Sanatate,nutritie si corpul uman
- Thread starter magda
- Start date
- Status
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Barbatii cu burta risca sa orbeasca, nu si femeile
Kilogramele in plus, la mijlocul vietii, fac ca barbatii sa aiba un risc crescut de a orbi, arata un nou studiu. Din fericire pentru femei, in cazul lor nu este valabila aceeasi teorie, au descoperit cercetatorii australieni.
Kilogramele in plus acumulate la nivelul burtii, cum se intampla in cazul marii majoritati a barbatilor, cresc riscul de degenerescenta maculara, principala cauza a orbirii, au descoperit oamenii de stiinta de la Universitatea Melbourne, care au monitorizat 21.000 de barbati si femei, cu varste cuprinse intre 40 si 69 de ani, timp de mai muti ani.
Pe masura ce s-au ingrasat, o parte dintre barbati au ajuns sa sufere de degenerescenta maculara. Motivul: obezitatea duce la inflamatii cronice, care, la randul lor, pot duce la degenerescenta maculara, au explicat cei implicati in studiu, citati de Daily Mail. In mod ciudat, in cazul femeilor nu s-a observat acest fenomen.
Prea multa grasime abdominala nu duce doar la orbire, ci si la diabet si boli de inima. Studiul de fata nu face decat sa confirme o cercetare anterioara, care arata ca 10 portii de carne rosie pe saptamana dubleaza riscul instalarii degenerescentei maculare. In schimb, trei portii de pui pe saptamana injumatatesc acest risc. Si fructele, legumele si nucile sunt benefice, micsorand riscul instalarii orbirii cu 20%.
sursa
Kilogramele in plus, la mijlocul vietii, fac ca barbatii sa aiba un risc crescut de a orbi, arata un nou studiu. Din fericire pentru femei, in cazul lor nu este valabila aceeasi teorie, au descoperit cercetatorii australieni.
Kilogramele in plus acumulate la nivelul burtii, cum se intampla in cazul marii majoritati a barbatilor, cresc riscul de degenerescenta maculara, principala cauza a orbirii, au descoperit oamenii de stiinta de la Universitatea Melbourne, care au monitorizat 21.000 de barbati si femei, cu varste cuprinse intre 40 si 69 de ani, timp de mai muti ani.
Pe masura ce s-au ingrasat, o parte dintre barbati au ajuns sa sufere de degenerescenta maculara. Motivul: obezitatea duce la inflamatii cronice, care, la randul lor, pot duce la degenerescenta maculara, au explicat cei implicati in studiu, citati de Daily Mail. In mod ciudat, in cazul femeilor nu s-a observat acest fenomen.
Prea multa grasime abdominala nu duce doar la orbire, ci si la diabet si boli de inima. Studiul de fata nu face decat sa confirme o cercetare anterioara, care arata ca 10 portii de carne rosie pe saptamana dubleaza riscul instalarii degenerescentei maculare. In schimb, trei portii de pui pe saptamana injumatatesc acest risc. Si fructele, legumele si nucile sunt benefice, micsorand riscul instalarii orbirii cu 20%.
sursa
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Atacurile de panica: ce le provoaca si cum le tratam - Ce spune medicul
In ultima perioada, tot mai multe persoane ajung la spital crezand ca au de-a face cu un infarct sau o boala extrem de serioasa, dar pot merge acasa linistiti dupa o ora, intruct doctorii ii asigura ca a fost doar un atac de panica.
"Expresie a unei anxietati extreme, atacul de panica reprezinta o perioada distincta de frica intensa, cu debut brusc si evolutie rapida pana la intensitatea sa maxima (in 10 minute sau chiar mai putin). De obicei, instalarea atacului de panica este impredictibila, fara o legatura cauzala certa cu un factor sau situatie", explica Dr. Ion Bulacu, de la Spitalul Militar de Urgente "Ion Jianu" din Pitesti.
Cum se manifesta atacul de panica?
La fel ca si in cazul altor tulburari anxioase (anxietate = frica vaga, fara obiect), simptomele variaza de la un individ la altul. Cele mai comune manifestari sunt palpitatiile, batai puternice ale inimii, puls accelerat, senzatia de cadere (lesin), ameteli si senzatie de sufocare.
Persoanele afectate vor avea o teama permanenta de moarte, simt ca nu mai au nici un control asupra propriei persoane sau unerori chiar au impresia ca sunt pe punctul de a innebuni. Durerile din zona inimii sunt cele mai intalnite simptome, pe langa greata, valuri de caldura sau frisoane, amorteala, intepaturi sau tremurat.
Ce poate declansa un atac de panica?
Dr Bulacu spune ca "persoana care traieste un atac de panica simte o crestere exploziva a senzatiei de frica, alaturi de intensificarea rapida a senzatiilor descrise mai sus, plecand in graba de oriunde s-ar afla".
Atacurile de panica nu sunt asociate clar cu un factor declansator, desi pot aparea cu preponderenta atunci cand persoana se afla intr-o situatie limita, stresanta, numindu-se atacuri de panica predispuse situational. Ele pot aparea in urma unei fobii (frica de ceva anume), precum agorafobia( frica de spatii deschise, de a iesi in lume), fobiile sociale (frica de a vorbi sau de a se manifesta in public) sau fobiile specifice (frica de animale, inaltimi, zbor, spatii inchise, boli, microbi, intuneric etc.).
Cum evolueaza atacurile de panica?
"Varsta la care apare primul atac de panica variaza destul de mult, insa cel mai frecvent se situeaza intre 15-35 ani. Unele persoane pot avea accese de panica episodice, cu pauze de cativa ani intre ele, iar altii pot avea o simptomatologie aproape continua.
Netratate, tulburarile anxioase se pot agrava, croniciza sau generaliza, insa tratate au un prognostic excelent", explica din nou Dr. Ion Bulacu.
Cum se trateaza atacurile de panica
Comform doctorului psihiatru, cele mai bune efecte au fost obtinute prin asocierea terapiei medicamentoase si psihoterapiei. Medicamentele cele mai utilizate sunt anxioliticele si antidepresivele, pentru administrarea carora este obligatoriu consultul psihiatric.
Abordarea psihoterapeutica asociaza elemente de psihoterapie suportiva (care invata pacientul sa se controleze si sa-si adapteze comportamentul), psihoterapie orientata spre constientizare (identificarea conflictelor psihologice nerezolvate), terapie comportamentala (desensibilizarea la anumiti factori de stres) si terapie cognitiva (ce pune accentul pe confruntare si pe examinarea situatiilor ce duc la aparitia atacurilor).
Un mod foarte eficient de a vindeca atacurile de panica il reprezinta terapia de grup, in care pacientul este invatat cum sa faca fata situatiilor stresante fara sa se panicheze excesiv.
http://www.ziare.com/viata-sanatoas...aca-si-cum-le-tratam-ce-spune-medicul-1085628
In ultima perioada, tot mai multe persoane ajung la spital crezand ca au de-a face cu un infarct sau o boala extrem de serioasa, dar pot merge acasa linistiti dupa o ora, intruct doctorii ii asigura ca a fost doar un atac de panica.
"Expresie a unei anxietati extreme, atacul de panica reprezinta o perioada distincta de frica intensa, cu debut brusc si evolutie rapida pana la intensitatea sa maxima (in 10 minute sau chiar mai putin). De obicei, instalarea atacului de panica este impredictibila, fara o legatura cauzala certa cu un factor sau situatie", explica Dr. Ion Bulacu, de la Spitalul Militar de Urgente "Ion Jianu" din Pitesti.
Cum se manifesta atacul de panica?
La fel ca si in cazul altor tulburari anxioase (anxietate = frica vaga, fara obiect), simptomele variaza de la un individ la altul. Cele mai comune manifestari sunt palpitatiile, batai puternice ale inimii, puls accelerat, senzatia de cadere (lesin), ameteli si senzatie de sufocare.
Persoanele afectate vor avea o teama permanenta de moarte, simt ca nu mai au nici un control asupra propriei persoane sau unerori chiar au impresia ca sunt pe punctul de a innebuni. Durerile din zona inimii sunt cele mai intalnite simptome, pe langa greata, valuri de caldura sau frisoane, amorteala, intepaturi sau tremurat.
Ce poate declansa un atac de panica?
Dr Bulacu spune ca "persoana care traieste un atac de panica simte o crestere exploziva a senzatiei de frica, alaturi de intensificarea rapida a senzatiilor descrise mai sus, plecand in graba de oriunde s-ar afla".
Atacurile de panica nu sunt asociate clar cu un factor declansator, desi pot aparea cu preponderenta atunci cand persoana se afla intr-o situatie limita, stresanta, numindu-se atacuri de panica predispuse situational. Ele pot aparea in urma unei fobii (frica de ceva anume), precum agorafobia( frica de spatii deschise, de a iesi in lume), fobiile sociale (frica de a vorbi sau de a se manifesta in public) sau fobiile specifice (frica de animale, inaltimi, zbor, spatii inchise, boli, microbi, intuneric etc.).
Cum evolueaza atacurile de panica?
"Varsta la care apare primul atac de panica variaza destul de mult, insa cel mai frecvent se situeaza intre 15-35 ani. Unele persoane pot avea accese de panica episodice, cu pauze de cativa ani intre ele, iar altii pot avea o simptomatologie aproape continua.
Netratate, tulburarile anxioase se pot agrava, croniciza sau generaliza, insa tratate au un prognostic excelent", explica din nou Dr. Ion Bulacu.
Cum se trateaza atacurile de panica
Comform doctorului psihiatru, cele mai bune efecte au fost obtinute prin asocierea terapiei medicamentoase si psihoterapiei. Medicamentele cele mai utilizate sunt anxioliticele si antidepresivele, pentru administrarea carora este obligatoriu consultul psihiatric.
Abordarea psihoterapeutica asociaza elemente de psihoterapie suportiva (care invata pacientul sa se controleze si sa-si adapteze comportamentul), psihoterapie orientata spre constientizare (identificarea conflictelor psihologice nerezolvate), terapie comportamentala (desensibilizarea la anumiti factori de stres) si terapie cognitiva (ce pune accentul pe confruntare si pe examinarea situatiilor ce duc la aparitia atacurilor).
Un mod foarte eficient de a vindeca atacurile de panica il reprezinta terapia de grup, in care pacientul este invatat cum sa faca fata situatiilor stresante fara sa se panicheze excesiv.
http://www.ziare.com/viata-sanatoas...aca-si-cum-le-tratam-ce-spune-medicul-1085628
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Iti simti gura uscata?
Xerostomia, cunoscuta in randul populatiei drept senzatia de gura uscata, este un simptom care apare deseori in momentul in care nivelul salivei din gura scade usor sesizabil sau chiar drastic. Aceasta nu este o afectiune, dar poate fi un simptom pentru alte afectiuni.
Saliva are rol in lubrifierea zonei bucale si ajuta la inghitirea si degustarea alimentelor. Saliva curata mancarea si placa de pe suprafata dintilor, reminalizand dintii si neutralizand acizii. Cand nivelul salivei scade si ai senzatia de gura uscata, creste riscul de degradare a dintilor. Persoanele care au aceasta senzatie de gura uscata sunt mai predispuse la afectiuni la nivelul tesutului bucal. In plus, dieta poate fi afectata deoarece nu mai simti gustul mancarii la fel ca inainte.
De ce apare senzatia de gura uscata?
Ca efect secundar al unui anumit medicament. Senzatia de gura uscata este un posibil efect secundar al numeroase medicamente, cum ar fi tranchilizantele, antidepresivile sau antihistaminele. Medicatia este cauza principala a xerostomiei, avand o incidenta mai mare in randul batranilor, ca urmare a cantitatii mari de medicamente pe care o iau acestia.
O complicatie a diferite afectiuni. Afectiuni cum ar fi diabetul, anemia, fibroza chistica, atrita reumatica, hipertensiunea si HIV pot fi asociate cu senzatia de gura uscata. Xerostomia poate aparea si in cazul persoanelor care prezinta sindromul Sjogren, o afectiune in care anticorpii umani ataca glandele salivare si lacrimale. Unele infectii virale, cum ar fi oreionul, afecteaza, de asemenea, nivelul salivei.
Deshidratarea. Orice alta afectiune care duce la deshidratarea organismului poate conduce la senzatia de gura uscata. Aceste afectiuni includ: febra, transpiratia excesiva, enterecolita, pierdere de sange sau de lichid prin piele in urma arsurilor.
Terapia prin radiatii. Xerostomia este un efect secundar comun al terapiei prin radiatii folosite in tratarea cancerului din zona cefei si a capului.
Extirparea pe cale chirurgicala a glandelor salivare.
Simptome
Cu toate ca xerostomia este un simptom in sine, poate aparea in asociatie cu altele si anume:
Sete frecventa;
Senzatie de arsuri la nivelul limbii;
Limba rosie;
Rani in zona bucala sau la coltul buzelor;
Dificultate la inghitit;
Gust scazut;
Respiratie urat mirositoare;
Probleme in vorbire;
Buze uscate si crapate;
Probleme numeroase in zona bucala, cum ar fi un numar destul de mare de carii.
Cat tine aceasta senzatie?
Atata timp cat vor tine si celelalte conditii (medicatia, deshidratarea, diferitele afectiuni)! Aceasta conditie este definitiva numai in cazul in care s-a realizat o extirpare a glandelor salivare. De asemenea, terapia prin radiatie folosita in tratarea cancerului din zona cefei sau a capului poate afecta pentru totdeauna abilitatea glandelor de a produce saliva.
Prevenire
Pe cat posibil, evita lucrurile care cauzeaza senzatia de gura uscata. De exemplu, daca aceasta este asociata unui medicament, doctorul tau ar trebui sa-ti prescrie un medicament echivalent, care sa nu aiba acelasi efect de scadere a nivelului salivei.
Tratament
Tratamentul xerostomiei are urmatoarele obiective:
Usurarea simptomelor;
Prevenirea cariilor;
Cresterea nivelului salivei.
Doctorul tau iti va recomanda o igiena orala buna, incluzand o periere eficienta si vizite regulate la cabinet pentru urmarea tratamentului cu substante pe baza de fluor.
In mod normal, tratamentul variaza in functie de severitatea problemei si de cauzele senzatiei de gura uscata.
Pentru a-ti usura simptomele, incearca urmatoarele:
Bea apa in mod regulat pentru a mentine un nivel bun de umiditate in zona bucala. Poarta o sticluta cu tine pe parcursul zilei, indiferent de locul in care esti, iar in timpul noptii tine o sticla langa pat.
Daca obisnuiesti sa mesteci guma, incearca una fara zahar.
Foloseste o apa de gura care nu contine alcool.
Evita sa bei bauturi care contin alcool sau cofeina. Acestea favorizeaza pierderea de lichid.
Pe cat posibil, renunta la fumat.
Foloseste un balsam de buze pentru a diminua senzatia de buze uscate.
Cu un tratament potrivit, majoritatea celor afectati recastiga confortul in zona bucala si abilitatea de a degusta alimentele.
http://www.topsanatate.ro
Xerostomia, cunoscuta in randul populatiei drept senzatia de gura uscata, este un simptom care apare deseori in momentul in care nivelul salivei din gura scade usor sesizabil sau chiar drastic. Aceasta nu este o afectiune, dar poate fi un simptom pentru alte afectiuni.
Saliva are rol in lubrifierea zonei bucale si ajuta la inghitirea si degustarea alimentelor. Saliva curata mancarea si placa de pe suprafata dintilor, reminalizand dintii si neutralizand acizii. Cand nivelul salivei scade si ai senzatia de gura uscata, creste riscul de degradare a dintilor. Persoanele care au aceasta senzatie de gura uscata sunt mai predispuse la afectiuni la nivelul tesutului bucal. In plus, dieta poate fi afectata deoarece nu mai simti gustul mancarii la fel ca inainte.
De ce apare senzatia de gura uscata?
Ca efect secundar al unui anumit medicament. Senzatia de gura uscata este un posibil efect secundar al numeroase medicamente, cum ar fi tranchilizantele, antidepresivile sau antihistaminele. Medicatia este cauza principala a xerostomiei, avand o incidenta mai mare in randul batranilor, ca urmare a cantitatii mari de medicamente pe care o iau acestia.
O complicatie a diferite afectiuni. Afectiuni cum ar fi diabetul, anemia, fibroza chistica, atrita reumatica, hipertensiunea si HIV pot fi asociate cu senzatia de gura uscata. Xerostomia poate aparea si in cazul persoanelor care prezinta sindromul Sjogren, o afectiune in care anticorpii umani ataca glandele salivare si lacrimale. Unele infectii virale, cum ar fi oreionul, afecteaza, de asemenea, nivelul salivei.
Deshidratarea. Orice alta afectiune care duce la deshidratarea organismului poate conduce la senzatia de gura uscata. Aceste afectiuni includ: febra, transpiratia excesiva, enterecolita, pierdere de sange sau de lichid prin piele in urma arsurilor.
Terapia prin radiatii. Xerostomia este un efect secundar comun al terapiei prin radiatii folosite in tratarea cancerului din zona cefei si a capului.
Extirparea pe cale chirurgicala a glandelor salivare.
Simptome
Cu toate ca xerostomia este un simptom in sine, poate aparea in asociatie cu altele si anume:
Sete frecventa;
Senzatie de arsuri la nivelul limbii;
Limba rosie;
Rani in zona bucala sau la coltul buzelor;
Dificultate la inghitit;
Gust scazut;
Respiratie urat mirositoare;
Probleme in vorbire;
Buze uscate si crapate;
Probleme numeroase in zona bucala, cum ar fi un numar destul de mare de carii.
Cat tine aceasta senzatie?
Atata timp cat vor tine si celelalte conditii (medicatia, deshidratarea, diferitele afectiuni)! Aceasta conditie este definitiva numai in cazul in care s-a realizat o extirpare a glandelor salivare. De asemenea, terapia prin radiatie folosita in tratarea cancerului din zona cefei sau a capului poate afecta pentru totdeauna abilitatea glandelor de a produce saliva.
Prevenire
Pe cat posibil, evita lucrurile care cauzeaza senzatia de gura uscata. De exemplu, daca aceasta este asociata unui medicament, doctorul tau ar trebui sa-ti prescrie un medicament echivalent, care sa nu aiba acelasi efect de scadere a nivelului salivei.
Tratament
Tratamentul xerostomiei are urmatoarele obiective:
Usurarea simptomelor;
Prevenirea cariilor;
Cresterea nivelului salivei.
Doctorul tau iti va recomanda o igiena orala buna, incluzand o periere eficienta si vizite regulate la cabinet pentru urmarea tratamentului cu substante pe baza de fluor.
In mod normal, tratamentul variaza in functie de severitatea problemei si de cauzele senzatiei de gura uscata.
Pentru a-ti usura simptomele, incearca urmatoarele:
Bea apa in mod regulat pentru a mentine un nivel bun de umiditate in zona bucala. Poarta o sticluta cu tine pe parcursul zilei, indiferent de locul in care esti, iar in timpul noptii tine o sticla langa pat.
Daca obisnuiesti sa mesteci guma, incearca una fara zahar.
Foloseste o apa de gura care nu contine alcool.
Evita sa bei bauturi care contin alcool sau cofeina. Acestea favorizeaza pierderea de lichid.
Pe cat posibil, renunta la fumat.
Foloseste un balsam de buze pentru a diminua senzatia de buze uscate.
Cu un tratament potrivit, majoritatea celor afectati recastiga confortul in zona bucala si abilitatea de a degusta alimentele.
http://www.topsanatate.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Automedicatia - tratament si afacere
Industria farmaceutica se afla intr-un top neoficial al celor mai profitabile domenii economice, alaturi de cea a armamentului si de cea a produselor pentru copii. Interesanta si paradoxala „tovarasie”, nu-i asa? De fapt, n-ar fi nimic rau in faptul ca piata mondiala e plina de medicamente, daca s-ar vedea in realitate ca sumedenia de maladii ce bantuie in toata lumea bat neconditionat in retragere. Mai grav decat ceea ce stim cu totii este ca, in ultima vreme, se cultiva un fel de moda terapeutica, daca se poate spune astfel, stimulata pe fata: automedicatia.
Terapie de butic
In Europa, cheltuielile pentru medicamente pe cap de locuitor ii au drept campioni absoluti pe francezi, cu 682 euro; este suma alocata de stat. Mult prea mare pentru bugetul national, asa ca s-a decis o strategie cel putin bizara: stimularea populatiei sa se autotrateze. Cu alte cuvinte, iti faci analizele, afli ca ai cutare boala (sau numai te ingrijoreaza o durere de cap persistenta) si dai fuga la magazinul de la coltul strazii, iti cumperi singur medicamente, apoi te tratezi singur. Nu e absolut deloc un scenariu fictiv: exact asa se petrec lucrurile, deocamdata la un nivel prea mic, fata de dorintele finantistilor ce fac si impart sanatatea ca-n Caragiale. Astazi, bugetul automedicatiei este de numai 27 euro in Franta, 60 euro in Germania, 44 euro in Marea Britanie, 47 euro in Italia. Totusi, este o piata in progres: fata de anul 2007, cresterea atinge 4,1%; foarte mult la nivel european.
Daca luam drept reper „pacientul francez”, observam un lucru aproape incredibil. Intr-un an, 423 de milioane de unitati (tuburi, cutii, doze etc.) se vand fara reteta. Dintre toate, numai zece – majoritatea enumerate mai jos – acopera 68% din medicamentele vandute astfel. De altfel, ele sunt cunoscute bine pe plan mondial: Dolipran (dureri si febra) – 33%; pentru aceleasi probleme; Eferalgan – 17%; Nurofen – 9% si Dofalgan – 7%; urmeaza Humex – 7%; Strepsils – 6%; Fervex – 5% si alte cateva medicamente impotriva gripei si a racelii, a insomniei, a igienei buco-dentare. Principiul activ pe post de „vedeta”, adica prezent in cele mai multe dintre produsele farmaceutice cu vanzare libera ridicata, este paracetamolul.
Sanatatea scoasa pe taraba
Principalele afectiuni pentru care se da dezlegare la automedicatie sunt durerile si febra, diareea, tusea uscata, durerile in gat, caderea parului, tulburari ale somnului minore, tabagismul. Deocamdata, nu intra in discutie produsele de pediatrie, cele homeopatice, ca si cele fitoterapeutice ori cele ce pot fi deturnate catre alte scopuri (de pilda, utilizate de toxicomani). In orice situatie, se impune insa o educare riguroasa a populatiei, deoarece fiecare medicament poate fi eficace, dar si periculos. Multi farmacisti sunt inca foarte reticenti fata de ideea automedicatiei si ingrijorati de banalizarea notiunii de medicament, ajuns sa fie tratat ca un fel de aliment ce poate sa-ti placa sa nu. O atitudine normala au insa si multi producatori, ca si circa doua treimi din potentialii consumatori.
Totusi, principalul interesat este Statul, care se vede tot mai afectat de costurile oficiale si contabilizate ale sanatatii oamenilor. De aceea, intra in joc nenumarate strategii de vanzare a medicamentelor direct catre populatie. Spre deosebire de celelalte tari europene, in Franta e interzisa publicitatea pentru medicamente, cu exceptia celor necompensate. Un efect pervers: cresterea foarte rapida a site-urilor care ofera pe Internet informatii despre felurite patologii, indicand cu precizie anumite medicamente care ar trebui utilizate! Prin urmare, se elimina aproape explicit veriga cea mai importanta: medicul care ia contact direct cu pacientul, cel mai in masura sa recomande un tratament sau altul, in functie de fiecare caz.
Riscuri multiplicate
In SUA si in Marea Britanie, asa cum exista magazinele de produse alimentare cu autoservire, s-au infiintat si magazine de medicamente cu autoservire, exact dupa acelasi model, raioanele diferite oferind fie categorii de medicamente in functie de continut, fie dupa bolile tratate. Preturile „la liber” sunt similare, pana la de doua-trei ori mai mari fata de cele ale produselor echivalente ca efect vandute in farmacii. Mai grav este insa ca si riscurile cresc substantial. Daca acestea exista, intr-un procent scazut, si in cazul consultarii medicului, automedicatia poate duce la o alegere gresita si deci nu la lipsa efectului intr-o anumita patologie, ci la aparitia unor complicatii greu de controlat.
Medicina actuala „contabilizeaza” boli ca migrenele medicamentoase – dureri de cap cauzate de antalgice luate vreme indelungata – sau maladia laxativelor – iritatie a colonului provocata de abuzul de medicamente cu efect laxativ. Binecunoscutul paracetamol reprezinta cauza principala de intoxicatie medicamentoasa (a ficatului) in Marea Britanie. Exista si riscul sporit de a trata un simptom ce nu face parte din gama de manifestari specifice bolii presupuse de consumatorul-pacient. De pilda, o tuse banala poate fi primul semn al unui cancer pulmonar. In final, cine raspunde daca va exista fie si numai un caz de automedicatie cu final tragic? Evident, pacientul va fi singurul vinovat, nu insa si inculpat, tocmai pentru ca – deloc paradoxal – e si singura victima! Cat despre responsabilitatea morala, aceasta ramane o sintagma pentru idealisti; in realitate, ceea ce sta in centrul intereselor este profitabilitatea afacerii numite vanzare de medicamente, cu orice pret.
http://www.revistamagazin.ro
Industria farmaceutica se afla intr-un top neoficial al celor mai profitabile domenii economice, alaturi de cea a armamentului si de cea a produselor pentru copii. Interesanta si paradoxala „tovarasie”, nu-i asa? De fapt, n-ar fi nimic rau in faptul ca piata mondiala e plina de medicamente, daca s-ar vedea in realitate ca sumedenia de maladii ce bantuie in toata lumea bat neconditionat in retragere. Mai grav decat ceea ce stim cu totii este ca, in ultima vreme, se cultiva un fel de moda terapeutica, daca se poate spune astfel, stimulata pe fata: automedicatia.
Terapie de butic
In Europa, cheltuielile pentru medicamente pe cap de locuitor ii au drept campioni absoluti pe francezi, cu 682 euro; este suma alocata de stat. Mult prea mare pentru bugetul national, asa ca s-a decis o strategie cel putin bizara: stimularea populatiei sa se autotrateze. Cu alte cuvinte, iti faci analizele, afli ca ai cutare boala (sau numai te ingrijoreaza o durere de cap persistenta) si dai fuga la magazinul de la coltul strazii, iti cumperi singur medicamente, apoi te tratezi singur. Nu e absolut deloc un scenariu fictiv: exact asa se petrec lucrurile, deocamdata la un nivel prea mic, fata de dorintele finantistilor ce fac si impart sanatatea ca-n Caragiale. Astazi, bugetul automedicatiei este de numai 27 euro in Franta, 60 euro in Germania, 44 euro in Marea Britanie, 47 euro in Italia. Totusi, este o piata in progres: fata de anul 2007, cresterea atinge 4,1%; foarte mult la nivel european.
Daca luam drept reper „pacientul francez”, observam un lucru aproape incredibil. Intr-un an, 423 de milioane de unitati (tuburi, cutii, doze etc.) se vand fara reteta. Dintre toate, numai zece – majoritatea enumerate mai jos – acopera 68% din medicamentele vandute astfel. De altfel, ele sunt cunoscute bine pe plan mondial: Dolipran (dureri si febra) – 33%; pentru aceleasi probleme; Eferalgan – 17%; Nurofen – 9% si Dofalgan – 7%; urmeaza Humex – 7%; Strepsils – 6%; Fervex – 5% si alte cateva medicamente impotriva gripei si a racelii, a insomniei, a igienei buco-dentare. Principiul activ pe post de „vedeta”, adica prezent in cele mai multe dintre produsele farmaceutice cu vanzare libera ridicata, este paracetamolul.
Sanatatea scoasa pe taraba
Principalele afectiuni pentru care se da dezlegare la automedicatie sunt durerile si febra, diareea, tusea uscata, durerile in gat, caderea parului, tulburari ale somnului minore, tabagismul. Deocamdata, nu intra in discutie produsele de pediatrie, cele homeopatice, ca si cele fitoterapeutice ori cele ce pot fi deturnate catre alte scopuri (de pilda, utilizate de toxicomani). In orice situatie, se impune insa o educare riguroasa a populatiei, deoarece fiecare medicament poate fi eficace, dar si periculos. Multi farmacisti sunt inca foarte reticenti fata de ideea automedicatiei si ingrijorati de banalizarea notiunii de medicament, ajuns sa fie tratat ca un fel de aliment ce poate sa-ti placa sa nu. O atitudine normala au insa si multi producatori, ca si circa doua treimi din potentialii consumatori.
Totusi, principalul interesat este Statul, care se vede tot mai afectat de costurile oficiale si contabilizate ale sanatatii oamenilor. De aceea, intra in joc nenumarate strategii de vanzare a medicamentelor direct catre populatie. Spre deosebire de celelalte tari europene, in Franta e interzisa publicitatea pentru medicamente, cu exceptia celor necompensate. Un efect pervers: cresterea foarte rapida a site-urilor care ofera pe Internet informatii despre felurite patologii, indicand cu precizie anumite medicamente care ar trebui utilizate! Prin urmare, se elimina aproape explicit veriga cea mai importanta: medicul care ia contact direct cu pacientul, cel mai in masura sa recomande un tratament sau altul, in functie de fiecare caz.
Riscuri multiplicate
In SUA si in Marea Britanie, asa cum exista magazinele de produse alimentare cu autoservire, s-au infiintat si magazine de medicamente cu autoservire, exact dupa acelasi model, raioanele diferite oferind fie categorii de medicamente in functie de continut, fie dupa bolile tratate. Preturile „la liber” sunt similare, pana la de doua-trei ori mai mari fata de cele ale produselor echivalente ca efect vandute in farmacii. Mai grav este insa ca si riscurile cresc substantial. Daca acestea exista, intr-un procent scazut, si in cazul consultarii medicului, automedicatia poate duce la o alegere gresita si deci nu la lipsa efectului intr-o anumita patologie, ci la aparitia unor complicatii greu de controlat.
Medicina actuala „contabilizeaza” boli ca migrenele medicamentoase – dureri de cap cauzate de antalgice luate vreme indelungata – sau maladia laxativelor – iritatie a colonului provocata de abuzul de medicamente cu efect laxativ. Binecunoscutul paracetamol reprezinta cauza principala de intoxicatie medicamentoasa (a ficatului) in Marea Britanie. Exista si riscul sporit de a trata un simptom ce nu face parte din gama de manifestari specifice bolii presupuse de consumatorul-pacient. De pilda, o tuse banala poate fi primul semn al unui cancer pulmonar. In final, cine raspunde daca va exista fie si numai un caz de automedicatie cu final tragic? Evident, pacientul va fi singurul vinovat, nu insa si inculpat, tocmai pentru ca – deloc paradoxal – e si singura victima! Cat despre responsabilitatea morala, aceasta ramane o sintagma pentru idealisti; in realitate, ceea ce sta in centrul intereselor este profitabilitatea afacerii numite vanzare de medicamente, cu orice pret.
http://www.revistamagazin.ro
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Astenia de primavara - de ce o facem si cum o tratam
Odata cu primavara, lumea ar trebui sa se astepte la un plus de energie, bucuroasa ca iarna si vremea intunecata, friguroasa si urata a trecut. Ce se intampla in schimb? Multe persoane se confrunta cu stari de oboseala si ameteala, cunoscute in termeni generali drept astenie de primavara.
Se estimeaza ca una din 10 persoane resimte in acesta perioada o oboseala accentuata, lipsa de energie pentru a desfasura chiar si cele mai banale activitati, precum si dificultati in mentinerea atentiei si a concentrarii.
"Aceasta stare de epuizare se poate asocia cu scaderea apetitului alimentar, dureri de cap, senzatie de rau fizic, greturi, ameteli, iritabilitate sau momente de tristete inexplicabila. Mai mult, manifestarile asteniei nu se limiteza numai la senzatii subiective, ci se pot aparea scaderi ale tensiunii arteriale, tulburari de echilibru sau tulburari de ritm cardiac.", explica Dr. psihiatru Ion Bulacu, de la Spitalul Militar de Urgente "Ion Jianu", din Pitesti.
Cine este predispus la astenie si cum se manifesta?
Astenia de primavara afecteaza in principal femeile si se presupune ca este cauzata de epuizarea rezervelor energetice ale organismului (substante nutritive, vitamine, minerale), stocate pe durata iernii.
In timpul iernii, corpul se obisnuieste sa stocheze cat mai multe elemente nutritive, pentru a fi sigur ca are de unde sa-si ia energia si caldura necesara. Cand este frig, corpul consuma mai multe calorii.(Din cauza acestor rezerve este mai greu sa slabim in sezonul rece decat o facem in timpul verii, surplusul de calorii din alimentatie depunandu-se sub forma de grasimi.)
Cand vine primavara totusi, corpul simte ca nu mai este nevoie de atatia nutrienti, si nu mai depoziteaza atat de mult, de unde si scaderea energiei.
"Senzatia de oboseala extrema, de "sfarseala", poate aparea dupa eforturi fizice sau mentale minime, care in mod obisnuit nu ar fi produs nicio modificare a randamentului individului si se poate asocia cu dureri musculare si cu incapacitatea de relaxare. Frecvent sunt acuzate cefaleea de tensiune (senzatia ca ne va exploda capul de durere) si sentimentul unei instabilitati generale.
De asemenea, se observa o ingrijorare crescuta legata de starea de sanatate mentala si corporala, o teama uneori obsesiva de a nu avea vreo boala grava, lipsa de placere pentru a face orice (anhedonie) si chiar grade minore si variabile de depresie sau anxietate (sentiment de neliniste, de teama fara o cauza obiectivabila).
Somnul este adesea afectat, putandu-se asocia somnolenta peste zi si tendinta de a se odihni mai mult cu dificultati de a adormi sau treziri peste noapte.", explica Dr. Ion Bulacu, medic psihiatru la Spitalul Militar de Urgenta "Ion Jianu", din Pitesti.
Cum tratam astenia?
"Astenia de primavara, ca modificare deloc grava a modului in care ne percepem si simtim din punct de vedere energetic, se poate combate prin autosugestie, prin orientarea catre activitati care ne produc placere sporita (teatru, film, lectura etc.) si prin cat mai multa miscare.
Cu atat mai mult cu cat vremea se incalzeste, iar pomii incep sa infloreasca, primavara este mai indicat ca oricand sa facem plimbari lungi in aer liber, sa iesim cu prietenii sau chiar sa petrecem o saptamana de concediu la munte.
De asemenea, dieta trebuie sa fie bogata, variata, asigurand organismului aportul adecvat de calorii, glucide, lipide, proteine, vitamine si minerale. Este foarte important ca mesele sa nu aiba doar rolul de a indeparta senzatia de foame ci, prin continutul lor variat (carne, lactate, legume, fructe, verdeturi, peste etc.), sa fie o sursa complexa de micronutrienti naturali (vitamine si minerale)", explica dr. Ion Bulacu.
Desi nu este considerata o boala in sine si nu trebuie sa ofere foarte multe motive de ingrijorare, daca tulburarile de dispozitie, de somn sau de alimentatie se accentueaza, nu trebuie sa eziti sa mergi la medic. Depresiile sunt foarte inselatoare si pot aparea din orice, asa ca nu este bine sa risti ca o banala astenie sa devina o depresie de necontrolat. Totusi, aceste cazuri sunt foarte rare
sursa
Odata cu primavara, lumea ar trebui sa se astepte la un plus de energie, bucuroasa ca iarna si vremea intunecata, friguroasa si urata a trecut. Ce se intampla in schimb? Multe persoane se confrunta cu stari de oboseala si ameteala, cunoscute in termeni generali drept astenie de primavara.
Se estimeaza ca una din 10 persoane resimte in acesta perioada o oboseala accentuata, lipsa de energie pentru a desfasura chiar si cele mai banale activitati, precum si dificultati in mentinerea atentiei si a concentrarii.
"Aceasta stare de epuizare se poate asocia cu scaderea apetitului alimentar, dureri de cap, senzatie de rau fizic, greturi, ameteli, iritabilitate sau momente de tristete inexplicabila. Mai mult, manifestarile asteniei nu se limiteza numai la senzatii subiective, ci se pot aparea scaderi ale tensiunii arteriale, tulburari de echilibru sau tulburari de ritm cardiac.", explica Dr. psihiatru Ion Bulacu, de la Spitalul Militar de Urgente "Ion Jianu", din Pitesti.
Cine este predispus la astenie si cum se manifesta?
Astenia de primavara afecteaza in principal femeile si se presupune ca este cauzata de epuizarea rezervelor energetice ale organismului (substante nutritive, vitamine, minerale), stocate pe durata iernii.
In timpul iernii, corpul se obisnuieste sa stocheze cat mai multe elemente nutritive, pentru a fi sigur ca are de unde sa-si ia energia si caldura necesara. Cand este frig, corpul consuma mai multe calorii.(Din cauza acestor rezerve este mai greu sa slabim in sezonul rece decat o facem in timpul verii, surplusul de calorii din alimentatie depunandu-se sub forma de grasimi.)
Cand vine primavara totusi, corpul simte ca nu mai este nevoie de atatia nutrienti, si nu mai depoziteaza atat de mult, de unde si scaderea energiei.
"Senzatia de oboseala extrema, de "sfarseala", poate aparea dupa eforturi fizice sau mentale minime, care in mod obisnuit nu ar fi produs nicio modificare a randamentului individului si se poate asocia cu dureri musculare si cu incapacitatea de relaxare. Frecvent sunt acuzate cefaleea de tensiune (senzatia ca ne va exploda capul de durere) si sentimentul unei instabilitati generale.
De asemenea, se observa o ingrijorare crescuta legata de starea de sanatate mentala si corporala, o teama uneori obsesiva de a nu avea vreo boala grava, lipsa de placere pentru a face orice (anhedonie) si chiar grade minore si variabile de depresie sau anxietate (sentiment de neliniste, de teama fara o cauza obiectivabila).
Somnul este adesea afectat, putandu-se asocia somnolenta peste zi si tendinta de a se odihni mai mult cu dificultati de a adormi sau treziri peste noapte.", explica Dr. Ion Bulacu, medic psihiatru la Spitalul Militar de Urgenta "Ion Jianu", din Pitesti.
Cum tratam astenia?
"Astenia de primavara, ca modificare deloc grava a modului in care ne percepem si simtim din punct de vedere energetic, se poate combate prin autosugestie, prin orientarea catre activitati care ne produc placere sporita (teatru, film, lectura etc.) si prin cat mai multa miscare.
Cu atat mai mult cu cat vremea se incalzeste, iar pomii incep sa infloreasca, primavara este mai indicat ca oricand sa facem plimbari lungi in aer liber, sa iesim cu prietenii sau chiar sa petrecem o saptamana de concediu la munte.
De asemenea, dieta trebuie sa fie bogata, variata, asigurand organismului aportul adecvat de calorii, glucide, lipide, proteine, vitamine si minerale. Este foarte important ca mesele sa nu aiba doar rolul de a indeparta senzatia de foame ci, prin continutul lor variat (carne, lactate, legume, fructe, verdeturi, peste etc.), sa fie o sursa complexa de micronutrienti naturali (vitamine si minerale)", explica dr. Ion Bulacu.
Desi nu este considerata o boala in sine si nu trebuie sa ofere foarte multe motive de ingrijorare, daca tulburarile de dispozitie, de somn sau de alimentatie se accentueaza, nu trebuie sa eziti sa mergi la medic. Depresiile sunt foarte inselatoare si pot aparea din orice, asa ca nu este bine sa risti ca o banala astenie sa devina o depresie de necontrolat. Totusi, aceste cazuri sunt foarte rare
sursa
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
REGULI RECOMANDATE ÎN ASTENIA DE PRIMĂVARĂ
-Alcătuirea unor diete foarte bogate în produse vegetale prospete
-Trebuie redus substanţial consumul de zahăr alb şi produse zaharate, de cafea, de grăsimi şi de alcool
-Produsele de fast food, băuturile de tip cola dar şi celălalte răcoritoare industriale, agravează şi mai mult simptomul
-Somnul va fi cât mai bine repartizat şi cât mai lung pe timpul nopţii (Este recomandată culcarea înainte de ora 23)
-În ciuda oboselii, este neapărată nevoie de mişcare în natură
FORMULE FITOTERAPEUTICE UTILE ÎN COMBATEREA ASTENIEI DE PRIMĂVARĂ
Infuzii
varianta 1
Urzică - frunze (Urticae folium) - 3 părţi
Mesteacăn -frunze (Betulae folium) - 3p.
Bănuţi -flori (Bellis perenis flos) - 2p.
Busuioc -partea aeriană înflorită (Basilici herba) - 1p
varianta 2
Măceşe-fructe (Cynosbati fructus) - 3p.
Cătină - fructe (Hippophae fructus) - 4p.
Ciuboţica cucului- frunze (Primulae folium) - 3p.
Infuzia se prepară din amestecul de plante (varianta 1 sau 2) omogenizat. Se foloseşte o lingură de material vegetal la 250ml. de apă. Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere. Deasemeni se poate utiliza infuzia cu proprităţi tonice generale (vezi articol).
Cele mai eficiente mijloce fitoterapeutice de combatere a asteniei de primăvară, rămân preparatele din organele proaspete ale plantelor oficinale de sezon. Acestea se folosesc sub formă de suc sau ca salate.
Suc de plante
Un eficace suc de plante prospete, cu efecte ameliorative deosebite în astenia de primăvară, se obţine din următoarele plante:
ciuboţica cucului- frunze (Primula veris),
rotungioară - partea aerină înflorită (Glechoma hederacea),
urzică moartă roşie - partea aerină înflorită (Lamium pupureum), urzică- frunze (Urtica dioica), păpădie - frunze tinere şi lăstari (Taraxacum officinale).
Sucul, care se obţine prin stoarcere, trebuie să conţină minimum 3 dintre plantele amintite.
Se bea un pahar zilnic, de preferinţă dimineaţa pe stomacul gol.
Salata de plante
Consumul zilnic ca atare sau sub formă de salată a frunzelor proaspete, colectate primăvara, a unor plante din flora spontană are efecte deosebit de benefice asupra organismului. Pe lângă acţiunea antiastenică, ele aduc în organism o bogăţie de vitamine, enzime şi săruri minerale.Totodată, frunzele tinere eliberează organismul de toxine, dovedindu-se, în stare proaspătă, depurative de neântrecut. Cele mai utile frunze în combaterea asteniei de primăvară, sunt cele ale:
-grâuşorului (untişor, sălăţică) (Ranunculus ficaria) se consumă 1-3 frunze şi doar înainte de înflorirea plantei (planta este toxică după înflorire)
-usturoiţei (Alliaria petiolata)
-păpădiei (Taraxacum oficinale)
-stupitului cucului (Cardamine pratensis)
-hrenoasei (Lepidium latifolia)
http://www.bioterapi.ro
Alt tratament
Polen, ginseng şi magneziu contra asteniei de primăvară
Pentru a scăpa rapid de efectele nedorite ale asteniei de primăvară, iată un tratament natural recomandat de dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie. Urmaţi acest tratament timp de o lună şi jumătate, apoi veţi constata eficienţa extraordinară a acestei terapii, confirmată de zeci de persoane care au apelat la sfaturile d-lui prof. Milică.
În primul rând, spune dl profesor, se ia magneziu în cantitate de aroximativ 300 mg de magneziu ioni/zi, sub formă de comprimate, care se iau dimineaţa, în timpul micului dejun şi la amiază, în timpul prânzului. Apoi ginseng capsule, câte 3 g/zi, timp de 4-6 săptămâni, dimineaţa înainte de masă şi cu o jumătate de oră înainte de prânz. Tratamentul este desăvârşit prin consumul de polen, câte 2 linguri mari dizolvate într-un pahar cu suc de fructe sau cu apă îndulcită cu o linguriţă de miere polifloră. Întreaga cantitate de polen se ia numai dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de micul dejun.
http://www.evenimentul.ro/
-Alcătuirea unor diete foarte bogate în produse vegetale prospete
-Trebuie redus substanţial consumul de zahăr alb şi produse zaharate, de cafea, de grăsimi şi de alcool
-Produsele de fast food, băuturile de tip cola dar şi celălalte răcoritoare industriale, agravează şi mai mult simptomul
-Somnul va fi cât mai bine repartizat şi cât mai lung pe timpul nopţii (Este recomandată culcarea înainte de ora 23)
-În ciuda oboselii, este neapărată nevoie de mişcare în natură
FORMULE FITOTERAPEUTICE UTILE ÎN COMBATEREA ASTENIEI DE PRIMĂVARĂ
Infuzii
varianta 1
Urzică - frunze (Urticae folium) - 3 părţi
Mesteacăn -frunze (Betulae folium) - 3p.
Bănuţi -flori (Bellis perenis flos) - 2p.
Busuioc -partea aeriană înflorită (Basilici herba) - 1p
varianta 2
Măceşe-fructe (Cynosbati fructus) - 3p.
Cătină - fructe (Hippophae fructus) - 4p.
Ciuboţica cucului- frunze (Primulae folium) - 3p.
Infuzia se prepară din amestecul de plante (varianta 1 sau 2) omogenizat. Se foloseşte o lingură de material vegetal la 250ml. de apă. Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere. Deasemeni se poate utiliza infuzia cu proprităţi tonice generale (vezi articol).
Cele mai eficiente mijloce fitoterapeutice de combatere a asteniei de primăvară, rămân preparatele din organele proaspete ale plantelor oficinale de sezon. Acestea se folosesc sub formă de suc sau ca salate.
Suc de plante
Un eficace suc de plante prospete, cu efecte ameliorative deosebite în astenia de primăvară, se obţine din următoarele plante:
ciuboţica cucului- frunze (Primula veris),
rotungioară - partea aerină înflorită (Glechoma hederacea),
urzică moartă roşie - partea aerină înflorită (Lamium pupureum), urzică- frunze (Urtica dioica), păpădie - frunze tinere şi lăstari (Taraxacum officinale).
Sucul, care se obţine prin stoarcere, trebuie să conţină minimum 3 dintre plantele amintite.
Se bea un pahar zilnic, de preferinţă dimineaţa pe stomacul gol.
Salata de plante
Consumul zilnic ca atare sau sub formă de salată a frunzelor proaspete, colectate primăvara, a unor plante din flora spontană are efecte deosebit de benefice asupra organismului. Pe lângă acţiunea antiastenică, ele aduc în organism o bogăţie de vitamine, enzime şi săruri minerale.Totodată, frunzele tinere eliberează organismul de toxine, dovedindu-se, în stare proaspătă, depurative de neântrecut. Cele mai utile frunze în combaterea asteniei de primăvară, sunt cele ale:
-grâuşorului (untişor, sălăţică) (Ranunculus ficaria) se consumă 1-3 frunze şi doar înainte de înflorirea plantei (planta este toxică după înflorire)
-usturoiţei (Alliaria petiolata)
-păpădiei (Taraxacum oficinale)
-stupitului cucului (Cardamine pratensis)
-hrenoasei (Lepidium latifolia)
http://www.bioterapi.ro
Alt tratament
Polen, ginseng şi magneziu contra asteniei de primăvară
Pentru a scăpa rapid de efectele nedorite ale asteniei de primăvară, iată un tratament natural recomandat de dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie. Urmaţi acest tratament timp de o lună şi jumătate, apoi veţi constata eficienţa extraordinară a acestei terapii, confirmată de zeci de persoane care au apelat la sfaturile d-lui prof. Milică.
În primul rând, spune dl profesor, se ia magneziu în cantitate de aroximativ 300 mg de magneziu ioni/zi, sub formă de comprimate, care se iau dimineaţa, în timpul micului dejun şi la amiază, în timpul prânzului. Apoi ginseng capsule, câte 3 g/zi, timp de 4-6 săptămâni, dimineaţa înainte de masă şi cu o jumătate de oră înainte de prânz. Tratamentul este desăvârşit prin consumul de polen, câte 2 linguri mari dizolvate într-un pahar cu suc de fructe sau cu apă îndulcită cu o linguriţă de miere polifloră. Întreaga cantitate de polen se ia numai dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de micul dejun.
http://www.evenimentul.ro/
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Pericolul din bucatarie. Ce presupune gatitul la cuptorul cu microunde?
Utilizarea cuptorului cu microunde poate favoriza aparitia unor boli / Foto: Captura YouTube
Putine bucatarii mai sunt lipsite, in zilele noastre, de cuptorul cu microunde. Desi este un instrument usor de folosit si din ce in ce mai ieftin, romanii inca nu sunt constienti de riscurile la care se expun atunci cand incalzesc mancarea sau cand gatesc la microunde. Cum functioneaza si ce boli poate provoca utilizarea acestei aparaturi?
Potrivit Guvernului American, utilizarea cuptorului cu microunde pentru decongelarea, incalzirea mancarii sau pentru gatit poate duce la aparitia unor boli periculoase precum salmonella. Alimentele care, in urma folosiri microundelor, ajung la temperaturi foarte ridicate pot favoriza aparitia unor bacterii precum E coli, salmonella sau listeria, din cauza faptului ca aceste aparate nu incalzesc mancarea in mod uniform. Pe langa subnutritie, acesti compusi toxici produsi de radiatia microundelor reprezinta un risc serios de cancer. Consumarea frecventa a alimentelor preparate la microunde este asociata si cu problemele de digestie, cu alterarea sistemului imunitar si a secretiei hormonale.
Iata ce consecinte are utilizarea cuptorului cu microunde asupra starii noastre de sanatate:
* cresterea numarului de celule canceroase din sange,
* alterarea substantelor nutritive elementare, fapt care genereaza boli digestive,
* pierderea energiei vitale a alimentelor in proportie de 60-90%,
* accelerarea proceselor de dezintegrare structurala,
* scaderea capacitatii organismului de a metaboliza si de a utiliza vitaminele din complexul B, C, E,
* aparitia unor disfunctionalitati ale sistemului limfatic,
* scaderea capacitatii organismului de a lupta impotriva proceselor canceroase.
Procesul de functionare a cuptorului cu microunde presupune cresterea rapida a temperaturii apei, grasimilor si a altor catorva substante pe care mancarea le obtine. Acest proces poarta numele de incalzire dielectrica. Caldura obtinuta de aceste aparate rezulta in urma rotirii extrem de rapide a moleculelor de apa, care se lovesc de alte molecule apropiate. Ceea ce este cu adevarat grav este faptul ca o incalzire generata la nivel molecular afecteaza lichidele si alimentele.
http://medlive.hotnews.ro/
Utilizarea cuptorului cu microunde poate favoriza aparitia unor boli / Foto: Captura YouTube
Putine bucatarii mai sunt lipsite, in zilele noastre, de cuptorul cu microunde. Desi este un instrument usor de folosit si din ce in ce mai ieftin, romanii inca nu sunt constienti de riscurile la care se expun atunci cand incalzesc mancarea sau cand gatesc la microunde. Cum functioneaza si ce boli poate provoca utilizarea acestei aparaturi?
Potrivit Guvernului American, utilizarea cuptorului cu microunde pentru decongelarea, incalzirea mancarii sau pentru gatit poate duce la aparitia unor boli periculoase precum salmonella. Alimentele care, in urma folosiri microundelor, ajung la temperaturi foarte ridicate pot favoriza aparitia unor bacterii precum E coli, salmonella sau listeria, din cauza faptului ca aceste aparate nu incalzesc mancarea in mod uniform. Pe langa subnutritie, acesti compusi toxici produsi de radiatia microundelor reprezinta un risc serios de cancer. Consumarea frecventa a alimentelor preparate la microunde este asociata si cu problemele de digestie, cu alterarea sistemului imunitar si a secretiei hormonale.
Iata ce consecinte are utilizarea cuptorului cu microunde asupra starii noastre de sanatate:
* cresterea numarului de celule canceroase din sange,
* alterarea substantelor nutritive elementare, fapt care genereaza boli digestive,
* pierderea energiei vitale a alimentelor in proportie de 60-90%,
* accelerarea proceselor de dezintegrare structurala,
* scaderea capacitatii organismului de a metaboliza si de a utiliza vitaminele din complexul B, C, E,
* aparitia unor disfunctionalitati ale sistemului limfatic,
* scaderea capacitatii organismului de a lupta impotriva proceselor canceroase.
Procesul de functionare a cuptorului cu microunde presupune cresterea rapida a temperaturii apei, grasimilor si a altor catorva substante pe care mancarea le obtine. Acest proces poarta numele de incalzire dielectrica. Caldura obtinuta de aceste aparate rezulta in urma rotirii extrem de rapide a moleculelor de apa, care se lovesc de alte molecule apropiate. Ceea ce este cu adevarat grav este faptul ca o incalzire generata la nivel molecular afecteaza lichidele si alimentele.
http://medlive.hotnews.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Alcoolismul, o boală care devastează sănătatea românilor .
Studiile arată că problemele de sănătate ale fiecărui al cincilea pacient internat într‑un spital se trag de la consumul de alcool. Acest lucru în condiţiile subdiagnosticării, pentru că majoritatea acestor pacienţi nu prea dau pe la medic.
Specialiştii spun că, în ultimii ani, vârsta celor care au probleme cu alcoolul a scăzut considerabil. "Se bea de la doi ani, copii, femei şi bărbaţi deopotrivă, indiferent de mediu social sau de educaţie. Studiile sociologice şi medicale arată că, între europeni, românii deţin un loc fruntaş la consumul băuturilor alcoolice. Alcoolicii trăiesc adevărate drame de care foarte rar sunt conştienţi, drame care se răsfrâng şi asupra celor din jur. Unităţile de primire a urgenţelor sunt asaltate la sfârşit de săptămână de alcoolici, dar care nu vor să scape de această problemă, ci ajung aici doar pentru că s‑au bătut sau s‑au accidentat, beţi fiind", ne-a spus dl prof.univ.dr. Vasile Chiriţă, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie "Socola".
Alcoolismul se "ia" în societate şi sfârşeşte în singurătate
"Iniţial, s‑a considerat că alcoolismul este un simptom al unei tulburări psihice. În prezent, se crede că el este în sine o boală, care cauzează probleme psihice şi fizice. Sunt afectate ficatul, pancreasul, inima, vasele de sânge, creierul, aşa încât un consumator cronic de alcool poate căpăta boli grave, cel mai adesea netratabile şi care îi pun viaţa în pericol. Acestea sunt efecte ale bolii, nu cauze şi nu se pot rezolva decât prin tratarea eficientă şi la timp a celui alcoolic. Netratat, alcoolismul se agravează progresiv, până la nivele avansate de deteriorare", ne-a mai spus dl prof.univ.dr. Chiriţă.
Mituri despre alcoolism
Alcoolul este înconjurat de multe mituri care fac obiceiul de a bea inexact cunoscut. Miturile despre alcoolism alcătuiesc un fenomen şi anume "negarea la nivel social" a alcoolismului, adică refuzul realităţii. Unul dintre mituri spune că alcoolismul este transmis genetic astfel încât pot deveni alcoolici doar cei cu antecedente în familie. Dar nu s‑a găsit, în ciuda cercetărilor întreprinse, o aşa‑zisă "genă a alcoolismului". "Alcoolismul este datorat consumului de alcool. Putem deci constata că Burebista a fost mai realist atunci când a distrus viile dacilor decât teoreticienii de astăzi", a precizat prof.dr. Chiriţă.
Un alt "mit" al alcoolismului este acela că ar exista băutori "normali" şi alcoolici. Problema constă în aceea că toţi alcoolicii, cu puţine excepţii, se cred băutori "normali". Nu există oameni care să nu poată deveni alcoolici, dacă beau îndeajuns de mult, ci numai oameni care nu au apucat să absoarbă destul alcool pentru a putea fi socotiţi alcoolici. În faza gravă a bolii se pierde controlul cantităţii băute şi un prim pahar declanşează impulsul nestăpânit de a continua băutul, până la intoxicaţie. În acel moment s‑a depăşit stadiul de "băutor social normal" şi se merge spre "stadiul" de boschetar, persoană care, în lipsa unei susţineri familiale adecvate, ajunge să doarmă prin şanţuri. De aici, singura soluţie de revenire este abstinenţa totală. Persoana respectivă va deveni astfel un alcoolic abstinent, dar nu unul vindecat.
Alte opinii eronate despre alcoolism
Se spune că oamenii beau pentru că au necazuri. De fapt, în marea majoritate a cazurilor este exact invers: necazurile apar datorită băuturii.
Un alt mit spune că dacă oamenii ar bea cu măsură, nu ar deveni alcoolici. Mulţi băutori "responsabili" au devenit alcoolici, pentru că alcoolul provoacă dependenţă.
Se mai spune că berea, fiind slabă ca tărie, nu dăunează. Fiecare băutură are măsura sa în paharul potrivit. Într‑o halbă de bere se află mai mult alcool decât într‑un păhărel de vodcă.
Se spune că alcoolul "dă putere". Adevărul este că alcoolul slăbeşte organismul. De exemplu, nu simţi normal nevoia de a trage aer în piept. Ca urmare, creierul şi inima nu sunt suficient oxigenate, ceea ce produce probleme de sănătate pe termen lung.
La fel se mai spune că "alcoolul încălzeşte". De fapt, alcoolul amorţeşte o parte a senzorilor pielii, ceea ce te face să nu simţi frigul pe moment. Acesta este motivul pentru care mulţi alcoolici adorm liniştiţi iarna în zapadă, părându‑li‑se cald şi, până dimineaţă, mor îngheţaţi, sau suferă degerături grave. Alcoolul eliberează, este drept, căldura din interior, la nivelul pielii, care se încălzeşte, antrenând de fapt o pierdere de căldură a organismului.
Implicaţii sociale
Oamenii consideră "băutura" un viciu, o slăbiciune morală şi fizică, un comportament vinovat sau ruşinos. Dar alcoolismul este o boală, nu un viciu. El are drept cauză alcoolul, aşa cum tuberculoza pulmonară are drept cauză bacilul Koch.
Alcoolicul nu este un răufăcător, ci doar un om bolnav. El nu este stăpân pe o parte a faptelor sale, pentru că nu este conştient de ele. Fiind bolnav, alcoolicul nu trebuie să se simtă ruşinat de boala sa, aşa cum nu s‑ar simţi ruşinat pentru oricare alta. Vina nu aparţine numai alcoolicului, căruia poate că nimeni nu i‑a explicat pericolele pe care le poate aduce consumul de alcool, ci mai degrabă societăţii, care, sub diferite pretexte, încurajează acest consum. Pe de altă parte însă pentru ca boala să nu provoace dezastre atât lui, cât şi celor din jur, alcoolicul are obligaţia să se trateze.
Tratarea alcoolismului
Principalele metode de tratament sunt: dezintoxicarea, intervenţiile psihologice scurte, meditaţiile folosite în psihiatrie, meditaţiile repulsive, meditaţiile de scădere a apetitului faţă de alcool. Aceste metode de tratament se folosesc în următoarele modalităţi: internarea în clinică, tratamentul ambulator şi programele de într‑ajutorare de tip "Alcoolicii Anonimi". Toate metodele menţionate au obţinut rezultate limitate. "Metoda grupurilor de într‑ajutorare a foştilor băutori s‑a dovedit însă a fi cea mai eficientă. Datorită ei, nenumărate persoane stigmatizate şi considerate pierdute au revenit la o viaţă normală şi şi‑au recâştigat familia, locul de muncă, respectul societăţii şi plăcerea de a trăi. Această metodă a fost imaginată şi dezvoltată în Statele Unite de către doi mari foşti alcoolici deveniţi legendari, Bill şi Bob. Ei au creat aşa‑numitul sistem al celor 12 paşi care trebuie parcurşi. Sistemul include şi un regulament cu 12 reguli de organizare şi funcţionare. Printre forţele vindecătoare care acţionează în cadrul grupului se numără: schimbul de idei între oameni cu aceeaşi suferinţă, cunoaşterea de sine ca urmare a contactului cu ceilalţi băutori, motivaţia obţinută ca urmare a primirii de încurajări de la colegi cu aceeaşi suferinţă şi motivaţia obţinută de un alcoolic în timpul efortului de a ajuta un alt alcoolic. Cert este că, putem numi ne‑alcoolic cu adevărat doar pe individul care, nefiind obişnuit să bea, refuză alcoolul de orice fel, pentru că nu‑i place gustul acestuia", a mai precizat dl prof.dr. Chiriţă.
http://www.evenimentul.ro
Studiile arată că problemele de sănătate ale fiecărui al cincilea pacient internat într‑un spital se trag de la consumul de alcool. Acest lucru în condiţiile subdiagnosticării, pentru că majoritatea acestor pacienţi nu prea dau pe la medic.
Specialiştii spun că, în ultimii ani, vârsta celor care au probleme cu alcoolul a scăzut considerabil. "Se bea de la doi ani, copii, femei şi bărbaţi deopotrivă, indiferent de mediu social sau de educaţie. Studiile sociologice şi medicale arată că, între europeni, românii deţin un loc fruntaş la consumul băuturilor alcoolice. Alcoolicii trăiesc adevărate drame de care foarte rar sunt conştienţi, drame care se răsfrâng şi asupra celor din jur. Unităţile de primire a urgenţelor sunt asaltate la sfârşit de săptămână de alcoolici, dar care nu vor să scape de această problemă, ci ajung aici doar pentru că s‑au bătut sau s‑au accidentat, beţi fiind", ne-a spus dl prof.univ.dr. Vasile Chiriţă, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie "Socola".
Alcoolismul se "ia" în societate şi sfârşeşte în singurătate
"Iniţial, s‑a considerat că alcoolismul este un simptom al unei tulburări psihice. În prezent, se crede că el este în sine o boală, care cauzează probleme psihice şi fizice. Sunt afectate ficatul, pancreasul, inima, vasele de sânge, creierul, aşa încât un consumator cronic de alcool poate căpăta boli grave, cel mai adesea netratabile şi care îi pun viaţa în pericol. Acestea sunt efecte ale bolii, nu cauze şi nu se pot rezolva decât prin tratarea eficientă şi la timp a celui alcoolic. Netratat, alcoolismul se agravează progresiv, până la nivele avansate de deteriorare", ne-a mai spus dl prof.univ.dr. Chiriţă.
Mituri despre alcoolism
Alcoolul este înconjurat de multe mituri care fac obiceiul de a bea inexact cunoscut. Miturile despre alcoolism alcătuiesc un fenomen şi anume "negarea la nivel social" a alcoolismului, adică refuzul realităţii. Unul dintre mituri spune că alcoolismul este transmis genetic astfel încât pot deveni alcoolici doar cei cu antecedente în familie. Dar nu s‑a găsit, în ciuda cercetărilor întreprinse, o aşa‑zisă "genă a alcoolismului". "Alcoolismul este datorat consumului de alcool. Putem deci constata că Burebista a fost mai realist atunci când a distrus viile dacilor decât teoreticienii de astăzi", a precizat prof.dr. Chiriţă.
Un alt "mit" al alcoolismului este acela că ar exista băutori "normali" şi alcoolici. Problema constă în aceea că toţi alcoolicii, cu puţine excepţii, se cred băutori "normali". Nu există oameni care să nu poată deveni alcoolici, dacă beau îndeajuns de mult, ci numai oameni care nu au apucat să absoarbă destul alcool pentru a putea fi socotiţi alcoolici. În faza gravă a bolii se pierde controlul cantităţii băute şi un prim pahar declanşează impulsul nestăpânit de a continua băutul, până la intoxicaţie. În acel moment s‑a depăşit stadiul de "băutor social normal" şi se merge spre "stadiul" de boschetar, persoană care, în lipsa unei susţineri familiale adecvate, ajunge să doarmă prin şanţuri. De aici, singura soluţie de revenire este abstinenţa totală. Persoana respectivă va deveni astfel un alcoolic abstinent, dar nu unul vindecat.
Alte opinii eronate despre alcoolism
Se spune că oamenii beau pentru că au necazuri. De fapt, în marea majoritate a cazurilor este exact invers: necazurile apar datorită băuturii.
Un alt mit spune că dacă oamenii ar bea cu măsură, nu ar deveni alcoolici. Mulţi băutori "responsabili" au devenit alcoolici, pentru că alcoolul provoacă dependenţă.
Se mai spune că berea, fiind slabă ca tărie, nu dăunează. Fiecare băutură are măsura sa în paharul potrivit. Într‑o halbă de bere se află mai mult alcool decât într‑un păhărel de vodcă.
Se spune că alcoolul "dă putere". Adevărul este că alcoolul slăbeşte organismul. De exemplu, nu simţi normal nevoia de a trage aer în piept. Ca urmare, creierul şi inima nu sunt suficient oxigenate, ceea ce produce probleme de sănătate pe termen lung.
La fel se mai spune că "alcoolul încălzeşte". De fapt, alcoolul amorţeşte o parte a senzorilor pielii, ceea ce te face să nu simţi frigul pe moment. Acesta este motivul pentru care mulţi alcoolici adorm liniştiţi iarna în zapadă, părându‑li‑se cald şi, până dimineaţă, mor îngheţaţi, sau suferă degerături grave. Alcoolul eliberează, este drept, căldura din interior, la nivelul pielii, care se încălzeşte, antrenând de fapt o pierdere de căldură a organismului.
Implicaţii sociale
Oamenii consideră "băutura" un viciu, o slăbiciune morală şi fizică, un comportament vinovat sau ruşinos. Dar alcoolismul este o boală, nu un viciu. El are drept cauză alcoolul, aşa cum tuberculoza pulmonară are drept cauză bacilul Koch.
Alcoolicul nu este un răufăcător, ci doar un om bolnav. El nu este stăpân pe o parte a faptelor sale, pentru că nu este conştient de ele. Fiind bolnav, alcoolicul nu trebuie să se simtă ruşinat de boala sa, aşa cum nu s‑ar simţi ruşinat pentru oricare alta. Vina nu aparţine numai alcoolicului, căruia poate că nimeni nu i‑a explicat pericolele pe care le poate aduce consumul de alcool, ci mai degrabă societăţii, care, sub diferite pretexte, încurajează acest consum. Pe de altă parte însă pentru ca boala să nu provoace dezastre atât lui, cât şi celor din jur, alcoolicul are obligaţia să se trateze.
Tratarea alcoolismului
Principalele metode de tratament sunt: dezintoxicarea, intervenţiile psihologice scurte, meditaţiile folosite în psihiatrie, meditaţiile repulsive, meditaţiile de scădere a apetitului faţă de alcool. Aceste metode de tratament se folosesc în următoarele modalităţi: internarea în clinică, tratamentul ambulator şi programele de într‑ajutorare de tip "Alcoolicii Anonimi". Toate metodele menţionate au obţinut rezultate limitate. "Metoda grupurilor de într‑ajutorare a foştilor băutori s‑a dovedit însă a fi cea mai eficientă. Datorită ei, nenumărate persoane stigmatizate şi considerate pierdute au revenit la o viaţă normală şi şi‑au recâştigat familia, locul de muncă, respectul societăţii şi plăcerea de a trăi. Această metodă a fost imaginată şi dezvoltată în Statele Unite de către doi mari foşti alcoolici deveniţi legendari, Bill şi Bob. Ei au creat aşa‑numitul sistem al celor 12 paşi care trebuie parcurşi. Sistemul include şi un regulament cu 12 reguli de organizare şi funcţionare. Printre forţele vindecătoare care acţionează în cadrul grupului se numără: schimbul de idei între oameni cu aceeaşi suferinţă, cunoaşterea de sine ca urmare a contactului cu ceilalţi băutori, motivaţia obţinută ca urmare a primirii de încurajări de la colegi cu aceeaşi suferinţă şi motivaţia obţinută de un alcoolic în timpul efortului de a ajuta un alt alcoolic. Cert este că, putem numi ne‑alcoolic cu adevărat doar pe individul care, nefiind obişnuit să bea, refuză alcoolul de orice fel, pentru că nu‑i place gustul acestuia", a mai precizat dl prof.dr. Chiriţă.
http://www.evenimentul.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Cum combateti eficient carenta de vitamina A
Carenta de vitamina A (retinol) in organism poate fi raspunzatoare de o serie de simptome neplacute, intrucat aceasta intervine intr-o serie intreaga de procese chimice de o importanta colosala in organism. Din fericire, exista o serie de metode deloc constrangatoare prin care se poate asigura necesarul acestui element. Prezenta vitaminei A in organism este indispensabila vederii, mai ales pe timp de noapte, dezvoltarii bronhiilor, sanatatii intestinelor si pielii. De asemenea, retinolul intervine in procesul de dezvoltare celulara si osoasa, dar si in sintetizarea anumitor hormoni precum progesteronul, influentand asadar functia de reproducere. Are un rol special in mentinerea la cote inalte a capacitatii naturale de aparare a organismului. Ajuta la regenerarea tesuturilor si mucoaselor, stopeaza infectiile, are rol antiinflamator, previne formarea calculilor renali si biliari, stimuleaza formarea sangelui, accelereaza cicatrizarea ranilor.
La ce poate duce carenta de vitamina A
Carenta acestui element, legata de un aport alimentar insuficient sau de prezenta unor anomalii digestive este destul de rara in tarile civilizate, insa foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde numarul celor care dezvolta afectiuni oculare este destul de important, cei mai afectati fiind copiii.
In tarile civilizate, cel mai adesea sunt afectate persoanele care sufera de o tulburare de metabolism ce impiedica asimilarea ei (malabsorbtie a grasimilor, fibroza chistica, diaree cronica etc.). De asemenea, insuficienta de zinc, vitamina C sau proteine in organism impiedica transformarea carotenului in retinol. Persoanele cu hipotiroidie sunt susceptibile de a dezvolta avitaminoza A, intrucat acest element trece prin glanda tiroida pentru a fi transformat in retinol. Copiii au nevoie de un aport mai mare prin comparatie cu cel al adultilor, intrucat ficatul lor are o capacitate mai mica de a o stoca si in plus ei se afla in perioada de crestere, cand aportul potrivit este indispensabil.
Cum ne asiguram necesarul de retinol
Vitamina A pura este prezenta doar in alimentele de origine animala, mai ales in ficat, oua, margarina, ton, smantana, unt, branza. Totusi, exista unele vegetale care contin provitamina A (caroteni), adica substante pe care organismul este capabil sa le transforme in vitamina A. Cele mai bune surse de caroten sunt ardeiul, spanacul, dovleacul, piersica, caisa, mango, pepenele, patrunjelul, dovlecelul, broccoli, morcovul. Absorbtia este de trei ori mai mica decat a retinolului si pentru ca organismul sa o prelucreze bine are nevoie de grasimi nesaturate, vitamina E, seleniu si zinc.
Atentie, insa, sa nu consumati in cantitati prea mari astfel de vegetale, caci va puteti alege cu pielea portocalie, mai ales in pliurile nasului si la buze, intre degetele de la maini, pe palme si talpa. Excesul nu este periculos si nu conduce la hipervitaminoza.
http://www.revistamagazin.ro/
Carenta de vitamina A (retinol) in organism poate fi raspunzatoare de o serie de simptome neplacute, intrucat aceasta intervine intr-o serie intreaga de procese chimice de o importanta colosala in organism. Din fericire, exista o serie de metode deloc constrangatoare prin care se poate asigura necesarul acestui element. Prezenta vitaminei A in organism este indispensabila vederii, mai ales pe timp de noapte, dezvoltarii bronhiilor, sanatatii intestinelor si pielii. De asemenea, retinolul intervine in procesul de dezvoltare celulara si osoasa, dar si in sintetizarea anumitor hormoni precum progesteronul, influentand asadar functia de reproducere. Are un rol special in mentinerea la cote inalte a capacitatii naturale de aparare a organismului. Ajuta la regenerarea tesuturilor si mucoaselor, stopeaza infectiile, are rol antiinflamator, previne formarea calculilor renali si biliari, stimuleaza formarea sangelui, accelereaza cicatrizarea ranilor.
La ce poate duce carenta de vitamina A
Carenta acestui element, legata de un aport alimentar insuficient sau de prezenta unor anomalii digestive este destul de rara in tarile civilizate, insa foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde numarul celor care dezvolta afectiuni oculare este destul de important, cei mai afectati fiind copiii.
In tarile civilizate, cel mai adesea sunt afectate persoanele care sufera de o tulburare de metabolism ce impiedica asimilarea ei (malabsorbtie a grasimilor, fibroza chistica, diaree cronica etc.). De asemenea, insuficienta de zinc, vitamina C sau proteine in organism impiedica transformarea carotenului in retinol. Persoanele cu hipotiroidie sunt susceptibile de a dezvolta avitaminoza A, intrucat acest element trece prin glanda tiroida pentru a fi transformat in retinol. Copiii au nevoie de un aport mai mare prin comparatie cu cel al adultilor, intrucat ficatul lor are o capacitate mai mica de a o stoca si in plus ei se afla in perioada de crestere, cand aportul potrivit este indispensabil.
Cum ne asiguram necesarul de retinol
Vitamina A pura este prezenta doar in alimentele de origine animala, mai ales in ficat, oua, margarina, ton, smantana, unt, branza. Totusi, exista unele vegetale care contin provitamina A (caroteni), adica substante pe care organismul este capabil sa le transforme in vitamina A. Cele mai bune surse de caroten sunt ardeiul, spanacul, dovleacul, piersica, caisa, mango, pepenele, patrunjelul, dovlecelul, broccoli, morcovul. Absorbtia este de trei ori mai mica decat a retinolului si pentru ca organismul sa o prelucreze bine are nevoie de grasimi nesaturate, vitamina E, seleniu si zinc.
Atentie, insa, sa nu consumati in cantitati prea mari astfel de vegetale, caci va puteti alege cu pielea portocalie, mai ales in pliurile nasului si la buze, intre degetele de la maini, pe palme si talpa. Excesul nu este periculos si nu conduce la hipervitaminoza.
http://www.revistamagazin.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Am gasit ceva f interesant 
Mitul „uterului ratacitor”. Este isteria tipic feminina?
Femeile sunt isterice! Probabil ca toti am auzit aceasta afirmatie cel putin o data in viata. Isteria este asociata in mod curent cu crize de nervi, cu tipete sau schimbari bruste de dispozitie si este pusa mai intotdeauna doar pe seama femeilor. Insa asa cum in Antichitate isteria avea la origine, in mod eronat, „uterul ratacitor” al femeilor, tot pe fundamente eronate se sustine si afirmatia de mai sus. Isteria e un fenomen complex, cu simptome complexe, unul care i-a preocupat pe medici secole la rand si care ii afecteaza atat pe barbati, cat si pe femei, desi acestea din urma par intr-adevar sa fie mai vulnerabile.
Intr-o zi de vineri, pe 30 aprilie 1602, Mary Glover, de 14 ani, fiica unui negustor cu stare din Londra, a vizitat-o pe Elizabeth Jackson, o vecina cu care se mai certase in trecut, pentru a-i transmite un mesaj din partea mamei. Doamna Jackson a tras-o inauntru, a ferecat usa si timp de o ora a aruncat inspre ea cu blesteme si amenintari, urandu-i ca „o moarte diabolica sa lumineze asupra ei” pentru ca i-ar fi afectat reputatia in sanul comunitatii. Dupa ce s-a calmat, femeia a lasat-o pe fata palida si tulburata sa plece.
Lunea ce a urmat, Elizabeth Jackson, nesatisfacuta de prima runda de blesteme, s-a dus la magazinul familiei Glover, unde i-a aruncat lui Mary priviri dusmanoase in timp ce fata sorbea dintr-o bautura fierbinte si i-a vorbit cu asprime. Mary a simtit imediat ca se sufoca si nu a mai putut inghiti din bautura. Apoi a descoperit ca ramasese fara voce. Crizele au continuat de trei sau patru ori pe zi, parintii asteptandu-se ca fata sa moara dintr-o clipa in alta. Mary nu a murit, insa crizele ei s-au inrautatit.
Fata manca cu greutate si inghitea cu forta substante nutritive, i-a paralizat o mana, apoi bratul, apoi intreaga parte stanga a corpului, i s-a umflat burta, au urmat perioade de orbire si de incapacitate de vorbire. Dupa ce a mai intalnit-o pe doamna Jackson cu alte doua ocazii, simptomele lui Mary au luat o turnura bizara: cand isi revenea dintr-o criza, mana ii era vizibil arsa in cinci locuri diferite. Oamenii vremii i-au pus diagnosticul: era vrajita sau posedata de diavolul intruchipat in Elizabeth Jackson. In fata legii, doamna Jackson a primit un an de inchisoare si a fost tintuita de mai multe ori pe stalpul infamiei.
Cazul de mai sus este prezentat de sociologul Andrew Scull intr-un volum – Hysteria: the biography – aparut in 2009. Interesant in cazul Jackson vs. Glover nu este insa verdictul de vrajitorie, obisnuit pentru acele vremuri, ci o alta interpretare oferita in timpul procesului de un membru proeminent al Colegiului Medicilor din Londra, Edward Jorden, dar respinsa de judecator si juriu: Mary nu era vrajita, ci „isterica”. Mai precis, ar fi suferit de o afectiune medicala cu radacini in Antichitate, despre care se credea ca afecteaza doar femeile si care si-a schimbat forma de-a lungul secolelor pana cand specialistii n-au mai recunoscut-o.
In limba greaca, termenul „isterie” desemna uterul, iar simptomele asociate afectiunii care a ajuns sa poarte acelasi nume – ameteala, nervozitate, paralizie, insomnie, retinerea fluidelor, greutate in abdomen, spasme musculare, limitarea respiratiei, iritabilitate, pierderea poftei de mancare sau a celei sexuale – au fost puse de filosofii antici chiar pe seama uterului feminin. Acesta era considerat un soi de animal „care, atunci cand nu era satisfacut, se supara si strabatea corpul in toate directiile, provocand tot felul de indispozitii si boli”, dupa cum scria medicul Thomas Sydenham in 1680.
Aceasta ipoteza se numara printre miturile Greciei antice, mit descris simplu si concis de catre Platon: „Uterul (…), atunci cand ramane nefolosit prea multa vreme dupa pubertate, devine extrem de nelinistit, ratacind prin corp si impiedicand respiratia” (Neil Micklem, The Nature of Hysteria, 1996). Mai pe larg, anticii credeau ca sufocarea si nebunia prindeau viata in randul femeilor ale caror utere erau prea usoare sau uscate din cauza lipsei raporturilor sexuale. Organul genital feminin o lua razna si presa inima, plamanii sau diafragma, simptomele fiind generate in partea corpului in care se oprea.
In 1653, medicul Pieter van Foreest a publicat un compendiu medical numit Observationem et Curationem Medicinalium ac Chirurgicarum Opera Omnia, unul dintre capitole fiind destinat bolilor de care sufereau femeile. Pentru afectiunea cunoscuta generic sub numele de „isterie” si numita praefocatio matricis sau „sufocarea mamei” in prefata tratatului, medicul sfatuia asa:
„Cand apar simptomele, credem ca este necesar sa intervina moasa pentru a masa organele genitale cu un deget inauntru, folosind ulei de crin, radacini de mosc, sofran sau ceva similar. In acest mod, femeia suferinda poate fi stimulata pana la paroxism. Acest tip de stimulare cu degetul este recomandata de Galen si Avicenna, printre altii, mai ales pentru vaduve, pentru femeile care traiesc vieti caste si pentru cele religioase (…); se recomanda mai putin in cazul femeilor foarte tinere, al persoanelor publice sau al femeilor maritate, pentru care cel mai bine este sa intretina relatii sexuale cu sotii lor”.
Asta arata ca tratamentul propus de antici a fost folosit secole la rand in traditia medicala occidentala. De altfel, intr-un material publicat in New York Times in 1999, Rachel Maines, autorul volumului The Technology of Orgasm: “Hysteria,” the Vibrator, and Women’s Sexual Satisfaction, scrie ca tratamentul mai sus amintit – masajul genital pana la orgasm – apare in lucrarile lui Hipocrate, ale lui Celsus in secolul I i.Hr., ale lui Aretaeus, Soranus si Galen in secolul II i.Hr. si se extinde chiar si in secolul al XIX-lea. Desi in secolul al XVII-lea medicii au renuntat la ipoteza ca isteria ar avea origini uterine, uterul a continuat sa influenteze imaginea asupra acestei afectiuni si in perioada ce a urmat, isteria fiind considerata in continuare o disfunctie sexuala ce inducea o stare nevrotica.
In 1859, un medic afirma ca un sfert din toate femeile sufereau de isterie, altul a umplut cu simptome ale bolii 75 de pagini si spunea ca lista era incompleta, potrivit informatiilor culese de Laura Briggs in volumul The Race of Hysteria: “Overcivilization” and the “Savage” Woman in Late Nineteenth-Century Obsterics and Gynecology (2000), citat pe Wikipedia. Aproape orice indispozitie putea fi pusa pe seama isteriei. Medicii credeau ca presiunile asociate vietii moderne le faceau pe femeile civilizate mai vulnerabile in fata unor afectiuni nervoase si le afectau tractul reproducator.
Cum precizam mai sus, in medicina medievala si renascentista, medicii prescriau raporturi sexuale daca femeile erau maritate, maritisul daca erau singure sau masajul pelvian practicat de un medic sau de o moasa. Cum masajul vaginal nu era pe placul medicilor, „paroxismul isteric” fiind dificil de atins, o solutie a venit o data cu inventia dispozitivelor de masare, care au scurtat tratamentul de la cateva ore la cateva minute si despre care scrie Rachel Maines. Primul vibrator electromecanic a fost folosit in 1873, intr-un azil din Franta, tocmai pentru tratarea isteriei. Alte remedii includeau masaje cu apa, odihna, izolarea, evitarea unor sarcini solicitante pentru minte sau privarea senzoriala.
Cunostintele moderne despre isterie, care au stabilit ca isteria este o tulburare mentala ce atrage cu sine simptome fizice si nu invers, cum se credea pana atunci, au inceput sa se fixeze o data cu neurologul Jean-Martin Charcot, care, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, analizand bolile nervoase, a sustinut ca isteria este cauzata de ereditate, fiind o forma de degenerare. „In 1901, Joseph Babinski (n.r – neurolog francez), descria isteria prin simptome functionale somatice (n.r. – care tin de corp) sau mintale generate prin sugestie si tratate prin persuasiune”, spune pentru TOTB psihologul Anda Pacurar. „Freud vorbea de nevroza prin conversiune, motivatia refulata a nelinistii transformandu-se in simptome somatice: paralizii, anestezii, tulburari functionale, organice sau psihice. In timp, denumirile [afectiunii] au fost: sindrom pseudoneurologic, nevroza isterica, tulburare psihogena, in prezent tulburare de conversie”.
De-a lungul secolului XX, numarul diagnosticelor de „isterie feminina” a scazut considerabil, in parte pentru ca multe dintre numeroasele simptome asociate pana atunci bolii au fost aspirate de alte afectiuni sau pentru ca unii specialisti au considerat ca istericii ar simula simptomele. In 1952, Asociatia Psihiatrica Americana a renuntat la termenul de „isterie”, denumirea afectiunii fiind inlocuita insa cu „tulburarea de conversie” in 1980, si asta pentru ca inca afecteaza un numar considerabil de oameni. Tulburarea de conversie implica simptome neexplicabile sau deficite ce afecteaza activitatea motorie voluntara sau sensibilitatea.
Psihologul Anda Pacurar enumera 6 criterii de diagnostic, preluate din Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale (DSM) IV:
- Pacientul are unul sau mai multe simptome sau deficite care-i afecteaza miscarea voluntara, sugerand o tulburare medicala neurologica sau generala
- Inrautatirea simptomelor a fost precedata de conflicte sau stresuri in viata pacientului
- Simptomele nu sunt simulate sau produse intentionat
- Simptomele nu pot fi complet explicate de o boala fizica, consum de substante sau un comportament legat de cultura din care provine pacientul
- Simptomul este destul de sever incat sa interfereze cu scoala, munca, relatiile sociale ale pacientului sau este atat de serios incat necesita evaluare medicala
- Simptomul nu este limitat doar la durere sau disfunctie sexuala
si spune ca pot fi 4 subtipuri: cu simptome sau deficit motor, cu simptome sau deficit senzorial, cu convulsii si mixt. Si astazi simptomele includ pseudoparalizii, ca in cazul lui Mary Glover – pacientul simte ca nu-si poate folosi jumatate din corp, de exemplu –, pseudopierderea unor simturi, pseudocoma sau tulburari motrice de tip parkinsonian, la care se poate adauga si afonia isterica, mai precis pierderea abilitatii de a produce sunete. „Adesea, pacientii primesc tratament cu efect de placebo pentru a se vedea daca e vorba de o afectiune medicala sau de una psihica. [Afectiunea] este in continuare tratata in spitale de psihiatrie mai ales datorita simptomatologiei puternice”, explica Anda Pacurar. „Nu poti lasa acasa un ‘paraplegic’ sau o persoana care are ‘crize de epilepsie’ si patru ore sta nemiscata”.
http://think.hotnews
Mitul „uterului ratacitor”. Este isteria tipic feminina?
Femeile sunt isterice! Probabil ca toti am auzit aceasta afirmatie cel putin o data in viata. Isteria este asociata in mod curent cu crize de nervi, cu tipete sau schimbari bruste de dispozitie si este pusa mai intotdeauna doar pe seama femeilor. Insa asa cum in Antichitate isteria avea la origine, in mod eronat, „uterul ratacitor” al femeilor, tot pe fundamente eronate se sustine si afirmatia de mai sus. Isteria e un fenomen complex, cu simptome complexe, unul care i-a preocupat pe medici secole la rand si care ii afecteaza atat pe barbati, cat si pe femei, desi acestea din urma par intr-adevar sa fie mai vulnerabile.
Intr-o zi de vineri, pe 30 aprilie 1602, Mary Glover, de 14 ani, fiica unui negustor cu stare din Londra, a vizitat-o pe Elizabeth Jackson, o vecina cu care se mai certase in trecut, pentru a-i transmite un mesaj din partea mamei. Doamna Jackson a tras-o inauntru, a ferecat usa si timp de o ora a aruncat inspre ea cu blesteme si amenintari, urandu-i ca „o moarte diabolica sa lumineze asupra ei” pentru ca i-ar fi afectat reputatia in sanul comunitatii. Dupa ce s-a calmat, femeia a lasat-o pe fata palida si tulburata sa plece.
Lunea ce a urmat, Elizabeth Jackson, nesatisfacuta de prima runda de blesteme, s-a dus la magazinul familiei Glover, unde i-a aruncat lui Mary priviri dusmanoase in timp ce fata sorbea dintr-o bautura fierbinte si i-a vorbit cu asprime. Mary a simtit imediat ca se sufoca si nu a mai putut inghiti din bautura. Apoi a descoperit ca ramasese fara voce. Crizele au continuat de trei sau patru ori pe zi, parintii asteptandu-se ca fata sa moara dintr-o clipa in alta. Mary nu a murit, insa crizele ei s-au inrautatit.
Fata manca cu greutate si inghitea cu forta substante nutritive, i-a paralizat o mana, apoi bratul, apoi intreaga parte stanga a corpului, i s-a umflat burta, au urmat perioade de orbire si de incapacitate de vorbire. Dupa ce a mai intalnit-o pe doamna Jackson cu alte doua ocazii, simptomele lui Mary au luat o turnura bizara: cand isi revenea dintr-o criza, mana ii era vizibil arsa in cinci locuri diferite. Oamenii vremii i-au pus diagnosticul: era vrajita sau posedata de diavolul intruchipat in Elizabeth Jackson. In fata legii, doamna Jackson a primit un an de inchisoare si a fost tintuita de mai multe ori pe stalpul infamiei.
Cazul de mai sus este prezentat de sociologul Andrew Scull intr-un volum – Hysteria: the biography – aparut in 2009. Interesant in cazul Jackson vs. Glover nu este insa verdictul de vrajitorie, obisnuit pentru acele vremuri, ci o alta interpretare oferita in timpul procesului de un membru proeminent al Colegiului Medicilor din Londra, Edward Jorden, dar respinsa de judecator si juriu: Mary nu era vrajita, ci „isterica”. Mai precis, ar fi suferit de o afectiune medicala cu radacini in Antichitate, despre care se credea ca afecteaza doar femeile si care si-a schimbat forma de-a lungul secolelor pana cand specialistii n-au mai recunoscut-o.
In limba greaca, termenul „isterie” desemna uterul, iar simptomele asociate afectiunii care a ajuns sa poarte acelasi nume – ameteala, nervozitate, paralizie, insomnie, retinerea fluidelor, greutate in abdomen, spasme musculare, limitarea respiratiei, iritabilitate, pierderea poftei de mancare sau a celei sexuale – au fost puse de filosofii antici chiar pe seama uterului feminin. Acesta era considerat un soi de animal „care, atunci cand nu era satisfacut, se supara si strabatea corpul in toate directiile, provocand tot felul de indispozitii si boli”, dupa cum scria medicul Thomas Sydenham in 1680.
Aceasta ipoteza se numara printre miturile Greciei antice, mit descris simplu si concis de catre Platon: „Uterul (…), atunci cand ramane nefolosit prea multa vreme dupa pubertate, devine extrem de nelinistit, ratacind prin corp si impiedicand respiratia” (Neil Micklem, The Nature of Hysteria, 1996). Mai pe larg, anticii credeau ca sufocarea si nebunia prindeau viata in randul femeilor ale caror utere erau prea usoare sau uscate din cauza lipsei raporturilor sexuale. Organul genital feminin o lua razna si presa inima, plamanii sau diafragma, simptomele fiind generate in partea corpului in care se oprea.
In 1653, medicul Pieter van Foreest a publicat un compendiu medical numit Observationem et Curationem Medicinalium ac Chirurgicarum Opera Omnia, unul dintre capitole fiind destinat bolilor de care sufereau femeile. Pentru afectiunea cunoscuta generic sub numele de „isterie” si numita praefocatio matricis sau „sufocarea mamei” in prefata tratatului, medicul sfatuia asa:
„Cand apar simptomele, credem ca este necesar sa intervina moasa pentru a masa organele genitale cu un deget inauntru, folosind ulei de crin, radacini de mosc, sofran sau ceva similar. In acest mod, femeia suferinda poate fi stimulata pana la paroxism. Acest tip de stimulare cu degetul este recomandata de Galen si Avicenna, printre altii, mai ales pentru vaduve, pentru femeile care traiesc vieti caste si pentru cele religioase (…); se recomanda mai putin in cazul femeilor foarte tinere, al persoanelor publice sau al femeilor maritate, pentru care cel mai bine este sa intretina relatii sexuale cu sotii lor”.
Asta arata ca tratamentul propus de antici a fost folosit secole la rand in traditia medicala occidentala. De altfel, intr-un material publicat in New York Times in 1999, Rachel Maines, autorul volumului The Technology of Orgasm: “Hysteria,” the Vibrator, and Women’s Sexual Satisfaction, scrie ca tratamentul mai sus amintit – masajul genital pana la orgasm – apare in lucrarile lui Hipocrate, ale lui Celsus in secolul I i.Hr., ale lui Aretaeus, Soranus si Galen in secolul II i.Hr. si se extinde chiar si in secolul al XIX-lea. Desi in secolul al XVII-lea medicii au renuntat la ipoteza ca isteria ar avea origini uterine, uterul a continuat sa influenteze imaginea asupra acestei afectiuni si in perioada ce a urmat, isteria fiind considerata in continuare o disfunctie sexuala ce inducea o stare nevrotica.
In 1859, un medic afirma ca un sfert din toate femeile sufereau de isterie, altul a umplut cu simptome ale bolii 75 de pagini si spunea ca lista era incompleta, potrivit informatiilor culese de Laura Briggs in volumul The Race of Hysteria: “Overcivilization” and the “Savage” Woman in Late Nineteenth-Century Obsterics and Gynecology (2000), citat pe Wikipedia. Aproape orice indispozitie putea fi pusa pe seama isteriei. Medicii credeau ca presiunile asociate vietii moderne le faceau pe femeile civilizate mai vulnerabile in fata unor afectiuni nervoase si le afectau tractul reproducator.
Cum precizam mai sus, in medicina medievala si renascentista, medicii prescriau raporturi sexuale daca femeile erau maritate, maritisul daca erau singure sau masajul pelvian practicat de un medic sau de o moasa. Cum masajul vaginal nu era pe placul medicilor, „paroxismul isteric” fiind dificil de atins, o solutie a venit o data cu inventia dispozitivelor de masare, care au scurtat tratamentul de la cateva ore la cateva minute si despre care scrie Rachel Maines. Primul vibrator electromecanic a fost folosit in 1873, intr-un azil din Franta, tocmai pentru tratarea isteriei. Alte remedii includeau masaje cu apa, odihna, izolarea, evitarea unor sarcini solicitante pentru minte sau privarea senzoriala.
Cunostintele moderne despre isterie, care au stabilit ca isteria este o tulburare mentala ce atrage cu sine simptome fizice si nu invers, cum se credea pana atunci, au inceput sa se fixeze o data cu neurologul Jean-Martin Charcot, care, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, analizand bolile nervoase, a sustinut ca isteria este cauzata de ereditate, fiind o forma de degenerare. „In 1901, Joseph Babinski (n.r – neurolog francez), descria isteria prin simptome functionale somatice (n.r. – care tin de corp) sau mintale generate prin sugestie si tratate prin persuasiune”, spune pentru TOTB psihologul Anda Pacurar. „Freud vorbea de nevroza prin conversiune, motivatia refulata a nelinistii transformandu-se in simptome somatice: paralizii, anestezii, tulburari functionale, organice sau psihice. In timp, denumirile [afectiunii] au fost: sindrom pseudoneurologic, nevroza isterica, tulburare psihogena, in prezent tulburare de conversie”.
De-a lungul secolului XX, numarul diagnosticelor de „isterie feminina” a scazut considerabil, in parte pentru ca multe dintre numeroasele simptome asociate pana atunci bolii au fost aspirate de alte afectiuni sau pentru ca unii specialisti au considerat ca istericii ar simula simptomele. In 1952, Asociatia Psihiatrica Americana a renuntat la termenul de „isterie”, denumirea afectiunii fiind inlocuita insa cu „tulburarea de conversie” in 1980, si asta pentru ca inca afecteaza un numar considerabil de oameni. Tulburarea de conversie implica simptome neexplicabile sau deficite ce afecteaza activitatea motorie voluntara sau sensibilitatea.
Psihologul Anda Pacurar enumera 6 criterii de diagnostic, preluate din Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale (DSM) IV:
- Pacientul are unul sau mai multe simptome sau deficite care-i afecteaza miscarea voluntara, sugerand o tulburare medicala neurologica sau generala
- Inrautatirea simptomelor a fost precedata de conflicte sau stresuri in viata pacientului
- Simptomele nu sunt simulate sau produse intentionat
- Simptomele nu pot fi complet explicate de o boala fizica, consum de substante sau un comportament legat de cultura din care provine pacientul
- Simptomul este destul de sever incat sa interfereze cu scoala, munca, relatiile sociale ale pacientului sau este atat de serios incat necesita evaluare medicala
- Simptomul nu este limitat doar la durere sau disfunctie sexuala
si spune ca pot fi 4 subtipuri: cu simptome sau deficit motor, cu simptome sau deficit senzorial, cu convulsii si mixt. Si astazi simptomele includ pseudoparalizii, ca in cazul lui Mary Glover – pacientul simte ca nu-si poate folosi jumatate din corp, de exemplu –, pseudopierderea unor simturi, pseudocoma sau tulburari motrice de tip parkinsonian, la care se poate adauga si afonia isterica, mai precis pierderea abilitatii de a produce sunete. „Adesea, pacientii primesc tratament cu efect de placebo pentru a se vedea daca e vorba de o afectiune medicala sau de una psihica. [Afectiunea] este in continuare tratata in spitale de psihiatrie mai ales datorita simptomatologiei puternice”, explica Anda Pacurar. „Nu poti lasa acasa un ‘paraplegic’ sau o persoana care are ‘crize de epilepsie’ si patru ore sta nemiscata”.
http://think.hotnews
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ARSURI, SANGERARE NAZALA, LESIN. CE FACI
Oricat ai fi de atent cu sanatatea ta sau cu obiectele pe care le manuiesti, este imposibil sa nu fii victima sau martor la un mic "accident". De aceea este foarte important sa stii cum se acorda primul ajutor, iin diverse situatii
Ameteala poate aparea din numeroase cauze: varsta (ametelile apar mai des la persoanele iin varsta), unele boli, schimbarea brusca a pozitiei, spaima, stresul, hipotensiunea, alimentatia bogata iin grasimi etc. Ce poti face atunci cand, brusc, te apuca ameteala ?
* Daca esti iintr-o iincapere, asaza-te, iinchide ochii, apleaca-ti capul iinainte si respira adanc. Roaga pe cineva sa deschida fereastra. Daca esti acasa, iintinde-te iincet iin pat. Incearca sa stai cu picioarele mai sus deciit restul corpului, pentru ca sangele sa circule mai bine spre creier.
* Daca esti pe strada, opreste-te din mers. Asaza-te, iar daca nu ai pe ce, macar sprijina-te de un zid. Incearca sa tii capul nemiscat. De obicei, iin cateva minute, ameteala trece. * Poate ca ameteala a aparut din cauza ca n-ai mancat nimic. Bea repede un suc de rosii sau de fructe sau ia o lingurita de miere.
Important! Cheama Salvarea daca iin afara de ameteli apar si simptome ca tremuratul mainilor si al picioarelor, vedere tulbure, greutati iin vorbire sau iin mentinerea echilibrului.
Nu uita! Daca ametelile apar des sau dureaza mult, trebuie neaparat sa te duci la medic. Numai asa poti afla exact cauza si cum te poti trata. Insa de cele mai multe ori ametelile sunt trecatoare.
Primul ajutor iin caz de arsuri
Lichidele sau vaporii fierbinti, focul, soarele, unele substante chimice si curentul electric pot provoca arsuri mai mult sau mai putin grave ale pielii. Cu cat leziunea este iintinsa pe o portiune mai mare a corpului, cu atat mai grava este arsura. Ce faci daca te-ai ars?
* Daca arsura este usoara, adica pielea este doar rosie, inflamata si dureroasa, dar nu apar basicile, introdu imediat zona lezata iin apa rece sau tine-o sub jet de apa rece timp de 10 minute (chiar mai mult daca durerea nu cedeaza). Nu uita! Jetul nu trebuie sa fie puternic si nici sa curga direct pe rana. Daca nu ai apa la iindemana poti folosi lapte sau bere rece.
* Daca apar basicile, iin niciun caz nu le sparge, caci se pot infecta. Pulverizeaza zona cu un spray pentru arsuri (Oximed), apoi panseaza-te cu pansament steril. Nu folosi vata, caci pot ramane scame iin rana, si nici leucoplast. Nu pune pe arsura unguente, grasimi, alifii, caci sub acestea se poate dezvolta o infectie.
* Daca arsura este profunda, iindeparteaza toate obiectele din zona (ceas, bijuterii, verigheta) iinainte sa apara umflatura.
* Daca au luat foc hainele, flacarile trebuie stinse cu o patura sau altceva, care sa nu fie din material sintetic ori usor inflamabil. Hainele arse se iindeparteaza cu atentie, prin decuparea cu o foarfeca, iar zonele arse trebuie puse sub apa rece pana la sosirea medicului.
Atentie! Nu iincerca sa scoti hainele care s-au lipit de piele. Pana la sosirea ambulantei sau pana se ajunge la spital, pacientul trebuie acoperit cu cearsafuri curate, pentru a feri ranile de microbi.
Nu uita! In afara de arsurile usoare (de gradul I), toate celelalte trebuie tratate iintr-o institutie medicala, de catre personal specializat.
Primul ajutor iin caz de epistaxis (sangerare nazala)
Sangerarea nazala (numita medical epistaxis) poate fi cauzata de o lovitura, inflamatia mucoaselor nazale, infectie a cailor respiratorii superioare, dar poate aparea si daca nasul este suflat puternic si repetat, ori dupa un stranut, mai ales daca narinele sunt deja sensibilizate din cauza guturaiului sau gripei. Masurile de prim ajutor constau iin oprirea sangerarii si prevenirea trecerii sangelui iin esofag sau iin plaman. Cum procedezi daca iiti curge sange din nas?
* Sufla-ti bine nasul, pentru a elimina mucusul sau cheagurile de sange.
* Nu apleca capul pe spate! Asaza-te pe un scaun si tine capul iin fata, aplecat spre podea.
* Respira pe gura si apasa cu degetul aratator narina care sangereaza, timp de 10 minute.
* Daca sangerarea nu se opreste, continua sa apesi narina cu o compresa cu apa rece, alte 10 minute.
* Poti introduce iin narina cu pricina un tampon iimbibat iin apa oxigenata, iin suc de lamaie sau iin otet (atentie, tamponul sa fie suficient de mare ca sa nu ramana iinauntru).
* Daca hemoragia s-a oprit, evita sa-ti atingi sau sa-ti sufli nasul iin urmatoarele ore, pentru a nu iindeparta cheagul format. Intinde-te iin pat pentru o jumatate de ora si odihneste-te.
Nu uita! Daca dupa 30 de minute de apasare si aplicatii reci hemoragia nu s-a oprit trebuie sa te adresezi imediat unui medic.
Primul ajutor iin caz de lesin
Lesinul intervine atunci cand creierul nu mai primeste suficient sange oxigenat, lucru care se poate iintampla iin numeroase situatii: durere foarte mare, emotii puternice, hipoglicemie (cauzata de oboseala si nemancare), sederea iintr-o iincapere unde aerul este iinchis, irespirabil, statul prea mult iin picioare nemiscat, din cauza unor accidente etc. In general, victima unui lesin iisi pierde cunostinta pentru scurt timp, 1�2 minute, si iisi revine repede daca se fac manevre pentru a-i reoxigena creierul. Cum se face asta? Daca iimprejurarile arata ca o persoana a suferit un lesin simplu, din cauze lipsite de gravitate, iata ce trebuie sa faci:
* Culca persoana si ridica-i picioarele cu 15-30 de centimetri mai sus decat corpul (nu-i pune perna sub cap), ca sa ajunga mai mult sange la creier.
* Slabeste cravata sau gulerul prea strans.
* Sterge-i fruntea cu o compresa iinmuiata iin apa rece sau trece-i pe sub nas otet, ulei de camfor sau de menta.
* Nu iincerca sa-i dai sa bea ceva pentru ca victima este inconstienta si s-ar putea iineca.
* Asigura-te ca persoana lesinata are caile respiratorii libere, adica poate respira bine.
* Dupa ce iisi revine, victima trebuie sa mai stea culcata cateva minute.
Nu uita! Cheama de urgenta medicul daca persoana nu-si recapata cunostinta iin cel mult 5 minute, daca este vorba de cineva iin varsta, care ar fi putut suferi un infarct de miocard sau un accident vascular cerebral sau daca stii ca bolnavul are diabet (ar putea fi vorba de coma diabetica).
http://www.e-transport.ro/
Oricat ai fi de atent cu sanatatea ta sau cu obiectele pe care le manuiesti, este imposibil sa nu fii victima sau martor la un mic "accident". De aceea este foarte important sa stii cum se acorda primul ajutor, iin diverse situatii
Ameteala poate aparea din numeroase cauze: varsta (ametelile apar mai des la persoanele iin varsta), unele boli, schimbarea brusca a pozitiei, spaima, stresul, hipotensiunea, alimentatia bogata iin grasimi etc. Ce poti face atunci cand, brusc, te apuca ameteala ?
* Daca esti iintr-o iincapere, asaza-te, iinchide ochii, apleaca-ti capul iinainte si respira adanc. Roaga pe cineva sa deschida fereastra. Daca esti acasa, iintinde-te iincet iin pat. Incearca sa stai cu picioarele mai sus deciit restul corpului, pentru ca sangele sa circule mai bine spre creier.
* Daca esti pe strada, opreste-te din mers. Asaza-te, iar daca nu ai pe ce, macar sprijina-te de un zid. Incearca sa tii capul nemiscat. De obicei, iin cateva minute, ameteala trece. * Poate ca ameteala a aparut din cauza ca n-ai mancat nimic. Bea repede un suc de rosii sau de fructe sau ia o lingurita de miere.
Important! Cheama Salvarea daca iin afara de ameteli apar si simptome ca tremuratul mainilor si al picioarelor, vedere tulbure, greutati iin vorbire sau iin mentinerea echilibrului.
Nu uita! Daca ametelile apar des sau dureaza mult, trebuie neaparat sa te duci la medic. Numai asa poti afla exact cauza si cum te poti trata. Insa de cele mai multe ori ametelile sunt trecatoare.
Primul ajutor iin caz de arsuri
Lichidele sau vaporii fierbinti, focul, soarele, unele substante chimice si curentul electric pot provoca arsuri mai mult sau mai putin grave ale pielii. Cu cat leziunea este iintinsa pe o portiune mai mare a corpului, cu atat mai grava este arsura. Ce faci daca te-ai ars?
* Daca arsura este usoara, adica pielea este doar rosie, inflamata si dureroasa, dar nu apar basicile, introdu imediat zona lezata iin apa rece sau tine-o sub jet de apa rece timp de 10 minute (chiar mai mult daca durerea nu cedeaza). Nu uita! Jetul nu trebuie sa fie puternic si nici sa curga direct pe rana. Daca nu ai apa la iindemana poti folosi lapte sau bere rece.
* Daca apar basicile, iin niciun caz nu le sparge, caci se pot infecta. Pulverizeaza zona cu un spray pentru arsuri (Oximed), apoi panseaza-te cu pansament steril. Nu folosi vata, caci pot ramane scame iin rana, si nici leucoplast. Nu pune pe arsura unguente, grasimi, alifii, caci sub acestea se poate dezvolta o infectie.
* Daca arsura este profunda, iindeparteaza toate obiectele din zona (ceas, bijuterii, verigheta) iinainte sa apara umflatura.
* Daca au luat foc hainele, flacarile trebuie stinse cu o patura sau altceva, care sa nu fie din material sintetic ori usor inflamabil. Hainele arse se iindeparteaza cu atentie, prin decuparea cu o foarfeca, iar zonele arse trebuie puse sub apa rece pana la sosirea medicului.
Atentie! Nu iincerca sa scoti hainele care s-au lipit de piele. Pana la sosirea ambulantei sau pana se ajunge la spital, pacientul trebuie acoperit cu cearsafuri curate, pentru a feri ranile de microbi.
Nu uita! In afara de arsurile usoare (de gradul I), toate celelalte trebuie tratate iintr-o institutie medicala, de catre personal specializat.
Primul ajutor iin caz de epistaxis (sangerare nazala)
Sangerarea nazala (numita medical epistaxis) poate fi cauzata de o lovitura, inflamatia mucoaselor nazale, infectie a cailor respiratorii superioare, dar poate aparea si daca nasul este suflat puternic si repetat, ori dupa un stranut, mai ales daca narinele sunt deja sensibilizate din cauza guturaiului sau gripei. Masurile de prim ajutor constau iin oprirea sangerarii si prevenirea trecerii sangelui iin esofag sau iin plaman. Cum procedezi daca iiti curge sange din nas?
* Sufla-ti bine nasul, pentru a elimina mucusul sau cheagurile de sange.
* Nu apleca capul pe spate! Asaza-te pe un scaun si tine capul iin fata, aplecat spre podea.
* Respira pe gura si apasa cu degetul aratator narina care sangereaza, timp de 10 minute.
* Daca sangerarea nu se opreste, continua sa apesi narina cu o compresa cu apa rece, alte 10 minute.
* Poti introduce iin narina cu pricina un tampon iimbibat iin apa oxigenata, iin suc de lamaie sau iin otet (atentie, tamponul sa fie suficient de mare ca sa nu ramana iinauntru).
* Daca hemoragia s-a oprit, evita sa-ti atingi sau sa-ti sufli nasul iin urmatoarele ore, pentru a nu iindeparta cheagul format. Intinde-te iin pat pentru o jumatate de ora si odihneste-te.
Nu uita! Daca dupa 30 de minute de apasare si aplicatii reci hemoragia nu s-a oprit trebuie sa te adresezi imediat unui medic.
Primul ajutor iin caz de lesin
Lesinul intervine atunci cand creierul nu mai primeste suficient sange oxigenat, lucru care se poate iintampla iin numeroase situatii: durere foarte mare, emotii puternice, hipoglicemie (cauzata de oboseala si nemancare), sederea iintr-o iincapere unde aerul este iinchis, irespirabil, statul prea mult iin picioare nemiscat, din cauza unor accidente etc. In general, victima unui lesin iisi pierde cunostinta pentru scurt timp, 1�2 minute, si iisi revine repede daca se fac manevre pentru a-i reoxigena creierul. Cum se face asta? Daca iimprejurarile arata ca o persoana a suferit un lesin simplu, din cauze lipsite de gravitate, iata ce trebuie sa faci:
* Culca persoana si ridica-i picioarele cu 15-30 de centimetri mai sus decat corpul (nu-i pune perna sub cap), ca sa ajunga mai mult sange la creier.
* Slabeste cravata sau gulerul prea strans.
* Sterge-i fruntea cu o compresa iinmuiata iin apa rece sau trece-i pe sub nas otet, ulei de camfor sau de menta.
* Nu iincerca sa-i dai sa bea ceva pentru ca victima este inconstienta si s-ar putea iineca.
* Asigura-te ca persoana lesinata are caile respiratorii libere, adica poate respira bine.
* Dupa ce iisi revine, victima trebuie sa mai stea culcata cateva minute.
Nu uita! Cheama de urgenta medicul daca persoana nu-si recapata cunostinta iin cel mult 5 minute, daca este vorba de cineva iin varsta, care ar fi putut suferi un infarct de miocard sau un accident vascular cerebral sau daca stii ca bolnavul are diabet (ar putea fi vorba de coma diabetica).
http://www.e-transport.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
„Burta de bere”. Legenda sau trista realitate?
Catre toti bautorii de bere din Romania: daca exagerati cu halbele, va ingrasati, mai ales cand le condimentati si cu celelate „ingrediente” pe care le atrage berea – chipsuri, mici, covrigei, alune, popcorn si faptul ca priviti inert meciurile de fotbal la televizor. Doar ca nu berea va umfla direct burta, disproportional cu restul corpului, cum crede multa lume. Cel putin asa spun specialistii.
de Ionut Dulamita
„Burta de bere” e mai mult un mit, sustine medicul nutritionist Corina Zugravu, pentru ca se face o confuzie intre senzatia de plenitudine abdominala de dupa consum si locul unde se depoziteaza tesutul adipos. „Grasimea se aseaza unde vrea ea si cum un barbat sedentar face burta, cu sau fara bere, lumea arunca vina pe bautura”. Berea este considerata aliment si atrage cu sine si avantaje daca este consumata in mod constant, insa nutritionistul Serban Damian avertizeaza pe site-ul sau: „Din pacate, consumul exagerat de bere nu creste aportul vitaminic ci, din contra, pentru metabolizarea acesteia sunt consumate cantitati mari de vitamine (de exemplu B1, motiv pentru care alcoolicii fac beri-beri). De asemenea, substantele amare si dioxidul de carbon din bere stimuleaza apetitul. Bautorii de bere au o mare probabilitate de a deveni supraponderali”.
Cercetarile au aratat ca organismul persoanelor care consuma bere in mod regulat arde mai incet grasimile, spune dr. Alin Popescu, specialist in medicina sportiva, pentru ca alcoolul duce la depozitarea mai rapida a acizilor grasi liberi in celulele adipoase si pentru ca organismul arde mai intai alcoolul consumat. „Astfel, excesul de grasime se depoziteaza sub musculatura abdominala si efectul este renumita ‘burta de la bere’”, explica el. „Insa aceasta nu este un efect direct al consumului de bere, ci al alimentatiei si stilului de viata nesanatoase asociate consumului de bere, in combinatie cu reducerea arderii grasimilor in organism”.
Unii cercetatori sustin insa ca berea duce la cresterea depozitelor de grasime de pe abdomen datorita continutului bogat in fitoestrogeni din hamei, continua Alin Popescu, care ar favoriza depunerea de grasimi, in special pe abdomen. Cu toate acestea, studiile au aratat ca nu exista o corelatie directa intre consumul de bere si aparitia obezitatii abdominale, spune pentru TOTB dr. Serban Damian, nutritionist sportiv acreditat de Comitetul International Olimpic, care da ca exemplu o cercetare pe care o puteti accesa aici.
„Asadar, bautorii de bere nu prezinta o predispozitie mai mare pentru aparitia obezitatii abdominale, nici raportat la cei care nu consuma alcool, nici la consumatorii de vin sau alte bauturi alcoolice”, spune Serban Damian.
Alin Popescu dezvolta subiectul, vorbind de un studiu recent care a analizat legatura dintre consumul de bere si obezitate. Astfel, spune el, intr-un grup de persoane care au baut bere pe parcursul unui an, au fost mai putini oameni obezi – cu indice de masa corporala de peste 30 kg/m2 – decat in grupul celor care nu au baut nici o bere”. Berea in exces ingrasa pur si simplu, continua Serban Damian, iar cei care au predispozitie pentru obezitate abdominala o vor dezvolta indiferent de sursa excedentului de energie.
„Ideea ca berea duce la obezitate provine probabil din faptul ca acest consum de bere duce la un stil de viata si o alimentatie nesanatoase”, explica Alin Popescu. „De asemenea, berea creste apetitul alimentar mai ales inspre alimentele bogate in calorii cu continut in grasimi si carbohidrati – snacks-uri, chips-uri, carnaciori, alune, saratele, covrigei”.
Astfel, daca „burta de bere” pare sa fie un mit, cert e ca bautura alcoolica devenita aliment aduce un surplus de greutate, in functie de cantitatea consumata si de stilul de viata al consumatorilor. Specialistii contactati de TOTB explica mai jos avantajele si dezavantajele consumului de bere asupra organismului uman. Dr. Alin Popescu trece in revista valorile nutritionale ale bauturii-aliment:
• Apa : Mai mult de 90% din bere este reprezentata de apa. Astfel, berea poate avea o contributie importanta la cantitatea zilnica de lichide ingerata, care trebuie sa fie de cel putin 1,5-2 litri pe zi. Pe de alta parte, insa, consumul de alcool are un efect de deshidratare celulara;
• Continut in grasime, zaharuri si proteine: Berea nu contine grasimi, foarte putine proteine (mai putin de 0,5%) si o cantitate mica de zahar ( in jur de 3%). Cantitatea de proteine din bere nu are valoare nutritionala. Pe de alta parte, zaharurile provenite din orz au de obicei o anumita valoare nutritionala si sunt reprezentate in general de maltoza si glucoza, iar cantitatea lor variaza intre 35 si 40 g pe litru de bere. Unele beri contin o cantitate destul de mare de zaharuri fermentate;
• Vitamine: Vitaminele provin din drojdia de bere adaugata in timpul procesului de preparare si sunt reprezentate de vitamine din grupul B. Insa cu cat berea este mai filtrata, cu atat se pierd mai multe vitamine. Un pahar (250 ml) de bere contine inca 0,07 mg de vitamina B2, 0,01 mg de vitamina B1 si 0,12 mg de vitamina B6. Ca o comparatie, o felie de paine neagra contine 0,02 mg de vitamina B2, 0,06 mg de vitamina B1 si 0,05 mg de vitamina B6. Cu un consum moderat, berea poate aduce necesarul zilnic de vitamine din grupul B. Pe de alta parte, un consum excesiv nu duce la crearea unor depozite de vitamine ci, dimpotriva, va crea o carenta (in special de vitamina B1);
• Minerale: Berea contine o serie de oligoelemente (n.r. – elemente chimice gasite in cantitati foarte mici in organismele vii, avand rol de catalizator) si minerale. Cantitatile depind de originea materiei prime, metoda de preparare, precum si de procesul de productie. Cele mai importante si benefice minerale sunt fierul, cromul, cuprul si potasiul. Continutul in sare al berii este aproape absent, ceea ce este un lucru pozitiv, mai ales daca avem de urmat o dieta fara sare. Prezenta unor anumite minerale, cum ar fi fier, crom, cupru, siliciu si potasiu poate fi cu siguranta clasificata ca fiind pozitiva.
Trecand mai departe, alcoolul etilic are „o gramada de calorii”, in jur de 7,07 Kcal/g, spune medicul nutritionist Corina Zugravu, mai mult decat un gram de proteine sau glucide. Berea are in jur de 43-45 de kilocalorii (1 kcal = 1.000 de calorii) la 100 de mililitri. Potrivit lui Alin Popescu, berea neagra are circa 450 kcal/l, cea blonda, circa 379 kcal/l. Calorii ce iau in stapanire organismul fara a tine seama de necesitatile lui si care elibereaza energia rapid, indiferent de nevoile de moment, potrivit Corinei Zugravu. „Energia provenind din bere este considerata ‘goala’ (calorii goale), in sensul ca produsul respectiv nu ne aduce mare lucru din punct de vedere nutritional, doar energie si atat”, completeaza nutritionistul sportiv Serban Damian. „Acest lucru este valabil pentru toate bauturile alcoolice”.
„Energia respectiva se depune, neputand fi folosita”, continua Corina Zugravu. „Mai mult, alcoolul in sine aduce perturbari metabolice mari – de exemplu, favorizeaza sinteza lipidelor –, ceea ce iar nu este bine”. Chiar daca berea nu are de regula o concentratie mare de alcool, depasind rar 5%, daca este consumata in cantitate mare, atrage cu sine multa energie. Plus ca berea mai are si glucide nefermentate, celule de drojdie si proteine, care au si ele caloriile lor.
„Calculul este relativ simplu”, spune Serban Damian: o sticla de bere de 500 ml furnizeaza in jur de 150-200 kcal; 2 beri pe zi imbogatesc organismul cu cate 300-400 kcal zilnic; rezulta un excedent saptamanal de cca. 2.100-2.800 kcal si, prin extensie, unul anual de 109.200-145.600 kcal. „Daca transpunem aceste numere in kilograme de tesut adipos, ajungem la 15-20 kg pe an”, spune nutritionistul sportiv, 1 kg de tesut adipos fiind echivalentul a 7.000 kcal. „Exista tendinta ca berea sa fie bauta in cantitati uriase, 1-2 peturi sunt aruncate pe gat fara probleme”, adauga Corina Zugravu. „Ganditi-va numai cate calorii se aduna”.
Acestea din urma merg mana in mana cu stilul de viata si cu taria de caracter ale consumatorilor. Cei care fac miscare pot arde excesul de calorii. „Un bautor de bere este microbist, dar nu isi misca fundul sa faca miscare el insusi”, spune Corina Zugravu. „Nu sportivii beau bere, ci puturosii, mai ales ca berea da si somn – niste acizi din hamei sunt soporifici (n.r. – cu efect de somnifer)”. Pe langa sporirea exercitiilor fizice, consumatorii inraiti de bere ar trebui fie sa reduca consumul, fie sa se abtina de la mancare, din moment ce anumite substante amare din hamei stimuleaza pofta de mancare, stinsa cu alune, sticks-uri sau covrigei, care nu inseamna decat alte calorii.
Cu toate acestea, berea sta mult mai bine la capitolul calorii decat vinul si alte bauturi alcoolice, dar si decat unele sucuri racoritoare sau dulciuri precum ciocolata. „S-a facut un studiu prin care s-a demonstrat ca daca adaugam la ratia zilnica normala de 2.200 Kcalorii inca 2.000 Kcalorii obtinute prin consumul de bere, persoana respectiva nu se va ingrasa asa de repede ca si in cazul adaugarii a 2.000 kcal provenite din consumul de ciocolata”, spune specialistul in medicina sportiva Alin Popescu. „Acest fapt a fost demonstrat experimental, dar nu exista nici o explicatie. Prin urmare, cei care sunt consumatori de bere nu trebuie sa se ingrijoreze ca vor lua foarte repede in greutate”.
Alin Popescu e de parere ca berea ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra zilnica, insa separata de mese. Daca privim berea ca pe un aliment – „chiar util, pentru ca berea neagra e plina de antioxidanti” – si o folosim cu masura, este OK, completeaza Corina Zugravu. Ce inseamna cu masura in opinia dansei: o cutie de 330 ml pe zi, insotita de un stil de viata sanatos. Serban Damian adauga pe site-ul sau: „Studiile au aratat ca un stil de viata sanatos, activitatea fizica, controlul greutatii si maximum trei pahare de bere pe zi au o actiune activa impotriva bolilor cardiovasculare”.
Compozitia berii
• Apa: Mai mult de 90% din bere este apa. De aceea, nu este de mirare ca fabricile producatoare de bere pun pe locul intai in cerinte ca apa utilizata in procesul de fabricare sa fie de inalta calitate. Apa este importanta deoarece contine diverse saruri si minerale iar cantitatea si calitatea lor afecteaza gustul final al berii;
• Malt: Maltul este obtinut prin fermentarea cerealelor folosite la prepararea berii. In general, cel mai utilizat este orzul, uneori se foloseste ovazul si ocazional grau sau alac. Materiile prime inferioare calitativ din care se mai obtine malt sunt porumbul si orezul. Spre exemplu, sake-ul japonez este clasificat ca bere, pentru ca se obtine prin fermentarea orezului. Maltificarea se realizeaza prin punerea in apa a granelor, care apoi sunt lasate sa germineze, sunt uscate si astfel se obtine zaharul fermentabil. Cel mai important, dupa cum spuneam, este maltul obtinut din orz. Cel din grau poate fi si el utilizat, avand o inalta calitate. Graul poate fi utilizat la producerea de bere si nemaltificat si se obtin asa numitele beri albe;
• Zahar: Zaharul se adauga in plus, alaturi de apa si malt de cereale, pentru a ajuta la fermentare;
• Hamei: Hameiul este un conservant natural si da berii o aroma. Florile de hamei contin lupulina, o substanta rasinoasa care da aceasta aroma tipica berii – amara. Hameiul mai contine si substante care fac ca berea sa aiba perioada de conservare mai mare. Cu cat hameiul folosit este mai tanar, cu atat berea este mai amara. Berea alba face exceptie pentru ca este suficient de amara ca sa mai necesite adaugarea de hamei. Hameiul contine si fitoestrogeni, cu rol important in valorile nutritive ale berii;
• Drojdia: Drojdia este necesara in procesul de conversie a zaharurilor fermentabile in alcool si dioxid de carbon. Inainte de proces, apa si maltul sunt fierte impreuna, iar dupa racire se adauga drojdia.Cele mai multe fabrici de bere au propriile lor culturi de drojdie. Exista doua tipuri de drojdie folosite, in functie de comportamentul lor in procesul de fermentatie, si anume: drojdia de baza si drojdia de varf. Drojdia de varf fermenteaza intre 10 si 20 de grade si sta la suprafata mixturii de bere si fermenti, in timp ce drojdia de baza fermenteaza la 5 -10 grade si se lasa la fundul berii.
- Dr. Alin Popescu
http://think.hotnews.ro
Catre toti bautorii de bere din Romania: daca exagerati cu halbele, va ingrasati, mai ales cand le condimentati si cu celelate „ingrediente” pe care le atrage berea – chipsuri, mici, covrigei, alune, popcorn si faptul ca priviti inert meciurile de fotbal la televizor. Doar ca nu berea va umfla direct burta, disproportional cu restul corpului, cum crede multa lume. Cel putin asa spun specialistii.
de Ionut Dulamita
„Burta de bere” e mai mult un mit, sustine medicul nutritionist Corina Zugravu, pentru ca se face o confuzie intre senzatia de plenitudine abdominala de dupa consum si locul unde se depoziteaza tesutul adipos. „Grasimea se aseaza unde vrea ea si cum un barbat sedentar face burta, cu sau fara bere, lumea arunca vina pe bautura”. Berea este considerata aliment si atrage cu sine si avantaje daca este consumata in mod constant, insa nutritionistul Serban Damian avertizeaza pe site-ul sau: „Din pacate, consumul exagerat de bere nu creste aportul vitaminic ci, din contra, pentru metabolizarea acesteia sunt consumate cantitati mari de vitamine (de exemplu B1, motiv pentru care alcoolicii fac beri-beri). De asemenea, substantele amare si dioxidul de carbon din bere stimuleaza apetitul. Bautorii de bere au o mare probabilitate de a deveni supraponderali”.
Cercetarile au aratat ca organismul persoanelor care consuma bere in mod regulat arde mai incet grasimile, spune dr. Alin Popescu, specialist in medicina sportiva, pentru ca alcoolul duce la depozitarea mai rapida a acizilor grasi liberi in celulele adipoase si pentru ca organismul arde mai intai alcoolul consumat. „Astfel, excesul de grasime se depoziteaza sub musculatura abdominala si efectul este renumita ‘burta de la bere’”, explica el. „Insa aceasta nu este un efect direct al consumului de bere, ci al alimentatiei si stilului de viata nesanatoase asociate consumului de bere, in combinatie cu reducerea arderii grasimilor in organism”.
Unii cercetatori sustin insa ca berea duce la cresterea depozitelor de grasime de pe abdomen datorita continutului bogat in fitoestrogeni din hamei, continua Alin Popescu, care ar favoriza depunerea de grasimi, in special pe abdomen. Cu toate acestea, studiile au aratat ca nu exista o corelatie directa intre consumul de bere si aparitia obezitatii abdominale, spune pentru TOTB dr. Serban Damian, nutritionist sportiv acreditat de Comitetul International Olimpic, care da ca exemplu o cercetare pe care o puteti accesa aici.
„Asadar, bautorii de bere nu prezinta o predispozitie mai mare pentru aparitia obezitatii abdominale, nici raportat la cei care nu consuma alcool, nici la consumatorii de vin sau alte bauturi alcoolice”, spune Serban Damian.
Alin Popescu dezvolta subiectul, vorbind de un studiu recent care a analizat legatura dintre consumul de bere si obezitate. Astfel, spune el, intr-un grup de persoane care au baut bere pe parcursul unui an, au fost mai putini oameni obezi – cu indice de masa corporala de peste 30 kg/m2 – decat in grupul celor care nu au baut nici o bere”. Berea in exces ingrasa pur si simplu, continua Serban Damian, iar cei care au predispozitie pentru obezitate abdominala o vor dezvolta indiferent de sursa excedentului de energie.
„Ideea ca berea duce la obezitate provine probabil din faptul ca acest consum de bere duce la un stil de viata si o alimentatie nesanatoase”, explica Alin Popescu. „De asemenea, berea creste apetitul alimentar mai ales inspre alimentele bogate in calorii cu continut in grasimi si carbohidrati – snacks-uri, chips-uri, carnaciori, alune, saratele, covrigei”.
Astfel, daca „burta de bere” pare sa fie un mit, cert e ca bautura alcoolica devenita aliment aduce un surplus de greutate, in functie de cantitatea consumata si de stilul de viata al consumatorilor. Specialistii contactati de TOTB explica mai jos avantajele si dezavantajele consumului de bere asupra organismului uman. Dr. Alin Popescu trece in revista valorile nutritionale ale bauturii-aliment:
• Apa : Mai mult de 90% din bere este reprezentata de apa. Astfel, berea poate avea o contributie importanta la cantitatea zilnica de lichide ingerata, care trebuie sa fie de cel putin 1,5-2 litri pe zi. Pe de alta parte, insa, consumul de alcool are un efect de deshidratare celulara;
• Continut in grasime, zaharuri si proteine: Berea nu contine grasimi, foarte putine proteine (mai putin de 0,5%) si o cantitate mica de zahar ( in jur de 3%). Cantitatea de proteine din bere nu are valoare nutritionala. Pe de alta parte, zaharurile provenite din orz au de obicei o anumita valoare nutritionala si sunt reprezentate in general de maltoza si glucoza, iar cantitatea lor variaza intre 35 si 40 g pe litru de bere. Unele beri contin o cantitate destul de mare de zaharuri fermentate;
• Vitamine: Vitaminele provin din drojdia de bere adaugata in timpul procesului de preparare si sunt reprezentate de vitamine din grupul B. Insa cu cat berea este mai filtrata, cu atat se pierd mai multe vitamine. Un pahar (250 ml) de bere contine inca 0,07 mg de vitamina B2, 0,01 mg de vitamina B1 si 0,12 mg de vitamina B6. Ca o comparatie, o felie de paine neagra contine 0,02 mg de vitamina B2, 0,06 mg de vitamina B1 si 0,05 mg de vitamina B6. Cu un consum moderat, berea poate aduce necesarul zilnic de vitamine din grupul B. Pe de alta parte, un consum excesiv nu duce la crearea unor depozite de vitamine ci, dimpotriva, va crea o carenta (in special de vitamina B1);
• Minerale: Berea contine o serie de oligoelemente (n.r. – elemente chimice gasite in cantitati foarte mici in organismele vii, avand rol de catalizator) si minerale. Cantitatile depind de originea materiei prime, metoda de preparare, precum si de procesul de productie. Cele mai importante si benefice minerale sunt fierul, cromul, cuprul si potasiul. Continutul in sare al berii este aproape absent, ceea ce este un lucru pozitiv, mai ales daca avem de urmat o dieta fara sare. Prezenta unor anumite minerale, cum ar fi fier, crom, cupru, siliciu si potasiu poate fi cu siguranta clasificata ca fiind pozitiva.
Trecand mai departe, alcoolul etilic are „o gramada de calorii”, in jur de 7,07 Kcal/g, spune medicul nutritionist Corina Zugravu, mai mult decat un gram de proteine sau glucide. Berea are in jur de 43-45 de kilocalorii (1 kcal = 1.000 de calorii) la 100 de mililitri. Potrivit lui Alin Popescu, berea neagra are circa 450 kcal/l, cea blonda, circa 379 kcal/l. Calorii ce iau in stapanire organismul fara a tine seama de necesitatile lui si care elibereaza energia rapid, indiferent de nevoile de moment, potrivit Corinei Zugravu. „Energia provenind din bere este considerata ‘goala’ (calorii goale), in sensul ca produsul respectiv nu ne aduce mare lucru din punct de vedere nutritional, doar energie si atat”, completeaza nutritionistul sportiv Serban Damian. „Acest lucru este valabil pentru toate bauturile alcoolice”.
„Energia respectiva se depune, neputand fi folosita”, continua Corina Zugravu. „Mai mult, alcoolul in sine aduce perturbari metabolice mari – de exemplu, favorizeaza sinteza lipidelor –, ceea ce iar nu este bine”. Chiar daca berea nu are de regula o concentratie mare de alcool, depasind rar 5%, daca este consumata in cantitate mare, atrage cu sine multa energie. Plus ca berea mai are si glucide nefermentate, celule de drojdie si proteine, care au si ele caloriile lor.
„Calculul este relativ simplu”, spune Serban Damian: o sticla de bere de 500 ml furnizeaza in jur de 150-200 kcal; 2 beri pe zi imbogatesc organismul cu cate 300-400 kcal zilnic; rezulta un excedent saptamanal de cca. 2.100-2.800 kcal si, prin extensie, unul anual de 109.200-145.600 kcal. „Daca transpunem aceste numere in kilograme de tesut adipos, ajungem la 15-20 kg pe an”, spune nutritionistul sportiv, 1 kg de tesut adipos fiind echivalentul a 7.000 kcal. „Exista tendinta ca berea sa fie bauta in cantitati uriase, 1-2 peturi sunt aruncate pe gat fara probleme”, adauga Corina Zugravu. „Ganditi-va numai cate calorii se aduna”.
Acestea din urma merg mana in mana cu stilul de viata si cu taria de caracter ale consumatorilor. Cei care fac miscare pot arde excesul de calorii. „Un bautor de bere este microbist, dar nu isi misca fundul sa faca miscare el insusi”, spune Corina Zugravu. „Nu sportivii beau bere, ci puturosii, mai ales ca berea da si somn – niste acizi din hamei sunt soporifici (n.r. – cu efect de somnifer)”. Pe langa sporirea exercitiilor fizice, consumatorii inraiti de bere ar trebui fie sa reduca consumul, fie sa se abtina de la mancare, din moment ce anumite substante amare din hamei stimuleaza pofta de mancare, stinsa cu alune, sticks-uri sau covrigei, care nu inseamna decat alte calorii.
Cu toate acestea, berea sta mult mai bine la capitolul calorii decat vinul si alte bauturi alcoolice, dar si decat unele sucuri racoritoare sau dulciuri precum ciocolata. „S-a facut un studiu prin care s-a demonstrat ca daca adaugam la ratia zilnica normala de 2.200 Kcalorii inca 2.000 Kcalorii obtinute prin consumul de bere, persoana respectiva nu se va ingrasa asa de repede ca si in cazul adaugarii a 2.000 kcal provenite din consumul de ciocolata”, spune specialistul in medicina sportiva Alin Popescu. „Acest fapt a fost demonstrat experimental, dar nu exista nici o explicatie. Prin urmare, cei care sunt consumatori de bere nu trebuie sa se ingrijoreze ca vor lua foarte repede in greutate”.
Alin Popescu e de parere ca berea ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra zilnica, insa separata de mese. Daca privim berea ca pe un aliment – „chiar util, pentru ca berea neagra e plina de antioxidanti” – si o folosim cu masura, este OK, completeaza Corina Zugravu. Ce inseamna cu masura in opinia dansei: o cutie de 330 ml pe zi, insotita de un stil de viata sanatos. Serban Damian adauga pe site-ul sau: „Studiile au aratat ca un stil de viata sanatos, activitatea fizica, controlul greutatii si maximum trei pahare de bere pe zi au o actiune activa impotriva bolilor cardiovasculare”.
Compozitia berii
• Apa: Mai mult de 90% din bere este apa. De aceea, nu este de mirare ca fabricile producatoare de bere pun pe locul intai in cerinte ca apa utilizata in procesul de fabricare sa fie de inalta calitate. Apa este importanta deoarece contine diverse saruri si minerale iar cantitatea si calitatea lor afecteaza gustul final al berii;
• Malt: Maltul este obtinut prin fermentarea cerealelor folosite la prepararea berii. In general, cel mai utilizat este orzul, uneori se foloseste ovazul si ocazional grau sau alac. Materiile prime inferioare calitativ din care se mai obtine malt sunt porumbul si orezul. Spre exemplu, sake-ul japonez este clasificat ca bere, pentru ca se obtine prin fermentarea orezului. Maltificarea se realizeaza prin punerea in apa a granelor, care apoi sunt lasate sa germineze, sunt uscate si astfel se obtine zaharul fermentabil. Cel mai important, dupa cum spuneam, este maltul obtinut din orz. Cel din grau poate fi si el utilizat, avand o inalta calitate. Graul poate fi utilizat la producerea de bere si nemaltificat si se obtin asa numitele beri albe;
• Zahar: Zaharul se adauga in plus, alaturi de apa si malt de cereale, pentru a ajuta la fermentare;
• Hamei: Hameiul este un conservant natural si da berii o aroma. Florile de hamei contin lupulina, o substanta rasinoasa care da aceasta aroma tipica berii – amara. Hameiul mai contine si substante care fac ca berea sa aiba perioada de conservare mai mare. Cu cat hameiul folosit este mai tanar, cu atat berea este mai amara. Berea alba face exceptie pentru ca este suficient de amara ca sa mai necesite adaugarea de hamei. Hameiul contine si fitoestrogeni, cu rol important in valorile nutritive ale berii;
• Drojdia: Drojdia este necesara in procesul de conversie a zaharurilor fermentabile in alcool si dioxid de carbon. Inainte de proces, apa si maltul sunt fierte impreuna, iar dupa racire se adauga drojdia.Cele mai multe fabrici de bere au propriile lor culturi de drojdie. Exista doua tipuri de drojdie folosite, in functie de comportamentul lor in procesul de fermentatie, si anume: drojdia de baza si drojdia de varf. Drojdia de varf fermenteaza intre 10 si 20 de grade si sta la suprafata mixturii de bere si fermenti, in timp ce drojdia de baza fermenteaza la 5 -10 grade si se lasa la fundul berii.
- Dr. Alin Popescu
http://think.hotnews.ro
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Cum sa ne reglam bioritmul zilnic al organelor interne
Despre bioritmul corpului uman au fost scrise numeroase lucrari de stiinta, insa despre bioritmul organelor interne s-au stiut, pana acum, destul de putine lucruri. In cartea 'Aus eigener kraft', Johanna Paungger si Thomas Poppe fac o descriere amanuntita a ritmului functiilor organelor noastre interne.
Unul dintre mecanismele cele mai importante ale organismului uman este bioritmul cotidian al organelor interne. Acest lucru se datoreaza faptului ca noi toti traim intr-un univers ciclic unde orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia sau bataile inimii se repeta.
Pentru a trai o viata lunga si frumoasa este nevoie sa ne mentinem corpul intr-un ritm corect, atat in interior, cat si in afara noastra. Ca sa reusim acest lucru trebuie sa stim cum. Pentru a afla, cel mai bine este sa incercam sa analizam o zi din viata noastra, din punctul de vedere al autorilor Johanna Paungger si Thomas Poppe.
Fiecare dintre organele noastre interne functioneaza la capacitate maxima timp de doua ore pe zi in ordinea urmatoare:
7:00 → 9:00 – stomacul
9:00 → 11:00 – splina si pancreasul
11:00 → 13:00 – inima
13:00 → 15:00 – intestinul subtire
15:00 → 17:00 – vezica urinara
17:00 → 19:00 – rinichii
19:00 → 21:00 – circulatia sangelui
21:00 → 23:00 – se produce o acumulare generala de energie
23:00 → 1:00 – vezica biliara
1:00 → 3:00 – ficatul
3:00 → 5:00 – plamanii
5:00 → 7:00 – intestinul gros
Cel mai important lucru dintr-o zi este cum ne trezim dimineata. Haideti sa incercam sa ascultam natura si sa ne gandim cum se trezesc animalele. Ele mai intai se intind pentru a se dezmetici. Nu isi incep ziua in graba. Putem lua exemplu de la ele si astfel sa incercam sa ne trezim linistiti, acordandu-ne cateva clipe de relaxare inainte de orice altceva. Si mai bine este sa ne trezim putin mai devreme decat de obicei pentru a nu ne trezi “cu sufletul la gura”, temandu-ne ca nu avem timp sa rezolvam tot ce ne-am propus in ziua respectiva.
Intre 7:00 si 9:00 stomacul este organul care functioneaza la capacitate maxima, deci indicat este sa luam micul dejun fara sa ne grabim si tinand cont de calitatea si cantitatea alimentelor consumate la aceasta masa.
In intervalul 9:00 – 11:00, splina si pancreasul lucreaza intens, in timp ce stomacul se odihneste. De aceea, in aceasta perioada a zilei, este recomandat sa nu consumam alimente greu de digerat.
Pancreasul regleaza nivelul glicemiei din organism si astfel e de preferat sa nu consumam prea multe dulciuri si sa-i fortam functia. Daca nu functioneaza corect, splina, denumita si “cimitirul trombocitelor”, poate perturba nivelul trombocitelor din sange.
Activitatea inimii este la capacitate maxima intre orele 11:00 si 13:00. In aceasta perioada nu este deloc recomandat sa luam mese copioase ce presupun un consum suplimentar de energie. Motivul? Acest consum suplimentar de energie va fi luat din energia necesara activitatii intense a inimii.
Functiile intestinului subtire se intensifica in intervalul orar 13:00 – 15:00. Autorii cartii “Aus eigener kraft” afirma ca nu de multe ori au observat ca un angajat part-time realizeaza la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma intreaga. Acest lucru se intampla din cauza randamentului scazut al organismului dupa orele 13:00, mai ales daca angajatul a luat un pranz copios. In acelasi timp, atunci cand luam masa de pranz, este nevoie sa fim linistiti. Avand un rol important in procesul de digestie, intestinul subtire este ghidat in activitatea sa de sistemul nervos vegetativ, fapt ce inseamna ca starile de stres sau nervozitate pot bloca ori deregla digestia.
Perioada dintre orele 15:00 si 17:00 este cea in care vezica urniara functioneaza la maximum. Ea joaca, alaturi de rinichi, un rol foarte important in detoxifierea organismului. Aceasta poate fi realizata cu ajutorul ceaiurilor diuretice care au un efect maxim atunci cand sunt baute pana in orele 19:00 (intre 17:00 si 19:00 rinichii functioneaza intens). Daca intre aceste ore puteti beneficia si de un masaj de relaxare, se va produce o dezintoxicare mai eficienta a organismului. Este de asemenea recomandat ca dupa ora sapte seara ori inainte de somnul de noapte sa nu se consume o cantitate mare de lichide.
Intre orele 19:00 si 21:00, circulatia sanguina are o activitate foarte intensa, motiv pentru care trimisul la culcare al copiilor devine deseori “o batalie crancena” intre parinti si cei mici, batalie castigata aproape de fiecare data de catre copii. Adormitul “odraslelor” inainte de sapte seara este o “problema” deoarece in aceasta perioada circulatia sangelui functioneaza foarte bine si corpul impreuna cu spiritul se gandesc la orice altceva in afara de dormit.
De la 21:00 si pana la ora 23:00 in corp se realizeaza o acumulare intensa de energie in corp. In cultura chinezilor, aceste doua ore ale recuperarii energiei se numesc “triplul incalzitor” (dupa un meridian al corpului).
Multi dintre noi avem imprimata in gandire ideea ca trebuie sa ne culcam devreme, corpul refacandu-se prin somn pana la miezul noptii. Acest concept nu pare totusi sa fie decat o interpretare gresita a ideii ca noi acumulam intens energie intre cele doua ore care pentru organism sunt pline de vitalitate. Acest lucru este cel mai usor vizibil la tineret, care in aceasta perioada se gandeste sa mearga la distractie si nu la somn.
Intre orele 23:00 si 1:00 au loc, la nivel intens, functiile vezicii biliare. Acest organ ce contribuie la digestie poate da mari probleme organismului atunci cand nu functioneaza cum trebuie. In acest interval ar trebui evitate, pe cat posibil, alimentele si bauturile reci. Daca ficatul sau bila sunt disfunctionale, munca desfasurata in perioada noptii este foarte nociva, deoarece aceste doua organe nu au timp sa se refaca.
Ficatul functioneaza la capacitate maxima intre 1:00 si 3:00. Daca are o structura deteriorata, acesta se poate reface prin odihna (somn) si o buna incalzire a corpului.
Functiile ficatului au de suferit din cauza toxicitatii ridicate a alimentelor, alcoolului sau a nicotinei, dar si a stresului. Este foarte important sa retinem faptul ca alcoolul si nicotina au un efect mult mai daunator intre orele 1:00 si 5:00 dimineata.
Plamanii functioneaza cel mai bine intre orele 3:00 si 5:00 dimineata. Multi fumatori au un acces de tuse atunci cand se trezesc deoarece plamanii au lucrat toata noaptea si acum dau afara substantele ce nu trebuie sa existe in organism.
In intervalul orar 5:00 – 7:00, intestinul gros functioneaza intens. Hrana sta in intestinul subtire circa doua ore, iar in intestinul gros, 20. Scaunul subtire indica probleme de digestie in intestinul subtire, iar constipatia pune in evidenta o crestere a toxicitatii organismului.
Bioritmul si schimbarea fusului orar
Poate ca va intrebati ce se intampla in organismul nostru si cum functioneaza bioritmul organelor interne atunci cand plecam in calatorii care schimba fusurile orare.
Cand ajungem intr-un loc unde soarele e pe cer in timp ce orologiul interior al corpului semnalizeaza ca este ora de culcare, functiile tuturor organelor sunt date peste cap si revin la un echilibru functional abia in cateva zile. Pentru a depasi cat mai repede aceasta adaptare este nevoie sa ne cunoastem propriul organism foarte bine si sa cautam o metoda proprie prin care sa ne schimbam ritmul interior. Cel mai important este sa invatam sa calatorim toata viata cu bagaje putine atat material, cat si in inima.
Pentru a fi fericiti si sanatosi este important sa ne ascultam ceasul biologic si sa ne reglam organismul dupa el. Restul lucrurilor vor veni de la sine.
sursa
Despre bioritmul corpului uman au fost scrise numeroase lucrari de stiinta, insa despre bioritmul organelor interne s-au stiut, pana acum, destul de putine lucruri. In cartea 'Aus eigener kraft', Johanna Paungger si Thomas Poppe fac o descriere amanuntita a ritmului functiilor organelor noastre interne.
Unul dintre mecanismele cele mai importante ale organismului uman este bioritmul cotidian al organelor interne. Acest lucru se datoreaza faptului ca noi toti traim intr-un univers ciclic unde orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia sau bataile inimii se repeta.
Pentru a trai o viata lunga si frumoasa este nevoie sa ne mentinem corpul intr-un ritm corect, atat in interior, cat si in afara noastra. Ca sa reusim acest lucru trebuie sa stim cum. Pentru a afla, cel mai bine este sa incercam sa analizam o zi din viata noastra, din punctul de vedere al autorilor Johanna Paungger si Thomas Poppe.
Fiecare dintre organele noastre interne functioneaza la capacitate maxima timp de doua ore pe zi in ordinea urmatoare:
7:00 → 9:00 – stomacul
9:00 → 11:00 – splina si pancreasul
11:00 → 13:00 – inima
13:00 → 15:00 – intestinul subtire
15:00 → 17:00 – vezica urinara
17:00 → 19:00 – rinichii
19:00 → 21:00 – circulatia sangelui
21:00 → 23:00 – se produce o acumulare generala de energie
23:00 → 1:00 – vezica biliara
1:00 → 3:00 – ficatul
3:00 → 5:00 – plamanii
5:00 → 7:00 – intestinul gros
Cel mai important lucru dintr-o zi este cum ne trezim dimineata. Haideti sa incercam sa ascultam natura si sa ne gandim cum se trezesc animalele. Ele mai intai se intind pentru a se dezmetici. Nu isi incep ziua in graba. Putem lua exemplu de la ele si astfel sa incercam sa ne trezim linistiti, acordandu-ne cateva clipe de relaxare inainte de orice altceva. Si mai bine este sa ne trezim putin mai devreme decat de obicei pentru a nu ne trezi “cu sufletul la gura”, temandu-ne ca nu avem timp sa rezolvam tot ce ne-am propus in ziua respectiva.
Intre 7:00 si 9:00 stomacul este organul care functioneaza la capacitate maxima, deci indicat este sa luam micul dejun fara sa ne grabim si tinand cont de calitatea si cantitatea alimentelor consumate la aceasta masa.
In intervalul 9:00 – 11:00, splina si pancreasul lucreaza intens, in timp ce stomacul se odihneste. De aceea, in aceasta perioada a zilei, este recomandat sa nu consumam alimente greu de digerat.
Pancreasul regleaza nivelul glicemiei din organism si astfel e de preferat sa nu consumam prea multe dulciuri si sa-i fortam functia. Daca nu functioneaza corect, splina, denumita si “cimitirul trombocitelor”, poate perturba nivelul trombocitelor din sange.
Activitatea inimii este la capacitate maxima intre orele 11:00 si 13:00. In aceasta perioada nu este deloc recomandat sa luam mese copioase ce presupun un consum suplimentar de energie. Motivul? Acest consum suplimentar de energie va fi luat din energia necesara activitatii intense a inimii.
Functiile intestinului subtire se intensifica in intervalul orar 13:00 – 15:00. Autorii cartii “Aus eigener kraft” afirma ca nu de multe ori au observat ca un angajat part-time realizeaza la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma intreaga. Acest lucru se intampla din cauza randamentului scazut al organismului dupa orele 13:00, mai ales daca angajatul a luat un pranz copios. In acelasi timp, atunci cand luam masa de pranz, este nevoie sa fim linistiti. Avand un rol important in procesul de digestie, intestinul subtire este ghidat in activitatea sa de sistemul nervos vegetativ, fapt ce inseamna ca starile de stres sau nervozitate pot bloca ori deregla digestia.
Perioada dintre orele 15:00 si 17:00 este cea in care vezica urniara functioneaza la maximum. Ea joaca, alaturi de rinichi, un rol foarte important in detoxifierea organismului. Aceasta poate fi realizata cu ajutorul ceaiurilor diuretice care au un efect maxim atunci cand sunt baute pana in orele 19:00 (intre 17:00 si 19:00 rinichii functioneaza intens). Daca intre aceste ore puteti beneficia si de un masaj de relaxare, se va produce o dezintoxicare mai eficienta a organismului. Este de asemenea recomandat ca dupa ora sapte seara ori inainte de somnul de noapte sa nu se consume o cantitate mare de lichide.
Intre orele 19:00 si 21:00, circulatia sanguina are o activitate foarte intensa, motiv pentru care trimisul la culcare al copiilor devine deseori “o batalie crancena” intre parinti si cei mici, batalie castigata aproape de fiecare data de catre copii. Adormitul “odraslelor” inainte de sapte seara este o “problema” deoarece in aceasta perioada circulatia sangelui functioneaza foarte bine si corpul impreuna cu spiritul se gandesc la orice altceva in afara de dormit.
De la 21:00 si pana la ora 23:00 in corp se realizeaza o acumulare intensa de energie in corp. In cultura chinezilor, aceste doua ore ale recuperarii energiei se numesc “triplul incalzitor” (dupa un meridian al corpului).
Multi dintre noi avem imprimata in gandire ideea ca trebuie sa ne culcam devreme, corpul refacandu-se prin somn pana la miezul noptii. Acest concept nu pare totusi sa fie decat o interpretare gresita a ideii ca noi acumulam intens energie intre cele doua ore care pentru organism sunt pline de vitalitate. Acest lucru este cel mai usor vizibil la tineret, care in aceasta perioada se gandeste sa mearga la distractie si nu la somn.
Intre orele 23:00 si 1:00 au loc, la nivel intens, functiile vezicii biliare. Acest organ ce contribuie la digestie poate da mari probleme organismului atunci cand nu functioneaza cum trebuie. In acest interval ar trebui evitate, pe cat posibil, alimentele si bauturile reci. Daca ficatul sau bila sunt disfunctionale, munca desfasurata in perioada noptii este foarte nociva, deoarece aceste doua organe nu au timp sa se refaca.
Ficatul functioneaza la capacitate maxima intre 1:00 si 3:00. Daca are o structura deteriorata, acesta se poate reface prin odihna (somn) si o buna incalzire a corpului.
Functiile ficatului au de suferit din cauza toxicitatii ridicate a alimentelor, alcoolului sau a nicotinei, dar si a stresului. Este foarte important sa retinem faptul ca alcoolul si nicotina au un efect mult mai daunator intre orele 1:00 si 5:00 dimineata.
Plamanii functioneaza cel mai bine intre orele 3:00 si 5:00 dimineata. Multi fumatori au un acces de tuse atunci cand se trezesc deoarece plamanii au lucrat toata noaptea si acum dau afara substantele ce nu trebuie sa existe in organism.
In intervalul orar 5:00 – 7:00, intestinul gros functioneaza intens. Hrana sta in intestinul subtire circa doua ore, iar in intestinul gros, 20. Scaunul subtire indica probleme de digestie in intestinul subtire, iar constipatia pune in evidenta o crestere a toxicitatii organismului.
Bioritmul si schimbarea fusului orar
Poate ca va intrebati ce se intampla in organismul nostru si cum functioneaza bioritmul organelor interne atunci cand plecam in calatorii care schimba fusurile orare.
Cand ajungem intr-un loc unde soarele e pe cer in timp ce orologiul interior al corpului semnalizeaza ca este ora de culcare, functiile tuturor organelor sunt date peste cap si revin la un echilibru functional abia in cateva zile. Pentru a depasi cat mai repede aceasta adaptare este nevoie sa ne cunoastem propriul organism foarte bine si sa cautam o metoda proprie prin care sa ne schimbam ritmul interior. Cel mai important este sa invatam sa calatorim toata viata cu bagaje putine atat material, cat si in inima.
Pentru a fi fericiti si sanatosi este important sa ne ascultam ceasul biologic si sa ne reglam organismul dupa el. Restul lucrurilor vor veni de la sine.
sursa
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Inghetata de vanilie contine "extract de castor"
Pe cat de ciudat suna, este adevarat ... din pacate.
Subiectul a fost deschis de faimosul bucatar Jamie Oliver, in emisiunea lui David Letterman.
Inghetata de vanilie nu contine extract de castor propriu-zis, ci mai rau, extract din glanda anala a castorului, ingredientul numindu-se Castoreum.
Pe cat de ciudat suna, acest ingredient absolut scarbos este folosit si in fabricarea parfumurilor, a unor medicamente si ca aditiv alimentar.
In prezent, Castoreum este folosit la noi doar in parfumuri, asa ca putem sta linistiti…deocamdata.
Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila, pana cand se dilueaza, insa ste un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit in parfumurile barbatesti in combinatie cu arome de piele si tutun, dar si pentru aromele parfumurilor orientale, destinate femeilor. In zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural.
jamie oliver
http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...ata-de-vanilie-contine-extract-de-castor.html
Inghetata de vanilie contine "extract de castor"
Pe cat de ciudat suna, este adevarat ... din pacate.
Subiectul a fost deschis de faimosul bucatar Jamie Oliver, in emisiunea lui David Letterman.
Inghetata de vanilie nu contine extract de castor propriu-zis, ci mai rau, extract din glanda anala a castorului, ingredientul numindu-se Castoreum.
Pe cat de ciudat suna, acest ingredient absolut scarbos este folosit si in fabricarea parfumurilor, a unor medicamente si ca aditiv alimentar.
In prezent, Castoreum este folosit la noi doar in parfumuri, asa ca putem sta linistiti…deocamdata.
Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila, pana cand se dilueaza, insa ste un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit in parfumurile barbatesti in combinatie cu arome de piele si tutun, dar si pentru aromele parfumurilor orientale, destinate femeilor. In zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural.
http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...ata-de-vanilie-contine-extract-de-castor.html
in viata mea nu mai mananc inghetata de vanile...oricum,nu prea imi placea!
Pe cat de ciudat suna, este adevarat ... din pacate.
Subiectul a fost deschis de faimosul bucatar Jamie Oliver, in emisiunea lui David Letterman.
Inghetata de vanilie nu contine extract de castor propriu-zis, ci mai rau, extract din glanda anala a castorului, ingredientul numindu-se Castoreum.
Pe cat de ciudat suna, acest ingredient absolut scarbos este folosit si in fabricarea parfumurilor, a unor medicamente si ca aditiv alimentar.
In prezent, Castoreum este folosit la noi doar in parfumuri, asa ca putem sta linistiti…deocamdata.
Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila, pana cand se dilueaza, insa ste un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit in parfumurile barbatesti in combinatie cu arome de piele si tutun, dar si pentru aromele parfumurilor orientale, destinate femeilor. In zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural.
jamie oliver
http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...ata-de-vanilie-contine-extract-de-castor.html
Inghetata de vanilie contine "extract de castor"
Pe cat de ciudat suna, este adevarat ... din pacate.
Subiectul a fost deschis de faimosul bucatar Jamie Oliver, in emisiunea lui David Letterman.
Inghetata de vanilie nu contine extract de castor propriu-zis, ci mai rau, extract din glanda anala a castorului, ingredientul numindu-se Castoreum.
Pe cat de ciudat suna, acest ingredient absolut scarbos este folosit si in fabricarea parfumurilor, a unor medicamente si ca aditiv alimentar.
In prezent, Castoreum este folosit la noi doar in parfumuri, asa ca putem sta linistiti…deocamdata.
Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila, pana cand se dilueaza, insa ste un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit in parfumurile barbatesti in combinatie cu arome de piele si tutun, dar si pentru aromele parfumurilor orientale, destinate femeilor. In zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural.
http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...ata-de-vanilie-contine-extract-de-castor.html
in viata mea nu mai mananc inghetata de vanile...oricum,nu prea imi placea!
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Hepatita mâinilor murdare nu distruge ficatul
Era o vreme în care părinţii unui elev care lua hepatita A de la şcoală se căinau de mama focului cum că odrasla lor va rămâne toată viaţa cu un ficat fragil, că va trebui să ducă o viaţă de bolnav, că va mânca măsurat cu cântarul şi compasul şi că va fi vai şi amar. Tot pe atunci mai umbla o vorbă şi anume că bolnavul de hepatită A trebuie să mănânce mai ales brânză de vaci şi să stea în pat 21 de zile. Ambele ziceri erau nişte aiureli contrazise mai apoi de medicină.
În primul rând, în peste 90% dintre cazuri, fostul bolnav de hepatită A nu rămâne cu urmări grele la ficat. Peste episodul acut, ficatul redevine normal. Pacientul, care are un confort digestiv normal, poate mânca orice, bineînţeles dacă este acceptat de sistemul lui digestiv.
Virusul A trece şi în sistemul vezicii biliare unde se produc inflamaţii şi iritaţii, deci bila refuză anumite mâncăruri, de regulă, prăjeli şi grăsimi. Dacă stăteai în pat 21 de zile pierdeai masă musculară fără rost. Când bolnavul de hepatită A se mişca, ficatul avea nevoie de anumite elemente produse chiar de acest organ. Astfel, nu se leneveau ficatul şi muşchii. Bolnavul de hepatită A trebuie să se abţină de la alcool şi de la fumat. Ţigara reduce oxigenul din circuitul celulelor, ele dau de dioxid de carbon din fumul tutunului şi ficatul cu oxigen puţin face mai puţine legături de energie, deci organismul sărăceşte în energie.
Tratamentul în hepatita A este igieno-dietetic, adică se impune un regim de viaţă şi de mâncare deştept. Medicamente împotriva virusului nu se impun. Este util vaccinul împotriva virusului A, căci el stimulează anticorpi pe durata a 10 ani.
Virusul A ajunge în urină şi în fecale. Aşa că circuitul de infectare este fecal-oral. Când un copil se duce la WC la şcoală sau grădiniţă şi se şterge la fund cu mâna dreaptă contaminează şi robinetul de la chiuvetă dacă-l deschide cu mâna cu care s-a şters la popou. Copilul trebuie să fie învăţat să deschidă robinetul de la chiuvetă cu cealaltă mână pentru a nu se contamina şi ceilalţi elevi care se spală pe mâini. De la momentul infectării cu virus A până la apariţia simptomelor de icter trec 4-6 săptămâni, timp în care bolnavul e contagios. De aceea trebuie izolat în spital 7-10 zile şi apoi e cazul să stea acasă 3 săptămâni. Hepatita A seamănă la debut cu o gripă cu dureri de muşchi, febră 38 de grade, stare generală rea. Până la îngălbenirea ochilor şi pielii din icter poate apărea un sindrom digestiv cu greaţă, vărsături, diaree, dureri slabe de stomac. Simptomele apar cam în 30% din cazuri, majoritatea de 70% duc hepatita A pe picioare.
http://www.jurnalul.ro/viata-sanato...nilor-murdare-nu-distruge-ficatul-574630.html
Era o vreme în care părinţii unui elev care lua hepatita A de la şcoală se căinau de mama focului cum că odrasla lor va rămâne toată viaţa cu un ficat fragil, că va trebui să ducă o viaţă de bolnav, că va mânca măsurat cu cântarul şi compasul şi că va fi vai şi amar. Tot pe atunci mai umbla o vorbă şi anume că bolnavul de hepatită A trebuie să mănânce mai ales brânză de vaci şi să stea în pat 21 de zile. Ambele ziceri erau nişte aiureli contrazise mai apoi de medicină.
În primul rând, în peste 90% dintre cazuri, fostul bolnav de hepatită A nu rămâne cu urmări grele la ficat. Peste episodul acut, ficatul redevine normal. Pacientul, care are un confort digestiv normal, poate mânca orice, bineînţeles dacă este acceptat de sistemul lui digestiv.
Virusul A trece şi în sistemul vezicii biliare unde se produc inflamaţii şi iritaţii, deci bila refuză anumite mâncăruri, de regulă, prăjeli şi grăsimi. Dacă stăteai în pat 21 de zile pierdeai masă musculară fără rost. Când bolnavul de hepatită A se mişca, ficatul avea nevoie de anumite elemente produse chiar de acest organ. Astfel, nu se leneveau ficatul şi muşchii. Bolnavul de hepatită A trebuie să se abţină de la alcool şi de la fumat. Ţigara reduce oxigenul din circuitul celulelor, ele dau de dioxid de carbon din fumul tutunului şi ficatul cu oxigen puţin face mai puţine legături de energie, deci organismul sărăceşte în energie.
Tratamentul în hepatita A este igieno-dietetic, adică se impune un regim de viaţă şi de mâncare deştept. Medicamente împotriva virusului nu se impun. Este util vaccinul împotriva virusului A, căci el stimulează anticorpi pe durata a 10 ani.
Virusul A ajunge în urină şi în fecale. Aşa că circuitul de infectare este fecal-oral. Când un copil se duce la WC la şcoală sau grădiniţă şi se şterge la fund cu mâna dreaptă contaminează şi robinetul de la chiuvetă dacă-l deschide cu mâna cu care s-a şters la popou. Copilul trebuie să fie învăţat să deschidă robinetul de la chiuvetă cu cealaltă mână pentru a nu se contamina şi ceilalţi elevi care se spală pe mâini. De la momentul infectării cu virus A până la apariţia simptomelor de icter trec 4-6 săptămâni, timp în care bolnavul e contagios. De aceea trebuie izolat în spital 7-10 zile şi apoi e cazul să stea acasă 3 săptămâni. Hepatita A seamănă la debut cu o gripă cu dureri de muşchi, febră 38 de grade, stare generală rea. Până la îngălbenirea ochilor şi pielii din icter poate apărea un sindrom digestiv cu greaţă, vărsături, diaree, dureri slabe de stomac. Simptomele apar cam în 30% din cazuri, majoritatea de 70% duc hepatita A pe picioare.
http://www.jurnalul.ro/viata-sanato...nilor-murdare-nu-distruge-ficatul-574630.html
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Cat de mult tii la inima ta?
Toti vor sa aiba o inima sanatoasa. Totusi, bolile cardiovasculare afecteaza tot mai multi oameni. Unele obiceiuri pe care le ai pot face insa diferenta intre o inima sanatoasa si una bolnava.
Daca nu faci sport prea des, nu te gandi ca, facand exercitii intense vei recupera totul. Solutia ar fi sa mergi mai mult pe jos, afirma doctorul specialist in boli cardiovasculare Harmony Reynolds, citat de CBS News. In cazul in care stai mult pe scaun sau lenevesti pe canapeaua de acasa, trebuie sa stii ca esti expus unui risc mai mare de boli cardiovasculare sau atac vascular cerebral.
Daca te simti deprimat, trebuie sa stii ca acesta poate fi un semn al unor boli de inima. Modul in care faci fata unor astfel de emotii negative te va ajuta sa iti mentii sanatatea inimii. Cei care inchid stresul in ei sunt expusi unui pericol mai mare. Persoanele care socializeaza mai mult au multe beneficii si, implicit, o inima mai sanatoasa, sustin specialistii.
Sforaitul poate fi semnul unor boli destul de serioase. Aceasta se numeste apnee obstructiva de somn, iar ea creste riscul unor afectiuni cardiace. Cel mai bine este sa mergi la doctor, mai ales daca te simti si obosit dupa ce te trezesti.
Exista o stransa legatura si intre afectiunile gingiilor si bolile de inima, spun medicii. Solutia este sa iti mentii o igiena orala corespunzatoare. Daca nu te speli prea des pe dinti sau nu folosesti ata dentara, afla ca acest lucru poate duce le afectiuni gingivale si chiar la infectii ce pot fi raspandite in organism.
Din nou alcoolul...
Alcoolul in exces este foarte periculos pentru inima. Acesta poate duce la hipertensiune arteriala, un nivel ridicat de grasimi in sange si chiar insuficienta cardiaca. In general, se recomanda sa nu depasesti doua beri de 330 ml pe zi sau doua pahare cu vin, in cazul barbatilor. Femeile ar trebui sa consume jumatate din aceasta cantitate zilnic.
Obezitatea prezinta mari riscuri de boli cardiace. Daca consumi multe bauturi racoritoare care contin zahar, atunci ar trebui sa le inlocuiesti cu apa. In mancare, evita cat de mult poti grasimile.
sursa
Toti vor sa aiba o inima sanatoasa. Totusi, bolile cardiovasculare afecteaza tot mai multi oameni. Unele obiceiuri pe care le ai pot face insa diferenta intre o inima sanatoasa si una bolnava.
Daca nu faci sport prea des, nu te gandi ca, facand exercitii intense vei recupera totul. Solutia ar fi sa mergi mai mult pe jos, afirma doctorul specialist in boli cardiovasculare Harmony Reynolds, citat de CBS News. In cazul in care stai mult pe scaun sau lenevesti pe canapeaua de acasa, trebuie sa stii ca esti expus unui risc mai mare de boli cardiovasculare sau atac vascular cerebral.
Daca te simti deprimat, trebuie sa stii ca acesta poate fi un semn al unor boli de inima. Modul in care faci fata unor astfel de emotii negative te va ajuta sa iti mentii sanatatea inimii. Cei care inchid stresul in ei sunt expusi unui pericol mai mare. Persoanele care socializeaza mai mult au multe beneficii si, implicit, o inima mai sanatoasa, sustin specialistii.
Sforaitul poate fi semnul unor boli destul de serioase. Aceasta se numeste apnee obstructiva de somn, iar ea creste riscul unor afectiuni cardiace. Cel mai bine este sa mergi la doctor, mai ales daca te simti si obosit dupa ce te trezesti.
Exista o stransa legatura si intre afectiunile gingiilor si bolile de inima, spun medicii. Solutia este sa iti mentii o igiena orala corespunzatoare. Daca nu te speli prea des pe dinti sau nu folosesti ata dentara, afla ca acest lucru poate duce le afectiuni gingivale si chiar la infectii ce pot fi raspandite in organism.
Din nou alcoolul...
Alcoolul in exces este foarte periculos pentru inima. Acesta poate duce la hipertensiune arteriala, un nivel ridicat de grasimi in sange si chiar insuficienta cardiaca. In general, se recomanda sa nu depasesti doua beri de 330 ml pe zi sau doua pahare cu vin, in cazul barbatilor. Femeile ar trebui sa consume jumatate din aceasta cantitate zilnic.
Obezitatea prezinta mari riscuri de boli cardiace. Daca consumi multe bauturi racoritoare care contin zahar, atunci ar trebui sa le inlocuiesti cu apa. In mancare, evita cat de mult poti grasimile.
sursa
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Ingrijoratoare concluzia acestui studiu 
:
Studiu: Tuberculoza prinde putere și devine de netratat. Nici cele mai puternice antibiotice nu mai fac față. România, vizată direct.
Un studiu publicat cu ocazia Zilei Internaționale de luptă împotriva tuberculozei (TBC) scoate la suprafață date îngrijorătoare. Bacilul tuberculozei rezistent la tratament (MDR - Multi Drug Resistant) afectează 668 de pacienți din România, iar cea cel cu multirezistență extinsă afetează 27 de persoane. La aceștia se adaugă problemele de terapie la persoanele care sunt deja infectate cu HIV și au imunitatea scăzută, înregistrându-se 227 de astfel de pacienți. Aproximativ 3% din cazurile noi de infecție sunt rezistente la tratament. Recăderile cauzate în principal de tratamentul discontinuu reprezintă 11% din cazurile MDR. Vestea bună este că incidența a scăzut cu 36% (de la 142 la 90 de cazuri la 100.000 de locuitori), iar incidența cazurilor noi a scăzut cu 38%.
Tuberculoza provoacă decesul a 9 milioane de persoane la nivel mondial, cel mai mare număr de decese din istorie. De aceea este o boală din ce în ce mai actuală, chiar dacă este printre noi de foarte mult timp. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) și-au manifestat îngrijorarea legată de sporirea cazurilor de tuberculoză multirezistentă (MDR TB), inclusiv în rândul copiilor.
Un studiu realizat de Școala de Medicină de la London College (Marea Britanie) și Universitatea de la Cape Town (Africa de Sud), publicat în revista The Lancet, arată că până și în Africa Subsahariană se înregistrează această variantă periculoasă a tuberculozei, care nu mai răspunde la tratament și care reprezintă deja 4 din 5 cazuri de TBC în co-infecție cu HIV (imunitate scăzută). Autorii studiului avertizează că tuberculoza multirezistentă este în creștere în Europa de Est, Asia, Africa Subsahariană și începe să amenințe toată lumea din cauza dificultății sau chiar imposibilității tratării.
Incidența în creștere a diabetului și a tabagismului duc la o epidemie de tuberculoză în țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, susțin experții. Diabetul crește de trei ori riscul de TBC, iar tabachismul îl dublează.
Datele OMS arată că deși cazurile de tuberculoză sunt aparent în scădere în Europa începând cu 2005, au apărut cazuri noi și recăderi în 18 țări .
http://www.dcnews.ro
:Studiu: Tuberculoza prinde putere și devine de netratat. Nici cele mai puternice antibiotice nu mai fac față. România, vizată direct.
Un studiu publicat cu ocazia Zilei Internaționale de luptă împotriva tuberculozei (TBC) scoate la suprafață date îngrijorătoare. Bacilul tuberculozei rezistent la tratament (MDR - Multi Drug Resistant) afectează 668 de pacienți din România, iar cea cel cu multirezistență extinsă afetează 27 de persoane. La aceștia se adaugă problemele de terapie la persoanele care sunt deja infectate cu HIV și au imunitatea scăzută, înregistrându-se 227 de astfel de pacienți. Aproximativ 3% din cazurile noi de infecție sunt rezistente la tratament. Recăderile cauzate în principal de tratamentul discontinuu reprezintă 11% din cazurile MDR. Vestea bună este că incidența a scăzut cu 36% (de la 142 la 90 de cazuri la 100.000 de locuitori), iar incidența cazurilor noi a scăzut cu 38%.
Tuberculoza provoacă decesul a 9 milioane de persoane la nivel mondial, cel mai mare număr de decese din istorie. De aceea este o boală din ce în ce mai actuală, chiar dacă este printre noi de foarte mult timp. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) și-au manifestat îngrijorarea legată de sporirea cazurilor de tuberculoză multirezistentă (MDR TB), inclusiv în rândul copiilor.
Un studiu realizat de Școala de Medicină de la London College (Marea Britanie) și Universitatea de la Cape Town (Africa de Sud), publicat în revista The Lancet, arată că până și în Africa Subsahariană se înregistrează această variantă periculoasă a tuberculozei, care nu mai răspunde la tratament și care reprezintă deja 4 din 5 cazuri de TBC în co-infecție cu HIV (imunitate scăzută). Autorii studiului avertizează că tuberculoza multirezistentă este în creștere în Europa de Est, Asia, Africa Subsahariană și începe să amenințe toată lumea din cauza dificultății sau chiar imposibilității tratării.
Incidența în creștere a diabetului și a tabagismului duc la o epidemie de tuberculoză în țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, susțin experții. Diabetul crește de trei ori riscul de TBC, iar tabachismul îl dublează.
Datele OMS arată că deși cazurile de tuberculoză sunt aparent în scădere în Europa începând cu 2005, au apărut cazuri noi și recăderi în 18 țări .
http://www.dcnews.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Zahărul „răpeşte“ vitamina B1 şi magneziul din corp
A devenit un obicei pentru toată lumea să îndulcească ceaiul, cafeaua şi să pună din ce în ce mai mult zahăr la prăjituri şi chiar la dulceţuri, deşi fructele sunt destul de dulci. Profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul Institutului de Cercetări Alimentare, ne-a vorbit despre calităţile şi defectele zahărului, despre persoanele care trebuie să renunţe la acest aliment, dar şi cu ce anume poate fi înlocuit. În plus, el avertizează că, dacă este consumat în exces, zahărul îmbătrâneşte organismul, distruge vitaminele şi determină stresul metabolic.
Consumul în exces dă senzaţia de saţietate
Zahărul este o substanţă de semisinteză, un edulhorant (îndulcitor) natural, care se obţine în principal din sfecla sau din trestia de zahăr. Enzimele şi celelalte substanţe nutritive atât de necesare vieţii se pierd în timpul rafinării. De aceea nu e bine să consumaţi zahăr foarte rafinat. În plus, cercetările ştiinţifice din ultimele decenii au demonstrat nocivitatea acestui aliment. Spre exemplu, în România sunt în momentul de faţă aproximativ 500.000 de diabetici. Consumul în exces dă senzaţia de saţietate, deoarece zahărul conţine multe calorii, iar enzimele, fermenţii şi mineralele lipsesc. Zahărul alb rafinat face mai mult rău decât bine sănătăţii, din cauză că nu aduce în organism niciun nutrient cu adevărat benefic. Pentru a neutraliza zahărul, organismul îşi mobilizează resursele de calciu în detrimentul sistemului osos şi al dinţilor, care devin din ce în ce mai fragili.
Nu mai mult de 40 de grame pe zi!
„Atunci când spunem «fără zahăr» nu ţinem seama că acesta există şi în alte zaharuri, cum ar fi glucoza, fructoza, zaharoza, amestecul de glucoză şi zaharoză sau lactoza ori maltoza din bere, care are un index glicemic foare ridicat şi provine din malţ. Când citim pe eticheta unor produse «fără zahăr adăugat», asta nu înseamnă că nu conţine zahăr din fructe ori legume”, ne-a spus profesorul Mencinicopschi. Potrivit specialistului, excesul de zahăr solicită şi sărăceşte organismul de vitamina B1, magneziu şi crom (un mineral pe care organismul îl foloseşte pentru digestia mâncării). Aşadar, acesta ne dă calorii goale, care nu se pot transforma în molecule de rezervă. În plus, din cauza indexului glicemic ridicat (61) şi a densităţii mari (397 kcal/100 de grame), acest îndulcitor îngraşă. De aceea „e indicat să se consume doar 40 de grame de zahăr pe zi, luate din alimente procesate, fructe şi legume”, ne-a mai declarat profesorul Mencinicopschi. Ştevia, spre exemplu, este o plantă mult mai dulce decât zahărul, care are capacitatea de a regla nivelul acestuia în sânge (glicemia), de a înfrâna pofta de dulciuri şi a tempera senzaţia acută de foame, fiind eficientă pentru cei care suferă de diabet sau de hipoglicemie.
Zaharina nu e recomandată
Atenţie însă! Faptul că zahărul consumat în exces poate avea consecinţe grave asupra organismului nu înseamnă că trebuie să-l înlocuiţi cu edulcoranţii fără calorii, cum ar fi zaharoza sau fructoza. Potrivit specialistului în nutriţie, nici zaharina nu ar trebui să înlocuiască zahărul, decât în cazuri speciale, cum este cel al diabeticilor, pentru că nici aceasta nu e bună pentru organism. Fructele proaspete însă, dar şi cele uscate (smochine, curmale, coacăze) sunt o adevărată relaxare pentru organism şi un excelent înlocuitor al zahărului, la fel ca şi mierea. Pentru prăjituri însă e indicat să folosiţi zahăr brun în locul celui alb, deoarece are punctul de topire mai jos şi este mai sănătos decât cel rafinat.
Poate declanşa tulburări hormonale
Printre cei care n-au voie să consume zahăr deloc se numără diabeticii, supraponderalii şi persoanele care au colesterolul mărit sau dizlipidemii. De asemenea, acest aliment poate declanşa sau agrava boli la cei care au antecedente de diabet în familie, care se confruntă cu stres accentuat, alergii, infecţii recidivante, osteoporoză, hipocalcemie, cardiopatii sau tulburări hormonale, gastrită hiperacidă, colită de fermentaţie ori probleme psihologice.
Pont! Strugurele conţine foarte mult zahăr şi zaharoză, cam 240 de grame/kilogram. De aceea e greşit să folosiţi acest fruct în cura de slăbire, pentru că nu va face decât să vă îngraşe.
Ştiaţi că...
... dacă în următorii ani nu apar modificări majore în stilul de alimentaţie al oamenilor, numărul diabeticilor va creşte?
... la începutul secolului trecut, doar 5%-10% din populaţia ţării sub 30 de ani aveau carii, iar pe măsură ce zahărul a fost adoptat în alimentaţie, procentul a ajuns la 95%?
... zahărul duce la creşterea apetitului şi la dezvoltarea ţesutului adipos şi a celulitei?
... puteţi asimila calciul pierdut dacă renunţaţi de tot la zahăr şi mâncaţi multe fructe şi legume?
... consumul de zahăr în exces poate cauza alergii, scleroză, cardiopatii, gastrită, colită de fermentaţie, tulburări de ciclu menstrual, reumatism, anemie, astenie, sinuzită sau rinită, iar în cazul copiilor poate duce la rahitism şi fragilităţi osoase, pubertate prematură sau probleme de comportament?
... dacă mâncaţi fructe cu coajă lemnoasă, cum ar fi şase nuci, 12 migdale sau 20 de alune, veţi scăpa imediat de pofta de dulce?
http://www.taifasuri.ro
A devenit un obicei pentru toată lumea să îndulcească ceaiul, cafeaua şi să pună din ce în ce mai mult zahăr la prăjituri şi chiar la dulceţuri, deşi fructele sunt destul de dulci. Profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul Institutului de Cercetări Alimentare, ne-a vorbit despre calităţile şi defectele zahărului, despre persoanele care trebuie să renunţe la acest aliment, dar şi cu ce anume poate fi înlocuit. În plus, el avertizează că, dacă este consumat în exces, zahărul îmbătrâneşte organismul, distruge vitaminele şi determină stresul metabolic.
Consumul în exces dă senzaţia de saţietate
Zahărul este o substanţă de semisinteză, un edulhorant (îndulcitor) natural, care se obţine în principal din sfecla sau din trestia de zahăr. Enzimele şi celelalte substanţe nutritive atât de necesare vieţii se pierd în timpul rafinării. De aceea nu e bine să consumaţi zahăr foarte rafinat. În plus, cercetările ştiinţifice din ultimele decenii au demonstrat nocivitatea acestui aliment. Spre exemplu, în România sunt în momentul de faţă aproximativ 500.000 de diabetici. Consumul în exces dă senzaţia de saţietate, deoarece zahărul conţine multe calorii, iar enzimele, fermenţii şi mineralele lipsesc. Zahărul alb rafinat face mai mult rău decât bine sănătăţii, din cauză că nu aduce în organism niciun nutrient cu adevărat benefic. Pentru a neutraliza zahărul, organismul îşi mobilizează resursele de calciu în detrimentul sistemului osos şi al dinţilor, care devin din ce în ce mai fragili.
Nu mai mult de 40 de grame pe zi!
„Atunci când spunem «fără zahăr» nu ţinem seama că acesta există şi în alte zaharuri, cum ar fi glucoza, fructoza, zaharoza, amestecul de glucoză şi zaharoză sau lactoza ori maltoza din bere, care are un index glicemic foare ridicat şi provine din malţ. Când citim pe eticheta unor produse «fără zahăr adăugat», asta nu înseamnă că nu conţine zahăr din fructe ori legume”, ne-a spus profesorul Mencinicopschi. Potrivit specialistului, excesul de zahăr solicită şi sărăceşte organismul de vitamina B1, magneziu şi crom (un mineral pe care organismul îl foloseşte pentru digestia mâncării). Aşadar, acesta ne dă calorii goale, care nu se pot transforma în molecule de rezervă. În plus, din cauza indexului glicemic ridicat (61) şi a densităţii mari (397 kcal/100 de grame), acest îndulcitor îngraşă. De aceea „e indicat să se consume doar 40 de grame de zahăr pe zi, luate din alimente procesate, fructe şi legume”, ne-a mai declarat profesorul Mencinicopschi. Ştevia, spre exemplu, este o plantă mult mai dulce decât zahărul, care are capacitatea de a regla nivelul acestuia în sânge (glicemia), de a înfrâna pofta de dulciuri şi a tempera senzaţia acută de foame, fiind eficientă pentru cei care suferă de diabet sau de hipoglicemie.
Zaharina nu e recomandată
Atenţie însă! Faptul că zahărul consumat în exces poate avea consecinţe grave asupra organismului nu înseamnă că trebuie să-l înlocuiţi cu edulcoranţii fără calorii, cum ar fi zaharoza sau fructoza. Potrivit specialistului în nutriţie, nici zaharina nu ar trebui să înlocuiască zahărul, decât în cazuri speciale, cum este cel al diabeticilor, pentru că nici aceasta nu e bună pentru organism. Fructele proaspete însă, dar şi cele uscate (smochine, curmale, coacăze) sunt o adevărată relaxare pentru organism şi un excelent înlocuitor al zahărului, la fel ca şi mierea. Pentru prăjituri însă e indicat să folosiţi zahăr brun în locul celui alb, deoarece are punctul de topire mai jos şi este mai sănătos decât cel rafinat.
Poate declanşa tulburări hormonale
Printre cei care n-au voie să consume zahăr deloc se numără diabeticii, supraponderalii şi persoanele care au colesterolul mărit sau dizlipidemii. De asemenea, acest aliment poate declanşa sau agrava boli la cei care au antecedente de diabet în familie, care se confruntă cu stres accentuat, alergii, infecţii recidivante, osteoporoză, hipocalcemie, cardiopatii sau tulburări hormonale, gastrită hiperacidă, colită de fermentaţie ori probleme psihologice.
Pont! Strugurele conţine foarte mult zahăr şi zaharoză, cam 240 de grame/kilogram. De aceea e greşit să folosiţi acest fruct în cura de slăbire, pentru că nu va face decât să vă îngraşe.
Ştiaţi că...
... dacă în următorii ani nu apar modificări majore în stilul de alimentaţie al oamenilor, numărul diabeticilor va creşte?
... la începutul secolului trecut, doar 5%-10% din populaţia ţării sub 30 de ani aveau carii, iar pe măsură ce zahărul a fost adoptat în alimentaţie, procentul a ajuns la 95%?
... zahărul duce la creşterea apetitului şi la dezvoltarea ţesutului adipos şi a celulitei?
... puteţi asimila calciul pierdut dacă renunţaţi de tot la zahăr şi mâncaţi multe fructe şi legume?
... consumul de zahăr în exces poate cauza alergii, scleroză, cardiopatii, gastrită, colită de fermentaţie, tulburări de ciclu menstrual, reumatism, anemie, astenie, sinuzită sau rinită, iar în cazul copiilor poate duce la rahitism şi fragilităţi osoase, pubertate prematură sau probleme de comportament?
... dacă mâncaţi fructe cu coajă lemnoasă, cum ar fi şase nuci, 12 migdale sau 20 de alune, veţi scăpa imediat de pofta de dulce?
http://www.taifasuri.ro
- Status