte imunitatea pentru iarnă
Pentru a face mai bine faţă bolilor sezonului rece, pe lângă alimentaţia bogată în carne, fructe şi legume, puteţi încerca homeopatia şi suplimentele.
Produsele pentru întărirea imunităţii trebuie luate în dozele corecte pentru a nu apărea efecte nedoriteSursa: Adrian Scutariu
Imunitatea poate fi crescută natural prin alimentaţie, evitarea stresului, odihnă ori artificial prin administrare de suplimente nutritive, tratamente homeopate, vaccinuri.
"Pentru a evita gripele, infecţiile respiratorii şi alergiile sezonului rece e necesară respectarea unor reguli de protecţie a organismului în faţa agresiunilor microbiene sau virale, care se concretizează prin îndepărtarea factorilor care scad imunitatea, printre care stresul, insomnia şi carenţele alimentare, dar şi evitarea zonelor poluate şi aglomerate", recomandă Cristina Popovici, medic de familie la cabinetul Cristal Medical, din Capitală.
Variantele homeopate
Înainte de a apela la orice tratament este bine să vă faceţi analize de sânge pentru a depista care este starea sistemului imunitar. În funcţie de rezultatul testelor, puteţi apela la diferite tratamente.
"Pentru creşterea imunităţii, puteţi apela la Influensinum, medicament care se poatea administra o dată pe săptămână în lunile octombrie, noiembrie, februarie şi martie. E obţinut dintr- o diluţie de viruşi gripali şi stimulează apărarea împotriva viruşilor", explică Sorin Dan Cadar, medic homeopat la clinica Anima, din Bucureşti.
În plus, în farmacii mai există şi un vaccin antigripal homeopatic, care stimulează sistemul imunitar să lupte cu virusurile care circulă în acest sezon.
O altă metodă prin care să optimizaţi nivelul sistemului imunitar este să apelaţi la suplimente nutritive.
"În această perioadă, atât adulţii, cât şi copiii au nevoie de o cură de imunizare, bazată şi pe administrarea de suplimente nutritive care ajută organismul să facă faţă multitudinii de infecţii virale specifice acestei perioade. Majoritatea suplimentelor nutritive recomandate conţin ca substanţe active echinaceea, vitamina C, zinc şi propolis. Copiilor preşcolari li se recomandă siropuri sau comprimate masticabile", explică Alina Bujor, farmacist diriginte Sensiblu.
În cazul tratamentelor cu echinaceea, aveţi grijă să nu depăşiţi dozele de pe prospect pentru că în cantităţi mari efectul este invers.
Mâncaţi citrice, peşte, ardei
O cauză frecventă care duce la scăderea imunităţii este o alimentaţie dezechilibrată, săracă în legume şi fructe proaspete.
"Alimentaţia monotonă, bogată în grăsimi şi glucide concentrate, asociată unei alimentaţii sărace în proteine, fibre, vitamine şi minerale duce la producerea de radicali liberi la nivel celular, cu o producţie scăzută de produşi imunomodulatori, cât şi o scădere a formării de celule implicate în răspunsul imun", detaliază Ştefan Ionuţ, consultant în nutriţie la cabinetul "mc²", din Bucureşti.
Evitaţi orice tip de conserve, însă bazaţi-vă pe citrice, afine, ardei gras sau capia (bogate în vitamina C), peşte, piersici (vitamina A), carne (fier). "Un consum zilnic echilibrat de carne, ouă, cereale, legume şi fructe aduce cantităţile necesare şi suficiente în producerea răspunsului imunitar", adaugă Ştefan Ionuţ.
OFERTĂ DE SEZON
Produse pentru creşterea imunităţii pe care le găsiţi în farmacii
Oamenii stresaţi şi depresivi răcesc mai uşor
"Starea afectivă contează foarte mult în raport cu imunitatea. Trăirile din spectrul depresiv sau al agresivităţii sunt expresia unui sistem imunitar scăzut", explică conf. dr. Matei Georgescu, psihanalist.
De aceea, e bine să faceţi inventarul trăirilor, să vi le scoateţi din minte pe cele neplăcute, pentru că altfel vă puteţi îmbolnăvi mult mai uşor. În plus, puteţi apela şi la practici de relaxare (meditaţii) care au rolul de a "igieniza psihicul". O dezorganizare psihică se poate manifesta şi prin insomnie.
"Un psihic încărcat determină o imunitate scăzută, care dereglează activitatea corpului", completează psihoterapeutul Matei Georgescu.
Atunci când aveţi insomnii, pentru a nu vi se înrăutăţi starea, specialiştii recomandă să vă ridicaţi din pat, să beţi un ceai calmant sau o cană cu lapte.
În cazurile mai grave, în care insomniile durează perioade lungi, se poate încerca şi psihoterapia, această metodă acţionând asupra sursei stresului sau problemelor care cauzează insomnia şi, implicit, scăderea imunităţii organismului, vizibilă în special în lunile de iarnă.
http://www.evz.ro
S-a găsit explicaţia ştiinţifică a prostiei!
Lipsa de inteligenţă a unor persoane este influenţată de o genă
Cercetătorii americani din cadrul Universităţii „Emory“ au găsit explicaţia pentru care unele persoane nu „sclipesc” de inteligenţă: ei au descoperit că acele persoane sunt purtătoarele unei gene care nu le permite să facă o serie de conexiuni, arată un studiu apărut în publicaţia „Proceedings of the National Academy of Science“. Gena RGS14 controlează o regiune a creierului implicată în procesul de învăţare şi de formare a amintirilor, hipocampusul.
Dezactivarea genei creşte IQ-ulÎn cadrul experimentelor de laborator efectuate pe cobai, oamenii de ştiinţă au observat că, în urma inactivării genei, animalele găseau mai uşor soluţii pentru a ieşi din labirinturi inundate pe o platformă şi să ţină minte anumite obiecte. În plus, au observat că dezactivarea genei nu are efecte secundare notabile asupra acestora. Pornind de la această concluzie, cercetătorii speră să găsească în viitor o modalitate pentru a dezactiva această genă şi în cazul oamenilor, pentru a le spori inteligenţa.
http://www.adevarul.ro
Pentru a face mai bine faţă bolilor sezonului rece, pe lângă alimentaţia bogată în carne, fructe şi legume, puteţi încerca homeopatia şi suplimentele.
Produsele pentru întărirea imunităţii trebuie luate în dozele corecte pentru a nu apărea efecte nedoriteSursa: Adrian Scutariu
Imunitatea poate fi crescută natural prin alimentaţie, evitarea stresului, odihnă ori artificial prin administrare de suplimente nutritive, tratamente homeopate, vaccinuri.
"Pentru a evita gripele, infecţiile respiratorii şi alergiile sezonului rece e necesară respectarea unor reguli de protecţie a organismului în faţa agresiunilor microbiene sau virale, care se concretizează prin îndepărtarea factorilor care scad imunitatea, printre care stresul, insomnia şi carenţele alimentare, dar şi evitarea zonelor poluate şi aglomerate", recomandă Cristina Popovici, medic de familie la cabinetul Cristal Medical, din Capitală.
Variantele homeopate
Înainte de a apela la orice tratament este bine să vă faceţi analize de sânge pentru a depista care este starea sistemului imunitar. În funcţie de rezultatul testelor, puteţi apela la diferite tratamente.
"Pentru creşterea imunităţii, puteţi apela la Influensinum, medicament care se poatea administra o dată pe săptămână în lunile octombrie, noiembrie, februarie şi martie. E obţinut dintr- o diluţie de viruşi gripali şi stimulează apărarea împotriva viruşilor", explică Sorin Dan Cadar, medic homeopat la clinica Anima, din Bucureşti.
În plus, în farmacii mai există şi un vaccin antigripal homeopatic, care stimulează sistemul imunitar să lupte cu virusurile care circulă în acest sezon.
O altă metodă prin care să optimizaţi nivelul sistemului imunitar este să apelaţi la suplimente nutritive.
"În această perioadă, atât adulţii, cât şi copiii au nevoie de o cură de imunizare, bazată şi pe administrarea de suplimente nutritive care ajută organismul să facă faţă multitudinii de infecţii virale specifice acestei perioade. Majoritatea suplimentelor nutritive recomandate conţin ca substanţe active echinaceea, vitamina C, zinc şi propolis. Copiilor preşcolari li se recomandă siropuri sau comprimate masticabile", explică Alina Bujor, farmacist diriginte Sensiblu.
În cazul tratamentelor cu echinaceea, aveţi grijă să nu depăşiţi dozele de pe prospect pentru că în cantităţi mari efectul este invers.
Mâncaţi citrice, peşte, ardei
O cauză frecventă care duce la scăderea imunităţii este o alimentaţie dezechilibrată, săracă în legume şi fructe proaspete.
"Alimentaţia monotonă, bogată în grăsimi şi glucide concentrate, asociată unei alimentaţii sărace în proteine, fibre, vitamine şi minerale duce la producerea de radicali liberi la nivel celular, cu o producţie scăzută de produşi imunomodulatori, cât şi o scădere a formării de celule implicate în răspunsul imun", detaliază Ştefan Ionuţ, consultant în nutriţie la cabinetul "mc²", din Bucureşti.
Evitaţi orice tip de conserve, însă bazaţi-vă pe citrice, afine, ardei gras sau capia (bogate în vitamina C), peşte, piersici (vitamina A), carne (fier). "Un consum zilnic echilibrat de carne, ouă, cereale, legume şi fructe aduce cantităţile necesare şi suficiente în producerea răspunsului imunitar", adaugă Ştefan Ionuţ.
OFERTĂ DE SEZON
Produse pentru creşterea imunităţii pe care le găsiţi în farmacii
Oamenii stresaţi şi depresivi răcesc mai uşor
"Starea afectivă contează foarte mult în raport cu imunitatea. Trăirile din spectrul depresiv sau al agresivităţii sunt expresia unui sistem imunitar scăzut", explică conf. dr. Matei Georgescu, psihanalist.
De aceea, e bine să faceţi inventarul trăirilor, să vi le scoateţi din minte pe cele neplăcute, pentru că altfel vă puteţi îmbolnăvi mult mai uşor. În plus, puteţi apela şi la practici de relaxare (meditaţii) care au rolul de a "igieniza psihicul". O dezorganizare psihică se poate manifesta şi prin insomnie.
"Un psihic încărcat determină o imunitate scăzută, care dereglează activitatea corpului", completează psihoterapeutul Matei Georgescu.
Atunci când aveţi insomnii, pentru a nu vi se înrăutăţi starea, specialiştii recomandă să vă ridicaţi din pat, să beţi un ceai calmant sau o cană cu lapte.
În cazurile mai grave, în care insomniile durează perioade lungi, se poate încerca şi psihoterapia, această metodă acţionând asupra sursei stresului sau problemelor care cauzează insomnia şi, implicit, scăderea imunităţii organismului, vizibilă în special în lunile de iarnă.
http://www.evz.ro
S-a găsit explicaţia ştiinţifică a prostiei!
Lipsa de inteligenţă a unor persoane este influenţată de o genă
Cercetătorii americani din cadrul Universităţii „Emory“ au găsit explicaţia pentru care unele persoane nu „sclipesc” de inteligenţă: ei au descoperit că acele persoane sunt purtătoarele unei gene care nu le permite să facă o serie de conexiuni, arată un studiu apărut în publicaţia „Proceedings of the National Academy of Science“. Gena RGS14 controlează o regiune a creierului implicată în procesul de învăţare şi de formare a amintirilor, hipocampusul.
Dezactivarea genei creşte IQ-ulÎn cadrul experimentelor de laborator efectuate pe cobai, oamenii de ştiinţă au observat că, în urma inactivării genei, animalele găseau mai uşor soluţii pentru a ieşi din labirinturi inundate pe o platformă şi să ţină minte anumite obiecte. În plus, au observat că dezactivarea genei nu are efecte secundare notabile asupra acestora. Pornind de la această concluzie, cercetătorii speră să găsească în viitor o modalitate pentru a dezactiva această genă şi în cazul oamenilor, pentru a le spori inteligenţa.
http://www.adevarul.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Secretele somnului .
De la naştere, ne petrecem o treime din viaţă dormind. După decenii de cercetări, încă nu ştim precis de ce.
CHERYL DINGES, 29 DE ANI, este sergent în St. Louis. Ea antrenează soldaţii în lupta corp la corp. Specializată în jiu-jitsu brazilian, Dinges spune că e una dintre puţinele femei din armată atestată la nivelul 2 de luptă. Acesta implică un antrenament îndelungat cu doi adversar – explică ea –, în speranţa că „tu vei scăpa“. În anii următori, Dinges s-ar putea confrunta cu un adversar şi mai puternic. Ea provine dintr-o familie ce poartă gena insomniei familiale fatale (FFI, cum e numită adesea boala). Principalul simptom al FFI e incapacitatea de a dormi. La început dispare capacitatea de a aţipi, apoi cea de a dormi o noapte întreagă, până când pacientul nu mai poate dormi deloc. De obicei, sindromul atacă pacienţii în jur de 50 de ani, ţine cam un an şi, după cum arată şi numele, sfârşeşte întotdeauna prin moarte. Dinges a refuzat să fie testată pentru depistarea genei. „Mi-a fost teamă că, dacă aş fi ştiut că sufăr de asta, nu m-aş fi străduit atât de mult în viaţă, aş fi renunţat.“
FFI e o boală îngrozitoare, agravată de faptul că ştim atât de puţine despre felul în care funcţionează. După ani de studii, cercetătorii au descoperit că, la un pacient cu FFI, prionii, nişte proteine malformate, atacă talamusul, o structură din profunzimea creierului, şi că un talamus afectat produce o tulburare de somn. Ei nu ştiu însă de ce se întâmplă asta sau cum s-o oprească sau să atenueze simptomele ei brutale. Înainte ca FFI să fi e studiată, majoritatea cercetătorilor nici măcar nu ştiau că talamusul are legătură cu somnul. FFI e o boală extrem de rară, cunoscută în doar 40 de familii din întreaga lume. Dar, dintr-un punct de vedere, seamănă cu formele mai uşoare de insomnie, care afectează azi milioane de oameni: e în mare măsură un mister.
Dacă nu ştim de ce nu putem dormi, e parţial pentru că nu ştim de fapt de ce avem nevoie de somn. Ştim că ne lipseşte când nu beneficiem de el. Şi mai ştim că oricât am încerca să i ne împotrivim, în cele din urmă ne doboară. Ştim că, la şapte-nouă ore după ce ne lăsăm pradă somnului, majoritatea suntem gata să ne trezim din nou şi că după 15-17 ore suntem iar obosiţi. Ştim deja de 50 de ani că somnul nostru e împărţit între somnul profund şi aşa-numitul somn cu mişcare rapidă a ochilor (REM), în care creierul e la fel de activ ca în starea de veghe, doar că muşchii voluntari sunt paralizaţi. Ştim că toate mamiferele şi păsările dorm. Delfinul doarme cu o jumătate de creier trează pentru a rămâne atent la mediul său subacvatic. Când raţele mari dorm înşirate, păsările de la extremităţi pot să-şi păstreze o jumătate de creier trează şi un ochi deschis pentru a se proteja de prădători. Şi peştii, insectele şi reptilele benefi ciază de un soi de odihnă. Tot acest repaus are un preţ. Un animal trebuie să stea nemişcat pentru o lungă perioadă de timp, devenind o ţintă uşoară pentru prădători. Care ar fi răsplata pentru un asemenea risc? „Dacă somnul nu slujeşte unei funcţii absolut vitale – spunea cândva renumitul cercetător al somnului Allan Rechtschaffen – aceasta e cea mai mare greşeală pe care evoluţia a făcut-o vreodată.“
Teoria predominantă este că somnul e cerut de creier. Ideea se bazează parţial pe bun-simţ – cine n-are mintea mai limpede după un somn bun? Dar e mai greu s-o justifici folosind date reale. Cum ajută somnul creierul? Răspunsul ar putea depinde de ce fel de somn vorbim. Recent, cercetători de la Harvard, conduşi de Robert Stickgold, au aplicat studenţilor diferite teste de aptitudini, permiţându-le să aţipească, apoi testându-i din nou. Au descoperit că subiecţii cu un somn REM au avut ulterior performanţe mai bune la testele de recunoaştere a modelelor, precum cele de gramatică, iar cei care au dormit profund s-au descurcat mai bine la memorare. Alţi cercetători au descoperit că în timpul somnului creierul pare să repete un model de activare neuronală survenit atunci când subiectul era treaz, ca şi cum creierul ar fi încercat să-i încredinţeze memoriei de lungă durată ce învăţase în acea zi. Astfel de studii sugerează că una dintre funcţiile somnului ar putea fi consolidarea memoriei. Acum câţiva ani, Giulio Tononi, reputat cercetător al somnului de la Universitatea din Wisconsin, Madison, a dat o întorsătură interesantă acestei teorii: studiul său arăta că în timpul somnului creierul pare să înlăture sinapsele sau conexiunile redundante ori inutile. Deci scopul somnului ar putea fi de a ne ajuta să ne amintim ce e important, permiţându-ne să uităm ce nu este. Somnul ar putea să aibă şi scopuri fi ziologice: viaţa scurtă a pacienţilor cu FFI ar putea fi un indiciu. A existat mult interes pentru ceea ce-i ucide, dar încă nu ştim cauza. Să moară ei chiar din pricina lipsei de somn? Şi dacă nu, în ce măsură contribuie lipsa somnului la factorii care-i ucid?
Unii cercetători au descoperit că privarea de somn împiedică vindecarea rănilor la şobolani, iar alţii au sugerat că somnul stimulează sistemul imunitar şi controlează infecţiile. Aceste studii nu sunt însă convingătoare. În cea mai celebră încercare de a afla de ce dormim, în anii ’80, Rechtschaffen a obligat şobolanii să stea treji în laboratorul său de la Universitatea din Chicago, punându-i pe un disc suspendat de un ax deasupra unui bazin cu apă. Dacă şobolanii adormeau, discul se răsturna şi îi arunca în apă; când cădeau în apă, ei se trezeau imediat. După circa două săptămâni de privare severă de somn, toţi şobolanii muriseră. Dar când Rechtschaffen le-a făcut necropsiile, n-a găsit nimic semnifi cativ în neregulă. Organele nu le fuseseră vătămate; păreau să fi murit de epuizare – adică din lipsă de somn. Un experiment ulterior din 2002, cu instrumente mai sofisticate, a eşuat din nou în a găsi „o cauză clară a morţii“ şobolanilor. La Universitatea Stanford l-am vizitat pe William Dement, decanul, acum pensionat, al Departamentului de studiere a somnului, unul dintre descoperitorii somnului REM şi cofondator al Centrului pentru Medicina Somnului, de la Stanford. L-am rugat să-mi spună ce ştia, după 50 de ani de cercetări, despre cauza somnului. „Din câte ştiu eu – mi-a răspuns – singurul motiv cu adevărat sigur pentru care trebuie să dormim e că ni se face somn.“ Din păcate, opusul nu e întotdeauna adevărat; nu ni se face somn oricând avem nevoie de el. În ţările dezvoltate, insomnia a atins niveluri epidemice. Între 50 şi 70 de milioane de americani, cam o cincime din populaţie, se plâng de probleme cu somnul. În 2008 au fost prescrise 56 de milioane de reţete pentru somnifere, cu 54% mai multe ca în ultimii patru ani. Se aşteaptă ca profitul centrelor de tratare a problemelor de somn să ajungă la patru miliarde şi jumătate de dolari până în 2011. Şi totuşi se face surprinzător de puţin pentru a înţelege cauzele primare ale insomniei. Majoritatea studenţilor la medicină au sub patru ore de curs despre tulburările de somn; unii nici atât. Adesea, chestionarele medicilor de familie nici nu pun întrebări legate de somn.
Sursa: Natgeo.ro
De la naştere, ne petrecem o treime din viaţă dormind. După decenii de cercetări, încă nu ştim precis de ce.
CHERYL DINGES, 29 DE ANI, este sergent în St. Louis. Ea antrenează soldaţii în lupta corp la corp. Specializată în jiu-jitsu brazilian, Dinges spune că e una dintre puţinele femei din armată atestată la nivelul 2 de luptă. Acesta implică un antrenament îndelungat cu doi adversar – explică ea –, în speranţa că „tu vei scăpa“. În anii următori, Dinges s-ar putea confrunta cu un adversar şi mai puternic. Ea provine dintr-o familie ce poartă gena insomniei familiale fatale (FFI, cum e numită adesea boala). Principalul simptom al FFI e incapacitatea de a dormi. La început dispare capacitatea de a aţipi, apoi cea de a dormi o noapte întreagă, până când pacientul nu mai poate dormi deloc. De obicei, sindromul atacă pacienţii în jur de 50 de ani, ţine cam un an şi, după cum arată şi numele, sfârşeşte întotdeauna prin moarte. Dinges a refuzat să fie testată pentru depistarea genei. „Mi-a fost teamă că, dacă aş fi ştiut că sufăr de asta, nu m-aş fi străduit atât de mult în viaţă, aş fi renunţat.“
FFI e o boală îngrozitoare, agravată de faptul că ştim atât de puţine despre felul în care funcţionează. După ani de studii, cercetătorii au descoperit că, la un pacient cu FFI, prionii, nişte proteine malformate, atacă talamusul, o structură din profunzimea creierului, şi că un talamus afectat produce o tulburare de somn. Ei nu ştiu însă de ce se întâmplă asta sau cum s-o oprească sau să atenueze simptomele ei brutale. Înainte ca FFI să fi e studiată, majoritatea cercetătorilor nici măcar nu ştiau că talamusul are legătură cu somnul. FFI e o boală extrem de rară, cunoscută în doar 40 de familii din întreaga lume. Dar, dintr-un punct de vedere, seamănă cu formele mai uşoare de insomnie, care afectează azi milioane de oameni: e în mare măsură un mister.
Dacă nu ştim de ce nu putem dormi, e parţial pentru că nu ştim de fapt de ce avem nevoie de somn. Ştim că ne lipseşte când nu beneficiem de el. Şi mai ştim că oricât am încerca să i ne împotrivim, în cele din urmă ne doboară. Ştim că, la şapte-nouă ore după ce ne lăsăm pradă somnului, majoritatea suntem gata să ne trezim din nou şi că după 15-17 ore suntem iar obosiţi. Ştim deja de 50 de ani că somnul nostru e împărţit între somnul profund şi aşa-numitul somn cu mişcare rapidă a ochilor (REM), în care creierul e la fel de activ ca în starea de veghe, doar că muşchii voluntari sunt paralizaţi. Ştim că toate mamiferele şi păsările dorm. Delfinul doarme cu o jumătate de creier trează pentru a rămâne atent la mediul său subacvatic. Când raţele mari dorm înşirate, păsările de la extremităţi pot să-şi păstreze o jumătate de creier trează şi un ochi deschis pentru a se proteja de prădători. Şi peştii, insectele şi reptilele benefi ciază de un soi de odihnă. Tot acest repaus are un preţ. Un animal trebuie să stea nemişcat pentru o lungă perioadă de timp, devenind o ţintă uşoară pentru prădători. Care ar fi răsplata pentru un asemenea risc? „Dacă somnul nu slujeşte unei funcţii absolut vitale – spunea cândva renumitul cercetător al somnului Allan Rechtschaffen – aceasta e cea mai mare greşeală pe care evoluţia a făcut-o vreodată.“
Teoria predominantă este că somnul e cerut de creier. Ideea se bazează parţial pe bun-simţ – cine n-are mintea mai limpede după un somn bun? Dar e mai greu s-o justifici folosind date reale. Cum ajută somnul creierul? Răspunsul ar putea depinde de ce fel de somn vorbim. Recent, cercetători de la Harvard, conduşi de Robert Stickgold, au aplicat studenţilor diferite teste de aptitudini, permiţându-le să aţipească, apoi testându-i din nou. Au descoperit că subiecţii cu un somn REM au avut ulterior performanţe mai bune la testele de recunoaştere a modelelor, precum cele de gramatică, iar cei care au dormit profund s-au descurcat mai bine la memorare. Alţi cercetători au descoperit că în timpul somnului creierul pare să repete un model de activare neuronală survenit atunci când subiectul era treaz, ca şi cum creierul ar fi încercat să-i încredinţeze memoriei de lungă durată ce învăţase în acea zi. Astfel de studii sugerează că una dintre funcţiile somnului ar putea fi consolidarea memoriei. Acum câţiva ani, Giulio Tononi, reputat cercetător al somnului de la Universitatea din Wisconsin, Madison, a dat o întorsătură interesantă acestei teorii: studiul său arăta că în timpul somnului creierul pare să înlăture sinapsele sau conexiunile redundante ori inutile. Deci scopul somnului ar putea fi de a ne ajuta să ne amintim ce e important, permiţându-ne să uităm ce nu este. Somnul ar putea să aibă şi scopuri fi ziologice: viaţa scurtă a pacienţilor cu FFI ar putea fi un indiciu. A existat mult interes pentru ceea ce-i ucide, dar încă nu ştim cauza. Să moară ei chiar din pricina lipsei de somn? Şi dacă nu, în ce măsură contribuie lipsa somnului la factorii care-i ucid?
Unii cercetători au descoperit că privarea de somn împiedică vindecarea rănilor la şobolani, iar alţii au sugerat că somnul stimulează sistemul imunitar şi controlează infecţiile. Aceste studii nu sunt însă convingătoare. În cea mai celebră încercare de a afla de ce dormim, în anii ’80, Rechtschaffen a obligat şobolanii să stea treji în laboratorul său de la Universitatea din Chicago, punându-i pe un disc suspendat de un ax deasupra unui bazin cu apă. Dacă şobolanii adormeau, discul se răsturna şi îi arunca în apă; când cădeau în apă, ei se trezeau imediat. După circa două săptămâni de privare severă de somn, toţi şobolanii muriseră. Dar când Rechtschaffen le-a făcut necropsiile, n-a găsit nimic semnifi cativ în neregulă. Organele nu le fuseseră vătămate; păreau să fi murit de epuizare – adică din lipsă de somn. Un experiment ulterior din 2002, cu instrumente mai sofisticate, a eşuat din nou în a găsi „o cauză clară a morţii“ şobolanilor. La Universitatea Stanford l-am vizitat pe William Dement, decanul, acum pensionat, al Departamentului de studiere a somnului, unul dintre descoperitorii somnului REM şi cofondator al Centrului pentru Medicina Somnului, de la Stanford. L-am rugat să-mi spună ce ştia, după 50 de ani de cercetări, despre cauza somnului. „Din câte ştiu eu – mi-a răspuns – singurul motiv cu adevărat sigur pentru care trebuie să dormim e că ni se face somn.“ Din păcate, opusul nu e întotdeauna adevărat; nu ni se face somn oricând avem nevoie de el. În ţările dezvoltate, insomnia a atins niveluri epidemice. Între 50 şi 70 de milioane de americani, cam o cincime din populaţie, se plâng de probleme cu somnul. În 2008 au fost prescrise 56 de milioane de reţete pentru somnifere, cu 54% mai multe ca în ultimii patru ani. Se aşteaptă ca profitul centrelor de tratare a problemelor de somn să ajungă la patru miliarde şi jumătate de dolari până în 2011. Şi totuşi se face surprinzător de puţin pentru a înţelege cauzele primare ale insomniei. Majoritatea studenţilor la medicină au sub patru ore de curs despre tulburările de somn; unii nici atât. Adesea, chestionarele medicilor de familie nici nu pun întrebări legate de somn.
Sursa: Natgeo.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Un tratament revoluţionar ce constă în pomparea de lichide reci în arterele pacienţilor aflaţi în stare critică pe masa de operaţie ar putea să crească considerabil şansele acestora de supravieţuire, relatează dailymail.co.uk.
Pomparea unor lichide reci în arterele pacienţilor pe masa de operaţie le-ar putea salva viaţa
Acest tratament a fost pus la punct de un specialist din cadrul Massachusetts General Hospital din oraşul american Boston.
Victimele unor atacuri violente sau ale unor accidente de automobil ar putea fi "readuşi din morţi" graţie acestei metode revoluţionare.
Adeseori, chirurgii au la dispoziţie doar câteva minute pentru a salva vieţile pacienţilor aflaţi pe masa de operaţie cu plăgi critice provocate de arme de foc, arme albe sau accidente rutiere.
Oamenii de ştiinţă americani susţin că medicii chirurgi vor dispune de acum înainte de timp suplimentar pentru a duce la bun sfârşit intervenţiile chirurgicale, prin pomparea unor fluide la temperaturi joase în sistemul circulator al pacienţilor.
Scăderea rapidă şi consistentă a temperaturii corporale încetineşte procesul de moarte celulară şi împiedică moartea cerebrală, evitând oprirea bătăilor inimii.
Medicul Hasan Alam de la Massachusetts General Hospital din Boston susţine că această procedură ar putea salva vieţile a 90% din totalul pacienţilor cu răni fatale.
"Prin răcirea rapidă a corpurilor lor, de această manieră, îi putem transforma pe acei pacienţi care sunt «aproape sigur morţi» în pacienţi «aproape sigur supravieţuitori». Vorbim despre o rată de supravieţuire de peste 90% pentru pacienţi cu funcţii cognitive normale, activitate cerebrală normală şi o funcţionare normală a organelor. Este o provocare, dar ea poate fi realizată", a declarat medicul american.
Hasan Alam a folosit cu succes tehnica de "reanimare suspendată" în cadrul unor operaţii efectuate pe sute de animale de laborator - porci - şi speră să înceapă în curând testele şi pe pacienţi umani.
Metoda constă în pomparea unor lichide la temperaturi joase, denumite "expansoare de plasmă", care conţin nutrimente şi diverse substanţe necesare funcţionării organelor, în sistemul circulator al pacientului.
În circumstanţe obişnuite, creierul uman suferă leziuni cerebrale ireversibile dacă este privat de oxigen pentru o perioadă de cinci minute, iar decesul se produce în următoarele 15 minute.
Răcirea corpului încetineşte metabolismul, reducând astfel nevoia de oxigen a celulelor.
După ce chirurgii îşi finalizează operaţia, pacientul este încălzit treptat, prin pomparea propriului sânge, la temperatură normală, în organism.
http://www.mediafax.ro
Pomparea unor lichide reci în arterele pacienţilor pe masa de operaţie le-ar putea salva viaţa
Acest tratament a fost pus la punct de un specialist din cadrul Massachusetts General Hospital din oraşul american Boston.
Victimele unor atacuri violente sau ale unor accidente de automobil ar putea fi "readuşi din morţi" graţie acestei metode revoluţionare.
Adeseori, chirurgii au la dispoziţie doar câteva minute pentru a salva vieţile pacienţilor aflaţi pe masa de operaţie cu plăgi critice provocate de arme de foc, arme albe sau accidente rutiere.
Oamenii de ştiinţă americani susţin că medicii chirurgi vor dispune de acum înainte de timp suplimentar pentru a duce la bun sfârşit intervenţiile chirurgicale, prin pomparea unor fluide la temperaturi joase în sistemul circulator al pacienţilor.
Scăderea rapidă şi consistentă a temperaturii corporale încetineşte procesul de moarte celulară şi împiedică moartea cerebrală, evitând oprirea bătăilor inimii.
Medicul Hasan Alam de la Massachusetts General Hospital din Boston susţine că această procedură ar putea salva vieţile a 90% din totalul pacienţilor cu răni fatale.
"Prin răcirea rapidă a corpurilor lor, de această manieră, îi putem transforma pe acei pacienţi care sunt «aproape sigur morţi» în pacienţi «aproape sigur supravieţuitori». Vorbim despre o rată de supravieţuire de peste 90% pentru pacienţi cu funcţii cognitive normale, activitate cerebrală normală şi o funcţionare normală a organelor. Este o provocare, dar ea poate fi realizată", a declarat medicul american.
Hasan Alam a folosit cu succes tehnica de "reanimare suspendată" în cadrul unor operaţii efectuate pe sute de animale de laborator - porci - şi speră să înceapă în curând testele şi pe pacienţi umani.
Metoda constă în pomparea unor lichide la temperaturi joase, denumite "expansoare de plasmă", care conţin nutrimente şi diverse substanţe necesare funcţionării organelor, în sistemul circulator al pacientului.
În circumstanţe obişnuite, creierul uman suferă leziuni cerebrale ireversibile dacă este privat de oxigen pentru o perioadă de cinci minute, iar decesul se produce în următoarele 15 minute.
Răcirea corpului încetineşte metabolismul, reducând astfel nevoia de oxigen a celulelor.
După ce chirurgii îşi finalizează operaţia, pacientul este încălzit treptat, prin pomparea propriului sânge, la temperatură normală, în organism.
http://www.mediafax.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Este soia un aliment-minune?
Soia a pastruns in alimentatia umana acum circa 5.000 de ani. E vorba de o planta obisnuita din familia leguminoaselor, un soi de fasole. „Se si numeste fasole-soia”, spune nutritionistul Corina Zugravu. Planta are insa o caracteristica aparte, pretuita de toti specialistii: un nivel foarte ridicat de proteine, in jur de 40%, completate de 20% lipide, 35% carbohidrati si 5% minerale. Dar si partea ei de controversa. Desi a fost prezentata multa vreme drept un inlocuitor-minune al alimentelor de baza de origine animala, specialistii contactati de TOTB ne indeamna „sa nu absolutizam minunile soiei”, chiar daca un consum moderat nu ne-ar strica.
Culturile de soia sunt pretuite in Asia de mii de ani si raman o sursa principala de hrana in China, Japonia si Coreea. Alti producatori de top sunt SUA, Brazilia, Argentina, Paraguay, China si India. Planta leguminoasa a intrat in Europa la inceputul secolului XVIII si pe teritoriul de acum al Statelor Unite in 1725, unde a fost crescuta pentru nutret. In Africa a patruns la sfarsitul secolului XIX, culturile fiind raspandite acum pe intreg continentul. Soia nu a fost insa semanata la scara larga in afara Asiei pana in anul 1910, iar in SUA, planta cu pricina a fost considerata multa vreme un produs industrial si nu a fost folosita in alimentatia umana inainte de anii 1920. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, boabele de soia au devenit sursa importanta de hrana in America de Nord si in Europa indeosebi ca inlocuitori ai altor produse bogate in proteine si ca sursa de ulei comestibil.
Soia a inceput sa fie pretuita la scara larga dupa ce s-a observat continutul sau ridicat de proteine si faptul ca poate inlocui produsele de origine animala la costuri reduse. Planta poate produce cel putin de doua ori mai multe proteine pe metru patrat decat alte legume sau cereale importante. De aceea este folosita in alimentatia umana si in cea animala pentru a inlocui produsele de origine animala, bogate in proteine. „Soia poate inlocui carnea, in special pe cea de pui, mai ales cand este imbogatita cu minerale si vitamine”, spune dr. Serban Damian, nutriotinist sportiv, de la Centrul de nutritie Superfit.
Cultura de soia. Credit: Flickr/Dan Zen
Mai departe, ea poate substitui si produsele lactate. Din ea se fabrica lapte de soia si tofu (branza de soia), dar si margarina vegetala, iaurt si inghetata. Tot din ea se produce si faina, folosita in mare parte la hrana unor animale precum cainii sau pisicile. Datorita bogatiei in proteine, explica Serban Damian, planta leguminoasa este folosita si in industria suplimentelor nutritive pentru obtinerea de concentrate proteice, si, din moment ce contin 20% grasimi, boabele ei sunt prelucrate pentru obtinerea uleiului de soia. „Cei mai multi europeni, insa, nu gasesc foarte agreabile mancarurile respective”, spune Corina Zugravu, care a renuntat de ani buni la carne in favoarea vegetalelor, a lactatelor si, foarte rar, a oualor, si care a incercat pentru o vreme produsele pe baza de soia.
Cu toate acestea, desi soia este o planta mai aparte prin continutul foarte ridicat de proteine, acestea din urma au o valoare nutritiva inferioara in comparatie cu cele inglobate in alimentele de baza. „Soia are multe proteine, da, dar aceste proteine nu au valoarea proteinelor din carne sau ou sau branza”, explica Corina Zugravu. „Proteinele din soia sunt mult mai bune decat cele din orice aliment de origine vegetala, dar undeva mai jos decat orice alta proteina de origine animala. Clar?!”.
Unii nutritionisti considera soia o sursa completa de proteine, completeaza Serban Damian, altii infirma acest lucru, asa ca e greu de stabilit daca planta leguminoasa de care vorbim e mai sanatoasa decat alimentele pe care o inlocuieste. Cum omul este un animal omnivor, nutritionistul sportiv este de parere ca in regimul nostru isi pot gasi loc toate tipurile de alimente, in proportii dictate de necesitati, locul in care traim, traditie, cultura, oferta etc.
„Ganditi-va, de exemplu, ca avem un indicator, eficienta proteica. El este 3,8 la ou si doar 2,2 la soia. Bine, la proteina din grau este 1,7 etc. Pe de alta parte, nici nu sunt proteine complete (n.r. – cele continute de soia), au prea putin dintr-un aminoacid esential”, spune Corina Zugravu. „De aceea, daca esti vegetarian absolut, trebuie musai sa asociezi leguminoase ca soia cu cereale, ca sa corectezi astfel de deficiente. Deci sa nu absolutizam minunile soiei”.
Boabe de soia. Credit: Flickr/eurleif
Daca e sa treaca totusi in revista beneficiile acestei plante pentru sanatatea umana, Corina Zugravu considera asa:
* „Este un inlocuitor ideal pentru carne si lapte pentru ca nu are grasimi saturate si colesterol”.
* „Are grasimi nesaturate si fitosteroli, deci sanatate curata pentru inima, vase, circulatie si combaterea ateromatozei (n.r. – depunere de substante grase pe peretii vaselor sangvine). La cei cu hipercolesterolemie, cu dislipemii de tot felul, cu boli de inima, ar fi ideal sa se inlocuiasca carnea grasa sau lactatele integrale cu produse din soia”.
* „Bobul de soia are si fibre, ceea ce il face sa ne ofere carbohidrati lenti, sa aiba un indice glicemic mic. Deci ideala pentru cei care au tendinta la ingrasare, cu sindrom metabolic, cu diabet. Bobul de soia are si vitamine din complexul B, minerale, insa acestea se pierd in produsele facute doar din concentrate proteice. Le regasim exclusiv in, repet, produsele care au la baza bobul de leguminoasa”.
Atat o parte din beneficiile, cat si riscurile asociate acestei plante, continua Serban Damian, sunt insa extrem de controversate. Pentru fiecare afirmatie se pot gasi atat sustinatori, cat si persoane care sa combata cu vehementa. Unul dintre beneficiile cel mai des citate, spune nutritionistul sportiv, este rolul in prevenirea cancerului la san, pe baza observatiilor frecventei acestei afectiuni la populatiile asiatice consumatoare de soia. Explicatia ar consta in prezenta unor izoflavine, genisteina si daidzeina, care fac parte din clasa fitoestrogenilor.
Pe de alta parte, unii cercetatori au venit cu dovezi contrare – soia ar putea chiar sa accelereze ritmul dezvoltarii unei tumori mamare. „Desi nu s-a demonstrat cu certitudine, se pare ca aceste efecte ar depinde de cantitatea in care este consumata soia (si deci de doza de izoflavone introduse in organism), dar si de etapa din viata cand se produce consumul – pubertate, viata adulta sau dupa instalarea menopauzei”.
Lapte de soia. Credit: Flickr/La.blasco
Un alt posibil beneficiu al consumului de soia este influenta asupra instalarii bolilor cardiovasculare, in fata carora ar avea un rol protector prin reducerea cantitatii de colesterol. Desi Food and Drug Administration (FDA) din SUA a aprobat in urma cu ceva timp afirmatii precum “soia protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare”, spune Serban Damian, exista studii care arata ca efectul este de fapt nesemnificativ, ca soia nu ar avea cine stie ce proprietati speciale si ca protectia mai sus aminitita s-ar datora reducerii consumului altor surse de proteine ce aduc si grasimi in organism – carne, lacate – in favoarea unei surse mult mai sarace in lipide.
„Acesta decizie a FDA a fost pusa sub semnul controversei chiar de catre unii oameni din interior”, continua nutriotionistul sportiv, „si am putea specula ca ar putea fi o masura ce are in spate interese comerciale – soia este o sursa ieftina de nutrienti, in comparatie cu cele de origine animala”. De altfel, aceasta din urma caracteristica – sursa ieftina de proteine – intra la capitolul avantaje in fata surselor principale de nutrienti din regimul alimentar uman.
O alta controversa este legata de posibila legatura dintre consumul de soia si instalarea hipotiroidiei, manifestata prin aparitia gusei. Nu au putut fi aduse argumente solide nici pro, nici contra in acest sens, subliniaza Serban Damian, la fel si in cazul afirmatiei ca un consum indelungat de soia ar putea sa se manifeste la barbati prin semne de efeminare, datorita unor tulburari endocrine induse de fitoestrogeni. „Nici rolul protector impotriva cancerului de prostata nu a putut fi demonstrat. Ceea ce se stie insa fara dubii e faptul ca soia se numara printre alimentele care produc alergii si intoleranta alimentara, fiind citata alaturi de lapte de vaca, alune, scoici”.
Tofu (branza de soia). Credit: Flickr/yomi955
„La popoarele occidentale”, continua nutritionistul sportiv, „soia ajunge in cele mai multe cazuri intr-o forma foarte prelucrata industrial sau dupa ce a suferit mutatii genetice controlate, fiind astfel un cu totul alt aliment decat cel cultivat traditional si preparat dupa metode clasice”. Corina Zugravu mai spune ca pe piata romaneasca oferta este limitata, produsele pe baza de soia sunt proaste din punct de vedere organoleptic (n.r. – nu prea impresioneaza organele de simt) si sunt captusite cu numerosi aditivi. In plus, majoritatea sunt si foarte sarate. „Sincer, pana la ora actuala, am mancat doar pateu de soia bun, restul sunt absolut dezgustatoare. Iar lectura etichetei te inspaimanta: coloranti, conservanti…incepi sa te intrebi ce rost are sa te intoxici in felul asta”.
„Ce poate fi rau daca se mananca prea multe produse de soia?”, intreaba Corina Zugravu. „Hm….orice este in exces in dieta nu este bun. Unii acuza cum ca ar interfera functionarea tiroidei, ca ar crea probleme la inima, ca ar interfera absorbtia unor minerale etc. Ideea este ca 2-3 portii pe zi de leguminoase nu fac nici un rau. Deci daca mananci un cremvurst de soia sau un hamburger de soia la pranz, nici o problema. Nici o problema si daca seara bei un pahar de lapte de soia. Si ca vorbeam in plan personal: eu chiar am cam renuntat la produse de soia. Pentru simplul motiv ca nu gasesc ce as dori. Dar daca as gasi, as manca fara rezerve”.
De cealalta parte, Serban Damian este de parere ca soia nu reprezinta o necesitate in regimul alimentar obisnuit al omului, dar nici nu trebuie sa ne ferim de ea ca de o otrava. „De multe ori o consumam fara sa ne dam seama, pentru ca se adauga ca ‘umplutura’ in tot felul de alimente. Consumul de soia ramane o alegere personala, alaturi de multe alte alimente, iar pentru vegetarieni este un aliment valoros, prin aportul important de proteine. Personal nu ma dau in vant dupa niciun preparat din soia, dar nici nu refuz daca mi se serveste asa ceva, din cand in cand”. Cat priveste din ce in ce mai controversata carne, nutritionistul sportiv crede ca nu ar trebui gasiti inlocuitori pentru ea, doar in cazul in care exista o motivatie medicala, religioasa sau de alta natura, alta decat cautarea unui substitut mai sanatos.
http://www.hotnews.ro/
Soia a pastruns in alimentatia umana acum circa 5.000 de ani. E vorba de o planta obisnuita din familia leguminoaselor, un soi de fasole. „Se si numeste fasole-soia”, spune nutritionistul Corina Zugravu. Planta are insa o caracteristica aparte, pretuita de toti specialistii: un nivel foarte ridicat de proteine, in jur de 40%, completate de 20% lipide, 35% carbohidrati si 5% minerale. Dar si partea ei de controversa. Desi a fost prezentata multa vreme drept un inlocuitor-minune al alimentelor de baza de origine animala, specialistii contactati de TOTB ne indeamna „sa nu absolutizam minunile soiei”, chiar daca un consum moderat nu ne-ar strica.
Culturile de soia sunt pretuite in Asia de mii de ani si raman o sursa principala de hrana in China, Japonia si Coreea. Alti producatori de top sunt SUA, Brazilia, Argentina, Paraguay, China si India. Planta leguminoasa a intrat in Europa la inceputul secolului XVIII si pe teritoriul de acum al Statelor Unite in 1725, unde a fost crescuta pentru nutret. In Africa a patruns la sfarsitul secolului XIX, culturile fiind raspandite acum pe intreg continentul. Soia nu a fost insa semanata la scara larga in afara Asiei pana in anul 1910, iar in SUA, planta cu pricina a fost considerata multa vreme un produs industrial si nu a fost folosita in alimentatia umana inainte de anii 1920. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, boabele de soia au devenit sursa importanta de hrana in America de Nord si in Europa indeosebi ca inlocuitori ai altor produse bogate in proteine si ca sursa de ulei comestibil.
Soia a inceput sa fie pretuita la scara larga dupa ce s-a observat continutul sau ridicat de proteine si faptul ca poate inlocui produsele de origine animala la costuri reduse. Planta poate produce cel putin de doua ori mai multe proteine pe metru patrat decat alte legume sau cereale importante. De aceea este folosita in alimentatia umana si in cea animala pentru a inlocui produsele de origine animala, bogate in proteine. „Soia poate inlocui carnea, in special pe cea de pui, mai ales cand este imbogatita cu minerale si vitamine”, spune dr. Serban Damian, nutriotinist sportiv, de la Centrul de nutritie Superfit.
Cultura de soia. Credit: Flickr/Dan Zen
Mai departe, ea poate substitui si produsele lactate. Din ea se fabrica lapte de soia si tofu (branza de soia), dar si margarina vegetala, iaurt si inghetata. Tot din ea se produce si faina, folosita in mare parte la hrana unor animale precum cainii sau pisicile. Datorita bogatiei in proteine, explica Serban Damian, planta leguminoasa este folosita si in industria suplimentelor nutritive pentru obtinerea de concentrate proteice, si, din moment ce contin 20% grasimi, boabele ei sunt prelucrate pentru obtinerea uleiului de soia. „Cei mai multi europeni, insa, nu gasesc foarte agreabile mancarurile respective”, spune Corina Zugravu, care a renuntat de ani buni la carne in favoarea vegetalelor, a lactatelor si, foarte rar, a oualor, si care a incercat pentru o vreme produsele pe baza de soia.
Cu toate acestea, desi soia este o planta mai aparte prin continutul foarte ridicat de proteine, acestea din urma au o valoare nutritiva inferioara in comparatie cu cele inglobate in alimentele de baza. „Soia are multe proteine, da, dar aceste proteine nu au valoarea proteinelor din carne sau ou sau branza”, explica Corina Zugravu. „Proteinele din soia sunt mult mai bune decat cele din orice aliment de origine vegetala, dar undeva mai jos decat orice alta proteina de origine animala. Clar?!”.
Unii nutritionisti considera soia o sursa completa de proteine, completeaza Serban Damian, altii infirma acest lucru, asa ca e greu de stabilit daca planta leguminoasa de care vorbim e mai sanatoasa decat alimentele pe care o inlocuieste. Cum omul este un animal omnivor, nutritionistul sportiv este de parere ca in regimul nostru isi pot gasi loc toate tipurile de alimente, in proportii dictate de necesitati, locul in care traim, traditie, cultura, oferta etc.
„Ganditi-va, de exemplu, ca avem un indicator, eficienta proteica. El este 3,8 la ou si doar 2,2 la soia. Bine, la proteina din grau este 1,7 etc. Pe de alta parte, nici nu sunt proteine complete (n.r. – cele continute de soia), au prea putin dintr-un aminoacid esential”, spune Corina Zugravu. „De aceea, daca esti vegetarian absolut, trebuie musai sa asociezi leguminoase ca soia cu cereale, ca sa corectezi astfel de deficiente. Deci sa nu absolutizam minunile soiei”.
Boabe de soia. Credit: Flickr/eurleif
Daca e sa treaca totusi in revista beneficiile acestei plante pentru sanatatea umana, Corina Zugravu considera asa:
* „Este un inlocuitor ideal pentru carne si lapte pentru ca nu are grasimi saturate si colesterol”.
* „Are grasimi nesaturate si fitosteroli, deci sanatate curata pentru inima, vase, circulatie si combaterea ateromatozei (n.r. – depunere de substante grase pe peretii vaselor sangvine). La cei cu hipercolesterolemie, cu dislipemii de tot felul, cu boli de inima, ar fi ideal sa se inlocuiasca carnea grasa sau lactatele integrale cu produse din soia”.
* „Bobul de soia are si fibre, ceea ce il face sa ne ofere carbohidrati lenti, sa aiba un indice glicemic mic. Deci ideala pentru cei care au tendinta la ingrasare, cu sindrom metabolic, cu diabet. Bobul de soia are si vitamine din complexul B, minerale, insa acestea se pierd in produsele facute doar din concentrate proteice. Le regasim exclusiv in, repet, produsele care au la baza bobul de leguminoasa”.
Atat o parte din beneficiile, cat si riscurile asociate acestei plante, continua Serban Damian, sunt insa extrem de controversate. Pentru fiecare afirmatie se pot gasi atat sustinatori, cat si persoane care sa combata cu vehementa. Unul dintre beneficiile cel mai des citate, spune nutritionistul sportiv, este rolul in prevenirea cancerului la san, pe baza observatiilor frecventei acestei afectiuni la populatiile asiatice consumatoare de soia. Explicatia ar consta in prezenta unor izoflavine, genisteina si daidzeina, care fac parte din clasa fitoestrogenilor.
Pe de alta parte, unii cercetatori au venit cu dovezi contrare – soia ar putea chiar sa accelereze ritmul dezvoltarii unei tumori mamare. „Desi nu s-a demonstrat cu certitudine, se pare ca aceste efecte ar depinde de cantitatea in care este consumata soia (si deci de doza de izoflavone introduse in organism), dar si de etapa din viata cand se produce consumul – pubertate, viata adulta sau dupa instalarea menopauzei”.
Lapte de soia. Credit: Flickr/La.blasco
Un alt posibil beneficiu al consumului de soia este influenta asupra instalarii bolilor cardiovasculare, in fata carora ar avea un rol protector prin reducerea cantitatii de colesterol. Desi Food and Drug Administration (FDA) din SUA a aprobat in urma cu ceva timp afirmatii precum “soia protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare”, spune Serban Damian, exista studii care arata ca efectul este de fapt nesemnificativ, ca soia nu ar avea cine stie ce proprietati speciale si ca protectia mai sus aminitita s-ar datora reducerii consumului altor surse de proteine ce aduc si grasimi in organism – carne, lacate – in favoarea unei surse mult mai sarace in lipide.
„Acesta decizie a FDA a fost pusa sub semnul controversei chiar de catre unii oameni din interior”, continua nutriotionistul sportiv, „si am putea specula ca ar putea fi o masura ce are in spate interese comerciale – soia este o sursa ieftina de nutrienti, in comparatie cu cele de origine animala”. De altfel, aceasta din urma caracteristica – sursa ieftina de proteine – intra la capitolul avantaje in fata surselor principale de nutrienti din regimul alimentar uman.
O alta controversa este legata de posibila legatura dintre consumul de soia si instalarea hipotiroidiei, manifestata prin aparitia gusei. Nu au putut fi aduse argumente solide nici pro, nici contra in acest sens, subliniaza Serban Damian, la fel si in cazul afirmatiei ca un consum indelungat de soia ar putea sa se manifeste la barbati prin semne de efeminare, datorita unor tulburari endocrine induse de fitoestrogeni. „Nici rolul protector impotriva cancerului de prostata nu a putut fi demonstrat. Ceea ce se stie insa fara dubii e faptul ca soia se numara printre alimentele care produc alergii si intoleranta alimentara, fiind citata alaturi de lapte de vaca, alune, scoici”.
Tofu (branza de soia). Credit: Flickr/yomi955
„La popoarele occidentale”, continua nutritionistul sportiv, „soia ajunge in cele mai multe cazuri intr-o forma foarte prelucrata industrial sau dupa ce a suferit mutatii genetice controlate, fiind astfel un cu totul alt aliment decat cel cultivat traditional si preparat dupa metode clasice”. Corina Zugravu mai spune ca pe piata romaneasca oferta este limitata, produsele pe baza de soia sunt proaste din punct de vedere organoleptic (n.r. – nu prea impresioneaza organele de simt) si sunt captusite cu numerosi aditivi. In plus, majoritatea sunt si foarte sarate. „Sincer, pana la ora actuala, am mancat doar pateu de soia bun, restul sunt absolut dezgustatoare. Iar lectura etichetei te inspaimanta: coloranti, conservanti…incepi sa te intrebi ce rost are sa te intoxici in felul asta”.
„Ce poate fi rau daca se mananca prea multe produse de soia?”, intreaba Corina Zugravu. „Hm….orice este in exces in dieta nu este bun. Unii acuza cum ca ar interfera functionarea tiroidei, ca ar crea probleme la inima, ca ar interfera absorbtia unor minerale etc. Ideea este ca 2-3 portii pe zi de leguminoase nu fac nici un rau. Deci daca mananci un cremvurst de soia sau un hamburger de soia la pranz, nici o problema. Nici o problema si daca seara bei un pahar de lapte de soia. Si ca vorbeam in plan personal: eu chiar am cam renuntat la produse de soia. Pentru simplul motiv ca nu gasesc ce as dori. Dar daca as gasi, as manca fara rezerve”.
De cealalta parte, Serban Damian este de parere ca soia nu reprezinta o necesitate in regimul alimentar obisnuit al omului, dar nici nu trebuie sa ne ferim de ea ca de o otrava. „De multe ori o consumam fara sa ne dam seama, pentru ca se adauga ca ‘umplutura’ in tot felul de alimente. Consumul de soia ramane o alegere personala, alaturi de multe alte alimente, iar pentru vegetarieni este un aliment valoros, prin aportul important de proteine. Personal nu ma dau in vant dupa niciun preparat din soia, dar nici nu refuz daca mi se serveste asa ceva, din cand in cand”. Cat priveste din ce in ce mai controversata carne, nutritionistul sportiv crede ca nu ar trebui gasiti inlocuitori pentru ea, doar in cazul in care exista o motivatie medicala, religioasa sau de alta natura, alta decat cautarea unui substitut mai sanatos.
http://www.hotnews.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Herpesul genital nu este niciodata complet inactiv.
Un nou studiu scoate la iveala ca herpesul genital nu intra niciodata intr-o stare latenta. Chiar si atunci cand nu provoaca eruptii, virusul este prezent in cantitati mici in tractul genital.
Atunci cand nu infecteaza celulele pielii din zona genitala cauzand o leziune, se presupune ca virusul herpetic "stationeaza" in neuronii din jurul coloanei vertebrale. Noutatea adusa de cercetatorii americani cu acest studiu este ca HPV nu este complet inactiv nici in perioada latenta, ci este eliberat in continuare in cantitati mici de catre neuroni.
Ramane de vazut daca acesta cantitate este suficienta pentru a infecta o alta persoana, intrucat pana in prezent se presupunea ca nu. Tocmai de aceea, persoanele infectate erau sfatuite sa evite sexul si sa foloseasca prezervativ doar in timpul eruptiei, pentru a nu transmite virusul mai departe.
1 din 5 americani e infectat cu HPV
In Statele Unite, herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Aproximativ 50 de milioane de americani au herpes genital si 1 milion sunt infectati anual. Asociatia Americana de Sanatate (ASHA) afirma ca unul din 5 adulti au herpes genital.
In intreaga lume, miliarde de oameni sunt infectati cu virusul herpetic si multi dintre ei nu sunt constienti de acest lucru intrucat nu au suferit nici o eruptie. Asta se intampla intrucat la nivelul epidermei are loc o lupta continua intre sistemul imunitar si virus.
Avand in vedere numarul mare de cazuri de imbolnaviri, expertii considera ca este absolut necesar sa continue cercetarile pentru a evidentia cu mai multa exactitate modalitatile de infectare, mai ales in perioadele de hibernare ale virusului.
Un nou studiu scoate la iveala ca herpesul genital nu intra niciodata intr-o stare latenta. Chiar si atunci cand nu provoaca eruptii, virusul este prezent in cantitati mici in tractul genital.
Atunci cand nu infecteaza celulele pielii din zona genitala cauzand o leziune, se presupune ca virusul herpetic "stationeaza" in neuronii din jurul coloanei vertebrale. Noutatea adusa de cercetatorii americani cu acest studiu este ca HPV nu este complet inactiv nici in perioada latenta, ci este eliberat in continuare in cantitati mici de catre neuroni.
Ramane de vazut daca acesta cantitate este suficienta pentru a infecta o alta persoana, intrucat pana in prezent se presupunea ca nu. Tocmai de aceea, persoanele infectate erau sfatuite sa evite sexul si sa foloseasca prezervativ doar in timpul eruptiei, pentru a nu transmite virusul mai departe.
1 din 5 americani e infectat cu HPV
In Statele Unite, herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Aproximativ 50 de milioane de americani au herpes genital si 1 milion sunt infectati anual. Asociatia Americana de Sanatate (ASHA) afirma ca unul din 5 adulti au herpes genital.
In intreaga lume, miliarde de oameni sunt infectati cu virusul herpetic si multi dintre ei nu sunt constienti de acest lucru intrucat nu au suferit nici o eruptie. Asta se intampla intrucat la nivelul epidermei are loc o lupta continua intre sistemul imunitar si virus.
Avand in vedere numarul mare de cazuri de imbolnaviri, expertii considera ca este absolut necesar sa continue cercetarile pentru a evidentia cu mai multa exactitate modalitatile de infectare, mai ales in perioadele de hibernare ale virusului.
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Drojdia de bere si proprietatile sale terapeutice
Drojdia de bere este un medicament universal si un aliment miraculos, care trateaza o multitudine de afectiuni. Este usor asimilata in organism si are efect regenerator. Ajuta organismul sa ramana tanar si activ. Este un ingredient esential pentru un ten sanatos si par stralucitor. Ajuta si in dietele de slabire, fiind foarte satioasa.
Ce este drojdia de bere
Drojdia de bere este un produs secundar din industria de bere. Absoarbe vitamine si nutrienti de la celelalte ingrediente folosite in procesul de preparare al berii. Ingredientele folosite in industria berii sunt hameiul, maltul si cerealele.
Drojdia de bere este de fapt o ciuperca de dimensiuni microscopice. Contine insa numeroase vitamine si nutrientii extrem de benefici pentru sanatate. Drojdia de bere produce aminoacizi, contine toate vitaminele din complexul B, calciu, magneziu, fosfor si seleniu.
Ce contine drojdia de bere
Drojdia de bere este o adevarata famacie. Contine acid folic, potasiu si crom. Nu are multe calorii si nu contine grasimi, sodiu sau carbohidrati. Pe langa aceste elemente nutritive, drojdia de bere contine proteine, toate vitaminele din complexul B, vitamina D, H, E, enzime, saruri minerale, calciu, magneziu, fosfor si seleniu.
Drojdia de bere este o sursa importanta de glucide si oligoelemente necesare sanatatii. Este alcatuita din 16 aminoacizi, 14 minerale si 17 vitamine.
Efectele benefice ale drojdiei de bere
Drojdia de bere este un element nutritiv indinspensabil organismului uman. Asimileaza nutrietii si asigura o buna functionare a sistemului digestiv. Drojdia de bere este energizanta, ajuta organismul sa reziste la efort fizic si intelectual. Este utila si in starile de depresie si stres, fiind un tonic excelent.
Ajuta la vitaminizarea organismului, intareste sistemul imunitar si are o actiune hepatoprotectoare. Ajuta astfel ficatul sa se refaca dupa crize, toxiinfectii sau consum de alcool. Drojdia de bere mentine organismul tanar si viguros, incetinind procesul de imbatranire. Ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui, scade tensiunea si colesterolul din organism.
Drojdia de bere favorizeaza activitatea musculara si elimina toxinele din corp. Este utila in lupta impotriva kilogramelor in plus. Consumul de drojdie de bere este indicat si in tratarea problemelor de piele, unghii si par. Hraneste si catifeleaza tenul si vindeca acneea. De asemenea, drojdia de bere suplimenteaza aportul de vitamina B, previne constipatia, regleaza absorbtia zaharului si reduce riscul de cancer de prostata.
Drojdia de bere este eficienta si in combaterea tulburarilor digestive, cardiace, pentru tratarea depresiilor, nevralgiilor si oboselii. Are efect antianemic si ajuta la mentinerea echilibrului hormonal. Actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare si amelioreaza cefaleele. Este un factor esential in procesul de fixare a calciului.
Ce boli tratam cu drojdia de bere
Drojdia de bere poate fi considerata un medicament universal, fiind utilizata in tratarea mai multor afectiuni. Acneea, afectiunile pielii, afectiunile inflamatorii ale cailor respiratorii, reumatismul sau bolile sistemului nervos poti fi tratate cu drojdie de bere. Drojdia de bere este utila si pentru cei care sufera de anemie, astenie, constipatie, diabet, furunculoza sau gripa.
Afectiunile vaginale, intoxicatiile alimentare, pneumonia sau tulburarile de crestere isi pot gasi remediul prin consumul de drojdie de bere. Boli precum enterite, colite, diaree, ciroza, scleroza in placi, variola sau anemie se pot trata de asemenea cu drojdie de bere.
Drojdia de bere, utila in tratamentele cosmetice
Datorita cantitatii mari de vitamine si nutrientii, drojdia de bere este utila si in tratamentele cosmetice. Este un indredient miraculos in prepararea cremelor si a mastilor cosmetice. Mastile cu drojdie de bere sunt indicate pentru toate tipurile de ten si este utila si celor care sufera de acnee sau ten patat.
Mastile cu drojdie de bere se tin pe fata timp de 30 de minute si se folosesc o singura data pe saptamana. Datorita acidului folic pe care il contine, drojdia de bere este utila si pentru sanatatea parului. Este recomandata impotriva caderii si deteriorarii parului si in crestera unghiilor.
Drojdia proaspata versus drojdia uscata
Pe piata exista atat drojdie proaspata, cat si drojdie uscata. Drojdia de bere proaspata are o culoare buna si un miros puternic de bere. Drojdia proaspata are un termen de valabilitate redus si este greu de conservat. Drojdia de bere uscata este mai putin indicata, avand cu 70% mai putine vitamine.
Poate fi insa folosita in lipsa drojdiei proaspete. Inainte de a achizitiona drojdie uscata trebuie sa te asiguri ca nu contine aditivi. In ultima vreme, in farmacii si plafare se gaseste o noua forma de drojdie de bere. Tabletele si comprimatele sunt si ele eficiente in terapie si se administreaza conform prospectului.
Efectele secundare ale drojdiei de bere
Consumul de drojdie de bere nu produce efecte secundare decat in cazuri rare. Este indicat totusi ca inainte de a incepe o cura cu drojdie de bere sa consulti un medic. In cazul in care suferi de diabet, controlul la medic este primordial. Drojdia de bere schimba modul in care corpul raspunde la zahar. Poate fi astfel periculoasa in interactiune cu insulina sau alte medicamente.
In general, drojdia de bere nu produce efecte adverse puternice. Durerile de stomac si balonarile sunt cele mai frecvente efecte secundare. Este indicat ca intr-o cura cu drojdie de bere sa incepi cu o cantitate mica, pe care sa o cresti gradual intr-o perioada de cateva saptamani. Consumul de drojdie de bere este nerecomandat daca suferi de guta, candida sau boli intestinale. Este interzis consumul de drojdie de bere si daca ai un nivel ridicat de acid uric in organism sau esti alergic la penicilina.
Cum se consuma drojdia de bere
Drojdia de bere se administreaza in cure de 30 de zile. Daca nu apar reactii adverse, draojdia poate fi luata permanent, ca medicament de intretinere. Pentru o buna asimilare, se consuma pe stomacul gol, inainte de masa. Drojdia de bere poate fi consumata si la fiecare masa, dizolvata in supa sau amestecata cu legume, fructe sau miere. In cazul tabletelor si comprimatelor de drojdie de bere, doza zilnica este cea recomandata in prospect
http://sanatate.acasa.ro/naturist/drojdia-de-bere-si-proprietatile-sale-terapeutice-139426.html
Drojdia de bere este un medicament universal si un aliment miraculos, care trateaza o multitudine de afectiuni. Este usor asimilata in organism si are efect regenerator. Ajuta organismul sa ramana tanar si activ. Este un ingredient esential pentru un ten sanatos si par stralucitor. Ajuta si in dietele de slabire, fiind foarte satioasa.
Ce este drojdia de bere
Drojdia de bere este un produs secundar din industria de bere. Absoarbe vitamine si nutrienti de la celelalte ingrediente folosite in procesul de preparare al berii. Ingredientele folosite in industria berii sunt hameiul, maltul si cerealele.
Drojdia de bere este de fapt o ciuperca de dimensiuni microscopice. Contine insa numeroase vitamine si nutrientii extrem de benefici pentru sanatate. Drojdia de bere produce aminoacizi, contine toate vitaminele din complexul B, calciu, magneziu, fosfor si seleniu.
Ce contine drojdia de bere
Drojdia de bere este o adevarata famacie. Contine acid folic, potasiu si crom. Nu are multe calorii si nu contine grasimi, sodiu sau carbohidrati. Pe langa aceste elemente nutritive, drojdia de bere contine proteine, toate vitaminele din complexul B, vitamina D, H, E, enzime, saruri minerale, calciu, magneziu, fosfor si seleniu.
Drojdia de bere este o sursa importanta de glucide si oligoelemente necesare sanatatii. Este alcatuita din 16 aminoacizi, 14 minerale si 17 vitamine.
Efectele benefice ale drojdiei de bere
Drojdia de bere este un element nutritiv indinspensabil organismului uman. Asimileaza nutrietii si asigura o buna functionare a sistemului digestiv. Drojdia de bere este energizanta, ajuta organismul sa reziste la efort fizic si intelectual. Este utila si in starile de depresie si stres, fiind un tonic excelent.
Ajuta la vitaminizarea organismului, intareste sistemul imunitar si are o actiune hepatoprotectoare. Ajuta astfel ficatul sa se refaca dupa crize, toxiinfectii sau consum de alcool. Drojdia de bere mentine organismul tanar si viguros, incetinind procesul de imbatranire. Ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui, scade tensiunea si colesterolul din organism.
Drojdia de bere favorizeaza activitatea musculara si elimina toxinele din corp. Este utila in lupta impotriva kilogramelor in plus. Consumul de drojdie de bere este indicat si in tratarea problemelor de piele, unghii si par. Hraneste si catifeleaza tenul si vindeca acneea. De asemenea, drojdia de bere suplimenteaza aportul de vitamina B, previne constipatia, regleaza absorbtia zaharului si reduce riscul de cancer de prostata.
Drojdia de bere este eficienta si in combaterea tulburarilor digestive, cardiace, pentru tratarea depresiilor, nevralgiilor si oboselii. Are efect antianemic si ajuta la mentinerea echilibrului hormonal. Actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare si amelioreaza cefaleele. Este un factor esential in procesul de fixare a calciului.
Ce boli tratam cu drojdia de bere
Drojdia de bere poate fi considerata un medicament universal, fiind utilizata in tratarea mai multor afectiuni. Acneea, afectiunile pielii, afectiunile inflamatorii ale cailor respiratorii, reumatismul sau bolile sistemului nervos poti fi tratate cu drojdie de bere. Drojdia de bere este utila si pentru cei care sufera de anemie, astenie, constipatie, diabet, furunculoza sau gripa.
Afectiunile vaginale, intoxicatiile alimentare, pneumonia sau tulburarile de crestere isi pot gasi remediul prin consumul de drojdie de bere. Boli precum enterite, colite, diaree, ciroza, scleroza in placi, variola sau anemie se pot trata de asemenea cu drojdie de bere.
Drojdia de bere, utila in tratamentele cosmetice
Datorita cantitatii mari de vitamine si nutrientii, drojdia de bere este utila si in tratamentele cosmetice. Este un indredient miraculos in prepararea cremelor si a mastilor cosmetice. Mastile cu drojdie de bere sunt indicate pentru toate tipurile de ten si este utila si celor care sufera de acnee sau ten patat.
Mastile cu drojdie de bere se tin pe fata timp de 30 de minute si se folosesc o singura data pe saptamana. Datorita acidului folic pe care il contine, drojdia de bere este utila si pentru sanatatea parului. Este recomandata impotriva caderii si deteriorarii parului si in crestera unghiilor.
Drojdia proaspata versus drojdia uscata
Pe piata exista atat drojdie proaspata, cat si drojdie uscata. Drojdia de bere proaspata are o culoare buna si un miros puternic de bere. Drojdia proaspata are un termen de valabilitate redus si este greu de conservat. Drojdia de bere uscata este mai putin indicata, avand cu 70% mai putine vitamine.
Poate fi insa folosita in lipsa drojdiei proaspete. Inainte de a achizitiona drojdie uscata trebuie sa te asiguri ca nu contine aditivi. In ultima vreme, in farmacii si plafare se gaseste o noua forma de drojdie de bere. Tabletele si comprimatele sunt si ele eficiente in terapie si se administreaza conform prospectului.
Efectele secundare ale drojdiei de bere
Consumul de drojdie de bere nu produce efecte secundare decat in cazuri rare. Este indicat totusi ca inainte de a incepe o cura cu drojdie de bere sa consulti un medic. In cazul in care suferi de diabet, controlul la medic este primordial. Drojdia de bere schimba modul in care corpul raspunde la zahar. Poate fi astfel periculoasa in interactiune cu insulina sau alte medicamente.
In general, drojdia de bere nu produce efecte adverse puternice. Durerile de stomac si balonarile sunt cele mai frecvente efecte secundare. Este indicat ca intr-o cura cu drojdie de bere sa incepi cu o cantitate mica, pe care sa o cresti gradual intr-o perioada de cateva saptamani. Consumul de drojdie de bere este nerecomandat daca suferi de guta, candida sau boli intestinale. Este interzis consumul de drojdie de bere si daca ai un nivel ridicat de acid uric in organism sau esti alergic la penicilina.
Cum se consuma drojdia de bere
Drojdia de bere se administreaza in cure de 30 de zile. Daca nu apar reactii adverse, draojdia poate fi luata permanent, ca medicament de intretinere. Pentru o buna asimilare, se consuma pe stomacul gol, inainte de masa. Drojdia de bere poate fi consumata si la fiecare masa, dizolvata in supa sau amestecata cu legume, fructe sau miere. In cazul tabletelor si comprimatelor de drojdie de bere, doza zilnica este cea recomandata in prospect
http://sanatate.acasa.ro/naturist/drojdia-de-bere-si-proprietatile-sale-terapeutice-139426.html
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Povara tinereţii fără bătrâneţe: blestemul vieţii de 130 de ani
Adăugăm viaţă anilor sau ani vieţii? În timp ce ştiinţa excentrică promite omului peste un secol de viaţă, geriatria îşi propune să-i ofere ani de care se poate bucura în societate.
O viață fără excese, cu mult sport, i-ar putea scuti pe cercetători de efortSursa: EVZ
Secretul tinereţii fără bătrâneţe nu există, dar există o teorie care a transformat institutele de geriatrie în oaze în care se caută apa vieţii liniştite la vârste de peste 90 de ani. În timpul proceselor metabolice normale, se produc compuşi de oxigen foarte reactivi. Dacă nu sunt eliminaţi rapid, provoacă distrugeri la nivel celular, apoi la ţesut, apoi la organe.
Cum diagnosticul bolilor cronice vine abia în ultima dintre fazele distrugerii, ţinta e eliminarea timpurie a compuşilor reactivi, numiţi radicali liberi. "Asta face Gerovitalul, este un epurator de radicali liberi. Şi stimulează procesele enzimatice, naturale, de curăţire", explică Gabriel Ioan Prada, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti. "De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani".
Gerovitalul şi Aslavitalul, brevetate de Ana Aslan în 1953 şi 1980 (ultimul în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu), sunt doar două dintre produsele geriatrice folosite în lume. "Avantajul lor este că au o probă a timpului, sunt utilizate de zeci de ani, în zeci de ţări din lume", spune doctorul Prada.
Laboratorul tinereţii
Portarul institutului e un bătrân cu dopuri de vată în urechi, ce păstrează doar câteva fire negre în părul alb-cenuşiu. Aruncând o privire spre pacienţii care rătăcesc pe alei, în pijamale subţiri şi cojoace cât toate zilele, paznicul acesta de vreo 60 de ani pare a le fi copil. Pe aleile boltite de copaci bătrâni, o femeie cu mers lin atinge cu degetele frunzele de trandafir, iar micuţul fir de brumă strâns în palmă se scurge pe braţul ei subţire.
Dacă ar fi văzut acest cadru, Ana Aslan, deşi cunoscută drept o femeie severă, ar fi zâmbit, deoarece ar fi simţit că a adăugat viaţă anilor acestei bătrâne, spun medicii care au prins anii Aslan ai Institutului. Femeia merge în ritmul ei spre Pavilionul B, urcă scările punând un picior după altul pe fiecare treaptă, se afundă între zidurile coridorului de la etajul 1 şi dispare, înghiţită încet de uşa salonului. În celălalt capăt al coridorului, uşa de la ecografie nu se vede de oameni. Din când în când, iese un bărbat împlinit, cu halat imaculat, zâmbind întruna. "Nu mă plictisesc deloc", spune doctorul Gabriel Ioan Prada.
Bătrânii nu sunt rapizi la pas, dar vorba lor nu şi-a pierdut viteza. Pe holul alb, cu linoleum galben şi uşi portocalii, cadrul metalic al unei femei îşi trimite ecoul în toate ungherele. Paşii grăbiţi ai unei asistente subţirele, cu părul despletit şi lung până sub talie, nici nu se aud. O observi doar când se apropie, în uniformă roz, deschide larg uşa cabinetului şi aşteaptă bătrâna cu cadrul. "Lasă că scapi de el!", îi spune ea femeii, pe care o aşază pe pat. Apoi dispare rapid, pe uşi deschise doar pe sfert, iar părul bogat îi pluteşte în urmă.
Ani mulţi, viaţă independentă
O bătrână care aşteaptă la cabinet se uită la tânăra în roz şi parcă suie într-o maşină a timpului. "Aşa eram eu - spune ea - acum 60-65 de ani". O traducătoare pentru un vizitator străin spune povestea străbunicii ei, care a trăit până la 97 de ani, după ce s-a tratat cu Gerovital. Când se eliberează, doctorul Prada se aşază pe un scaun şi vorbeşte despre ce ştie mai bine, ştiinţa îmbătrânirii.
"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani", spune doctorul. "Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent", continuă acesta. Când spune independent, doctorul Prada se gândeşte la capacitatea bătrânului de a trăi în societate, ca bunic, bun sfătuitor, îndrumător într-o meserie.
MAI MULTE VIEŢI
La 72 de ani, a adoptat o fată
Între 1960 şi 1985, 30 de pacienţi ai Institutului au urmat cure anuale cu Gerovital, sub supravegherea Anei Aslan. Ce se ştie mai puţin este, spune doctorul Prada, că toţi cei 30 au trecut de vârsta de 90 de ani: "S-a făcut un examen patologic, iar aortele acestor pacienţi aveau foarte puţine leziuni ce ţin de arterioscleroză".
Depunerile de grăsimi şi colesterol pe peretele intern al arterelor duc la sclerozarea acestora. Metoda cu Gerovital continuă să fie aplicată şi acum. Eugenia Chirvase are o faţă de bunică din cărţile de poveşti, iar viaţa sa a fost cu adevărat un basm lung şi plin de acţiune. Pune pe o poală a plapumei o carte a lui Ian Fleming, din seria James Bond, şi îşi începe povestirea.
Un infarct, paralizie, 85 de ani
Vine la institut an de an, din 1997. Are 85 de ani, dar e independentă, exemplul perfect pentru longevitatea activă de care vorbeşte doctorul Prada: merge la piaţă, găteşte pentru doi, trebăluieşte prin casă, citeşte şi se bucură. Când i-a murit soţul, a decis să adopte o fetiţă. Se întâmpla la vârsta de 72 de ani. "Avea 5 ani fetiţa, o grecoaică, tatăl ei trăieşte acolo. Nu voiau să mi-o dea de la Direcţia Copilului, mă întrebau cu cine o să crească atunci când eu n-oi mai fi", povesteşte femeia. "Dar uite că trăiesc", adaugă ea zâmbind.
În spatele zâmbetului e satisfacţia de a trece peste accidente care pe alţii în răpun rapid. A avut un infarct în 2003, două accidente cerebrale, a fost paralizată pe partea dreaptă, dar s-a ridicat de fiecare dată din patul de spital şi a mers pe picioarele ei. Acum, fiica ei este în anul în care trebuie să dea Bacalaureatul.
Cum a ajuns, după toate aceste accidente, la 85 de ani? Nici ea nu ştie exact, gândul îi alunecă doar spre fiolele de gerovital şi spre timpul petrecut alături de fostul său soţ. Viaţă uşoară nu a avut. Tatăl ei a murit pe front, iar mama a fost răpusă de cancer. În 1941 a fost deportată din Chişinău la Corabia, apoi s-a întors peste Prut. În 1945, a ajuns iar în România, a fost admisă la Institutul de Asistenţă Socială. A lucrat printre oamenii străzii, îşi aminteşte de mizeria, bolile, frigul pe care le-a îndurat. Ana Aslan propunea un regim alimentar lacto-vegetarian, dar femeia a ţinut regim doar atunci când era musai, în rest a mâncat "orice, ce mănâncă toată lumea".
Totuşi, a avut pasiuni care i-au antrenat mintea, detaliu socotit foarte important de gerontologi. Unul este cititul. Îi plac cărţile poliţiste, îşi aminteşte multe dintre operele Agathei Christie, iar acum nu ar vrea să piardă trei cărţi de spionaj care stau să apară. Îşi va ruga fiica să-i cumpere prima dintre cărţi, mai are ceva mai mult de o săptămână de stat la institut.
"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani. Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent. De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani."
GABRIEL IOAN PRADA, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti
STUDII
Cercetătorii americani vor să trăim peste 130 de ani, iar cei ruşi speră să prindem 100. Sfidând toate teoriile, o franţuzoiacă a fost cea mai longevivă femeie din lume: a trăit 122 de ani
Modificată genetic, o specie de drojdie de bere a trăit zece săptămâni. În mod normal, trăieşte una. Cercetătorul Valter Longo, de la University of South California, anunţa acest experiment în 2008, într-un articol al publicaţiei "The Independent". În urma anunţului, cum Longo este un gerontolog, s-a pus o întrebare uşor de intuit: "Putem face aşa ceva şi la oameni?". Răspunsul cercetătorului a venit anul acesta, într-un articol publicat în revista "Science". Longo crede că îmbătrânirea, la oameni şi alte organisme vii este programată genetic, pentru a scăpa de indivizii în vârstă şi a face loc altora noi.
Viaţă fără de moarte, prin modificarea genelor
Gerontologii au spus că, pentru ştiinţa îmbătrânirii, vorbele lui Longo sunt "o erezie", dar cercetătorul american de origine canadiană îşi continuă studiile. El crede că "este destul de uşor să obţinem vârste de 120-130 de ani pentru oameni. Chiar putem merge mai departe, deoarece există indicii care mă fac să cred că organismele nu au limite de viaţă".
Longo crede că soluţia stă într-o "corectare" la nivel de gene (elemente localizate în cromozomi, care determină dezvoltarea caracterelor ereditare), combinată cu un regim hipocaloric.
Pilula-minune din Rusia
În timp ce Longo se concentrează pe studiul genelor îmbătrânirii, un rus a anunţat, în urmă cu două săptămâni, că a inventat medicamentul anti-îmbătrânire. Şeful Departamentului de Bioenergii a Universităţii de Stat din Moscova, Vladimir Skulachev, spune că pilula funcţionează ca un antioxidant foarte eficient, care ajută corpul bâtrân în lupta cu radicalii liberi. Vorbim despre acelaşi principiu de care amintea şi profesorul Prada.Realizarea lui Skulachev este garantată de un laureat Nobel, dr. Guntel Blobel, şi de testarea medicamentului pe animale.
Mai mult, Skulachev spune că tratamentul l-a ajutat să scape de cataractă. Spre deosebire de Longo, Skulachev nu vorbeşte de viaţa fără de moarte, ci de un trai sănătos până la 90 de ani şi de şanse mai mari ca omul să treacă de pragul celor 100 de ani.
Franţuzoaica Jeanne Calment este considerată cea mai longevivă persoană din istorie. S-a născut în 1875 şi a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani şi 164 de zile. A asistat la funeraliile scriitorului Victor Hugo în 1885 şi l-a întâlnit pe pictorul Vincent van Gogh, la vârsta de 14 ani.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/pov...te-blestemul-vietii-de-130-de-ani-908465.html
Adăugăm viaţă anilor sau ani vieţii? În timp ce ştiinţa excentrică promite omului peste un secol de viaţă, geriatria îşi propune să-i ofere ani de care se poate bucura în societate.
O viață fără excese, cu mult sport, i-ar putea scuti pe cercetători de efortSursa: EVZ
Secretul tinereţii fără bătrâneţe nu există, dar există o teorie care a transformat institutele de geriatrie în oaze în care se caută apa vieţii liniştite la vârste de peste 90 de ani. În timpul proceselor metabolice normale, se produc compuşi de oxigen foarte reactivi. Dacă nu sunt eliminaţi rapid, provoacă distrugeri la nivel celular, apoi la ţesut, apoi la organe.
Cum diagnosticul bolilor cronice vine abia în ultima dintre fazele distrugerii, ţinta e eliminarea timpurie a compuşilor reactivi, numiţi radicali liberi. "Asta face Gerovitalul, este un epurator de radicali liberi. Şi stimulează procesele enzimatice, naturale, de curăţire", explică Gabriel Ioan Prada, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti. "De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani".
Gerovitalul şi Aslavitalul, brevetate de Ana Aslan în 1953 şi 1980 (ultimul în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu), sunt doar două dintre produsele geriatrice folosite în lume. "Avantajul lor este că au o probă a timpului, sunt utilizate de zeci de ani, în zeci de ţări din lume", spune doctorul Prada.
Laboratorul tinereţii
Portarul institutului e un bătrân cu dopuri de vată în urechi, ce păstrează doar câteva fire negre în părul alb-cenuşiu. Aruncând o privire spre pacienţii care rătăcesc pe alei, în pijamale subţiri şi cojoace cât toate zilele, paznicul acesta de vreo 60 de ani pare a le fi copil. Pe aleile boltite de copaci bătrâni, o femeie cu mers lin atinge cu degetele frunzele de trandafir, iar micuţul fir de brumă strâns în palmă se scurge pe braţul ei subţire.
Dacă ar fi văzut acest cadru, Ana Aslan, deşi cunoscută drept o femeie severă, ar fi zâmbit, deoarece ar fi simţit că a adăugat viaţă anilor acestei bătrâne, spun medicii care au prins anii Aslan ai Institutului. Femeia merge în ritmul ei spre Pavilionul B, urcă scările punând un picior după altul pe fiecare treaptă, se afundă între zidurile coridorului de la etajul 1 şi dispare, înghiţită încet de uşa salonului. În celălalt capăt al coridorului, uşa de la ecografie nu se vede de oameni. Din când în când, iese un bărbat împlinit, cu halat imaculat, zâmbind întruna. "Nu mă plictisesc deloc", spune doctorul Gabriel Ioan Prada.
Bătrânii nu sunt rapizi la pas, dar vorba lor nu şi-a pierdut viteza. Pe holul alb, cu linoleum galben şi uşi portocalii, cadrul metalic al unei femei îşi trimite ecoul în toate ungherele. Paşii grăbiţi ai unei asistente subţirele, cu părul despletit şi lung până sub talie, nici nu se aud. O observi doar când se apropie, în uniformă roz, deschide larg uşa cabinetului şi aşteaptă bătrâna cu cadrul. "Lasă că scapi de el!", îi spune ea femeii, pe care o aşază pe pat. Apoi dispare rapid, pe uşi deschise doar pe sfert, iar părul bogat îi pluteşte în urmă.
Ani mulţi, viaţă independentă
O bătrână care aşteaptă la cabinet se uită la tânăra în roz şi parcă suie într-o maşină a timpului. "Aşa eram eu - spune ea - acum 60-65 de ani". O traducătoare pentru un vizitator străin spune povestea străbunicii ei, care a trăit până la 97 de ani, după ce s-a tratat cu Gerovital. Când se eliberează, doctorul Prada se aşază pe un scaun şi vorbeşte despre ce ştie mai bine, ştiinţa îmbătrânirii.
"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani", spune doctorul. "Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent", continuă acesta. Când spune independent, doctorul Prada se gândeşte la capacitatea bătrânului de a trăi în societate, ca bunic, bun sfătuitor, îndrumător într-o meserie.
MAI MULTE VIEŢI
La 72 de ani, a adoptat o fată
Între 1960 şi 1985, 30 de pacienţi ai Institutului au urmat cure anuale cu Gerovital, sub supravegherea Anei Aslan. Ce se ştie mai puţin este, spune doctorul Prada, că toţi cei 30 au trecut de vârsta de 90 de ani: "S-a făcut un examen patologic, iar aortele acestor pacienţi aveau foarte puţine leziuni ce ţin de arterioscleroză".
Depunerile de grăsimi şi colesterol pe peretele intern al arterelor duc la sclerozarea acestora. Metoda cu Gerovital continuă să fie aplicată şi acum. Eugenia Chirvase are o faţă de bunică din cărţile de poveşti, iar viaţa sa a fost cu adevărat un basm lung şi plin de acţiune. Pune pe o poală a plapumei o carte a lui Ian Fleming, din seria James Bond, şi îşi începe povestirea.
Un infarct, paralizie, 85 de ani
Vine la institut an de an, din 1997. Are 85 de ani, dar e independentă, exemplul perfect pentru longevitatea activă de care vorbeşte doctorul Prada: merge la piaţă, găteşte pentru doi, trebăluieşte prin casă, citeşte şi se bucură. Când i-a murit soţul, a decis să adopte o fetiţă. Se întâmpla la vârsta de 72 de ani. "Avea 5 ani fetiţa, o grecoaică, tatăl ei trăieşte acolo. Nu voiau să mi-o dea de la Direcţia Copilului, mă întrebau cu cine o să crească atunci când eu n-oi mai fi", povesteşte femeia. "Dar uite că trăiesc", adaugă ea zâmbind.
În spatele zâmbetului e satisfacţia de a trece peste accidente care pe alţii în răpun rapid. A avut un infarct în 2003, două accidente cerebrale, a fost paralizată pe partea dreaptă, dar s-a ridicat de fiecare dată din patul de spital şi a mers pe picioarele ei. Acum, fiica ei este în anul în care trebuie să dea Bacalaureatul.
Cum a ajuns, după toate aceste accidente, la 85 de ani? Nici ea nu ştie exact, gândul îi alunecă doar spre fiolele de gerovital şi spre timpul petrecut alături de fostul său soţ. Viaţă uşoară nu a avut. Tatăl ei a murit pe front, iar mama a fost răpusă de cancer. În 1941 a fost deportată din Chişinău la Corabia, apoi s-a întors peste Prut. În 1945, a ajuns iar în România, a fost admisă la Institutul de Asistenţă Socială. A lucrat printre oamenii străzii, îşi aminteşte de mizeria, bolile, frigul pe care le-a îndurat. Ana Aslan propunea un regim alimentar lacto-vegetarian, dar femeia a ţinut regim doar atunci când era musai, în rest a mâncat "orice, ce mănâncă toată lumea".
Totuşi, a avut pasiuni care i-au antrenat mintea, detaliu socotit foarte important de gerontologi. Unul este cititul. Îi plac cărţile poliţiste, îşi aminteşte multe dintre operele Agathei Christie, iar acum nu ar vrea să piardă trei cărţi de spionaj care stau să apară. Îşi va ruga fiica să-i cumpere prima dintre cărţi, mai are ceva mai mult de o săptămână de stat la institut.
"Prelungirea vârstei nu este un scop în sine, ţelul nu e să trăieşti 130 de ani. Da, urmărim ca o persoană să trăiască ani mulţi, dar independent. De aceea, profilaxia (cura de prevenire - n.r.) cu Gerovital trebuie începută chiar de la 45 de ani."
GABRIEL IOAN PRADA, directorul medical al Institutului de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan", din Bucureşti
STUDII
Cercetătorii americani vor să trăim peste 130 de ani, iar cei ruşi speră să prindem 100. Sfidând toate teoriile, o franţuzoiacă a fost cea mai longevivă femeie din lume: a trăit 122 de ani
Modificată genetic, o specie de drojdie de bere a trăit zece săptămâni. În mod normal, trăieşte una. Cercetătorul Valter Longo, de la University of South California, anunţa acest experiment în 2008, într-un articol al publicaţiei "The Independent". În urma anunţului, cum Longo este un gerontolog, s-a pus o întrebare uşor de intuit: "Putem face aşa ceva şi la oameni?". Răspunsul cercetătorului a venit anul acesta, într-un articol publicat în revista "Science". Longo crede că îmbătrânirea, la oameni şi alte organisme vii este programată genetic, pentru a scăpa de indivizii în vârstă şi a face loc altora noi.
Viaţă fără de moarte, prin modificarea genelor
Gerontologii au spus că, pentru ştiinţa îmbătrânirii, vorbele lui Longo sunt "o erezie", dar cercetătorul american de origine canadiană îşi continuă studiile. El crede că "este destul de uşor să obţinem vârste de 120-130 de ani pentru oameni. Chiar putem merge mai departe, deoarece există indicii care mă fac să cred că organismele nu au limite de viaţă".
Longo crede că soluţia stă într-o "corectare" la nivel de gene (elemente localizate în cromozomi, care determină dezvoltarea caracterelor ereditare), combinată cu un regim hipocaloric.
Pilula-minune din Rusia
În timp ce Longo se concentrează pe studiul genelor îmbătrânirii, un rus a anunţat, în urmă cu două săptămâni, că a inventat medicamentul anti-îmbătrânire. Şeful Departamentului de Bioenergii a Universităţii de Stat din Moscova, Vladimir Skulachev, spune că pilula funcţionează ca un antioxidant foarte eficient, care ajută corpul bâtrân în lupta cu radicalii liberi. Vorbim despre acelaşi principiu de care amintea şi profesorul Prada.Realizarea lui Skulachev este garantată de un laureat Nobel, dr. Guntel Blobel, şi de testarea medicamentului pe animale.
Mai mult, Skulachev spune că tratamentul l-a ajutat să scape de cataractă. Spre deosebire de Longo, Skulachev nu vorbeşte de viaţa fără de moarte, ci de un trai sănătos până la 90 de ani şi de şanse mai mari ca omul să treacă de pragul celor 100 de ani.
Franţuzoaica Jeanne Calment este considerată cea mai longevivă persoană din istorie. S-a născut în 1875 şi a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani şi 164 de zile. A asistat la funeraliile scriitorului Victor Hugo în 1885 şi l-a întâlnit pe pictorul Vincent van Gogh, la vârsta de 14 ani.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/pov...te-blestemul-vietii-de-130-de-ani-908465.html
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Inchisoarea mintii: autismul
Putin cunoscuta, inca departe de a fi inteleasa si inca si mai departe de a fi usor de tratat, autismul este o boala care sperie, creeaza frustrare, provoaca reactii de respingere. Totusi, in societatea de tip occidental, au apus vremurile in care toti copiii autisti erau considerati debili mintali si inchisi in aziluri psihiatrice.
Astazi stim ca, dimpotriva, multi dintre acesti copii au haruri uimitoare: abilitati matematice, memorie exceptionala, talent artistic.
Insa functioneaza diferit de ceilalti. Percep altfel, interpreteaza altfel, reactioneaza altfel. Traiesc izolati intr-o lume a lor, uneori parand inconjurati de un zid invizibil, dar de netrecut.
Autismul e, inca, o boala misterioasa; cauzele sale nu sunt cunoscute, nici una dintre teoriile propuse pana in prezent nu a fost confirmata dincolo de orice indoiala sau acceptata pe deplin.
Desi boala nu este vindecabila, se pot face totusi foarte multe pentru persoanele autiste - incepand cu acceptarea conditiei lor.
O terapie complexa si indelungata, axata pe gasirea unor mijloace de comunicare special adaptate, pe stabilirea treptata a legaturilor intre copilul autist si lumea exterioara, pe identificarea cailor prin care se poate ajunge la mintea si sufletul lui, poate duce, in cele din urma, la reusita: dezvoltarea unui adult capabil sa traiasca in societate - cu tot ce implica asta -, sa iasa, atunci cand e necesar, din lumea sa, pentru a interactiona cu ceilalti. Afla mai multe:
http://www.descopera.ro/video-doc/7455128-inchisoarea-mintii-autismul
Putin cunoscuta, inca departe de a fi inteleasa si inca si mai departe de a fi usor de tratat, autismul este o boala care sperie, creeaza frustrare, provoaca reactii de respingere. Totusi, in societatea de tip occidental, au apus vremurile in care toti copiii autisti erau considerati debili mintali si inchisi in aziluri psihiatrice.
Astazi stim ca, dimpotriva, multi dintre acesti copii au haruri uimitoare: abilitati matematice, memorie exceptionala, talent artistic.
Insa functioneaza diferit de ceilalti. Percep altfel, interpreteaza altfel, reactioneaza altfel. Traiesc izolati intr-o lume a lor, uneori parand inconjurati de un zid invizibil, dar de netrecut.
Autismul e, inca, o boala misterioasa; cauzele sale nu sunt cunoscute, nici una dintre teoriile propuse pana in prezent nu a fost confirmata dincolo de orice indoiala sau acceptata pe deplin.
Desi boala nu este vindecabila, se pot face totusi foarte multe pentru persoanele autiste - incepand cu acceptarea conditiei lor.
O terapie complexa si indelungata, axata pe gasirea unor mijloace de comunicare special adaptate, pe stabilirea treptata a legaturilor intre copilul autist si lumea exterioara, pe identificarea cailor prin care se poate ajunge la mintea si sufletul lui, poate duce, in cele din urma, la reusita: dezvoltarea unui adult capabil sa traiasca in societate - cu tot ce implica asta -, sa iasa, atunci cand e necesar, din lumea sa, pentru a interactiona cu ceilalti. Afla mai multe:
http://www.descopera.ro/video-doc/7455128-inchisoarea-mintii-autismul
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Cercetatorii clujeni vindeca durerea cu imagini 3 D
30 de pacienti de la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca sunt tratati de durere cronica prin intermediul imaginilor virtuale. Studiul, coordonat de Raluca Igna, doctorand la Facultatea de Psihologie, i-ar putea ajuta pe toti cei care sufera de dureri cronice sa se vindece prin sedinte de terapie bazata pe tehnologia 3D. Cu patima unui jucator infocat, barbatul tinteste cu mouse-ul cativa pinguini. Conectat printr-o casca la un joc animat, se straduieste sa nu-i scape niciun pinguin din cale. La o prima vedere, necunoscatorii ar putea spune ca este vorba de un joc video. Diferenta este, insa, ca actiunea se petrece intr-un cabinet medical al Spitalului de Recuperare in Cluj-Napoca, iar cel care trage in personajele negative din imagine este un bolnav internat aflat in perioada de recuperare dupa o operatie de hernie de disc. Stefan Cadar este unul dintre subiectii inclusi intr-un studiu inedit, prin care se incearca vindecarea persoanelor ce sufera de durere cronica, prin intermediul tehnologiei 3D.
Pentru prima data in Romania, Raluca Igna, doctorand la Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca, foloseste in sedintele de psihoterapie transpunerea in lumea virtuala, care ii ajuta pe pacienti sa isi distraga atentia de la durere. Studiul se desfasoara la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca, pe 30 de pacienti internati aici. Toti bolnavii sufera de dureri cronice lombare. Durerea, inlocuita cu alte activitati Premisa de la care a pornit tanara in studiul pentru lucrarea de doctorat este aceea ca durerea cronica nu poate fi tratata cu medicamente.
“Tratamentul medicamentos nu are o eficienta atat de mare, pentru ca nu actioneaza asupra componentelor psihologice”, spune Raluca Igna. Astfel, prin sedinte de terapie cognitiv-comportamentala, bolnavii sunt invatati sa nu dea atentie durerii, prin desfasurarea de alte activitati, care sa le sustraga atentia. In cadrul acestor sedinte, a fost introdusa si componenta de realitate virtuala. “Prin conectarea bolnavului la tehnologia 3D, ii demonstram acestuia mai concret ca, daca nu isi aloca resursele de atentie pe durere, va putea sa o ignore incet-incet”, explica coordonatoarea studiului. Mecanismul pe care se bazeaza realitatea virtuala este distragerea atentionala. In momentul in care pacientul este introdus in aceasta realitatate virtuala, resursele sale atentionale sunt indreptate asupra activitatii pe care o face in acest mediu virtual, si nu asupra durerii resimtite.
Tratamentul se poate implementa in spitale O sedinta in sine dureaza 50 de minute, insa este suficient un interval de 10-15 minute ca bolnavul sa fie introdus in realitatea 3D. “Este un joc repetitiv, astfel ca exista riscul ca acesta sa se plictiseasca”, arata tanara cercetatoare. Pentru ca experimentul sa fie dus la bun sfarsit, este nevoie de un soft cu imagini virtuale, un laptop si o casca speciala, ce-i permite pacientului sa fie introdus in lumea tridimensionala. Programul poate fi folosit si acasa, insa este important ca pacientul sa fie invatat mai intai sa il foloseasca. “Practic, este o alternativa la o activitate placuta, cum ar fi vizionarea unui film”, adauga Raluca Igna. Rezultatele studiului vor fi date publicitatii la inceputul anului viitor, dupa ce vor fi comparate doua loturi de pacienti, primii 30 tratati prin tehnologia 3D, iar urmatorii 300 prin sedinta de terapie cognitiv-comportamentala simpla.
http://www.sighet-online.ro
30 de pacienti de la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca sunt tratati de durere cronica prin intermediul imaginilor virtuale. Studiul, coordonat de Raluca Igna, doctorand la Facultatea de Psihologie, i-ar putea ajuta pe toti cei care sufera de dureri cronice sa se vindece prin sedinte de terapie bazata pe tehnologia 3D. Cu patima unui jucator infocat, barbatul tinteste cu mouse-ul cativa pinguini. Conectat printr-o casca la un joc animat, se straduieste sa nu-i scape niciun pinguin din cale. La o prima vedere, necunoscatorii ar putea spune ca este vorba de un joc video. Diferenta este, insa, ca actiunea se petrece intr-un cabinet medical al Spitalului de Recuperare in Cluj-Napoca, iar cel care trage in personajele negative din imagine este un bolnav internat aflat in perioada de recuperare dupa o operatie de hernie de disc. Stefan Cadar este unul dintre subiectii inclusi intr-un studiu inedit, prin care se incearca vindecarea persoanelor ce sufera de durere cronica, prin intermediul tehnologiei 3D.
Pentru prima data in Romania, Raluca Igna, doctorand la Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca, foloseste in sedintele de psihoterapie transpunerea in lumea virtuala, care ii ajuta pe pacienti sa isi distraga atentia de la durere. Studiul se desfasoara la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca, pe 30 de pacienti internati aici. Toti bolnavii sufera de dureri cronice lombare. Durerea, inlocuita cu alte activitati Premisa de la care a pornit tanara in studiul pentru lucrarea de doctorat este aceea ca durerea cronica nu poate fi tratata cu medicamente.
“Tratamentul medicamentos nu are o eficienta atat de mare, pentru ca nu actioneaza asupra componentelor psihologice”, spune Raluca Igna. Astfel, prin sedinte de terapie cognitiv-comportamentala, bolnavii sunt invatati sa nu dea atentie durerii, prin desfasurarea de alte activitati, care sa le sustraga atentia. In cadrul acestor sedinte, a fost introdusa si componenta de realitate virtuala. “Prin conectarea bolnavului la tehnologia 3D, ii demonstram acestuia mai concret ca, daca nu isi aloca resursele de atentie pe durere, va putea sa o ignore incet-incet”, explica coordonatoarea studiului. Mecanismul pe care se bazeaza realitatea virtuala este distragerea atentionala. In momentul in care pacientul este introdus in aceasta realitatate virtuala, resursele sale atentionale sunt indreptate asupra activitatii pe care o face in acest mediu virtual, si nu asupra durerii resimtite.
Tratamentul se poate implementa in spitale O sedinta in sine dureaza 50 de minute, insa este suficient un interval de 10-15 minute ca bolnavul sa fie introdus in realitatea 3D. “Este un joc repetitiv, astfel ca exista riscul ca acesta sa se plictiseasca”, arata tanara cercetatoare. Pentru ca experimentul sa fie dus la bun sfarsit, este nevoie de un soft cu imagini virtuale, un laptop si o casca speciala, ce-i permite pacientului sa fie introdus in lumea tridimensionala. Programul poate fi folosit si acasa, insa este important ca pacientul sa fie invatat mai intai sa il foloseasca. “Practic, este o alternativa la o activitate placuta, cum ar fi vizionarea unui film”, adauga Raluca Igna. Rezultatele studiului vor fi date publicitatii la inceputul anului viitor, dupa ce vor fi comparate doua loturi de pacienti, primii 30 tratati prin tehnologia 3D, iar urmatorii 300 prin sedinta de terapie cognitiv-comportamentala simpla.
http://www.sighet-online.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Psihopatii sunt printre noi
La prima vedere, psihopatii sunt inzestrati cu niste creiere perfect functionale. Memoria le functioneaza “brici”, se exprima verbal cu mare iscusinta si detin o capacitate de concentrare in limite normale. De fapt, o serie de studii au scos la iveala ca psihopatii dispun chiar de un coeficient de inteligenta peste medie si de abilitati uimitoare de a-si argumenta afirmatiile, iar logica lor este una impecabila.
Cum arata creierul psihopatilor?
Ce nu merge exact in creierul lor? De ce sunt "predispusi" sa utilizeze violenta pentru a-si atinge scopurile si de ce este atat de mare numarul lor in inchisori? Specialistii considera ca au gasit raspunsul: inteligenta intacta a psihopatilor mascheaza faptul ca partea emotionala a creierului lor este avariata, si asta ii face atat de periculosi.
Cu ajutorul tehnicilor de imagistica cerebrala, de cativa ani incoace neurologii au inceput sa identifice deficitele specifice care definesc creierul psihopatic. Cei care au privit in interiorul creierului unui psihopat spun ca ar fi detectat acolo absenta absoluta a oricarei emotii. Ca, de exemplu, la oamenii normali care sunt pusi sa vizioneze imagini cu persoane straine supuse socurilor electrice sau altor stimuli durerosi, se declanseaza automat o reactie emotionala viscerala: incep sa transpire si le creste tensiunea arteriala.
Dar pusi intr-o situatie similara, psihopatii nu simt nimic. Studii de criminologie in care specialistii americani au analizat barbati acuzati ca si-au batut cu bestialitate nevestele, au demonstrat chiar ca pe masura ce agresivitatea acestora crestea, tensiunea lor inregistra o scadere; cu alte cuvinte, asupra lor violenta avea de-a dreptul un efect calmant.
Expuse la expresii faciale exprimand teroarea, partile emotionale ale unui creier uman normal prezinta niveluri crescute de activare, la fel si ariile corticale, responsabile cu recunoasterea faciala. In creierul psihopatilor insa, nimic nu tulbura ariile cerebrale corelate emotiilor, iar sistemul de recunoastere faciala este si mai putin "impresionat" la vederea unor fete schimonosite de frica.
Sadic si fara frica
In lumina celor mai recente cercetari in materie, cea mai mare problema pare a fi nefunctionarea amigdalei, o zona cerebrala responsabila cu "secretia" unor emotii precum frica si anxietatea. Iar efectul unei amigdale distruse este ca posesorul nu simte nicio tresarire de nervozitate atunci cand ii face pe cei din jur sa sufere.
Prin urmare, pentru un psihopat, nu este nimic in neregula cu violenta: a face rau unei alte persoane este doar o modalitate de a obtine ceea ce doreste, o cale perfect rationala de a-si satisface dorintele.
De-aici si concluzia: este lipsa emotiei, si nu cea a ratiunii care-l face pe un astfel de individ "impermeabil" la concepte morale de baza. In plus, in opinia unora, golul emotional implica si faptul ca psihopatii nu invata nimic din experientele ostile si ca atunci cand ajung la "racoare" sunt de patru ori mai predispusi decat ceilalti detinuti sa recidiveze dupa eliberare. Si aici lucrurile se complica.
Lipsa de frica, de empatie si sensibilitate in relatiile interpersonale: acestea sunt asadar trasaturile caracteristice ale unei personalitati psihopatice, studiate in cadrul a numeroase studii. Recent, specialistii in neurologie de la Vanderbilt University au mai identificat si o corelatie intre ele si o problema de functionare a sistemului cerebral al recompensei, deschizand noi perspective inceea ce priveste tratamentul farmacologic al acestei dereglari.
"De multe ori oamenii ii percep pe psihopati drept niste criminali cu sange rece care isi iau ceea ce doresc fara sa se gandeasca la consecinte. Noi am descoperit insa ca la baza unora dintre cele mai problematice comportamente asociate psihopatiilor, precum actele de violenta, tendinta de recidiva si recursul la alcool si droguri, poate sta un sistem al recompensei hiperactiv", a explicat Joshua Buckholtz, unul dintre cercetatori, intr-un articol publicat in revista Nature Neuroscience.
Manipulare, egocentrism, risc
Subiectilor le-a fost administrata o doza de amfetamina in timp ce erau supusi la o tomografie cu emisie de pozitroni pentru a le fi examinate reactiile sistemului dopaminergic. Astfel, ipoteza neurologilor ca trasaturile psihopatice ar fi legate si de o disfunctie a sistemului dopaminergic al recompensei s-a confirmat.
"Am descoperit ca persoanele cu puternice trasaturi psihopatice aveau o descarcare de dopamina de patru ori mai mare decat cea normala ca raspuns la amfetamina", a comentat Buckholtz.
In opinia colegului sau, David Zald, desi exista o lunga traditie de studiu al psihopatiilor care s-a concentrat asupra lipsei de sensibilitate la pedeapsa si a "neinfricarii" de care dau dovada cei afectati, aceste trasaturi nu constituie totusi indicatori valabili ai unui comportament violent sau criminal.
In cadrul studiului celor doi, voluntarii au fost supusi mai multor teste pentru a le fi evaluat nivelul trasaturilor de personalitate psihopatica: s-a dovedit ca acestea se dispun de-a lungul unui spectru de posibilitati, unde comportamentul criminal nu reprezinta decat o extrema; altfel spus, trasaturi de acest soi pot exista si la persoane normale, manifestandu-se ca tendinta care manipulare, egocentrism si apetit mare pentru asumarea de riscuri.
Si in ultima instanta, insasi existenta psihopatiei ca entitate nosologica, boala de sine statatoare, este foarte controversata, poate tocmai intrucat implica un diagnostic/verdict de potential pericol social nerecuperabil.
Testul Hare
Un test utilizat la scara larga in curtile de judecata din Statele Unite pentru a evalua daca un criminal care a comis acte precum omucideri sau violente sexuale este "Psychopathy Checklist Revised"(PCL-R), al carui autor este Robert Hare (foto jos), un criminolog de la Universitatea British Columbia.
In opinia lui, psihopatia este o forma deosebit de grava de dereglare antisociala de personalitate, caracterizata, pe langa o generala lipsa de empatie fata de ceilalti, capacitate de manipulare si dispret fata de reguli, si de o tendinta la un comportament criminal recidivant.
Testul pus la punct de Hare este foarte utilizat mai ales in SUA si mai ales in cazurile in care este implicata pedeapsa cu moartea, avand in vedere ca, in general, juratii par a fi in mod negativ influentati de prezenta unui diagnostic de psihopatie, altfel spus, fiind mult prea usor ca un psihopat sa fie condamnat la moarte.
Administrarea testului lui Hare presupune si un training special, fiind vorba despre un instrument de diagnoza supus legii copyrightului. De altfel, cursurile care califica in evaluarea psihopatilor au devenit un business destul de profitabil in Statele Unite, din moment ce foarte des testul face parte dintr-o expertiza supusa asa-numitei "cross-examination" (adica interogatoriului incrucisat al acuzarii si apararii vazut in filmele americane). Iar a urma cursul de formare la scoala creatorului testului, unica recunoscuta oficial, este considerat un element important de acreditare a expertului.
Psihopatia si criminalitatea nu merg mana in mana
Totusi, in 2007, doi psihologi de la Universitatea California, Skeem si Cooke, in urma unui studiu realizat pe un esantion de peste 1000 de subiecti, in cadrul caruia au administrat unui grup de criminali un chestionar alternativ celui lui Hare, au ajuns la concluzia ca psihopatia si criminalitatea nu merg neaparat mana in mana.
"Psihopatia si comportamentul criminal sunt doua constructii distincte. Daca trebuie sa intelegem in ce relatie se afla ele, cu toate ca o astfel de relatie exista, este esential ca aceste constructii sa fie evaluate separat", a explicat Cook, precizand ca acest lucru este deosebit de important mai ales in contextul unor proiecte in care indivizii sunt supusi unor limitari ale libertatii in baza asertiunii ca exista o corelatie functionala intre dereglarea lor de personalitate si riscul pe care ei il prezinta; precum < Dangerous and Severe Personality Disorders Project>, o initiativa experimentala de a-i izola in locuri protejate pe cei cu rezultate pozitive la testul lui Hare.
Jennifer Skeem si David Cook
Studiul lui Skeem si Cooke din 2007, trecut printr-un proces obisnuit de "peer-review" in anul respectiv, a fost publicat de-abia in luna iunie a acestui an in revista Psychological Assessment, insotit de un comentariu taios semnat de insusi Hare; acelasi care, in momentul acceptarii lui spre publicare, i-a amenintat pe autori si editor deopotriva, anuntand ca-i va da in judecata pentru defaimare, cerand daune financiare provocate de publicarea unui studiu care pune la indoaia teoria aflata la baza testului sau.
In domeniu, istoria este bine cunoscuta, poate si pentru ca unul dintre autori, Cooke a povestit partial tarasenia studiului cenzurat intr-o carte publicata anul trecut, dar cel mai probabil, a vazut finalmente lumina tiparului datorita jurnalistului John Travis de la revista Science, care a adus in atentia opiniei publice controversa dintre oamenii de stiinta.
La prima vedere, psihopatii sunt inzestrati cu niste creiere perfect functionale. Memoria le functioneaza “brici”, se exprima verbal cu mare iscusinta si detin o capacitate de concentrare in limite normale. De fapt, o serie de studii au scos la iveala ca psihopatii dispun chiar de un coeficient de inteligenta peste medie si de abilitati uimitoare de a-si argumenta afirmatiile, iar logica lor este una impecabila.
Cum arata creierul psihopatilor?
Ce nu merge exact in creierul lor? De ce sunt "predispusi" sa utilizeze violenta pentru a-si atinge scopurile si de ce este atat de mare numarul lor in inchisori? Specialistii considera ca au gasit raspunsul: inteligenta intacta a psihopatilor mascheaza faptul ca partea emotionala a creierului lor este avariata, si asta ii face atat de periculosi.
Cu ajutorul tehnicilor de imagistica cerebrala, de cativa ani incoace neurologii au inceput sa identifice deficitele specifice care definesc creierul psihopatic. Cei care au privit in interiorul creierului unui psihopat spun ca ar fi detectat acolo absenta absoluta a oricarei emotii. Ca, de exemplu, la oamenii normali care sunt pusi sa vizioneze imagini cu persoane straine supuse socurilor electrice sau altor stimuli durerosi, se declanseaza automat o reactie emotionala viscerala: incep sa transpire si le creste tensiunea arteriala.
Dar pusi intr-o situatie similara, psihopatii nu simt nimic. Studii de criminologie in care specialistii americani au analizat barbati acuzati ca si-au batut cu bestialitate nevestele, au demonstrat chiar ca pe masura ce agresivitatea acestora crestea, tensiunea lor inregistra o scadere; cu alte cuvinte, asupra lor violenta avea de-a dreptul un efect calmant.
Expuse la expresii faciale exprimand teroarea, partile emotionale ale unui creier uman normal prezinta niveluri crescute de activare, la fel si ariile corticale, responsabile cu recunoasterea faciala. In creierul psihopatilor insa, nimic nu tulbura ariile cerebrale corelate emotiilor, iar sistemul de recunoastere faciala este si mai putin "impresionat" la vederea unor fete schimonosite de frica.
Sadic si fara frica
In lumina celor mai recente cercetari in materie, cea mai mare problema pare a fi nefunctionarea amigdalei, o zona cerebrala responsabila cu "secretia" unor emotii precum frica si anxietatea. Iar efectul unei amigdale distruse este ca posesorul nu simte nicio tresarire de nervozitate atunci cand ii face pe cei din jur sa sufere.
Prin urmare, pentru un psihopat, nu este nimic in neregula cu violenta: a face rau unei alte persoane este doar o modalitate de a obtine ceea ce doreste, o cale perfect rationala de a-si satisface dorintele.
De-aici si concluzia: este lipsa emotiei, si nu cea a ratiunii care-l face pe un astfel de individ "impermeabil" la concepte morale de baza. In plus, in opinia unora, golul emotional implica si faptul ca psihopatii nu invata nimic din experientele ostile si ca atunci cand ajung la "racoare" sunt de patru ori mai predispusi decat ceilalti detinuti sa recidiveze dupa eliberare. Si aici lucrurile se complica.
Lipsa de frica, de empatie si sensibilitate in relatiile interpersonale: acestea sunt asadar trasaturile caracteristice ale unei personalitati psihopatice, studiate in cadrul a numeroase studii. Recent, specialistii in neurologie de la Vanderbilt University au mai identificat si o corelatie intre ele si o problema de functionare a sistemului cerebral al recompensei, deschizand noi perspective inceea ce priveste tratamentul farmacologic al acestei dereglari.
"De multe ori oamenii ii percep pe psihopati drept niste criminali cu sange rece care isi iau ceea ce doresc fara sa se gandeasca la consecinte. Noi am descoperit insa ca la baza unora dintre cele mai problematice comportamente asociate psihopatiilor, precum actele de violenta, tendinta de recidiva si recursul la alcool si droguri, poate sta un sistem al recompensei hiperactiv", a explicat Joshua Buckholtz, unul dintre cercetatori, intr-un articol publicat in revista Nature Neuroscience.
Manipulare, egocentrism, risc
Subiectilor le-a fost administrata o doza de amfetamina in timp ce erau supusi la o tomografie cu emisie de pozitroni pentru a le fi examinate reactiile sistemului dopaminergic. Astfel, ipoteza neurologilor ca trasaturile psihopatice ar fi legate si de o disfunctie a sistemului dopaminergic al recompensei s-a confirmat.
"Am descoperit ca persoanele cu puternice trasaturi psihopatice aveau o descarcare de dopamina de patru ori mai mare decat cea normala ca raspuns la amfetamina", a comentat Buckholtz.
In opinia colegului sau, David Zald, desi exista o lunga traditie de studiu al psihopatiilor care s-a concentrat asupra lipsei de sensibilitate la pedeapsa si a "neinfricarii" de care dau dovada cei afectati, aceste trasaturi nu constituie totusi indicatori valabili ai unui comportament violent sau criminal.
In cadrul studiului celor doi, voluntarii au fost supusi mai multor teste pentru a le fi evaluat nivelul trasaturilor de personalitate psihopatica: s-a dovedit ca acestea se dispun de-a lungul unui spectru de posibilitati, unde comportamentul criminal nu reprezinta decat o extrema; altfel spus, trasaturi de acest soi pot exista si la persoane normale, manifestandu-se ca tendinta care manipulare, egocentrism si apetit mare pentru asumarea de riscuri.
Si in ultima instanta, insasi existenta psihopatiei ca entitate nosologica, boala de sine statatoare, este foarte controversata, poate tocmai intrucat implica un diagnostic/verdict de potential pericol social nerecuperabil.
Testul Hare
Un test utilizat la scara larga in curtile de judecata din Statele Unite pentru a evalua daca un criminal care a comis acte precum omucideri sau violente sexuale este "Psychopathy Checklist Revised"(PCL-R), al carui autor este Robert Hare (foto jos), un criminolog de la Universitatea British Columbia.
In opinia lui, psihopatia este o forma deosebit de grava de dereglare antisociala de personalitate, caracterizata, pe langa o generala lipsa de empatie fata de ceilalti, capacitate de manipulare si dispret fata de reguli, si de o tendinta la un comportament criminal recidivant.
Testul pus la punct de Hare este foarte utilizat mai ales in SUA si mai ales in cazurile in care este implicata pedeapsa cu moartea, avand in vedere ca, in general, juratii par a fi in mod negativ influentati de prezenta unui diagnostic de psihopatie, altfel spus, fiind mult prea usor ca un psihopat sa fie condamnat la moarte.
Administrarea testului lui Hare presupune si un training special, fiind vorba despre un instrument de diagnoza supus legii copyrightului. De altfel, cursurile care califica in evaluarea psihopatilor au devenit un business destul de profitabil in Statele Unite, din moment ce foarte des testul face parte dintr-o expertiza supusa asa-numitei "cross-examination" (adica interogatoriului incrucisat al acuzarii si apararii vazut in filmele americane). Iar a urma cursul de formare la scoala creatorului testului, unica recunoscuta oficial, este considerat un element important de acreditare a expertului.
Psihopatia si criminalitatea nu merg mana in mana
Totusi, in 2007, doi psihologi de la Universitatea California, Skeem si Cooke, in urma unui studiu realizat pe un esantion de peste 1000 de subiecti, in cadrul caruia au administrat unui grup de criminali un chestionar alternativ celui lui Hare, au ajuns la concluzia ca psihopatia si criminalitatea nu merg neaparat mana in mana.
"Psihopatia si comportamentul criminal sunt doua constructii distincte. Daca trebuie sa intelegem in ce relatie se afla ele, cu toate ca o astfel de relatie exista, este esential ca aceste constructii sa fie evaluate separat", a explicat Cook, precizand ca acest lucru este deosebit de important mai ales in contextul unor proiecte in care indivizii sunt supusi unor limitari ale libertatii in baza asertiunii ca exista o corelatie functionala intre dereglarea lor de personalitate si riscul pe care ei il prezinta; precum < Dangerous and Severe Personality Disorders Project>, o initiativa experimentala de a-i izola in locuri protejate pe cei cu rezultate pozitive la testul lui Hare.
Jennifer Skeem si David Cook
Studiul lui Skeem si Cooke din 2007, trecut printr-un proces obisnuit de "peer-review" in anul respectiv, a fost publicat de-abia in luna iunie a acestui an in revista Psychological Assessment, insotit de un comentariu taios semnat de insusi Hare; acelasi care, in momentul acceptarii lui spre publicare, i-a amenintat pe autori si editor deopotriva, anuntand ca-i va da in judecata pentru defaimare, cerand daune financiare provocate de publicarea unui studiu care pune la indoaia teoria aflata la baza testului sau.
In domeniu, istoria este bine cunoscuta, poate si pentru ca unul dintre autori, Cooke a povestit partial tarasenia studiului cenzurat intr-o carte publicata anul trecut, dar cel mai probabil, a vazut finalmente lumina tiparului datorita jurnalistului John Travis de la revista Science, care a adus in atentia opiniei publice controversa dintre oamenii de stiinta.
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Alunitele, inofensive sau periculoase?
Alunitele nou-aparute sau cele a caror forma s-a modificat in timp pot prezenta un semn al melanomului – cel mai periculos tip de cancer de piele. Alunitele periculoase – care prezinta semnele unor alunite maligne – trebuie verificate periodic de medicul dermatolog.
Alunitele sunt, din punct de vedere medical, aglomerari de celule pigmentate, care pot aparea oriunde pe corp. Majoritatea alunitelor – femeile adulte pot avea pana la 40 – sunt inofensive. Totusi, in anumite cazuri, unele alunite pot deveni cancerigene. Riscul aparitiei melanomului – cel mai periculos tip de cancer de piele – creste, in fiecare an aparand un minim de 100 000 de cazuri de melanom.
Masuri de protectie impotriva melanomului
•O vizita anuala la dermatolog este absolut necesara pentru a putea depista din timp riscul de melanom;
•Verificati regulat alunitele care va apar pe corp – in cazul in care vreuna dintre alunite pare o alunita riscanta – care se aseamana cu alunitele cancerigene – mergeti imediat la dermatolog pentru a o verifica;
Cum recunosti o alunita inofensiva?
•Alunitele normale sunt de obicei de forma regulata si de culoare maro inchis;
•Marimea unei alunite normale este de 6 milimetri in diametru sau mai putin – este echivalentul diametrului unui capat de creion;
•Alunitele non-cancerigene au marginile bine delimitate, chiar daca pot aparea culori diferite pe margini.
Cum recunosti o alunita periculoasa?
•Alunitele maligne – care prezinta risc de melanom – sunt in primul rand asimetrice – asta inseamna ca jumatatile lor nu se suprapun perfect;
•Marginile neregulate – marginile neregulate sau delimitate prost pot apartine, de cele mai multe ori, alunite maligne;
•Alunitele cu mai multe culori impartite neregulat pe suprafata sau alunitele a caror culoare se schimba in timp prezinta riscul de a fi alunite maligne;
•Alunitele exagerat de negre, albe, rosii ar trebui de asemenea verificate de un medic dermatolog, intrucat culoarea normala a alunitelor este maro inchis;
•Alunitele mari sau al caror diametru s-a marit in timp sunt de obicei alunite cu risc de melanom.
http://sanatate.acasa.ro/boli/alunitele-inofensive-sau-periculoase-43.html
Alunitele nou-aparute sau cele a caror forma s-a modificat in timp pot prezenta un semn al melanomului – cel mai periculos tip de cancer de piele. Alunitele periculoase – care prezinta semnele unor alunite maligne – trebuie verificate periodic de medicul dermatolog.
Alunitele sunt, din punct de vedere medical, aglomerari de celule pigmentate, care pot aparea oriunde pe corp. Majoritatea alunitelor – femeile adulte pot avea pana la 40 – sunt inofensive. Totusi, in anumite cazuri, unele alunite pot deveni cancerigene. Riscul aparitiei melanomului – cel mai periculos tip de cancer de piele – creste, in fiecare an aparand un minim de 100 000 de cazuri de melanom.
Masuri de protectie impotriva melanomului
•O vizita anuala la dermatolog este absolut necesara pentru a putea depista din timp riscul de melanom;
•Verificati regulat alunitele care va apar pe corp – in cazul in care vreuna dintre alunite pare o alunita riscanta – care se aseamana cu alunitele cancerigene – mergeti imediat la dermatolog pentru a o verifica;
Cum recunosti o alunita inofensiva?
•Alunitele normale sunt de obicei de forma regulata si de culoare maro inchis;
•Marimea unei alunite normale este de 6 milimetri in diametru sau mai putin – este echivalentul diametrului unui capat de creion;
•Alunitele non-cancerigene au marginile bine delimitate, chiar daca pot aparea culori diferite pe margini.
Cum recunosti o alunita periculoasa?
•Alunitele maligne – care prezinta risc de melanom – sunt in primul rand asimetrice – asta inseamna ca jumatatile lor nu se suprapun perfect;
•Marginile neregulate – marginile neregulate sau delimitate prost pot apartine, de cele mai multe ori, alunite maligne;
•Alunitele cu mai multe culori impartite neregulat pe suprafata sau alunitele a caror culoare se schimba in timp prezinta riscul de a fi alunite maligne;
•Alunitele exagerat de negre, albe, rosii ar trebui de asemenea verificate de un medic dermatolog, intrucat culoarea normala a alunitelor este maro inchis;
•Alunitele mari sau al caror diametru s-a marit in timp sunt de obicei alunite cu risc de melanom.
http://sanatate.acasa.ro/boli/alunitele-inofensive-sau-periculoase-43.html
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Ciupercile culese din pădure nu ar trebui mâncate, recomandă Ministerul Sănătăţii
Ministerul Sănătăţii recomandă populaţiei să nu consume ciuperci cumpărate la colţ de stradă ori culese din pădure, chiar dacă ştiu să le deosebească pe cele comestibile de cele otrăvitoare, pentru a evita astfel intoxicaţiile şi chiar decesul.
"Intoxicaţiile de ciuperci se produc accidental, prin consumarea de ciuperci recoltate din flora spontană. Pot fi cauzate atât de nedeosebirea corectă a tipurilor de ciuperci cât şi de fenomenul de încrucişare cu spori între ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare. De aceea, Ministerul Sănătăţii recomandă consumul exclusiv de ciuperci din cultură, şi nu din flora spontană a pădurilor", spun reprezentanţii ministerului.
Potrivit specialiştilor, intoxicaţiile cu perioadă de incubaţie scurtă (cazuri în care simptomele apar în minim 15 minute şi maxim trei ore de la consumul ciupercilor) se manifestă prin scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului şi transpiraţii.
Intoxicaţiile cu perioadă de incubaţie lungă (la care simptomele apar după cel puţin 12 ore de la consumul ciupercilor) se manifestă prin: greţuri, vărsături, diaree, tulburări gastrointestinale, icter, hemoragii, tulburări neurologice, encefalopatie, manifestări renale grave, afecţiuni hepatice, hipoglicemie. În aceste cazuri, după 2 zile de la ingestie apare coma şi apoi decesul.
Ministerul Sănătăţii recomandă populaţiei ca, în cazul apariţiei simptomelor de intoxicaţie cu ciuperci, să se prezinte urgent la Unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau să se adreseze Serviciului de Ambulanţă.
Trei persoane din judeţul Maramureş - doi adulţi şi un copil - au decedat în ultimele zile după ce au mâncat ciuperci otrăvitoare pe care le-au cules din pădure.
http://www.realitatea.net/ciupercil...te-recomanda-ministerul-sanatatii_758413.html
Ministerul Sănătăţii recomandă populaţiei să nu consume ciuperci cumpărate la colţ de stradă ori culese din pădure, chiar dacă ştiu să le deosebească pe cele comestibile de cele otrăvitoare, pentru a evita astfel intoxicaţiile şi chiar decesul.
"Intoxicaţiile de ciuperci se produc accidental, prin consumarea de ciuperci recoltate din flora spontană. Pot fi cauzate atât de nedeosebirea corectă a tipurilor de ciuperci cât şi de fenomenul de încrucişare cu spori între ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare. De aceea, Ministerul Sănătăţii recomandă consumul exclusiv de ciuperci din cultură, şi nu din flora spontană a pădurilor", spun reprezentanţii ministerului.
Potrivit specialiştilor, intoxicaţiile cu perioadă de incubaţie scurtă (cazuri în care simptomele apar în minim 15 minute şi maxim trei ore de la consumul ciupercilor) se manifestă prin scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului şi transpiraţii.
Intoxicaţiile cu perioadă de incubaţie lungă (la care simptomele apar după cel puţin 12 ore de la consumul ciupercilor) se manifestă prin: greţuri, vărsături, diaree, tulburări gastrointestinale, icter, hemoragii, tulburări neurologice, encefalopatie, manifestări renale grave, afecţiuni hepatice, hipoglicemie. În aceste cazuri, după 2 zile de la ingestie apare coma şi apoi decesul.
Ministerul Sănătăţii recomandă populaţiei ca, în cazul apariţiei simptomelor de intoxicaţie cu ciuperci, să se prezinte urgent la Unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau să se adreseze Serviciului de Ambulanţă.
Trei persoane din judeţul Maramureş - doi adulţi şi un copil - au decedat în ultimele zile după ce au mâncat ciuperci otrăvitoare pe care le-au cules din pădure.
http://www.realitatea.net/ciupercil...te-recomanda-ministerul-sanatatii_758413.html
Attachments
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Nu subestimati puterea lactatelor!
Cu totii stim ca lactatele sunt cele ce ne aduc o mare parte din calciul necesar organismului nostru. Studii numeroase au incercat sa ne arate ca lactatele contin un amestec miraculos de substante ce previn o gama larga de afectiuni:
- continutul bogat de calciu (alaturi de minerale si vitamine), previne si combate stresul.
- au un rol esential in reducerea tensiunii arteriale, a riscului de accidente vasculare si aparitie a bolilor cardiovasculare.
- reduc riscul aparitiei cancerului de colon.
- ajuta digestia si scad pericolul aparitiei ulcerului.
- rolul lor esential in reglarea metabolismului ajuta la combaterea obezitatii.
- combat – ori mai corect – amelioreaza insomnia.
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Taine nepatrunse ale fiintei noastre: energiile pozitive
Insula Tineretii(Youthful island)-tub sigilat60 RON
Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro
Nu mai angajati reporterite blondeHot! Hot! Da prostCerere in casatorie - Time FreezeIn timpul liber ma plimb cu testoasa
Fluxul energetic stapaneste fiinta noastra dupa legile sale ciudate, greu de inteles pentru cercetatori, dar ale caror taine au fost intuite inca de la inceputul civilizatiei.
Multa lume stie ca este benefic sa dormi cu capul in directia nord si picioarele in spre sud, dar explicatiile sunt inca relativ confuze. Cei vechi stiau ca lana de oaie este mai prielnica sanatatii, decat bumbacul, inul sau canepa, fapt confirmat astazi de cercetarea experimentala.
Medicul britanic William Stevens a constatat statistic ca cei care dorm acoperiti numai cu o patura de lana merinos (fara cearsaf si in pielea goala) traiesc mai mult decat altii. Orientalii spun ca, prin lana, oaia ne transmite prietenia ei.
Americanii sunt unanim de acord ca sanatatea persoanelor care radiaza buna lor dispozitie este incomparabil superioara celor morocanosi. Ei pun acest detaliu numai pe seama energiilor invizibile si nesesizabile, pe care natura le-a inmagazinat in corpul uman sub forma lor pozitiva sau negativa.
Este la indemana noastra sa declansam unele sau altele. Atat practica de zi cu zi, cat si cercetarile sunt de acord cu cateva principii elementare, capabile sa stimuleze energiile noastre pozitive si sa le inhibe pe cele negative. Merita mentionate cateva, aflate la indemana tuturor:
• Este contraproductiv sa schimbi propriul stil de viata si de alimentatie altfel decat atunci cand ai convingerea interioara ca acum este momentul potrivit.
• Este daunator sa treci brusc la un alt stil de viata. Ideile noi trebuie adoptate in timp, in etape, in ritmul fiecaruia. Cine dorerste sa schimbe totul peste noapte se izbeste in final de insatisfactii.
• Optimismul este un stimulent al energiilor pozitive din noi. Atitudinea optimista in tot ce facem creste imunitatea si capacitatea organismului de a lupta cu bolile.
• Arta de a observa ce alimente si ce bauturi ne priesc este mai utila decat orice regim alimentar prescris. Energiile pozitive sunt stimulate atunci cand mancam ce ne place si inhibate cand mancam ce ne-am impus sau ce ne impun altii.
• Momentele de relaxare si odihna sunt, pentru organism, ceea ce este revizia tehnica pentru automobil. Nu suntem calugari, avem dreptul sa ne distram si sa ne bucuram de ceea ce ne face placere, incarcandu-ne cu energii.
• Hrana vie, adica alimentatia cruda, ne-a dat-o natura pentru organismul nostru. Cu prajirea, fierberea, coacerea ne indepartam de natura care ne-a creat. Prepararea termica a mancarurilor trebuie realizata intr-un timp cat mai scurt. Prajite sau fierte timp indelungat, alimentele isi pierd virtutile naturale.
• Vegetarieni sau carnivori? Decizia o luam singuri, prioritara fiind preferinta si nu impunerea. La o introspectie atenta, oricine poate, totusi, observa placerea de a nu ne lipsi vegetalele din farfurie.
• Apa de izvor este suportul tuturor alimentelor. Orientalii recomanda pana la un litru de apa bauta pe stomacul gol, pentru a asigura o digestie perfecta. Apa ajuta organismul sa-si echilibreze si energiile.
• Natura ne-a dat ziua lumina, pentru starea noastra de veghe, si noaptea intuneric pentru somn. Petrecerile nocturne sau lucrul la lumina becului inhiba energiile pozitive si le dezlantuie pe cele negative. La ce ne-ar folosi?
• Ura, rautatea, invidia, razbunarea sunt sentimente care nu fac parte din noi si care se pot intoarce impotriva noastra precum efectul de bumerang.
As incheia cu o banalitate, care, insa constituie un precept biblic de baza: iubeste-ti aproapele. Cati din noi stiu sa-si iubeasca aproapele? Daca am sti, poate n-am avea nici politicieni, nici Parlament, asa cum ii avem astazi.
ziare.com
Insula Tineretii(Youthful island)-tub sigilat60 RON
Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro Filme, Muzica, Jocuri, Show - 220.ro
Nu mai angajati reporterite blondeHot! Hot! Da prostCerere in casatorie - Time FreezeIn timpul liber ma plimb cu testoasa
Fluxul energetic stapaneste fiinta noastra dupa legile sale ciudate, greu de inteles pentru cercetatori, dar ale caror taine au fost intuite inca de la inceputul civilizatiei.
Multa lume stie ca este benefic sa dormi cu capul in directia nord si picioarele in spre sud, dar explicatiile sunt inca relativ confuze. Cei vechi stiau ca lana de oaie este mai prielnica sanatatii, decat bumbacul, inul sau canepa, fapt confirmat astazi de cercetarea experimentala.
Medicul britanic William Stevens a constatat statistic ca cei care dorm acoperiti numai cu o patura de lana merinos (fara cearsaf si in pielea goala) traiesc mai mult decat altii. Orientalii spun ca, prin lana, oaia ne transmite prietenia ei.
Americanii sunt unanim de acord ca sanatatea persoanelor care radiaza buna lor dispozitie este incomparabil superioara celor morocanosi. Ei pun acest detaliu numai pe seama energiilor invizibile si nesesizabile, pe care natura le-a inmagazinat in corpul uman sub forma lor pozitiva sau negativa.
Este la indemana noastra sa declansam unele sau altele. Atat practica de zi cu zi, cat si cercetarile sunt de acord cu cateva principii elementare, capabile sa stimuleze energiile noastre pozitive si sa le inhibe pe cele negative. Merita mentionate cateva, aflate la indemana tuturor:
• Este contraproductiv sa schimbi propriul stil de viata si de alimentatie altfel decat atunci cand ai convingerea interioara ca acum este momentul potrivit.
• Este daunator sa treci brusc la un alt stil de viata. Ideile noi trebuie adoptate in timp, in etape, in ritmul fiecaruia. Cine dorerste sa schimbe totul peste noapte se izbeste in final de insatisfactii.
• Optimismul este un stimulent al energiilor pozitive din noi. Atitudinea optimista in tot ce facem creste imunitatea si capacitatea organismului de a lupta cu bolile.
• Arta de a observa ce alimente si ce bauturi ne priesc este mai utila decat orice regim alimentar prescris. Energiile pozitive sunt stimulate atunci cand mancam ce ne place si inhibate cand mancam ce ne-am impus sau ce ne impun altii.
• Momentele de relaxare si odihna sunt, pentru organism, ceea ce este revizia tehnica pentru automobil. Nu suntem calugari, avem dreptul sa ne distram si sa ne bucuram de ceea ce ne face placere, incarcandu-ne cu energii.
• Hrana vie, adica alimentatia cruda, ne-a dat-o natura pentru organismul nostru. Cu prajirea, fierberea, coacerea ne indepartam de natura care ne-a creat. Prepararea termica a mancarurilor trebuie realizata intr-un timp cat mai scurt. Prajite sau fierte timp indelungat, alimentele isi pierd virtutile naturale.
• Vegetarieni sau carnivori? Decizia o luam singuri, prioritara fiind preferinta si nu impunerea. La o introspectie atenta, oricine poate, totusi, observa placerea de a nu ne lipsi vegetalele din farfurie.
• Apa de izvor este suportul tuturor alimentelor. Orientalii recomanda pana la un litru de apa bauta pe stomacul gol, pentru a asigura o digestie perfecta. Apa ajuta organismul sa-si echilibreze si energiile.
• Natura ne-a dat ziua lumina, pentru starea noastra de veghe, si noaptea intuneric pentru somn. Petrecerile nocturne sau lucrul la lumina becului inhiba energiile pozitive si le dezlantuie pe cele negative. La ce ne-ar folosi?
• Ura, rautatea, invidia, razbunarea sunt sentimente care nu fac parte din noi si care se pot intoarce impotriva noastra precum efectul de bumerang.
As incheia cu o banalitate, care, insa constituie un precept biblic de baza: iubeste-ti aproapele. Cati din noi stiu sa-si iubeasca aproapele? Daca am sti, poate n-am avea nici politicieni, nici Parlament, asa cum ii avem astazi.
ziare.com
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Anorexia sau cum am invatat sa ma controlez si sa controlez
Anorexia sau cum am invatat sa ma controlez si sa controlez In anorexie, gandurile disfunctionale pot fi cauzate de catre cele care sunt slabe, sunt mai apreciate de sefi'', slabutele isi gasesc mai usor parteneri''. Intr-un cuvant: "daca sunt slaba atunci sunt apreciata, deci valorez". In realitate nu s-a gasit inca o corelatie semnificativa intre nivelul de inteligeta sau nivelul de competenta, nivelul de erotism (ori altele invocate asociate tulburarii) si faptul de a fi slab din punct de vedere ponderal.
Specific pentru aceasta tulburare este diferenta de perceptie in ceea ce priveste a fi grasa si a gandi ca esti grasa. Comparandu-se cu persoane care au un plus ponderal in realitate, anorexicele se vad ma grase decat acestea. Oricat ar slabi nu este de ajuns. Oricat li-s-ar spune ca sunt slabe ele se vad in continuare grase.
Anorexia este tulburarea care afecteaza preponderent persoanele de sex feminin, provin in special din mediul urban. Aceasta nu inseamna ca nu exista si cazuri de anorexie in randul populatiei de sex masculin sau din mediul rural insa intr-o proportie foarte mica.
La nivelul comportamentului, anorexia se manifesta prin refuzul partial de a manca sau consumul minim de alimente sarace din punct de vedere caloric si preocuparea permanenta pentru dieta, ingestia de anorexigene pentru inhibarea centrului foamei din creier sau inghitirea de vata, hartie, granule care se transforma in gel. Acestea se imbiba cu lichid din stomac si cresc in volum, dand senzatia de stomac plin.
Atitudinea din spatele comportamentului este controlul: controlul foamei, controlul greutatii, controlul caloriilor, controlul reactiilor, al emotiilor, al partenerilor, al prietenilor.
Nevoile posibile din spatele tulburarii: nevoia de a fi apreciata, nevoia de a face totul perfect, nevoia de a fi logica, rationala, de a masura si aprecia cantitativ totul, nevoia de a fi competenta, de a avea succes.
Istoric familial ca factor de vulnerabilitate: de regula, provin din familii organizate, cu parinti perfectionisti, cel mai adesea fiin copii unici sau maxim doi caz in care sa-u aflat in concurenta permanenta pentru a primi aprecierea si iubirea parintilor. La randul lor parintii, de regula, au avut asteptari inalte sau nerealiste de la copii lor, controlandu-i excesiv. La varste mici copii pot protesta fata de parinti nu doar in mod direct prin agresivitate ci si in mod mascat prin refuzul de a manca, fiin cel mai la indemana comportament de a-si afirma vointa, autonomia, controlul.
In acest fel, efectele se derureaza in doua directii: pe de-o parte copilul obrserva ca prin refuzul meselor obtine controlul asupra corpului care se extinde mai tarziu si asupra altor arii de viata, controlul devenind atitudine permanenta, iar a doua directie este beneficiul secundar din refuzul mesei prin captarea atentiei parintilor. Ei devin ingrijorati de sanatatea copilului, fac investigatii medicale, etc. In acest fel, atentia lor este comutata pe ''nu vrea sa manance, este bolnav'' fata de ''nu vrea sa invete, nu vrea sa asculte, nu face suficient''.
Alte tulborari posibile asociate: cel mai frecvent anorexia se asociaza cu anxietate, fobii, si personalitate de tip obsesiv-compulsiv
Avantajele tulburarii: controlul propriilor senzatii si emotii, canalizarea energiei catre perfectionism, competitivitate. Afirmarea de sine in competitie cu barbatii, promovarea ideilor feministe si egalitatii dintre sexe, creaind o imagine androgina despre ele.
Dezavantaje: a fi slab nu inseamna a fi si sanatos. Ignorarea foamei ca mecanism natural de alerta, duce la ca scaderea aportului de substante (proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine) esentiale functionarii optime a corpului si creierului. In timp, aceste lipsuri se vor manifesta in caderea parului, subtierea ungiilor si pielii, aparitia de riduri premature, deshidratarea pielii, fragilitatea oaselor, muschilor, sistemului sangvin. Organele isi diminueaza activitatea, sistemul endocrin isi reduce productia de hormoni, menstruatia se diminueaza, apoi se rareste in frecventa pana la disparitia completa, organismul incepe sa consume din tesuturi pentru supravietuire, pofta de mancare se reduce pana la inhibare totala si imposibilitatea de a mai ingera, digera, asimila nici alimente fluide, ducand in final la moarte.
Tratamentul se face in spital, prin perfuzare in prima faza apoi printr-un program de ingestie a unor cantitati mici de alimente lichide, combinat cu psihoterapie.
Sursa: Psiholife.ro
Anorexia sau cum am invatat sa ma controlez si sa controlez In anorexie, gandurile disfunctionale pot fi cauzate de catre cele care sunt slabe, sunt mai apreciate de sefi'', slabutele isi gasesc mai usor parteneri''. Intr-un cuvant: "daca sunt slaba atunci sunt apreciata, deci valorez". In realitate nu s-a gasit inca o corelatie semnificativa intre nivelul de inteligeta sau nivelul de competenta, nivelul de erotism (ori altele invocate asociate tulburarii) si faptul de a fi slab din punct de vedere ponderal.
Specific pentru aceasta tulburare este diferenta de perceptie in ceea ce priveste a fi grasa si a gandi ca esti grasa. Comparandu-se cu persoane care au un plus ponderal in realitate, anorexicele se vad ma grase decat acestea. Oricat ar slabi nu este de ajuns. Oricat li-s-ar spune ca sunt slabe ele se vad in continuare grase.
Anorexia este tulburarea care afecteaza preponderent persoanele de sex feminin, provin in special din mediul urban. Aceasta nu inseamna ca nu exista si cazuri de anorexie in randul populatiei de sex masculin sau din mediul rural insa intr-o proportie foarte mica.
La nivelul comportamentului, anorexia se manifesta prin refuzul partial de a manca sau consumul minim de alimente sarace din punct de vedere caloric si preocuparea permanenta pentru dieta, ingestia de anorexigene pentru inhibarea centrului foamei din creier sau inghitirea de vata, hartie, granule care se transforma in gel. Acestea se imbiba cu lichid din stomac si cresc in volum, dand senzatia de stomac plin.
Atitudinea din spatele comportamentului este controlul: controlul foamei, controlul greutatii, controlul caloriilor, controlul reactiilor, al emotiilor, al partenerilor, al prietenilor.
Nevoile posibile din spatele tulburarii: nevoia de a fi apreciata, nevoia de a face totul perfect, nevoia de a fi logica, rationala, de a masura si aprecia cantitativ totul, nevoia de a fi competenta, de a avea succes.
Istoric familial ca factor de vulnerabilitate: de regula, provin din familii organizate, cu parinti perfectionisti, cel mai adesea fiin copii unici sau maxim doi caz in care sa-u aflat in concurenta permanenta pentru a primi aprecierea si iubirea parintilor. La randul lor parintii, de regula, au avut asteptari inalte sau nerealiste de la copii lor, controlandu-i excesiv. La varste mici copii pot protesta fata de parinti nu doar in mod direct prin agresivitate ci si in mod mascat prin refuzul de a manca, fiin cel mai la indemana comportament de a-si afirma vointa, autonomia, controlul.
In acest fel, efectele se derureaza in doua directii: pe de-o parte copilul obrserva ca prin refuzul meselor obtine controlul asupra corpului care se extinde mai tarziu si asupra altor arii de viata, controlul devenind atitudine permanenta, iar a doua directie este beneficiul secundar din refuzul mesei prin captarea atentiei parintilor. Ei devin ingrijorati de sanatatea copilului, fac investigatii medicale, etc. In acest fel, atentia lor este comutata pe ''nu vrea sa manance, este bolnav'' fata de ''nu vrea sa invete, nu vrea sa asculte, nu face suficient''.
Alte tulborari posibile asociate: cel mai frecvent anorexia se asociaza cu anxietate, fobii, si personalitate de tip obsesiv-compulsiv
Avantajele tulburarii: controlul propriilor senzatii si emotii, canalizarea energiei catre perfectionism, competitivitate. Afirmarea de sine in competitie cu barbatii, promovarea ideilor feministe si egalitatii dintre sexe, creaind o imagine androgina despre ele.
Dezavantaje: a fi slab nu inseamna a fi si sanatos. Ignorarea foamei ca mecanism natural de alerta, duce la ca scaderea aportului de substante (proteine, glucide, lipide, minerale, vitamine) esentiale functionarii optime a corpului si creierului. In timp, aceste lipsuri se vor manifesta in caderea parului, subtierea ungiilor si pielii, aparitia de riduri premature, deshidratarea pielii, fragilitatea oaselor, muschilor, sistemului sangvin. Organele isi diminueaza activitatea, sistemul endocrin isi reduce productia de hormoni, menstruatia se diminueaza, apoi se rareste in frecventa pana la disparitia completa, organismul incepe sa consume din tesuturi pentru supravietuire, pofta de mancare se reduce pana la inhibare totala si imposibilitatea de a mai ingera, digera, asimila nici alimente fluide, ducand in final la moarte.
Tratamentul se face in spital, prin perfuzare in prima faza apoi printr-un program de ingestie a unor cantitati mici de alimente lichide, combinat cu psihoterapie.
Sursa: Psiholife.ro
- Status