SANATATEA MINTALA
Sanatatea mintala inseamna mult mai mult decat absenta bolii psihice. Atunci cand vorbim despre fericire, pacea mintii, bucurie ori satisfactie, ne referim de fapt la sanatatea mintala.
Sanatatea mintala este o parte a vietii noastre, inseamna modul in care oamenii se inteleg in familie, la scoala, la serviciu, la joaca, in comunitate cu semenii lor.
Inseamna modul in care fiecare isi poate armoniza dorintele, ambitiile, capacitatile, idealurile, sentimentele si constiinta pentru a putea face fata cerintelor vietii. Nu exista o delimitare neta intre sanatatea si boala mintala.
Nici una dintre caracteristicile ei nu poate fi luata singura drept o dovada de sanatate mintala si nici absenta vreuneia nu este o dovada de boala mintala. Nimeni nu poseda in orice moment toate trasaturile caracteristice ale unei sanatati mintale perfecte.
BOALA PSIHICĂ ÎN PERCEPŢIA SOCIETĂŢII
Persoanele cu probleme psihice pot primi ajutor medical, fara prea mari costuri. Cu toate acestea, o mare parte dintre ei nu-l primesc. Multi sufera in tacere, marginalizati de societate din cauza unor conceptii eronate. Nu este nici o justificare in a ignora, marginaliza si exclude persoanele care sufera de asemenea boli. Este loc pentru toti pe pamant. Un rol important in viata acestor bolnavi il are medicul, dar nu inseamna ca toti cei care au probleme de sanatate mintala ar trebui tinuti in sanatorii, departe de lumea civilizata. Este de datoria noastra sa fim alaturi de ei si sa avem grija ca respectivii bolnavi sa se adreseze medicului. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine pentru ei dar si pentru noi toti.
CUM RECUNOAŞTEM O PERSOANĂ SĂNĂTOASĂ?
O persoana se bucura de o sanatate mintala deplina daca:
1. Nu se lasa coplesita de propriile emotii: teama, suparare, dragoste, gelozie, vinovatie sau griji;
2. Poate face fata „din mers“ dezamagirilor;
3. Isi poate accepta propriile defecte;
4. Are respect de sine;
5. Se bucura de lucruri simple, intamplari din viata de zi cu zi;
6. Se simte bine impreuna cu alti oameni;
7. Isi face planuri de viitor;
8. Se bucura de experientele si ideile noi;
9. Isi fixeaza teluri realiste;
10. Este capabila sa ia singura hotarari in problemele care o privesc.
AFECŢIUNILE MINTALE ÎNTRE MIT ŞI ADEVAR
Bolile mintale şi neurologice afectează numai adulţii din Ţările Bogate?
Nu! Toţi oamenii pot avea astfel de afecţiuni - copii, adolescenţi, tineri şi adulţi, bogaţi şi săraci. Aproximativ 1 din 5 Copii Lumii ( sub 16 ani ) suferă de Afecţiuni Mintale Medii şi Severe, iar majoritatea nu sunt trataţi din cauza faptului că serviciile de Sănătate Mintală sunt destinate adulţilor.
Numărul persoanelor afectate de Schizofrenie este de 7 milioane în tarile dezvoltate şi de 38 milioane în cele în curs de dezvoltare iar în cazul Epilepsiei raportul este similar ( 7,5 milioane şi respectiv 37,5 milioane ).
Este imposibil să ajuţi pe cineva cu afecţiuni ale creierului sau afecţiuni mintale?
Există tratamente şi cei care îi ingrijesc pot fi asistaţi de specialişti. Schizofrenia este tratabilă, iar epilepticii descoperiţi la timp pot fi ajutaţi medical pentru a avea un control complet al crizelor. Deasemenea persoanele ce suferă de depresie pot fi ajutate pentru a revenii la o viaţă normală în cele mai multe din cazuri. Ajutorul poate fi acordat atât de medicii de familie şi asistenţii lor , precum şi de către specialişti ( Psihologi, Psihiatrii, Neurologi şi Lucrătorii Sociali ). Nu este suficient să ajutăm doar persoana bolnavă, ci si familia ( care este sistemul de suport principal ) are nevoie de ajutor pentru a-şi conserva funcţiunile şi starea de bine.
Bolnavii mintal trebuiesc izolaţi?
Nu! Oamenii cu afecţiuni mintale pot exista în comunitate şi nu trebuie izolaţi sau restricţionaţi. Ca şi afecţiunile corpului, bolile neurologice şi bolile psihice au diferite grade de severitate tranzitorii ( probleme acute provocate de stres ), periodice ( caracterizate de acutizări urmate de perioade de depresii ), continue şi agravate în timp ( Alzheimer).Tratamentul trebuie să fie adecvat afecţiunii şi situaţiei sociale ale bolnavului
SĂNĂTATEA MINTALĂ LA ADOLESCENŢI
Sănătatea mintală poate afecta viaţa de zi cu zi şi viitorul unei persoane tinere. De exemplu, învăţatul, relaţiile cu ceilalţi şi sănătatea fizică pot fi afectate de problemele sănătăţii mintală.
Să ai grijă şi să protejezi sănătatea mintală a unui copil, reprezintă o parte importantă a ajutorului dat acelui adolescent de a se forma ca personalitate.
Ca si adulţii, adolescenţii pot avea probleme de sănătate mintală care să le afecteze modul cum gîndesc, simt şi acţionează.
Aceste probleme sunt reale şi dureroase. Ele pot duce la abandonarea şcolii, la conflicte familiale, consum de droguri, violenţă şi chiar suicid. Problemele de sănătate mintală limitează adesea abilitaţile curente sau viitoare ale tinerilor de a fi „productivi".
De asemenea, aceste probleme pot fi foarte costisitoare pentru familie, comunitate şi pentru sistemul de ingrijire de sănătate mintală. Problemele de sănătate mintală la adolescenţi se datorează unor cauze multiple, cum ar fi cauze biologice sau cauze de mediu.
Există mulţi factori de mediu care pot favoriza apariţia problemelor de sănătate mintală, cum ar fi: expunerea la un mediu toxic, cu nivel ridicat de poluare, expunerea la violenţă (abuz fizic, sexual, violenţă verbală sau emoţională), stresul legat de sărăcie, discriminare sau alte lipsuri, pierderea unei persoane importante în viaţa tînărului, fie prin moarte, divorţ sau ruperea unei relaţii, etc.
Familia, şcoala şi comunitatea trebuie să înveţe cum să lucreze împreună pentru a asigura un mediu sănătos, sigur şi încurajator pentru asemenea adolescenţi.
O mulţime de semne pot indica o posibilă problemă de sănătate mintală sau o serioasă tulburare emoţională a adolescentului.
Fiţi atent, dacă un adolescent pe care îl cunoşti:
Este tulburat şi se simte:
- Foarte trist şi pesimist fără un motiv anume;
- Foarte furios aproape tot timpul, plînge mult şi exagerează anumite lucruri;
- Anxios, mai mult decît alţi tineri de vîrsta lui;
- Incapabil să depaşească momentul pierderii cuiva important;
- Extrem de temător - avînd temeri inexplicabile sau prea multe în comparaţie cu alţii;
Trece prin schimbări majore şi:
- învaţă din ce în ce mai puţin;
- îşi pierde interesul faţă de lucrurile care altadată îi plăceau;
- are modificări inexplicabile de comportament;
- are tulburări de somn sau nu se alimentează cum trebuie;
- evită prietenii şi familia şi vrea să fie singur tot timpul;
- este visător şi nu se poate concentra să facă nimic concret;
- crede că viaţa este foarte greu de trăit şi se gîndeşte la suicid;
- aude voci inexplicabile;
Se poartă într-un mod care poate cauza probleme:
- Consumă alcool sau alte droguri;
- Mănîncă foarte mult pentru ca apoi să elimine intenţionat totul, abuzează de laxative sau ia pastile pentru a evita creşterea în greutate;
- Continuă o dietă exagerată sau face exerciţii fizice în mod obsesiv, pentru a slăbi;
- Încalcă regulat drepturile altora sau încalcă legea, fără să se gîndească la ceilalţi oameni şi la consecinţe;
- Face lucruri care ii pot ameninţa viaţa.
Dacă există o urmă de ingrijorare referitoare la sănătatea mintală a unui adolescent - este foarte important să se apeleze la un specialist cît mai repede posibil!
Mulţi dintre tinerii cu probleme de sănătate mintală care au nevoie de ajutor, nu îl primesc. Cel mai adesea, problemele de sănătate mintală ale adolescenţilor nu sunt recunoscute şi ajutorul adecvat nu poate fi oferit.
Stigmatul care însoţeşte problemele de sănătate mintală îi împiedică pe mulţi oameni să ceară ajutor. De asemenea, el provoacă izolarea şi discriminarea multor tineri şi a familiilor lor.
Faptul că un părinte apelează la un specialist - un medic psihiatru, un psiholog - nu înseamnă că el sau copilul lui sunt «nebuni».
Informaţiile corecte despre problemele de sănătate mintală ale adolescenţilor nu sunt cunoscute chiar de mulţi oameni care lucrează cu ei. Pe lîngă aceasta, din păcate, nu există servicii de sănătate mintală specializate pentru adolescenţi în fiecare comunitate.
Cînd o tulburare emoţională gravă a unui adolescent rămîne netratată, poate avea un impact deosebit de grav asupra lui şi a familiei sale, atît la nivel personal, social, cît şi economic.
Adolescentul poate avea probleme serioase în relaţiile cu ceilalţi, la şcoală, poate avea un comportament violent sau poate manifesta tulburări de sănătate mintală la fel de grave ca ale unui adult.
Familia va avea de suportat cheltuieli medicale foarte ridicate, iar comunitatea va plăti, dacă tînărul încalcă legea. Dar, mai presus de toate, cel care are cel mai mult de suferit, dacă nu primeşte ajutor necesar - este adolescentul.
Promovarea sănătăţii mintale presupune studiul cauzelor, al dinamicii tulburărilor şi bolilor mintale şi implicit, instituirea măsurilor de combatere şi prevenire.
Succesul acestor măsuri depinde de:
- nivelul de dezvoltare socială;
- capacităţile organizatorice şi funcţionale ale unităţilor medicale;
- sistemul educaţional;
- implicarea familiei, a comunităţii, gradul de colaborare dintre ele.
Problema cauzalităţii în acest domeniu depăşeşte modelul medical al bolilor somatice. Astfel, alături de factorii toxici, infecţioşi, de agresiune fizică, somatică, acţionează preponderent,factorii psiho – sociali.
Ei pot fi influenţaţi numai prin eforturile comune ale intregii societăţi:
-îmbunătăţirea situaţiei economice a populaţiei;
-îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de transport şi de locuit;
-ameliorarea alimentaţiei;
-îmbunătăţirea sistemului educaţional;
-reformarea legislaţiei;
-reformarea sistemului sanitar;
Dintr-o asemenea perspectivă, elaborarea şi punerea în practică a unui program de promovare a sănătăţii mintale interesează, în egală masură, toate instituţiile şi compartimentele societăţii, indiferent de orientarea lor predominant medicală, economică, culturală sau socială, ceea ce impune concentrarea eforturilor atît pentru asigurarea condiţiilor optime, necesare dezvoltării armonioase a personalităţii, cît şi pentru neutralizarea factorilor ce ar putea să o influenţeze nefavorabil.
Programele de promovare a sănătătii mintale vor fi eficiente, dacă vor fi îndeplinite cîteva condiţii:
-cunoaşterea morbidităţii prin boli psihice, posibilă prin efectuarea unor studii epidemiologice şi analiza incapacităţii temporare de muncă, a invalidităţii;
-cunoaşterea factorilor de risc a îmbolnăvirile psihice şi a etiopatogeniei, realizabilă prin cercetări nemijlocite în diverse domenii de activitate şi colaborare interdisciplinară;
-aprecierea dinamicii morbidităţii în viitor, pe baza actualei morbidităţi, a tendinţei fenomenelor demografice, direcţiilor de dezvoltare socială;
-cunoaşterea posibilităţilor actuale, disponibile, de influenţare asupra sănătăţii mintale şi a îmbolnăvirilor;
-evaluarea necesităţilor de intervenţie;
-colaborarea intersectorială - sistem medical, şcoala, familie, biserica, autoritate publică, comunitate.
Concluzia este, că nu există sanatate fară sanatate mentală.
Afecţiunile psihice şi neurologice cele mai comune:
1. Depresia
Depresia este o problemă de sănătate frecventă care ne afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toţi, cel puţin o dată în viaţă. Ea ocupă locul doi pe lista celor mai des întâlnite afecţiuni medicale, fiind depăşită doar de hipertensiunea arterială. Se estimează că cel puţin unul din 10 pacienţi care se prezintă la medic suferă de depresie. Din nefericire, majoriteatea cazurilor trec neobservate.
Dacă depresia durează prea mult sau capătă o formă severă (numită depresie majoră ), efectele ei pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient. Ea poate provoca tulburări ale proceselor fiziologice normale - hrănirea, somnul, nivelul de activitate fizică, capacitatea de concentrare şi de realizare a diferitelor sarcini. Dacă nu este eliminată, ea poate duce la pierderea productivităţii, declin funcţional şi creşterea mortalităţii.
Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, depresia şi alte probleme de sănătate mintală constituie cauza principală de reducere a timpului de lucru, pe plan mondial.
Cauze
Depresia poate fi provocată de o varietate de cauze:
Predispoziţia genetică
Transformări hormonale şi biochimice în interiorul organismului
Stres în exces, conflicte şi abuzuri
Pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale
Boală, durere, probleme neurologice
Tratament
Vestea bună este că depresia poate fi tratată. Din nefericire însă, foarte mulţi oameni ignoră simptomele acetei boli şi ezită să caute ajutor. Dacă crezi că suferi de depresie, adresează-te medicului de familie şi acesta te va ajuta să găseşti un tratament adecvat.
Cele mai obişnuite tratamente sunt:
Medicamente care ajută la corectarea dezechilibrelor chimice din creier
Consilierea efectuată de un specialist psiholog, psihiatru sau neurolog
Tratament medicamentos plus consiliere şi ajutarea pacientului să facă faţă problemelor şi crizelor vieţii, dependenţei de alcool/droguri şi altor probleme care se asociază adeseori cu depresia.
2. Sinuciderea
În anul 1990 mai mult de 1,4 milioane de oameni s-au sinucis, dar numărul tentativelor de sinucidere este de 10 la 20 ori mai mare. Sinuciderea ocupă locul 10 în cauzele de deces pentru toate vârstele dar ocupă locul 2-3 la tineri.
3. Schizofrenia
Aceasta caracterizată prin gândire, percepţie şi judecată dezorganizate si ocupă locul 9 în cauzele de handicap la nivel mondial. Azi sunt circa 22 milioane de cazuri, dar în 2020 se preconizează, din păcate, că se va ajunge la 45 milioane.
4. Demenţa
Aceasta rezultă din afecţiuni cronice ale creierului, apărând în principal la vârstnici, şi este caracterizată de perturbarea memoriei, gândirii, orientării, înţelegerii, limbajului, judecăţii şi reducerea capacităţilor de învăţare şi calcul. Aceste caracteristici sunt însoţite de cele mai multe ori de deteriorarea controlului emoţional, comportamentului social sau a motivaţiei. Datorită măririi speranţei de viaţă, numărul bolnavilor ( care în majoritate sunt abandonaţi sau instituţionalizaţi ) va creşte de la 29 milioane la circa 80 milioane în anul 2020.
5. Întârzierea Mintală
Este caracterizată de diminuarea abilităţilor manifestate pe timpul copilăriei ( învăţare greoaie, dificultăţi de concentrare, aducere aminte, urmărirea unor instrucţiuni simple, iar în cazurile cele mai severe şi dificultăţi în controlul mişcărilor. Este o afecţiune cronică pentru care nu există vindecare ( tratamentele sunt paleative ), dar cele mai multe cazuri pot fi prevenite sau efectele ameliorate prin intervenţii educaţionale simple şi ieftine dar la vârsta copilăriei.
6. Epilepsia
Este caracterizată de leziuni cerebrale, ce la rândul lor provoacă convulsii şi pierderea cunoştinţei. Ea poate fi prevenită prin protecţia mamei şi viitorului copil pe timpul sarcinii şi naşterii, prevenirea accidentării la cap şi controlul afecţiunilor provocate de infecţii şi paraziţi. Tratamente eficiente există dar din pacate la ele nu au acces bolnavii cu posibilitaţi materiale reduse sau cei aflaţi în ţările în curs de dezvoltare, care rămânând netrataţi trăiesc o mare dramă prin stigmatizare şi discriminare.
Dr. Irina Ursu
http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=132&Itemid=127
