• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

POVESTIRI CU TÂLC

Ambitia lui Wiliiam Booth
Timp de treizeci de ani, Armata Salvarii, în frunte cu generalul William Booth, a suferit cea mai grea persecutie dezlantuita împotriva unor crestini in epoca modema. Dar generalul a trait sa vada ziua cand armata sa a primit onorul în toate tarile lumii. Regele Edward al VII-lea l-a invitat la Buckingham Palace în 1904. Toate persecutiile si suferintele prin care a trecut pareau fara importanta cand Booth l-a auzit pe rege spunandu-i: "Faci un lucru bun - o mare lucrare, generale Booth!"
Cand regele l-a rugat sa noteze ceva în albumul sau de autografe, batranul de saptezeci si cinci de ani s-a aplecat, a luat pana si a facut un rezumat al vietii sale:
"Majestate! Ambitia unor oameni este arta. Ambitia unora este faima. Ambitia altora este aurul. Singura mea ambitie este sufletul oamenilor."
 
Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
Inainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau asa numitele "case de gheata" pentru a pastra mancarea pe o perioada mai mare. "Casele de gheata" aveau peretii grosi, nu aveau ferestre, iar usa era foarte bine etansata. In timpul iernii, cand raurile si lacurile erau înghetate, blocuri mari de gheata erau taiate si transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumegus. Deseori, gheata era pastrata astfel toata vara.
Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casa de gheata si-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A cautat rabdator rascolind tot rumegusul, dar nu l-a gasit. Apoi, în cautarea lui l-au ajutat colegii, insa cautarea s-a dovedit a fi tara succes. Un baietel ce le auzise zarva facuta de insuccesul cautarii insistente, s-a strecurat în acea casa în timpul pauzei de masa, ca apoi sa iasa afara avand ceasul la el.
Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi.
 
Pacatele ascunse
Cu cativa ani în urma, într-o vara, ma plimbam pe malul unei balti, asa, ca sa privesc apa si vietatile din ea, dar mai mult ca sa sperii broastele ce erau pe mal sau aproape de mal... La un moment dat am observat o broasca mica, verde, ce nu s-a speriat de mine. Atunci m-am apropiat. Am îngenuncheat pe iarba aproape uscata a malului privind uimit la broasca ce se atla acum la nici un metru de mine. Era o broscuta mica, cu ochi mari si rotunzi. Si asa, cum ma uitam la ea, începuse parca, încet, sa se deformeze, parca se desumtla. Licarirea de viata pieri din ochii ei. Pielea ei pur si simplu pierduse tot ceea ce continuse înainte. Parea ca un cort care se prabuseste.
S-a desumflat sub ochii mei, ca o minge sparta, iar acum pielea, golita de continut plutea pe apa aratand teribil, monstruos... 0 umbra ovala atama în apa în spatele broastei deformate. Apoi umbra disparu, iar ce mai ramase dtn biata broscuta se scufunda usor în apa.
Auzisem eu de gandacul de apa, dar nu vazusem niciodata unul. De fapt se numeste gandacul urias de apa, avand un corp masiv, imens pentru un gandac, maroniu, si se hraneste cu pestisori si broaste. Picioarele anterioare ale acestuia sunt puternice, ca niste harpoane. Isi prinde prada cu aceste picioare, o tine strans si o paralizeaza cu o substanta otravitoare injectata în timpul unei vicioase muscaturi. Este singura muscatura ce are loc. Prin aceasta el injecteaza otrava care dizolva muschii, oasele si organele victimei - totul în afara de piele - ca apoi sa absoarba tot continutul de asta data lichid.
Intocmai ca acest gandac, pacatele noastre ascunse pot paraliza sufletul nostru. Si chiar daca efectele nu se vor arata imediat, mai devreme sau mai tarziu ele vor absorbi viata din noi.
 
Melodia preferata

Barfitorul: " O, de-as avea eu limbi o mie!", "Noi peste tot raspandim", "Te-ai grabit sa spui la oameni", " Vreau sa-ti spun amice totul". " Te du în lume si spune ".
Indragostitii: "Ca doi trandafiri".
Melodia celui ce se muta dintr-un loc in altul, dintr-o biserica în alta, fratele "Excursius": "Calatorind prin tara", "Cunosc un loc de fericirit", " Cu viata-mi peregrind ".
Crestinui care nu are prieteni, se tine ta distanta, nu comunica:"Ce-i cu noi, e taina mare".
Cel urmarit de politie: "A batul la usa ta cineva".
Comerciantul: "Astazi este ziua, cantareste bine".
Amatorul de meciuri: "Aud un cor de gloate multe ".
Uitucul: "Imi va ramane-n memorie o zi".
Ignorantul: " Ce bine e ca sa stii".
Crestinul "seralist" (care merge la biserica doar seara): "Doamne, acum seara a sosit".
Somnorosul: "Chiar în ora diminetii", "Dimineata, dimineata..."
Burlacul: "Cand va-ncepe nunta noastra".
"Unsurosul Domnului", romanul "ordinat" (de cine stie cine) caruia îi place la toate conventiile sa se amestece cu pastorii: " O. ce bine ma simt cu alesii Domnului ".
Agricultorul: "Cu bucurie vor secera aceia".
Pescarul: "Cunosc un rau", "Raul binecuvantdrii", "
Inconsecventul: "Daca ceas de ceas".
Cei care vin rar la biserica: "Din an în an sosesc mereu ".
Zgarcitul: "Doamne n-am aur". "Eu n-am ce-Ti da Isuse".
Jucatorui la Loto: "E aproape, e aproape".
Lenesul: "E o minune cand soarele apune".
Hoinarul: "Frumos e campul verde".
Suparaciosii: "Iata stam toti aici, dati mainile".
Cel care se muta: "In curand noi vom pleca", "In lumea asta sunt pribeag".
Lenesul: "In zadarse mai grabeste". "La munca frati pentru Hristos".
Hotui: "Leaga-ne Doamne ".
Cel ce lupta pentru titluri: "Mai sus, mai sus m-as ridica".
Afonul: "M-auzi cum cant si totusi... ". "Rasune a noastra cantare".
Cel care se îngrijoreaza: "Sunt prins ca-ntr-o menghina de framantari".
Marinarul: "O arca piuteste prin nori si furtuna".
Nepasatorul: "Pentru ce sd mdframant". Cei ce dorm în biserica: "Sd ne trezimfrati si surori".
Grabitul: "Stai pe loc si te gandeste ".
Inactivul: "Suflete, scoala din amorteala".
Pierde vara: "Vad cum în zbor se duce timpul".
Batranul: "Viata tinereasca ".
Crestinul cuprins de pofte: "Am o dorinta-nfocata".
Organizatorii conventiilor si congreselor crestine: "Chiar dac-ar fi sa-ndur din greu ", "A mea inima suspind ".
Cel ce doreste sa predice cu orice ocazie: "In vis parca ma vedeam".
Pesimistul: "Cand toate cad si se distrug".
Crestinul amator de "tarie"("ca si Pavel indemna pe Timotei sa mai bea cate putin") :"Precum cerbul apa cauta ".
Ingamfatul: "Sus, deasupra stelelor".
Instabilul, crestinul care se clatina de orice vant de învatatura: "Azi aici, maine unde-o fi".
Sotia pastorului: " Cant-voi celui preaiubit / Cantarea lui de jale / Cantarea unui plans adanc / Asupra viei sale".
Vizionarul: "Vad peste zi si noapte".
Cel cu dese insomnii: "Zi dupa noapte grea".
Nemultumitul: "Nicidecum, nicidecum, niciodata".
 
Recomandari cantaretilor

Evitati pe cat se poate alegerea urmatoarelor cantari la ocaziile de mai jos:

La nunta:
Da, ziua cea mare groaznica va fi
Durerea mortii m-a cuprins
Valea umbrei mortii
Veniti prunci cu totii
Sosit-a ora despartirii
Suflete scoala din amorteala
Tinere pacatul pe tin' te-a stricat
Plecam pe cai necunoscute
Odata eram pacatos
Nu te pierde in deznadejde
Nu mai fi trist o suflete draga
Chiar daca-ar fi sa-ndur din greu
Mireasa iubita priveste în sus

Inainte de predica:
Plecam pe cai necunoscute
Un singur dor mai am si eu
Ce bine e ca sa stii
Stanca-n pustie

La terminarea predicii:
Fiti bucurosi frati si surori
In zadar se mai grabeste
Indeajuns mi-e Doamne
Negura mortii acum a trecut
Treziti-va frati si surori

La binecuvantari de copii:
Da-mi ulei în lampa mea (poate fi o aluzie la sculatul noaptea la copii)
Pune Doamne dragoste-ntre frati (s-ar întelege ca fratii nu se prea au bine)

La botezul în apa
Pe marea viforoasa
Pierdut în lume, dupa apa însetat
Mai aproape Doamne, catre Tine

La servciul de ordinare:
Intr-un sat ne-nsemnat (s-ar putea sa se creada destinatia celui ordinat)
Am o dorinta-nfocata (s-ar putea crede ca ravnesc posturi mai mari)
Mai sus, mai sus m-as ridica
 
De la scoala duminicala

Din raspunsurile copiilor
Nevasta lui Lot era un stalp de sare ziua si noaptea un stalp de foc.
Prima porunca a fost cand Eva i-a spus lui Adam sa manance un mar.
Pe sotia lui Noe o chema Ioana de Arca.
Locuitorii Egiptului se numeau mumii si locuiau în desertul Sara. Clima din desert era asa de rea ca locuitorii traiau în alte parti, iar unele regiuni ale desertului se cultivau prin iritatii.
Egiptenii construiau piramide care erau de forma unor cuburi uriase triunghiulare.
Faraon i-a fortat pe sclavii evrei sa faca paine fara paie.
Moise a condus pe evrei la Marea Rosie unde au învatat cum sa faca azimi. Azimile sunt paine fara nici un fel de ingrediente.
David s-a luptat cu filatelistii, o rasa de oameni care traiau în timpurile biblice.
Nero a fost un tiran crud care îsi tortura victimele cantandu-le la vioara.
Martin Luther a fost batut în cuie pe o usa la Wittenberg, pentru ca a vandut indulgente papei de la Roma.
Samson a orbit, pentru ca atunci cand i-au tuns l-au împuns cu foartecele în ochi.

Noua porunci...
- Cate porunci au fost pe tablele lui Moise?, a întrebat învatatorul.
- Zece pentru barbati si noua pentm femei, a raspuns o fetita.
- Cum asa?
- Pai, pentru femei nu se poate aplica porunca a zecea, care zice sa nu poftesti nevasta aproapelui tau...
 
Mica publicitate
Multumesc pe aceasta cale tuturor prietenilor, vecinilor si colegilor care mi-au condus pe ultimul drum omul meu cel vechi.
Pierdut cea mai buna ocazie de a vorbi despre mantuirea sutletului unui om în acceleratul Timisoara - Oradea. Gasitorului îi urez succes!
Schimb de urgenta, credinta noua, nefolosita, contra credinta veche oricat de uzata.
Caut suflet fara chiriasi. Prefer singur în curte.
Pierdut dragoste de bani. O declar nula.
Cumpar dragoste de frati. Inditerent de religie.
Multumesc dusmanilor mei pentru staruinta si spiritul lor de sacrificiu de care au dat dovada în întarirea credintei mele în Dumnezeu.
Pierdut timp pretios citind o carte proasta. 0 declar nula.
Angajez de urgenta barfitori pentru confectionarea coroanei mele de lauri.
Profund interesat în versete biblice care justifica consumul de alcool. Gasibil zilnic la beraria Azuga.
Tanar prezentabil. Sudii, Mercedes. Caut camera de închiriat. Preter similar si singura la parinti.
Cumpar rochie de mireasa nepatata.
Caut scuze spirituale pentru predici proaste.
Vand cu plata-n rate putina dragoste de frate.
Multumim predicatorilor si pastorilor bisericilor neoprotestante pentru contributia lor esentiala la realizarea cifrelor noastre de plan. Frizeriile "Igiena".
Caut motive biblice pentru lene.
Cumpar seminte sau rasad de curcubete.
Este declarata nula ca urmare a pierderii legitimatia cu antetul: Biserica Crestina, pe numele Dima.
Multumim detractorilor si denigratorilor nostri pentru publicitatea facuta.
Angajez de urgenta frizer particular sau drujbist. Absalom.
Caut spanzuratori sigure. Iuda Iscarioteanul.
Vand drept de întai nascut pe un blid de linte si un cartus de Kent. Esau Edomescu.
Angajez contabil sau analist programator pentru evidenta nevestelor si soacrelor mele. Solomon.
Cumpar televizor, marca Daniel sau Patmos.
Schimb de urgenta Cadillac cu magarita vorbitoare.
Schimb tinerete tara batranete, pentru viata tara de moarte.
Cumpar la orice pret dragoste de copii pentru taticu si îndelunga rabdare pentru mamica.
Pierdut siguranta mantuirii la barul de noapte. Gasitorului buna recompensa.
Caut asociati pentru construirea unui bloc cu odaie de sus pe strada Ioan Marcu.
Vindem amvoane pliante si portabile pentru predicatori ambulanti certati cu biserica mama.
Cumpar sarpe de arama si credinta înfocata.
Ofer inima noua, patru camere, ultra central, încalzire centrala, ocupabila imediat.
Inchiriez cai de lemn si troieni pacaliti gata.
Uram bunicului nostru Cornelius, "La multi ani!" si multe binecuvantari, cu ocazia împlirii unui an de la nasterea sa... din nou.
Pierdut oaie neagra, creata. Bea orice, fumeaza orice si raspunde la orice chemare. Alte semnalmente n-are.
Tanar predicator tin predica universala, la evanghelizari, nunti, inmormantari, etc. Astept provincia sau orice fraier.
Vindem benzi înregistrate pentru încurajarea predicatorilor neinspirati. Atmostera garantata. Orice religie.
 
******************************************************
“Nu vreau asta.”
“Ştiu.”
“Te rog, mamă, lasă-mă să stau acasă cu tine. Te rog, voi fi bun.”
Ea putea vedea ochii lui plini de lacrimi. Zece ani este o vârstă atât de fragedă, nu e o vârstă la care cineva să se confrunte cu aşa ceva. Buzele îi tremurau şi s-a prins de mâneca ei.
“Nu este o chestiune de a fi bun sau rău, Sean. Tu eşti totdeauna bun. Aşa este viaţa. Cât timp vei putea să stai cu mine? Nu ştii că aş vrea? Mi-ar place să te ţin lângă mine totdeauna, în fiecare zi. M-aş simţi bine, dar aş fi şi egoistă. Nu, Sean, trebuie să te întorci—înapoi la şcoală, înapoi la viaţă.”
“Mi-e frică.” Era aşa de mic, de plăpând şi lipsit de apărare împotriva unei lumi stricate şi rele, pline de copii stricaţi şi răi.”
“Ştiu.”
“Şi e bine? Este în regulă că mă tem?”
“Da, este în regulă.”
“Nu vreau asta.”
“Şi lucrul ăsta e normal. Nu trebuie neapărat să vrei să faci ceva sau să te simţi viteaz. Trebuie să o faci şi dacă nu-ţi place.”
“Crezi că vor râde de mine?”
Ea a ezitat, gândindu-se cât poate primi copilul. “Vor fi unii care vor râde, Sean. Unii te vor privi ciudat, alţii îţi vor pune întrebări tâmpite, iar alţii vor încerca să te ajute şi să fie prietenoşi cu tine şi nu vor şti cum să facă asta.”
Un suspin, un oftat, cu adevărat un oftat înecat şi stingher, adânc şi plin de durere, i-a scuturat trupuşorul plăpând. Ar fi dorit să-l prindă la sânul ei, să-l protejeze de acest lucru teribil. Îi venea să pornească maşina şi să nu se mai oprească. A apucat volanul şi se lupta cu ea însăşi să nu strige.
“Vrei să te ajut să cobori?”
“Nu, pentru că se uită la mine.”
“Sean, sunt mândră de tine.”
El n-a răspuns, în schimb căuta cu mâna mânerul uşii. Maşina din spate a claxonat, iar ea se lupta să-şi înăbuşe mânia. Ce voiau să facă, să-l împingă să cadă?
Uşa s-a deschis, iar Sean a săltat afară sprijinindu-se un moment pe cârjele metalice apoi echilibrându-se pe marginea trotuarului. Cu cârja din stânga a închis uşa maşinii şi s-a întors să dea ochii cu grupul de copii care erau pe treptele din faţă ale şcolii. Pentru un moment s-au uitat unul la altul peste prăpastia de netrecut a experienţelor cu totul diferite—fiul ei cel mic amintindu-şi cum e să ai picioare, iar fiii şi fiicele celorlalţi întrebându-se cum e să nu le ai.
În final, el a pornit către ei, depărtându-se de ea, de siguranţa ei, legănându-şi în sincopă cu cârjele picioarele protezate.
“Te iubesc,” a şoptit ea, ştiind că el n-o poate auzi. “Sunt mândră de tine.”
Apoi şoferul din spate a claxonat din nou, şi ea a strigat către oglinda retrovizoare, “În regulă, sunt gata. Mă mişc, mă mişc.”

******************************************************
Un mic fragment din cartea:''Caracterul conteaza'' de Mark Rutland
 
Inaintea Domnului

Un grup de nobili englezi, îl asteptau pe regele Angliei la palat. La intrarea majestatii sale, cu totii s-au ridicat în picioare, au luat pozitia de drepti, onorand astfel intrarea regelui. "Ocupati loc domnilor!", a spus regele zambind. "Va consider prietenii mei". Apoi, a urmat glumind: "Eu nu sunt Domnul, voi stiti lucrul acesta". Unul dintre ei, un bun crestin, a spus: "Da Sire, daca ati fi fost Domnul nu ne-am fi ridicat în picioare. Am fi fost cu totii în genunchi".
Pastorii au intrat în staul si au îngenuncheat înaintea Pruncului Isus. La fel au facut si magii. Cum stam oare noi înaintea Sa?
 
Ma iubesti cu adevarat

M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: "Ma iubesti?"
I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!"
Apoi m-a intrebat: "Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?"
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"
Atunci Domnul mi-a spus: "Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?"
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: "Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"
Domnul m-a intrebat: "Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"
Atunci, Domnul m-a intrebat: "Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: "Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"
Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat."
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?"
Si I-am raspuns: "Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"
Dar Domnul m-a interebat: "De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: "De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?"
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: "Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"
Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: "Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: "Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!

Amin!
 
Ai nevoie de un stapan

A fost odata ca niciodata, un om .Traia singur printre multi asemeni lui.Viata i se parea lipsita de sens si de rost, si asta cu toate ca avea bani multi, casa frumoasa si curata, multi servitori, etc.
Adeseori se uita la servitorii sai.Ii parea rau de ei, simtea mila fata de ei in inima sa, si isi spunea, ce grea trebuia sa fie viata de sclav... El se bucura zi si noapte de libertatea sa, de banii sai.... chefuia cu prietenii, avea femei frumoase, manca mancarurile cele mai alese.
Asa isi traia el viata, in vreme ce servitorii lui duceau o viata grea... locuiau in casi modeste, saracacioase... zi si noapte trebuiau sa lucreze... aveau legi de-ale lor, un stil al lor de viata ce omului nostru i se parea greu de suportat, dar cu toate acestea, pe chipurile lor se intrezarea mai mereu un zambet.
Dar odata, la o petrecere, omul nostru s-a intalnit cu un vechi prieten.Si acel prieten, s-a uitat in ochii sai, si l-a intrebat:
-Amice, care-i rostul vietii tale ?
Si omul nostru nu a stiut ce sa ii raspunda...
Pe zi ce trece, aceste cuvinte ii rasunau tot mai des in minte... care era rostul vietii sale...avea de toate, si totusi ii lipsea ceva.Nu reusea sa isi dea seama ce ii lipseste, si astfel s-a dus sa caute un sihastru, si sa ii caute povata.
A urcat din greu pe drumuri si pe carari rar batute, prin hatisuri intunecate, prin poieni pline de lumina, si pe costise abrupte si inghetate, unde fiece pas te putea duce jos in hau.Si in final, a ajuns la grota unde locuia sihastrul.... A intrat inauntru, si sa asezat in fata ascetului, si l-a intrebat asa:
-Ce imi lipseste mie, parinte ?
Sihastrul s-a uitat in ochii sai, si i-a spus:
-Iti lipseste un Stapan...
 
Legenda calmului

O legendă povesteşte despre o dispută intre zei. După cum se ştie fiecare zeu incarna virtuţile sau pasiunile omeneşti (ex: din mitologia romană şi greacă). Fiecare zeu pretindea că deţine taina fericirii supuşilor de pe pămant, şi, fiecare era convins de propria-i superioritate, chiar supremaţie.
Se povesteşte că se auzea de pe pămant cum vuia cerul de certurile lor fără sfarşit. Văzand că nici unul nu are totuşi nici un ascendent faţă de rivalii săi, au hotărat toţi impreună, să se prezinte superiorului lor pentru judecată. După ce şi-au prezentat păsul, toţi zeii de faţă, aşteptau verdictul. Deodată un fulger strălucitor brăzdă noaptea, iar bubuitul năpraznic a incremenit de groază pe toţi cei de faţă. O imensă prăpastie s-a deschis in faţa forţelor cereşti incat aceştia şi-au pus la indoială propria invulnerabilitate. Tabloul se mai continuă cu furtuna, mare involburată, cutremurul munţilor, după care totul se potoleşte, iar cerul este invadat de o muzică divină.
O voce se aude: "Puterea in manifestarea forţei-brutale distruge, nu creează. Puterea constă in arta de a supune oamenii şi de a-i menţine sub legea blandeţei, nu a violenţei".
Muzica divină continuă pană cuprinde şi subjugă tot spaţiul şi toate fiinţele prezente.
Demonstraţia a luat sfarşit şi fusese un succes. Unul, doar unul din cei prezenţi rămase insă indiferent la tot ceea ce se intamplase.
Contrariat, Judecătorul Suprem al zeilor il intrebă
- Tu eşti surd, orb sau nesimţitor ca nemuritorul de rand de nu reacţionezi la nimic din ce ţi-am arătat?
-Nu. Eu sunt calmul, acela care ştie să-şi disciplineze impresiile. Gloria celorlalţi este condiţionată de emoţii, pentru că nu le stăpanesc. Ce fel de putere este aceea care se lasă moleşită de admiraţie sau tremură in faţa stihiilor?
Superiorul zeilor se pronunţă:
"Lui ii aparţine toată puterea. in el sălăşluieşte adevărata forţă. Stăpanind pasiunile, el se ridică mai presus de dominaţia naturii. Nu se dedă la demonstraţii inutile. Puterea lui nu şovăie in faţa unei forţe potrivnice. El rezistă tuturor sugestiilor zadarnice, nedemne de spirit. Totuşi, el percepe şi discerne emoţiile. Calmul este superiorul şi maestrul tuturor".

Timpul şi experienţa au demonstrat inţelepciunea acestei legende.
 
Naufragiatul

Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.
Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.

Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.
Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !
 
de catre Motzoc pe 07/08/2007 14:34

*******************
Un bastinas american si prietenul lui treceau, in centrul orasului New York, pe linga Times Square in Manhattan. Era in timpul prinzului si strazile erau pline de oameni. Masinile claxonau, frinele taxiurilor scirtiiau pe la colturi, sirenele zornaiau, sunetele orasului erau asurzitoare. Deodata, bastinasul spune, "Aud un greiere!"
Prietenul sau spune: "Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!"
"Nu, sint sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
"E o nebunie," i-a raspuns prietenul.
Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indrepta, traversind strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai urechi supraomenesti!"
"Nu", a spus bastinasul. "Urechile mele nu sint cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti."
"Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in asa o galagie."
"Da, intr-adevar," a venit replica. "Depinde ce este cu adevarat important pentru tine. Hai sa-ti arat!"
A bagat mina in buzunar si a scos citeva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar.
Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distanta, fiecare cap intorcindu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.
"Ai inteles ce vreau sa spun?" a intrebat bastinasul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine."
 
Dumnezeu bate la usa

Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu ! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare.
Femeia asculta si a incepu sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir , mai ales ca era unul asa de important.
Iar apoi a inceput sa astepte.
Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare - suna la usa cineva. Deschide repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cere niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse :
- Pleaca ! Nu ma deranja astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp.
Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant - care incerca sa scoata si el un ban.
Din nou - este gonit si acesta din motivul ca era ocupata.
Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba : Oare de ce nu mai vine?
Se aude din nou soneria.
- Sigur e El ! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor.
- Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie.
- Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine !
Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului:
Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat.

Draga cititorule : Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva, pe El in ajuti. Cand dai unui sarac ceva de mancare, Lui ii dai. Asa ca ajuta-ti aproapele si fa o fapta buna !
 
My life is what it is therfore I am what I am

Numai privind aceste cuvinte gandul tau zboara de la firul de iarba care isi face aparitia vestind viatza naturii, pana la pruncul care prin primul lui tipat vesteste aparitzia pe aceasta lume. Cineva a spus ca viata ne este data fara sa ni se ceara voie , si ne este luata fara sa fim intrebati, ceea ce exista intre aceste doua limite depinde doar de noi.
"Viata este un fragment de existenta , o clipa asezata intre doua eternitati, influentata de tot ce s-a petrecut in trecut si influentata de tot ce va urma in viitor. Singura sansa ca s-o intelegi este s-o privesti in contextul acesta al vesniciei."
Viata este o lupta intr-o jungla, unde fiarele sunt oameni deghizati, unde franghiile sunt doar vise si sperante, de care ne agatam zilnic, unde zumzetul fioros al departarii, nu este altceva decat zgomotul omenirii ....
Totul in viata este doar incercare, risti ... daca castigi , incerci sa mergi mai sus cu o treapta, sa atingi un nou vis, o noua incercare, o noua speranta.......daca pierzi , incerci sa te ridici, sau sa o iei de la capat. Totul e sa incerci .... dar te trezesti intr-o dimineatza ca ajungi sa incerci sa te ridici din pat, si atunci te intrebi: Oare ce am incercat toata viata mea?
De multe ori vrem mai mult timp, spunem ca timpul nu este de ajuns, ca nu puteam sa fac aia sau ailalta, ca nu am avut timp sa termin sa devin ceea ce am vrut sa fiu , cand eram doar un copil iar visele erauatat de naive si animate, ei bine, de fapt nu e vorba de timp , ci de noi, doar de noi depinde cum si cat pretuim fiecare zi fiecare minut , fiecare clipa pe langa care trecem , pentru ca nu timpul trece pe langa noi, ci noi pe langa el. Doar de noi depinde daca simtzim fiecare picatura de timp pe obraz, sau o lasam pur si simplu sa alunece si sa dispara ca si cum nu ar fi fost. Oamenii mari niciodata nu s-au plans ca nu au destul timp, totzi incepand de la Platon, Aristotel , ...si pana in ziua de azi , tot ceea ce au facut , au facut in numai 24 de ore pe zi.

Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost ceea ce vom fi,
Totul e scris in legea firii
Iar dupa noapte va fi mereu o noua zi.
 
Puterea dragostei

Intrebat de discipolii sai de ce nu au reusit sa vindece un copil epileptic care era posedat de un demon, Isus le raspunde ca este din cauza credintei lor mici. Adauga apoi ca cine are credinta cat un bob de mustar poate muta un munte din loc si nimic nu ii va fi cu neputinta.
Dar tot in Biblie sta scris, in "Imn in cinstea dragostei" ca "In prezent dureaza acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Dar cea mai presus dintre ele este dragostea."Asta inseamna ca, celui care are dragoste cat un bob de mustar, nimic nu ii va fi cu neputinta.

Caci Dumnezeu Insusi este iubire.
 
Casa in care locuieste Cristos

Felix Neff un slujitor credincios al Domnului a fost acum 150 de ani o unealtă pentru o deşteptare duhovnicească în regiunea Alpilor. Odată a trecut pe lângă o casă care părea să fie a unor oameni bogaţi. El simţea dorinţa să le aducă vestea despre harul lui Dumnezeu. Hotărât pe moment a sunat şi o fată din casă a deschis uşa. „Locuieşte Cristos în această casă?" întrebă Neff fără nici o prezentare şi fără nici un salut. Tânăra fată, mirată nu răspunse nimic. El repetă încă o dată întrebarea: „Locuieşte Cristos în această casă?" Puternic mişcată, fata răspunse de data aceasta: „Nu, domnul meu, dar intraţi vă rog." - „Nu" a răspuns Neff „dacă Cristos nu locuieşte aici, această casă nu poate să fie fericită. Aici nu aş poposi." După aceasta s-a îndepărtat. Când la scurt timp după aceea în localitatea respectivă a propovăduit Evanghelia, la sfârşitul adunării a venit o fată tânără spre el. Plină de bucurie i-a spus: „Domnul meu, eu sunt fata cea tânără pe care, la deschiderea uşii aţi întrebat-o dacă locuieşte Cristos în acea casă. Prin această întrebare am venit eu la Cristos şi acum sunt mântuită."
De ne-ar umple dragostea Domnului Isus inimile pentru oamenii nemântuiţi ca El să ne poată folosi ca soli ai Lui. Cât de des un cuvânt la timpul lui a atins inima şi cugetul şi un om rătăcit a fost adus în contact cu mântuirea lui Cristos. Noi suntem lăsaţi în lumea aceasta, ca să fim mărturie a ceea ce a făcut Marele Mântuitor cu noi. De-am fi nişte harnici slujitori ai lui Cristos!

Voltaire a spus că peste o sută de ani Biblia nu se va mai găsi decât ca o mostră a prostiei religioase (Aşa gândea el). Dar iată ironia divină: în chiar casa unde a scris acele rânduri, s-a deschis un depozit de Biblii,
 
Dar din dar

Intors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:
- Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta ? - l-a intrebat intai pe cel mai mare.
- M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Şi m-am si pus pe treaba...
- Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? - ii zise celui de-al doilea.
- Pai, am mancat-o... A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata...
- Ai mancat-o si gata?
- Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna...
- Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! - il dojeni tatal cu intristare. Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.
- Nu stiu... - zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri
- Cum nu stii?! Da' ce-ai facut cu ea?
- Pai... am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani...
- Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!
In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:
- Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca...
- Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!
- Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin...
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:

- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate!
 
O lectie de inchinare

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...

Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!
(Dupa Parintele Constantin Valer Necula, Calutul lui Dumnezeu. Povesti si povestiri pentru cei ce n-au mai citit demult povesti, Editura Bunavestire, Bacau, 2003, pp. 94-95)
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top