• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

POVESTIRI CU TÂLC

In timpul celui de-al doilea razboi mondial un barbat naufragiat a plutit izolat intr-o barca timp de 21 de zile fara nici un fel de provizii. In cele din urma pe langa el, a trecut o nava care l-a salvat.Intrebat daca a invatat ceva din acea experienta omul a raspuns:
- Da, Daca voi avea ce sa mananc si ce sa beau voi fi profund fericit pana la sfarsitul vietii.
________________________________________________________________________________

Un batran a povestit ca el nu s-a plans decat o singura data in viata, intr-o perioada in care era nevoit sa mearga in picioarele goale, pentru ca nu avea bani sa-si cumpere pantofi.A vazut apoi in om fara picioare.
De atunci nu s-a mai plans niciodata.
________________________________________________________________________________

Un tanar savant a laudat odata realizarile stiintei moderne in prezenta unui guru.
- Am ajuns sa putem zbura la fel ca pasarile cerului.Practic putem face tot ce fac ele.
- Da, dar nu puteti sta pe un gard de sarma ghimpata.
 
Un batran chinez cara apa de la un izvor indepartat zi de zi, de dimineata pana seara. Ducea pe umeri doua galeti, mergea la izvor, le umplea cu apa si se intorcea in sat.
Una dintre galeti era gaurita. Pana ce batranul ajungea in sat, galeata era doar pe jumatate plina.
Galeata gaurita era trista. Vroia sa fie perfecta ca si cealata. Dupa un timp ea decide sa-i vorbeasca batranului:
-Stapane, de ce nu ma repari?
Batranul ii raspunde:
-N-ai observat ca pe o parte a cararii am plantat flori? Cat de frumoase sunt! Cu ce mi-as mai infrumuseta casa daca te-as repara?
 
Dacă aş primi o bucăţică de viaţă


Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.
Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumina. Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu, dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste gheaţă şi aş aştepta până soarele răsare.
Dumnezeul meu, daca aş avea o bucăţica de viaţă... N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe s zboare singur.
Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seama că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi...

Anonim
 
Un frate a venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand : ce sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea ? Zis-a lui batranul : aceasta boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita durere, i se pare ca vede lumina, iar celui sanatos i se pare ca vede putin, asa si cel slab la suflet, din putintica trandavie se slaveste, parandu-i ca este mare lenevirea, iar cel sanatos cu sufletul, intru ispite se bucura mai mult.
 
Intr-o zi, un om a murmurat: 'Doamne, vorbeste-mi' si un copac si-a frematat frunzele, dar el nu a auzit. Apoi a intrebat mai tare: 'Doamne, de ce nu-mi vorbesti?' si un tunet a zguduit cerul, dar el, din nou, nu a auzit. Omul a privit in jurul sau si a spus: 'Doamne, lasa-ma sa Te vad!' si o stea a luminat cerul, dar el nu a observat. Atunci a inceput sa strige: 'Doamne, fa o minune!' si in clipa aceea s-a nascut un copil, dar el nu a stiut.
Disperat, omul striga mai tare: 'Atinge-ma, Doamne, si arata-mi ca esti langa mine!' Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborat si l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura langa el si si-a continuat drumul.

Ai grija sa nu pierzi o binecuvantare doar pentru ca nu iti apare in felul in care tu te astepti sa se manifeste.
 
BUNASTARE, SUCCES SAU IUBIRE?

O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casă să mănânce ceva.
“Soţul tău este acasă?” – întreabă ei.
“Nu, este ieşit.”
“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.
Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi… “Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru”
Femeia se duce şi îi invită.
“Nu putem intra toţi în casă”, răspunseră ei.“Cum aşa?” întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică: “Eu sunt BUNASTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.”
Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”
Soţia nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”
Nora îi ascultă dintr-un colţ al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.
“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soţul soţiei.
“Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”
Femeia iese afară şi întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?”
Cei trei moşnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!”
DORINŢA NOASTRĂ PENTRU TINE…
* Unde este durere, îţi dorim pace şi fericire.
* Unde sunt îndoieli personale, îţi dorim reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăţi.
* Unde este oboseală sau blazare, îţi dorim înţelegere, răbdare şi puteri reînnoite.
* Unde este frică, îţi dorim iubire şi curaj.
 
Avva Theodor al Fermei dobandise trei carti bune si s-a dus la avva Macarie si i-a zis lui : am trei carti bune si ma folosesc dintr-insele si le intrebuintez si fratii si se folosesc. Spune-mi dar, ce trebuie sa fac ? Oare sa le tin pe ele spre folosul meu si al fratilor, sau sa le vand si banii sa-i dau saracilor ? Si raspunzand batranul, a zis : bune sunt faptele cu adevarat, dar mai buna decat toate este neaverea.

Si aceasta auzind, ducandu-se, le-a vandut si banii i-a dat saracilor.
 
Odata, SOCRATE a fost intrebat care este organul cel mai lipsit de sensibilitate din corpul omenesc.
- Nasul, raspunse el. Bunica-mea l-a dus toata viata de nas pe bunicul, fara ca acesta sa simta.
 
Un frate l-a intrebat pe avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine, furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !
 
Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti. Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.
 
PORTRET

Dintre toate declaratiile de dragoste, una dintre cele mai galante este aceea pe care ducele de VILLA MEDINA o facu reginei Elisabeta. Regina ii ceru ducelui sa-i arate portretul aceleia pe care o iubeste. Si ducele ii trimise o splendida oglinda venetiana.
 
CAPCANA
Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.
Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.
Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.
După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.

Morala:
Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.
Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au complăcut în situaţia aceasta.
Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.
Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.
 
Moda
Dupa revolutia franceza, o moda, care dealtfel nu a durat prea mult, dezgolea femeile in mod extravagant. A ramas de atunci amintirea unui respectabil membru al Institutului de stiinte, care se adresa afectuos sotiei sale:
- Haide, draga mea, imbraca-te si sa ne culcam...
 
Old DG said:
Un batran a povestit ca el nu s-a plans decat o singura data in viata, intr-o perioada in care era nevoit sa mearga in picioarele goale, pentru ca nu avea bani sa-si cumpere pantofi.A vazut apoi in om fara picioare.
De atunci nu s-a mai plans niciodata.
Click to expand...

Inteleapta morala! Dar interesanta ar fi continuarea, diferita de la individ la individ.1- nu ma plang si atat
2- nu ma plang, fac tot posibilul sa am papuci, iar pt acel om fara picioare fac tot posibilul sa aiba carucior sau proteze.
 
A existat odata un cofetar care facea bomboane in forma de animale si de pasari de diferite culori si marimi. Cei mici se dadeau in vant dupa ele, dupa care se certau intre ei asa cum fac copiii: " Iepurele meu este mai bun decat tigrul tau...O fi mai mica veverita mea decat elefantul tau, dar este mai gustoasa..."
Cofetarul radea cu gura pana la urechi, gandindu-se amuzant la adultii care nu erau cu nimic mai putin ignoranti decat copiii atunci cand considerau ca un om este mai bun decat altul.

Omul iluminat stie ca nu natura umana ii divide pe oameni, ci cultura si conditionarile ei.
 
O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vacanta pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit de ei, s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb, era fluturat de vant, iar hainele ii erau rupte. Femeia vorbea singura si aduna lucruri aruncate pe plaja, pe care le strangea intr-un sac.
Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana.
Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut.
Peste cateva saptamani, familia respectiva, a aflat din ziare, ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele.
 
Prieten sau dusman?

Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.

Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu a scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.

Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie – se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.

In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare .
 
Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

"-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?"

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

"-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent."

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.



Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi.!

http://www.povesticutalc.ro/povesti-Secretul-fericirii.html
 
Intr-o zi Maestrul a spus:
- Nu veti fi gata sa luptati cu raul pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestrul nu a venit de data aceasta cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi, el le-a citit o rugaciune care fusese mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare de la Ravensbruck:

" Doamne, nu-ti aduce aminte numai de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea-credinta. Nu-ti aminti numai de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta- prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor."
 
Cat de mare e valoarea ta

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

http://mysticway.bravehost.com/Valoare.htm
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top