• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

POVESTIRI CU TÂLC

Despre gesturile marunte

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.

Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o dintr-un film din anii '40.

Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.

Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.

Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"

" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"

"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.

" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.

Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:

"Sunt obosita... Hai sa mergem."

Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.

Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.

"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

"Nimic" am zis eu.

" Dar trebuie si tu sa te intretii."

"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.

Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..

" Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."

I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.

Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...

Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..

Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.

Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!
 
- Viata mea, este alcatuita din cioburi, s-a plans vizitatorul... sufletul meu este patat de pacate. Mai exista vreo speranta pentru mine?
- Da, i-a raspuns Maestrul. Exista ceva care uneste toate cioburile si curata orice pata.
- Ce anume?
- Iertarea!
- Pe cine trebuie sa iert?
- Pe toata lumea: viata, pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar mai presus de orice, pe tine.
- Cum pot sa fac acest lucru?
- Intelegand, ca nimeni nu este vinovat, i-a raspuns Maestrul. Nimeni.
 
Bogatiile trupului

Mama il trimise pe baiat sa cumpere ceva de la magazinul din colt. Pe drum, langa o piata, zari un batran, stingher, in haine ponosite, care parca astepta ceva. Privea fara tinta si zambea..parea rupt de realitate. Lumea care trecea ii lasa cate ceva, bani sau mancare, dupa posibilitati.

Copilul se opri in dreptul lui, iar batranul in haine ponosite tresari..ii zambi si-l intreba:

-"Ce faci copil frumos?"

-"De unde stii ca sunt frumos?"

-"Stiu..si apoi toti copiii sunt frumosi.."

-"Ma duc sa cumpar ceva.."

-:Du-te,si cand te intorci sa treci pe le mine."

Copilul asa facu.

Batranul cand simti ca este langa el ii intinse mana si o pornira amandoi.

Lumea ii privea mirata:un copil bine imbracat , langa un batran zdrenturos..

-"De ce se mira lumea cand ne vede impreuna?"-intreba copilul

-"Lumea nu stie...lumea nu stie ca eu sunt cel mai bogat om.."raspunse batranul

-"Cum asa?..Vad ca esti imbracat ca un cersetor.."

-"Nu judeca pe nimeni dupa cum este imbracat!. Eu iti spun ca sunt cel mai bogat om pentru ca am urechi si. aud, am ochi si vad, am maini sa ma hranesc, am picioare sa ma deplasez si mintea integra ca sa pot gandi...intelegi?".

-"Ha, ha, ha,"--rase copilul--"Pai, toti le avem..asta inseamna ca esti bogat?".

-:Da,putini sunt constienti de acest lucru: ca nu in bani se masoara bogatia..

Iti dai seama, tu, cat esti de bogat daca:
-ai doua picioare intregi cu care sa te deplasezi acolo unde sufletul tau vrea?
-ai doua maini viguroase cu care sa apuci, sa scrii, sa te imbraci,sa inoti in ape racoroase, sa imbratisezi,si sa legeni un copil?
-dar, mai ales ,sa ai doi ochi sanatosi cu care sa vezi toate frumusetile acestei lumi; sa vezi soarele rasarind, chipul iubitei si surasul mamei?
-si doua urechi cu care sa auzi muzica cuvintelor.....

Copile drag,oamenii nu stiu cat sunt de bogati!.Si toate aceste bogatii le poarta cu ei, pentru ca ele ii alcatuiesc: nu e necesar sa le depoziteze in seif sau in banci.

Intelegi copile ca te-ai nascut bogat?"

-"Dar tu de ce cersesti, daca esti atat de bogat precum spui?"

-"Eu nu cersesc..eu doar tin companie soarelui...In fiecare dimineata, soarele bate la usa case mele,desi, ferestrele sunt deschise..Intra in casa si toata lumina si caldura lui imi inunda cele patru camere..sunt atat de bucuros ca soarele a ales sa intre si in casa mea.."

-"Dar unde este casa ta"- intreba curios copilul.-,"Te-am vazut stand pe o piatra in piata.."

-"Heei, casa mea este aici, inlauntrul meu,..uite.."--,si lua mana copilului si-o duse in partea stanga a pieptului.."Simti ce calda e"?

-"Daa, si pulseaza.."

-"Casa mea se cheama inima si se bucura ca ai atins-o cu mana ta!.Hai cu mine sa-ti arat ceva.."

Si o pornira amandoi.

Copilul mergea alaturi de cersetor, si mana lui mare si calda ii dadea siguranta, desi nu-l cunostea; astazi il vazuse pentru prima oara , dar il simtea atat de aproape de parca facea parte din familie..

Ajunsera in parc.

_"Hai sa ne asezam pe o banca, aici, sub copacul acesta", spuse batranul

"Asa, inchide ochii si respira adanc ...ce simti?"

-"Imm,miroase a flori de salcam.."

-"Bravo, ai ghicit..a inflorit salcamul, asa este!"

-"A inflorit salcamul, a inflorit salcamul,,",striga copilul batand din palme de bucurie, tocmai cand ,pe langa banca lor trecea un calator grabit.

-"Ce gluma buna", mormai in barba calatorul,..."Doar suntem in noiembrie..iar salcamii infloresc primavara"..si-si vazu , grabit, de drum.

-"Vezi copile", spuse batranul... "Ti-am spus ca oamenii nu stiu cat sunt de bogati; au uitat sa se bucure..desi au ochi ,nu vad, desi au nas, nu miros..nu simt ca salcamul a inflorit a doua oara. Nu mai au timp sa simta, sa vada, sa auda.Merg cu capul in pamant preocupati sa faca cat mai multi bani..trecand astfel, orbi si surzi, pe langa minunile vietii.Au saracit!"

Se ridicara si o pornira pe alee spre casa copilului.

La capatul parcului era un cersetor, orb, in carja.

Batranul lasa in caciula milei tot avutul sau.

_"In dar ai luat ,in dar sa dai..copile, sa dai din "bogatia" ta si celor care au intr-adevar nevoie.", spuse batranul si se departa fericit, bogat in sinea lui.

Copilul cum ajunse acasa,se duse repede in camera lui, isi lua pusculita cu bani, o sparse, lua banii si pleca in graba spre piata.

Daruii, cu mainile lui, banutii saracilor.

La intoarcere mama il certa:

_"Ce-ai facut..ti-ai dat toti banii daruiti de mine pentru leaganul pe care ti-l doreai, la cersatori?"

-"In dar ai luat in dar sa dai...mama, iar eu sunt foarte bogat..ma am pe mine... Ce-mi mai trebuie leagan cand am doua picioare zdravene cu care pot sa alerg.,sa ma joc?"

Copilul descoperise bogatiile trupului sau, iar in casa sufletului aveau sa se stranga o multime de alte comori...

Mihaela Balaceanu
 
In timpuri imemoriale, Dumnezeu a dat o petrecere, in care a invitat toate virtutile, mari si mici, umile sau eroice.
Virtutile s-au adunat impreuna in holul superb decorat al raiului si au inceput sa converseze cu placere una cu cealalta, intrucat se cunosteau bine; unele dintre ele erau chiar inrudite.
Dumnezeu si-a dat insa seama, ca exista doua virtuti care nu se cunosc, ba chiar se simt oarecum stanjenite una in preajma celeilalte. De aceea el, le-a luat de mana si le-a facut cunostiinta:
- Recunostinta, i-a spus El uneia dintre ele, ti-o prezint pe Caritate.
De-abia si-a intors insa Dumnezeu privirea de la ele, ca cele doua virtuti s-au privit din nou cu ostilitate, indepartandu-se in graba. Legenda spune astfel, ca nici macar Dumnezeu nu a reusit sa apropie Recunostinta de Caritate.
 
Exista pe lumea aceasta o floare. O floare ce apare odata la 100 de ani, ea infloreste doar pe muntii cei mai inalti din lume, dincolo de nori, pe stancile unde este aproape imposibil de ajuns, fiind cunoscuta drept Regina Florilor sau Floarea florilor. Ea este temuta de restul restul florilor deoarece are puterea sa “fure” culorile si parfumul tuturor florilor din lume.
Se spune despre acesta ca ea este o “fereastra” din Gradina Raiului spre Al noulea cer, iar cine reuseste sa inspire o singura data mireasma ei va cunoaste fericirea absoluta si adevarul absolut.
Doar cei cu adevarat curajosi si nechibzuiti se incumuneta sa se aventureze in cautarea Flori florilor. Cei mai multi au cazut prada conditiilor vitrege ale naturii, alti au ajuns hrana animalelor salbatice. Insa nici cei care au izbandit in cautarea lor pentru cunoastere absoluta nu au avut noroc. Deoarece putini oameni care au fost inconjurati de acea mireasma raspandita din floare, si au reusit sa coboare de pe munte - ei intradevar au primit ceea ce au cautat, dar nu au stiut ca in schimbul cunoasterii trebuia sa se lepede de propria constiinta si luciditate. Fiind socotiti de catre semeni drept nebuni, dementi.
Cei intelepti povestesc ca Floarea florilor a fost sadita de insusi Dumnezeu ca se le aminteasca oamenilor ca, pentru a ajunge la cunoasterea absoluta, sacrificiul suprem este pretul pe care trebuie sa-l platesca.
 
A existat candva un om care era ocupat tot timpul cu constructia unei case. Isi dorea, cel mai frumos, cel mai intim si cel mai confortabil camin din lume.
Odata,cineva a venit la el, si i-a spus ca intreaga lume a luat foc.Dar, pe el nu-l interesa restul lumii, ci numai casa lui.
In cele din urma, el si-a terminat casa, dar a descoperit ca nu mai exista o planeta sa o sustina.

Majoritatea oamenilor, iubesc umanitatea, dar nu isi suporta vecinii.
 
Povestea magarului

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.


Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
 
Se povesteste ca intr-o zi un atenian il intreaba pe filosoful SOCRATE daca este bine sau nu sa se casatoreasca.Batranul ganditor ii raspunse cu talc:
- Dragul meu prieten, tot una e! Fie ca te insori, fie ca ramai holtei - peste zece ani tot ai sa regreti.
 
Odata, Buddha a fost insultat in fel si chip de un vizitator, dar nu parea deloc afectat. Mai tarziu discipolii sai, l-au intrebat care era secretul seninatatii sale. El le-a raspuns:
- Imaginati-va ca cineva va daruieste o ofranda, dar voi nu o ridicati de jos, sau ca cineva va trimite o scrisoare, dar voi nu o deschideti. Este evident ca acestea nu va pot afecta in nici un fel. Procedati in acest fel atunci cand sunteti insultati si nu veti pierde seninatatea.

Singura demnitate autentica este cea care nu se simte injosita de lipsa de respect a celor din jur. Nimeni nu poate diminua maretia cascadei Niagara, scuipand in ea.
 
Profesorul filozof

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã.
 
Lipitoare e femeia, zise un nebun odata.
O, sarmana lipitoare, cu ce-i ea asemanata!
Numai sangele cel negru ti-l rapeste lipitoarea,
Dar femeia-ti ia putere, mintea, banii si onoarea.
( Din Rig-Veda )
 
O fabula indiana straveche spune ca un soarece se temea atat de tare de pisici incat traia intr-o teroare continua. Unui magician i s-a facut mila de el si l-a transformat intr-o pisica. Dar animalul a continuat sa traiasca terorizat, caci se temea acum de caini. De aceea, magicianul l-a transformat intr-un caine. Cainele se temea insa de pantere, asa ca magicanul l-a transformat intr-o pantera. Pantera se temea insa de vanatori. Exasperat magicianul a renuntat si a transformat pantera din nou intr-un soarece:

- Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, caci in orice animal te-as transforma, tu ai aceeasi inima de soarece.
 
Vin vremuri grele

Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte.
Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.
Patronul începu să se macine că poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.
Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri cândva că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.
Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi că acesta nu este un moment potrivit ca să cheltuie banii lucruri artistice.
Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.
În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani.
Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Morala: Gândurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care trăim.
 
PENTRU CA SUNT AICI

Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.
Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:
“Câţi ani ai?”
“77″, i-a răspuns bătrânul.
“Mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.
“Păi, pentru că sunt aici!”
“Şi cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”
“Pentru că soarele e acolo!”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am prefera noi să fie.
 
UMBRA SFANTULUI

A existat odata un om atat de sfant incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea , el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant.
Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor.
Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni.
Intr-o zi un inger i-a spus:
- Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?
- Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi.
- Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept?
- Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor.
- Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
- Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
- Atunci, ce doresti? a insistat ingerul?
- Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
- Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu.
- Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea.

In acest fel, dorinta lui de a face bine fara sa stie nimic de acest lucru s-a implinit cu prisosinta.
 
Un fost detinut intr-un lagar de concentrare nazist si-a vizitat un prieten, fost coleg de lagar cu el.
- Tu i-ai uitat pe nazisti? l-a intrebat el pe amicul sau.
- Da.
- Ei bine, eu nu i-am uitat. Sunt inca plin de ura fata de ei.
- In acest caz, i-a spus prietenul sau cu blandete, inseamna ca te afli inca in inchisoarea lor.

...adevaratii nostrii dusmani nu sunt cei care ne urasc...ci cei pe care ii uram noi...
 
Maestrul considera foarte obositor sa vorbeasca cu cei care nu oboseau sa apere existenta lui Dumnezeu si sa discute despre natura acestuia, desi nu faceau nimic pentru a-si dezvolta constiinta de sine, singura care poare aduce dupa sine, eliberarea si iubirea.
El s-a adresat astfel unui grup de persoane care l-au rugat sa le vorbeasca despre Dumnezeu.
- Voi nu doriti sa il vedeti pe Dumnezeu, ci doar sa vorbiti despre El. De aceea voi il vedeti asa cum credeti voi ca este, nu cum este in realitate. Caci Dumnezeu este manifestat, nu ascuns. Atunci de ce sa mai vorbim? Mai bine deschideti ochii si priviti-L.
Mai tarziu el a adaugat:

- Sa vezi este cel mai usor lucru din lume. Tot ce aveti de facut este sa ridicati storurile gandurilor voastre despre Dumnezeu.
 
Care este secretul seninatatii tale?
- Cooperarea de bunavoie cu tot ceea ce este inevitabil, a raspuns Maestrul.
_________________________________________________________________

Un preot a rugat diaconul sa adune zece oameni si sa cante impreuna imnuri pentru vindecarea unui om bolnav.
Cand cei zece s-au adunat, cineva i-a suflat la ureche preotului:
- Printre ei, exista si cativa hoti notorii.
- Cu atat mai bine, a raspuns preotul. Daca portile compasiunii vor fi inchise, vom apela la ei pentru a le deschide.
___________________________________________________________________

Legenda spune ca a existat odata o casa care a luat foc. In ea se afla un om, care dormea profund.
Salvatorii sositi la fata locului au incercat sa-l scoata pe fereastra , dar nu au reusit. Au incercat apoi sa-l transporte pana la usa, dar nici de data aceasta nu au reusit, intrucat omul era prea masiv si prea greu.
Disperati, au inceput sa se gandeasca. Atunci unuia dintre ei, i-a venit ideea salvatoare:
- Treziti-l! in acest fel, va putea sa iasa singur.

Numai cei adormiti si copiii trebuie ingrijiti.
Treziti-va! Sau Maturizati-va!
 
Cum arata Dumnezeu?

Un om care era orb din nastere a cerut odata un pahar cu lapte si a intrebat pe cel care i l-a adus:
"Cum arata laptele?" I s-a raspuns:"Laptele este un lichid alb". Orbul iar a intrebat:"Dar ce inseamna alb?" Omul i-a spus:"Albul este culoarea lebedei". Orbul iar a intrebat:"Ce este o lebada?" Celalalt i-a raspuns:"Lebada este o pasare cu un gat indoit". "Dar ce inseamna indoit?" l-a intrebat orbul.Omul i-a raspuns:"O sa imi indoiesc cotul si tu il vei atinge si vei intelege ce inseamna indoit". Orbul a atins cotul indoit al omului si a spus:"Acum stiu cum arata laptele!"

Intr-o carte, chiar in Biblie, numai cuvintele pot fi folosite ca sa ne vorbeasca despre Dumnezeu.S-ar putea sa ni se para ridicole, asa cum este ridicol pentru un orb sa cunoasca infatisarea laptelui dintr-un cot indoit.Dar noi suntem foarte marginiti si orbi de la natura fata de Dumnezeul omniprezent, atotputernic si atotstiutor.Il cunoastem cu aproximatie.

Citeste cuvintele, uita de ele, uita-te la ureche, la papadie, la bondar si crezi ca este Dumnezeu!
 
Drumetul:
- Cum va fi vremea azi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumetul:
- De unde stii ca va fi exact pe gustul tau?
Ciobanul:
- Simplu domnule: dupa ce mi-am dat seama ca nu pot avea parte de tot ce-mi doresc, m-am invatat sa fiu intotdeauna satisfacut cu ceea ce primesc. De aceea sunt absolut convins ca vremea va fi exact pe gustul meu.

Fericirea si nefericirea, nu depind de evenimentele propriu-zise, ci de felul in care le privim noi.
_______________________________________________________________________________

A fost odata ca niciodata, o perioada in care membrele trupului s-au certat cu stomacul. Membrele erau furioase ca ele sunt cele care procura toata hrana, dandu-i-o apoi stomacului, care nu face altceva toata ziua decat sa o devoreze.
De aceea, s-au decis sa nu-i mai dea stomacului de mancare. De pilda, mainile, au refuzat sa mai duca mancarea la gura. Dintii au refuzat sa o mai mestece, iar gatul s-o inghita. In acest fel, se gandeau ele, vor determina stomacul sa faca si el ceva.
Unicul lucru pe care au reusit sa-l faca a fost sa slabeasca intr-o asemenea masura trupul, incat si-au dat seama ca sunt ele insele, amenintate cu moartea.
In final, membrele si-au invatat lectia si au inceput sa se ajute unele pe celelalte, constiente ca in acest fel nu fac decat sa isi amplifice propria bunastare.

Este imposibil sa ajuti pe altcineva, fara sa te ajuti pe tine insuti, dar si sa faci rau, fara sa-ti faci rau tie insuti.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top